1ra-1944/21 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1944/21 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1944/21

1-18005673-01-1ra-13092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion, Plămădeală Ghenadie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 mai 2021, în cauza

penală în privința lui,

Mereacre Valentin XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 17.01.2018 – 23.06.2020;

Instanța de apel: 04.08.2020 – 25.05.2021;

Instanța de recurs: 13.09.2021 – 30.05.2022.

A C O N S T A T A T :

Mereacre Valentin a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Mereacre Valentin a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, și anume că el la 29 sau 30 octombrie 2017, data exactă în

cadrul urmăririi penale nu a putut fi stabilită, în timp ce se afla la bazinul acvatic

administrat de către SRL ,,Pesco-Impex”, care este situat în extravilanul s.

Beștemac, r-nul Leova, în urma unui conflict brusc apărut cu Prodaus Sergiu,

intenționat, având scopul vătămării integrității corporale, i-a aplicat ultimului o

lovitură cu o coadă din lemn de la o lopată în regiunea cutiei toracice.

Ca rezultat al acțiunilor acestuia, potrivit concluziei raportului de expertiză

judiciară nr. 4924 din 10.11.2017, lui Prodaus Sergiu i-au fost cauzate vătămări

corporale medii sub formă de: fractură a sternului în treimea distală, echimoză la

nivelul scapulei pe stânga, edem al țesuturilor moi la nivelul articulației talo-

crutale pe stânga.

Acțiunile lui Mereacre Valentin au fost încadrate de către acuzarea de stat în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, și anume vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau

1

a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății.

Procuratura r-lui Ștefan Vodă, Tian Nicolae, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Mereacre Valentin să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și în

baza acestor norme a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2

(doi) ani, și prin aplicarea art. 90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoare în privința lui Mereacre Valentin pe un termen de proba de

2 (doi) ani, cu încasarea cheltuielilor judiciare legate cu efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr.4928 din 10.11.2017, în sumă de 448 lei.

3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:

- instanța la emiterea sentinței de achitare în privința inculpatului Mereacre

Valentin, a motivat că nu au fost prezentate suficiente probe, care ar confirma

comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal;

- consideră că inculpatul s-a folosit de situația financiară precară a părții

vătămate, asigurându-l cu produse alimentare și alte foloase materiale l-a

determinat pe Prodaus Sergiu și concubina acestuia Mateciuc Nadejda să-și

schimbe declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale. Aceștia se cunosc de mai

mulți ani și chiar au fost vecini. Însă, declarațiile inculpatului că, plângerile depuse

la organele de drept de către Prodaus Sergiu și Mateciuc Nadejda în privința lui au

avut ca scop obținerea afacerii lui nu și-a găsit confirmarea și nu corespund

realității;

- declarațiile altor participanți la proces, și anume ale martorului Beșetea

Nadejda, Stancă Gheorghe, depuse în instanța de judecata partea acuzării le

apreciază critic, din motiv că, inculpatul folosindu-se de situația că, acestea

activează la iaz și unica sursa de venit este remunerarea care o primesc de la

inculpat, i-a determinat să-și schimbe declarațiile;

- analizând raportul de expertiză judiciară nr. 4924 din 10 noiembrie 2017,

conform căruia se constată că, lui Prodaus Sergiu i-au fost cauzate vătămări

corporale medii sub formă de: fractură a sternului în treimea distală, echimoze la

nivelul scapulei pe stânga, care au fost cauzate în rezultatul acțiunilor traumatice a

unui corp contondent dur, posibil în perioada (29.10.- 30.10.2017; 05.11.2017), care

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată, (f.d.100-101). Însă, din

materialele cauzei penale reiese că, Prodaus Sergiu a fost lovit de către inculpat cu

o coadă de la o lopată, ce cade sub incidența concluziei experților (corp contondent

dur). Dar nu cum declară partea vătămată în cadrul cercetării judecătorești că fost

bătut cu pumnii și picioarele de către altă persoană. În asemenea circumstanțe

consideră că acțiunile inculpatului au fost calificate corect în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal, vina acestuia fiind dovedită pe deplin prin probele acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în cadrul cercetării judecătorești, care demonstrează

că inculpatul i-a cauzat leziunile corporale de grad mediu lui Prodaus Sergiu.

