1ra-69/2022 — art. 175 CP

1ra-69/2022 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-69/2022

1-19131855-01-1ra-13012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Gromovenco Vladimir în numele

părții vătămate X. Y., împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din

29 decembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Levinschi Sergiu …………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.08.2019 – 29.12.2020;

Instanța de apel: 27.01.2021 – 08.09.2021;

Instanța de recurs: 13.01.2022 – 06.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Levinschi Sergiu a fost achitat de săvârșirea infracțunii prevăzută de art. 175

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de B. N. în

interesele lui X. Y., către Levinschi Sergiu, privind încasarea prejudiciului

moral.

A fost respinsă ca neîntemeiată, solicitarea de a încasa cheltuielile de

judecată din contul inculpatului.

de urmărire penală, Levinschi Sergiu este învinuit de faptul că în vara anului

2016, ziua și data concretă nefiind stabilită de organul de urmărire penală,

seara, aflându-se în domiciliul din satul Y., raionul Telenești, fiind în stare de

ebrietate produsă de alcool, acționând cu intenție și având scopul de a-și

satisface necesitățile sexuale, știind cu certitudine că fiica sa minoră X. Y. a.n.

xx.xx.xxxx nu a atins vârsta de 16 ani, în timpul în care aceasta era culcată pe

pat, a săvârșit acțiuni perverse asupra ei exprimate prin atingeri indecente în

zona organelor genitale, atingerea și sărutarea sânilor.

1

Procurorul a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 175 Cod penal cu

indicii de calificare: acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se

știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare,

atingeri indecente.

procurorul în Procuratura raionului Telenești, Calugher Lilia și partea

vătămată X. Y..

3.1 Procurorul în Procuratura raionului Telenești, Calugher Lilia prin

apelul declarat a solicitat casarea integrală a sentinței Judecătoriei Orhei (sediul

Rezina) din 29 decembrie 2020, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Levinschi Sergiu, să fie declarat vinovat și condamnat în

baza art. 175 Cod penal la o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani 6 (șase) luni

închisoare penitenciar tip semiînchis.

A încasa de la inculpat în contul statului suma de 2235 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare. A admite integral acțiunea civilă și a încasa de la inculpat

în contul părții vătămate suma de 50 mii lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii de apel nominalizate au fost invocate următoarele motive:

- instanța la adoptarea sentinței a admis o apreciere eronată și detașată

de principiile generale ale procesului penal, inclusiv scopul legii penale, de

circumstanțele de fapt și de drept stabilite prin probele prezentate de acuzare,

în acest sens interpretând extensiv și defavorabil atât normele Codului de

procedură penală cât și normele Codului penal, fapt ce a dus la pronunțarea

unei sentințe neîntemeiate;

- instanța de judecată incorect a apreciat ca critice și neveridice

declarațiile părții vătămate, concluzionând eronat că partea vătămată X. Y. a

depus declarații că, în privința ei ar fi fost întreprinse acțiuni perverse din

partea tatălui fiind influențată de către mama sa, or însuși instanța invocă că

aceste declarații posibil au fost depuse sub influența mamei;

- rezultă cert însă, că fiind audiată atât la urmărirea penală, cât și în

ședință de judecată în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a declarat

acțiunile care au fost întreprinse în vara anului 2016 de către inculpat în privința

sa. În ședință de judecată atât la întrebarea acuzării, a apărării, cât și a

judecătorului, dacă faptele relatate de ea corespund adevărului și nu sunt

motive de a se răzbuna, de a înscena niște fapte care în realitate nu ar fi avut

loc, partea vătămată a menționat că inculpatul a întreprins acțiuni perverse în

privința ei, atingând-o în zona organelor genitale, atingându-i și sărutându-i

sânii și ea nu are motive de a se răzbuna pe inculpat și să declare fapte care să

nu fi avut loc. A concretizat partea vătămată că faptele imputate inculpatului

Levinschi Sergiu au fost comise de către acesta și nu a fost influențată de a da

asemenea declarații, restanța mamei sale la pensia alimentară nu este un motiv

de a declara niște fapte care nu ar corespunde realității, or nu se neagă faptul

că B. N., mama părții vătămate, are restanță la plata pensiei alimentare, însă în