2

fost respins ca nefondat apelul declarat de procurorul în Procuratura r-lui Ștefan

Vodă, Tian Nicolae, și menținută sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din

23 iunie 2020, pe cauza penală de învinuire a lui Mereacre Valentin în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal.

4.1 Instanța de apel apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

totalității și veridicității ei, și toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborări lor, a considerat, că atât în prima instanță, cît și în instanța de apel a

constatat cu veridicitate, că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În continuare, lecturând textul sentinței primei instanțe, verificând

împrejurările de fapt și aspectele de drept ale cauzei, precum și efectuând

cercetarea nemijlocită, multilaterală și obiectivă a probelor administrate, a conchis

că probele cercetate nu atestă că fapta a fost săvârșită de inculpatul Mereacre

Valentin, pe cât pentru emiterea unei sentințe de condamnare este necesar cumul

de probe, care incontestabil certifică despre săvârșirea infracțiunii incriminate de

către inculpat.

Verificând circumstanțele și evenimentele ce țin de învinuirea adusă lui

Mereacre Valentin de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată în privința

inculpatului Mereacre Valentin și în strictă conformitate cu prevederile normelor

de drept material și de procedură penală, soluția primei instanțe fiind una justă și

echitabilă, corespunzător cumulului probelor administrate în cauză.

Analizând probele în ansamblu, în partea ce ține de stabilirea vinovăției

inculpatului Mereacre Valentin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.

(1) Cod penal, a ajuns la concluzia că, prima instanță corect a concluzionat asupra

faptului că organul de urmărire penală, nu a prezentat instanței de judecată probe

concludente în vederea confirmării faptului comiterii de către inculpatul în cauză

vătămării intenționate medie a integrității corporale sau a sănătății lui Prodaus

Sergiu, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății.

Instanța de apel, ca urmare a reluării cercetării judecătorești, la fel ca și prima

instanță a dedus că învinuirea formulată și bazată pe declarațiile martorilor care au

fost audiați în instanța de apel: Maticiuc Nadejda, Beșetea Nadejda, Stancă

Gheorghe, Melnicenco Andrei și părții vătămate Prodaus Sergiu, cât și materiale

ale cauzei nu sunt în stare să convingă un observator independent într-un mod

incontestabil despre probarea vinovăției inculpatului Mereacre Valentin în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

În decizie s-a menționat că prima instanță corect a menționat, precum că pe

parcursul cercetării judecătorești în afară de declarațiile martorilor și părții

vătămate depuse în timpul urmăririi penale, procurorul nu a prezentat nici o

probă care în mod incontestabil indică la faptul că infracțiunea incriminată

3

inculpatului a fost comisă anume de el. Toți martorii și partea vătămată audiați în

cadrul cercetării judecătorești în prima instanța și în instanța de apel au negat

declarațiile făcute la faza de urmărire penală și au comunicat că Prodaus Sergiu a

fost maltratat de alte persoane și în alte împrejurări.

Instanța de apel a stabilit dubii în probarea vinovăției inculpatului Mereacre

Valentin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, care

urmează să fie interpretate în favoarea acestuia, deoarece procurorul n-a prezentat

probe suficiente, concludente, utile și veridice, care direct indică că fapta

infracțiunii incriminate a fost comisă de inculpat. Iar cele invocate de prima

instanța că, la emiterea sentinței în privința lui Mereacre Valentin a menționat

faptul că, nici unul din martorii audiați și nici partea vătămată nu au declarat, în

mod expres, precum că Mereacre Valentin i-a aplicat leziuni corporale lui Prodaus

Sergiu în condițiile descrise în actul de învinuire. Probele menționate supra,

nicidecum nu indică direct sau indirect că infracțiunea a fost săvârșită de persoana

inculpată numitul Mereacre Valentin.

La fel, nu a apreciat ca probă care să confirme vinovăția inculpatului Mereacre

Valentin și Raportul de expertiză judiciară nr. 4924 din 10.11.2017, din motiv că

prin raportul susmenționat se constată doar existența leziunilor corporale,

gravitatea lor, localizarea, timpul apariției și modul de producere. Raportul dat

doar confirmă existența faptei infracționale.

În final, nu a reținut argumentele din cererea de apel ca fiind fondate și

argumentate, din motiv că vina inculpatului Mereacre Valentin nu a fost dovedită

pe deplin prin probele acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate în cadrul

cercetării judecătorești și în instanța de apel.

în Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care invocând incidența pct. 6) și

12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, rejudecarea cauzei.