2

cadrul cercetării judecătorești, după cum s-a stipulat atât partea vătămată, cât

și mama acesteia care i-a reprezentat interesele în perioada minoratului, au

declarat fapte care corespund realității;

- instanța de judecată invocă că învinuirea înaintată inculpatului se

bazează în special pe declarațiile părții vătămate, care sunt vădit tendențioase,

la materialele cauzei penale lipsind alte probe directe. Or, în speță este necesar

de menționat că instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că declarațiile

părții vătămate X. Y. coroborează cu declarațiile date atât la urmărirea penală,

cât și în cadrul cercetării judecătorești sub jurământ și preîntâmpinată pe art.

312 din Codul penal de către martorul (reprezentant al părții vătămate minore)

B. N., care a declarat faptele devenite ei cunoscute din declarațiile părții

vătămate;

- mai mult ca atât nu pot fi considerate vădit tendențioase declarațiile

părții vătămate, or conform raportului de expertiză judiciară nr. 201937A0149

din 03.07.2019 experții judiciari au concluzionat că X. Y. are capacitatea de a-și

da seama de acțiunile întreprinse în privința sa, precum și de acțiunile sale și

de a le dirija, avea capacitatea de a percepe circumstanțele cazului, de a

memoriza și reproduce adecvat, nu s-au constatat semne ale fanteziei

patologice, tendința de a denatura. Nefiind constatate la partea vătămată semne

ale fanteziei patologice și tendința de a denatura, ea având capacitatea de a

percepe circumstanțele cazului, de a le memoriza și reproduce adecvat nu

poate fi reținut în cazul dat ca plauzibil argumentul instanței de judecată

precum că declarațiile părții vătămate sunt vădit tendențioase și în lipsa unor

probe directe nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei sentințe de

condamnare. Or, din cele declarate de către partea vătămată rezultă că acțiunile

întreprinse de către inculpat față de ea au avut loc doar în prezența ei, deși

alături era sora sa mai mică atunci în vârstă de 12 ani, aceasta însă dormea. Alte

persoane în casă, care să fi fost martori la aceste acțiuni nu erau. Mai mult ca

atât, partea vătămată ulterior, până a trece în luna mai 2018 cu traiul la mama

sa nu a relatat despre cele întâmplate altor persoane;

- în asemenea circumstanțe acuzarea de stat a prezentat ca probe în

instanța de judecată declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului B. N.,

raportul de expertiză judiciară nr. 201937A0149 din 03.07.2019, declarațiile

martorului Prisăcaru Angela, care deși nici ea nu cunoștea circumstanțe ale

acestui caz, a fost adusă în instanță pentru a relata situația familiei L.- B., ea

activând ca asistent comunitar în localitate;

- instanța de judecată, însă pronunțând sentința de achitare, din motiv că

nu există faptul infracțiunii, s-a bazat pe declarațiile inculpatului care prin

nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii incriminate lui încearcă să se

eschiveze de la răspunderea penală, martorul B. T., care este sora părții

vătămate îl caracterizează pe inculpat ca un tată grijuliu, fapt care nu este negat

nici de către partea vătămată;

3

- mai mult ca atât instanța de judecată consideră relevantă și înregistrarea

video, prezentată de către partea apărării, din care rezultă că partea vătămată

în urma unui conflict cu mama sa în perioada examinării cauzei penale în

instanța de judecată, pleacă la domiciliul inculpatului, povestindu-i despre

conflict. În opinia instanței această circumstanță denotă, că partea vătămată este

atașată afectiv de inculpat, considerând că în cazul în care Levinschi Sergiu ar

fi săvârșit infracțiunea ce i se incriminează partea vătămată nu ar fi căutat

refugiu la domiciliul ultimului;

- argumentul, că partea vătămată nu ar fi căutat refugiu la domiciliul lui

Levinschi Sergiu în cazul în care acesta ar fi săvârșit infracțiunea ce i se

incriminează, nu poate fi pus în speță la baza unei sentințe de achitare, or prin

această înregistrare video partea vătămată redă un conflict ce l-a avut cu mama

sa, însă nu rezultă din această înregistrare că ea ar fi fost influențată de mama

sa ca să declare că inculpatul a întreprins față de ea acțiuni perverse. De

asemenea și faptul că partea vătămată în perioadă de pandemie, fiind alungată

de acasă noaptea de către mama sa a găsit refugiu la inculpat, fiind atașată

afectiv de el, nu poate fi considerat că acesta nu a săvârșit fapta ce i-a fost

incriminată de către procuror;

- mai mult ca atât dacă e să lecturăm raportul de expertiză judiciară nr.

201937A0149 din 03.07.2019 la compartimentul examinare clinico-psihologică,

ce a avut loc la 19.06.2019, rezultă că partea vătămată X. Y. a relatat și

psihologului, că tatăl său a întreprins față de ea acțiuni perverse „în vara anului

2016, tata la noi acasă consuma alcool cu alți bărbați, eu dormeam cu sora, el a

intrat în cameră și a început să pună mâinile pe mine...(expertizata plânge),

stăteam nemișcată, cineva l-a strigat și el m-a lăsat în pace și a plecat...mamei i-

am povestit mai târziu, fiindcă mă temeam de tata ”. Totodată la

compartimentul respectiv psihologul, expert judiciar, după aplicarea tehnicilor

și îndeplinirea sarcinilor de către partea vătămată stabilește că în urma

examinării nu se constată semne ale fanteziei patologice, la aplicarea

chestionarului caracterologic se constată accentuarea particularităților de

caracter de tip emotiv, tip anxios. Concluzionează expertul că subiectul cu un

astfel de profil se caracterizează prin senzivitate emoțională, sensibilitate la

critică, dezapreciere, hiperactivitate mărită, implicare afectivă de lungă durată

la tot ce i se întâmplă, vulnerabilitate; are tendința de a exagera eventualele

riscuri, eșecuri, pericole; trăiește intens și dureros inacceptarea, respingerea,

fiind extrem de interpretativă și hipersensibilă față de comentariile celorlalți; -

astfel, faptul că partea vătămată X. Y. după cearta cu mama sa în situația în care

nu avea unde să plece în altă parte, fiind o persoană emoțională, sensibilă la

critică, fiind vulnerabilă, a găsit refugiu la tatăl său, nu poate fi considerat ca în

asemenea circumstanțe inculpatul nu a comis faptele incriminate lui și pus la

baza unei sentințe de achitare a inculpatului din motiv că nu ar exista faptul

infracțiunii;

4

3.2. Partea vătămată X. Y. prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, din 29 decembrie 2020, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Levinschi Sergiu, să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal și condamnat

în baza acestui articol. A admite acțiunea civilă și a încasa de la inculpat în

folosul său prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei.

În motivarea cererii de apel nominalizate au fost invocate următoarele motive:

- nu este de acord cu această sentință deoarece se declară ca ea și mama

sa, B. N., spun minciuni având ca scop de a primi prejudiciu moral într-o sumă

aproximativ echivalentă cu cea a pensiei alimentare pe care trebuie să o achite

mama B. N.;

- declarațiile făcute în instanța de judecată de către asistentului social din

s. Y. r. Telenești, Prisăcaru Angela, precum că făcea vizite la familia lor și că

mereu știa starea lor familiară, nu corespund realității, or asistentul social a fost

doar odată, când mama B. N. s-a adresat la primăria din s. Y. r. Telenești, la

asistentul social Prisăcaru Angela, cu rugămintea de a face o vizită la familia

lor pentru a vedea starea și modul în care locuiesc, de atunci asistentul social

Prisăcaru Angela nu a mai făcut astfel de vizite;

- nu este de acord cu declarațiile depuse de către sora sa mai mică, B. T.,

care comunică că concubinul prezent al mamei sale ar fi agresat-o și învinuit-o

că nu îl ascultă, tot ea declară că mama ar fi impus-o să dea declarații false

asupra tatălui Levinschi Sergiu, precum că acesta a săvârșit acțiuni cu caracter

sexual cu scop de a primi un prejudiciu moral în sumă de 50.000 lei, la fel sora

sa mai mică B. T., spune toate aceste minciuni cu scop de al apăra pe tatăl lor;