5.1 În susținerea recursului procurorul invocă:

- instanța de apel nu a apreciat și nu s-a expus asupra temeiurilor expuse în

apel și nici nu s-a expus din ce considerente au fost respinse și nu au fost luate în

considerație declarațiile părții vătămate și ale martorilor depuse la faza de

urmărire penală.

penală, a depus referință avocatul Scutelnic Valeriu, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, să caseze total sau parțial

4

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că recurentul, invocând temeiul de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pledează

pentru casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, motivând că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la motivele invocate

de recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției

de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de procuror, cu menținerea

sentinței, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Potrivit jurisprudenței constante a CEDO, dispozițiile art. 6 § 1 CEDO impun

instanțelor naționale să-și motiveze deciziile, urmând să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în

considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia (hotărârea Boldea versus România).

În continuarea aceluiași gând, CEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se

poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de

fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale

(hotărârea Fomin versus R. Moldova).

Prevederile art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză

obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu

întreg materialul probator al cauzei.

Relevant este de specificat în acest context și că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu toate acestea, verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a analizat motivele apelantului, ci s-a limitat doar la expunerea

unor fraze generale, prin acceptarea concluziilor primei instanțe, menționând că:

„..., instanța de fond s-a expus în mod expres asupra tuturor probelor acuzării din lista care a

5

fost înaintată odată cu demersul de reluare a cercetării judecătorești și anume instanța a

indicat că la emiterea sentinței în privința lui Mereacre Valentin, acuzarea nu a probat faptul

că fapta, prevăzută de art. 152 al. (1) Cod penal a fost comisă de el…”

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia.

Fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală

pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea criticilor invocate de procuror, analizând probele și indicând expres

care sunt motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt

elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru

justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit

elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1)

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile,

părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea

lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin

probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii

respective, iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că „... la fel ca și instanța de

fond, deduce că învinuirea formulată și bazată pe declarațiile martorilor care au fost audiați

în instanța de apel: Maticiuc Nadejda, Beșetea Nadejda, Stancă Gheorghe, Melnicenco

Andrei și părții vătămate Prodaus Sergiu, cât și materiale ale cauzei nu sunt în stare să

convingă un observator independent într-un mod incontestabil despre probarea vinovăției

inculpatului Mereacre Valentin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal…”, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și nejustificată

întru menținerea soluției primei instanțe, or, instanța de apel la examinarea cauzei

nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate aspectele, nu le-a

verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat

soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

6

chestiunilor de fapt și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

Mai mult, se menționează și faptul că instanța de apel a pus la baza soluției

sale, susținând nemotivat, fapt ce constituie o eroare, concluziile primei instanțe, și

anume: ,,… cele invocate de prima instanța că, la emiterea sentinței în privința lui

Mereacre Valentin se menționează faptul că, nici unul din martorii audiați și nici partea

vătămată nu au declarat, în mod expres, precum că Mereacre Valentin i-a aplicat leziuni

corporale lui Prodaus Sergiu în condițiile descrise în actul de învinuire...”.

Astfel, instanța de apel nu a supus analizei detaliate declarațiile martorilor și

a părții vătămate făcute la etapa inițială la organul de urmărire penală, prin care

ambii au fost preîntâmpinați de răspundere penală conform art.art.311, 313 Cod

penal, și care au declarat că anume Mereacre Valentin l-a bătut și i-a cauzat

leziunile corporale de grad mediu, nu a motivat de ce respinge sau admite ca

probe aceste declarații.

În contextul dat, se specifică că s-au admis abateri de la prevederile art. 101

alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, conform cărora nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată și fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu, prin coroborare și că pentru corectitudinea

judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele

acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea

adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or,

în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel nu a respins argumentat toate alegațiile invocate în cererea de apel și nu a

formulat o motivare corespunzătoare vis-a-vis de chestiunile care au importanță

decisivă în cauză, fiind prezentă eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii

înaintate lui Mereacre Valentin în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării acestora și să-și

argumenteze corespunzător concluziile trasate pe marginea alegațiilor expuse de

părți, deoarece decizia instanței de apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei în

instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecată.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama

de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate

și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea

7

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 25 mai 2021, în cauza penală în privința lui Mereacre Valentin XXXXX

și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

Plămădeală Ghenadie

8