- nu este de acord cu sentința deoarece declarațiile sale date în ședința de

judecată au fost spuse verbal într-un mod, iar în scris au fost modificate, adică

la întrebările date de judecător cu abordare la înregistrarea video, că dacă

mama a impus-o să dea declarații false asupra tatălui său Levinschi Sergiu și

dacă are vreo legătură suma prejudiciului moral cu achitarea pensiei alimentare

de către mama sa B. N. - a spus că suma prejudiciului moral nu are nici o

legătura cu suma pensiei alimentare și că în această problemă dintre ea și tatăl

său Levinschi Sergiu, mama B. N. nu are nici o contribuție și în înregistrarea

video nu răspunde afirmativ la întrebarea că ar fi impus-o mama să dea

declarații false despre cele întâmplate;

- nu a avut motive de a inventa careva fapte, a declarat fapte reale care au

fost comise de tatăl său asupra sa în vara anului 2016.

2021 au fost respinse apelurile declarate de procurorul în Procuratura raionului

Telenești, Calugher Lilia și partea vătămată X. Y. împotriva sentinței

Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 29 decembrie 2020, pronunțată în privința

lui Levinschi Sergiu.

4.1 Instanța de apel analizând probele, cercetându-le prin prisma

5

rigorilor de drept, a considerat că acestea din urmă nu demonstrează vinovăția

inculpatului Levinschi Sergiu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 175

Cod penal, iar în contextul dat, instanța de fond a făcut o apreciere corectă a

probatoriului administrat, ajungând în mod legal la concluzia că Levinschi

Sergiu urmează a fi achitat de săvârșirea infracțunii, prevăzute de art. 175 Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

După cum rezultă din textul învinuirii formulate în rechizitoriu,

inculpatul este acuzat de faptul că în vara anului 2016, ziua și data concretă

nefiind stabilită de organul de urmărire penală, seara, aflându-se în domiciliul

din satul Y., raionul Telenești, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool,

acționând cu intenție și având scopul de a-și satisface necesitățile sexuale, știind

cu certitudine că fiica sa minoră X. Y. a.n. xx.xx.xxxx nu a atins vârsta de 16 ani,

în timpul în care aceasta era culcată pe pat, a săvârșit acțiuni perverse asupra

ei exprimate prin atingeri indecente în zona organelor genitale, atingerea și

sărutarea sânilor.

La caz, instanța de apel a fost solidară cu aprecierea primei instanțe

precum că, învinuirea înaintată inculpatului este bazată exclusiv pe declarațiile

părții vătămate X. Y., or reieșind din probele examinate în cadrul cercetării

judecătorești, s-a considerat că declarațiile lui X. Y., referitor la acțiunile cu

caracter sexual săvârșite de către inculpat față de ea, sunt neveridice și urmează

a fi apreciate critic. Aceste declarații, posibil, sunt depuse sub influența mamei

părții vătămate, B. N., circumstanțe, constatate prin probele examinate în

cadrul cercetării judecătorești.

După cum rezultă din materialele cauzei, după ce B. N. și Levinschi

Sergiu s-au despărțit, locuind fiecare separat, copiii lor comuni B. T. și X. Y., au

rămas să locuiască cu inculpatul. Deoarece mama B. N. nu contribuia financiar

la întreținerea copiilor minori, inculpatul s-a adresat în instanța de judecată

pentru a încasa pensia pentru întreținerea copiilor minori. La 25.10.2016, prin

hotărârea Judecătoriei Telenești, s-a dispus încasarea de la B. N. în beneficiul

lui Levinschi Sergiu, a pensiei pentru întreținerea copiilor minori B. T. și X. Y..

La moment, restanța lui B. N. la pensia de întreținere, constituie suma de 66 206

lei. În primăvara-vara anului 2018, X. Y. a început a locui cu mama B. N..

Organul de urmărire penală a fost sesizat despre comiterea infracțiunii

ce i se incriminează inculpatului la 06.06.2018, adică practic peste doi ani de la

comiterea presupuselor acțiuni cu caracter sexual. Este cert stabilit faptul că

sesizarea organului de urmărire penală a avut loc în perioada de timp când

partea vătămată locuia împreună cu B. N..

Instanța de apel a reținut că martori oculari ai evenimentelor descrise de

partea vătămată, în ceia ce privește acțiunile cu caracter sexual săvârșite de

inculpat asupra ei, nu sunt. Partea vătămată a indicat că în timpul săvârșirii

acțiunilor cu caracter sexual de către inculpat, ea se afla alături de sora B. T.,

care dormea. Prin urmare, nimeni nu a sesizat acțiunile tatălui, comise asupra

6

ei. La fel a menționat că ea nu a povestit la nimeni despre cele întâmplate. Nici

cu inculpatul nu a discutat despre acțiunile ce le-a comis. A povestit despre

agresiunea sexuală doar mamei sale, după ce a trecut cu traiul la ultima.

Instanța de apel a notat că martorul B. T. a menționat că împreună cu sora

sa Y., au locuit o perioadă de aproximativ 4 ani, la domiciliul inculpatului. Ea

împreună cu Y., dormeau pe un pat, iar tatăl lor și concubina sa, dormeau în

altă odaie. Martorul a confirmat faptul că în timpul în care a locuit împreună

cu sora X. Y., ultima nu i-a povestit despre faptul că ar fi fost agresată sexual de

către tatăl lor. Mai mult ca atât, martorul a menționat că a fost influențată de

către mama sa B. N., să declare precum că Levinschi Sergiu ar fi agresat-o

sexual, fapt pe care ea la refuzat. Instanța nu are temei de a pune la dubii

declarațiile martorului respectiv, considerându-le veridice.

La fel, Colegiul a reținut că, reieșind din declarațiile părții vătămate X. Y.,

sora sa B. T. era unica persoană prezentă fizic la locul comiterii presupusei

infracțiuni, în timpul comiterii acțiunilor perverse de către inculpat. Martorul

B. T. însă a confirmat cert, că nu a sesizat astfel de acțiuni cu caracter sexual,

presupus comise de către Levinschi Sergiu și nici sora Y. nu i-a povestit despre

asemenea fapte.

În ședința de judecată, a fost audiat și asistentul social Prisăcaru Angela,

care, după cum s-a stabilit în cadrul cercetării judecătorești, era unica persoană

matură ce beneficia de încrederea deplină a părții vătămate și față de care

aceasta era atașată, fapt confirmat de scrisorile expediate de către X. Y.

martorului respectiv, ce sunt anexate la materialele cauzei. Martorul Prisăcaru

Angela la fel a menționat că Y., cu toate că avea încrederea deplină în ea,

niciodată nu i-a povestit despre faptul că tatăl său ar fi agresat-o sexual. Mai

mult ca atât, partea vătămată avea un sentiment mai apropiat față de tatăl decât

de mama sa. Despre tatăl său, Y. vorbea permanent doar de bine. Unicul

conflict despre care ea cunoaște, ce a avut loc între Y. și inculpat, este legat de

faptul întocmirii buletinului de identitate Iulianei, problemă care a fost

rezolvată amiabil, inclusiv cu concursul asistentului social. Cunoaște și despre

faptul că Y. petrecea timpul în compania unor persoane mai în vârstă decât ea,

fapt despre care ultima a fost atenționată. Consideră că faptele declarate de Y.,

privind săvârșirea asupra sa a acțiunilor cu caracter sexual, nu corespund

adevărului.

Instanța de apel a considerat relevantă și înregistrarea video, care a fost

prezentată instanție de către partea apărării. Or, din înregistrarea respectivă,

rezultă că partea vătămată, având un conflict cu mama sa, a decis să plece la

domiciliul tatălui, povestindu-i despre cele întâmplate. Prin urmare, instanța a

concluzionat că partea vătămată, chiar în timpul procesului, având un conflict

cu mama sa, care i-a reprezentat și interesele pe parcursul procesului penal în

timpul minoratului, a decis benevol să plece la domiciliul tatălui,

comunicându-i despre conflictul avut cu B. N.. Această circumstanță, în opinia

7

instanței denotă că partea vătămată este atașată afectiv față de inculpat. Or, în

cazul în care Levinschi Sergiu ar fi săvârșit infracțiunea ce i se incriminează,

partea vătămată nu ar căuta un refugiu la domiciliul ultimului.

Rezumând cele constatate supra, instanța de apel a considerat credibilă

versiunea părții apărării, în ceia ce privește influența mamei B. N. asupra părții

vătămate, în scopul determinării ultimei de a da declarații împotriva tatălui,

învinuindu-l de comiterea acțiunilor perverse, din interes material. Faptul

respectiv se confirmă atât de declarațiile lui B. T. cât și de cererea de chemare

în judecată, înaintată în cadrul prezentului proces, prin care se solicită încasarea

de la inculpat a sumei de 50000 lei, cu titlu de prejudiciu moral pentru fapta

presupus comisă, sumă care este practic echivalentă cu restanța la pensia

alimentară, pe care o datorează B. N. inculpatului.

Colegiul a mai reținut că din conținutul probelor administrate, rezultă că

inculpatul, începând cu anul 2013 a întreținut două fiice minore, nefiind ajutat

material de către mama copiilor, care a înregistrat și o restanță considerabilă la

achitarea pensiei alimentare. Din caracteristica de la locul de trai a inculpatului,

cât și din declarațiile martorului Prisăcaru Angela, rezultă că inculpatul este un

tată grijuliu, care a fost atent la nevoile copiilor și i-a întreținut o perioadă

îndelungată de timp, în măsura posibilităților sale financiare. Instanța denotă

că martorul Prisăcaru Angela a menționat că inculpatului, i-a fost propus și

ajutor social în formă bănească, însă ultimul l-a refuzat, indicând că se va

descurca cu forțele proprii. Instanței i-a fost probat faptul că inculpatul s-a

manifestat drept un părinte grijuliu și cu calități morale corespunzătoare.

În contrast, reieșind din particularitățile psihologice individuale și de

comportament a părții vătămate X. Y., descrise și în raportul de expertiză

judiciară nr. 201937A0149 din 03.07.2019, potrivit căruia expertizata manifestă

tendința de a exagera evenimentele cu semnificație individuală din cauza

senzitivității afective, hipereactivității mărite, instanța a considerat că

declarațiile acesteia, pe parcursul procesului penal, au fost condiționate în

special de influența mamei B. N.. Este de menționat că partea vătămată, atât în

cadrul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, a indicat că

a încercat să se sinucidă prin tăierea venelor, din cauza purtării tatălui său,

inclusiv și a abuzului sexual din partea ultimului. Această afirmație instanța la

fel a considerat-o falsă, or, doi martori audiați în ședința de judecată, cât și

inculpatul, au indicat că autolezarea părții vătămate, a fost condiționată de

despărțirea sa de un prieten și nu de comportamentul tatălui, pe care însuși

partea vătămată, l-a descris drept un tată grijuliu pe care îl iubește. În situația

în care, învinuirea înaintată inculpatului, se bazează în special pe declarațiile

părții vătămate, care sunt vădit tendențioase, la materialele cauzei lipsind alte

probe directe, instanța a conchis că învinuirea formulată, nu este demonstrată,

iar probele prezentate de procuror, nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei

hotărâri de condamnare.

8

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către

avocatul Gromovenco Vladimir în numele părții vătămate X. Y..

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina,

prin recursul ordinar declarat, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, cu dispunerea

rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În susținerea recursului a invocat că:

- instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un

aspect al complexului faptic nestabilit, astfel încât a mers pe ideea preconcepută

a instanței de fond privind nevinovăția inculpatului;

- instanța de apel nu a luat măsurile necesare pentru ca probele

concludente și utile, prezentate de partea acuzării să fie cercetate și apreciate la

justa lor valoare, astfel că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică,

iar prin această inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine

și neclaritate cu privire la soluția adoptată, or cum se explică faptul că fiecare

din criticile invocate de către instanța de apel referitor la probele aduse în

sprijinul învinuirii imputate inculpatului, sunt expuse deficitar și selectiv,

preluate din soluția adoptată de către instanța de fond;

- achitîndu-1 pe Levinschi Sergiu, atât instanța de fond cât și cea de apel,

s-au bazat doar pe declarațiile inculpatului, fără a lua în considerație toate

probele acuzării;

- instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate, martorilor, cât și probele prezentate de acuzare;

- consideră că vina inculpatului a fost dovedită și prin: raportul de

expertiză judiciară nr. 2018 28D 0241 din 05 noiembrie 2018, raportul de

expertiză judiciară nr. 201937A0149 din 03 iulie 2019, procesul-verbal de

ridicare din 11 ianuarie 2019;

- instanța de judecată invocă că învinuirea înaintată inculpatului se

bazează în special pe declarațiile părții vătămate, care sunt vădit tendențioase,

la materialele cauzei penale lipsind alte probe directe, fără a ține cont de faptul

că declarațiile părții vătămate X. Y. coroborează cu declarațiile date atât la

urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești sub jurământ și

preîntâmpinată în baza art. 312 Cod penal, de către martorul (reprezentant al

părții vătămate minore) B. N., care a declarat faptele devenite ei cunoscute din

declarațiile părții vătămate;

- indică că nu pot fi considerate tendențioase declarațiile părții vătămate,

or conform raportului de expertiză judiciară nr.201937A0149 din 03.07.2019

experții judiciari au concluzionat, că X. Y. are capacitatea de a-și da seama de

acțiunile întreprinse în privința sa, precum și de acțiunile sale și de a le dirija,

avea capacitatea de a percepe circumstanțele cazului, de a memoriza și

9

reproduce adecvat, nu s-au constatat semne ale fanteziei patologice, tendința

de a denatura, având capacitatea de a percepe circumstanțele cazului, de a le

memoriza și reproduce adecvat;

- nu poate fi reținut în cazul dat ca plauzibil argumentul instanței de

judecată precum că declarațiile părții vătămate sunt vădit tendențioase și în

lipsa unor probe directe nu sunt suficiente pentru pronunțarea unei sentințe de

condamnare. Din cele declarate de către partea vătămată rezultă că acțiunile

întreprinse de către inculpat față de ea au avut loc doar în prezența ei, deși

alături era sora sa mai mică atunci în vârstă de 12 ani, aceasta însă dormea. Alte

persoane în casă, care să fi fost martori la aceste acțiuni nu erau. Mai mult ca

atât, partea vătămată ulterior, până a trece în luna mai 2018 cu traiul la mama

sa nu a relatat despre cele întâmplate altor persoane;

- menționează că argumentul, că partea vătămată nu ar fi căutat refugiu

la domiciliul lui Levinschi Sergiu în cazul în care acesta ar fi săvârșit

infracțiunea ce i se incriminează, nu poate fi pus în speță la baza unei sentințe

de achitare, or prin această înregistrare video partea vătămată redă un conflict

ce 1-a avut cu mama sa, însă nu rezultă din această înregistrare că ea ar fi fost

influențată de mama sa ca să declare că inculpatul a întreprins față de ea acțiuni

perverse. De asemenea și faptul că partea vătămată în perioadă de pandemie,

fiind alungată de acasă noaptea de către mama sa, a găsit refugiu la inculpat,

fiind atașată afectiv de el, nu poate fi considerat că acesta nu a săvârșit fapta ce

i-a fost incriminată de către procuror;

- notează raportul de expertiză judiciară nr. 201937A0149 din 03.07.2019 la

compartimentul examinare clinico-psihologică - ce a avut loc la 19.06.2019, potrivit

căruia rezultă că partea vătămată X. Y. a relatat și psihologului că tatăl său a

întreprins față de ea acțiuni perverse „ în vara anului 2016, tata la noi acasă

consuma alcool cu alți bărbați, eu dormeam cu sora, el a intrat în cameră și a

început să pună mâinile pe mine...(expertizata plânge), stăteam nemișcată,

cineva 1-a strigat și el m-a lăsat în pace și a plecat...mamei i-am povestit mai

târziu, fiindcă mă temeam de tata”. Totodată la compartimentul respectiv

psihologul, expert judiciar, după aplicarea tehnicilor și îndeplinirea sarcinilor

de către partea vătămată, stabilește că în urma examinării nu se constată semne

ale fanteziei patologice, la aplicarea chestionarului caracterologic se constată

accentuarea particularităților de caracter de tip emotiv, tip anxios.

Concluzionează expertul că subiectul cu un astfel de profil se caracterizează

prin senzivitate emoțională, sensibilitate la critică, dezapreciere, hiperactivitate

mărită, implicare afectivă de lungă durată la tot ce i se întâmplă, vulnerabilitate;

are tendința de a exagera eventualele riscuri, eșecuri, pericole; trăiește intens și

dureros inacceptarea, respingerea, fiind extrem de interpretativă și

hipersensibilă față de comentariile celorlalți. Astfel, faptul că partea vătămată

X. Y. după cearta cu mama sa în situația în care nu avea unde să plece în altă

parte, fiind o persoană emoțională, sensibilă la critică, fiind vulnerabilă, a găsit

10

refugiu la tatăl său, nu poate fi considerat că în asemenea circumstanțe

inculpatul nu a comis faptele incriminate lui și pus la baza unei sentințe de

achitare a inculpatului din motiv că nu ar exista faptul infracțiunii.

5.2 Avocatul Gromovenco Vladimir în numele părții vătămate X. Y., prin

recursul ordinar declarat, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a sentinței Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina, din 29 decembrie 2020 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, cu dispunerea rejudecării cauzei

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat a invocat următoare le argumente:

- decizia instanței de apel a fost adoptată contrar prevederilor reflectate

la art. 414 Cod de procedură penală și pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12.12.2005

”Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, modificat

prin Hotărârea Plenului Curții Supreme nr. 4 din 30.03.2009;

- instanța de apel nu a supus verificării argumentele prezentate de către

apărător, nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate

și nu a examinat sub toate aspectele probele prezentate;

- instanțele de judecată au apreciat selectiv probele, fără a purcede la

coroborarea lor așa cum prevede art. 101 Cod de procedură penală;

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În particular avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și finalitatea

exercitării căii de atac, ce rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța

ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Soluția instanței se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

11

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de

drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut

drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să

cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță. În vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște

concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și

temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din temeiurile de drept ale recursurilor declarate, se reține că

12

atât procurorul cât și avocatul în numele părții vătămate, invocă incidența

cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de

fapt și de drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în

sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, instanța având

posibilitatea de a da o nouă apreciere probelor acumulate în dosar. Respectiv,

la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de

felul cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe

noi, pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice

vizavi de acuzația imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de

sesizare a instanței.

Pe lângă cele consemnate, este necesar de a face o precizare substanțială,

și anume că, după investirea instanței cu soluționarea în fond a cauzei, părților

trebuie să le fie asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare

dacă apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt

valabile și pentru instanța dată.

Colegiul penal lărgit, din analiza textuală a recursurilor declarate,

constată că părțile contestă decizia instanței de apel, invocând faptul că în

rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor administrate la caz, instanța

de apel greșit a menținut sentința prin care 1-a achitat pe Levinschi Sergiu de

învinuirea adusă în baza art. 175 Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel

atunci când constată lipsa existenței faptei infracțiunii imputate prin

rechizitoriu inculpatului, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma

tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate multilateral și

obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a punctat deja mai

sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă fapta

imputată s-a săvârșit ori nu.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece

instanța de apel a ignorat necesitatea aprecierii complexe a probatoriului

prezent la materialele cauzei penale și nu a depus efortul necesar pentru a nu

lăsa nici un aspect faptic nestabilit.

13

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că, din declarațiile persoanelor

audiate și materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a pus la baza

soluției adoptate primordial declarațiile inculpatului, martorului B. T. și a

martorului Prisăcaru Angela, asistentul social, care, fără îndoială, putea să aibă

o legătură strânsă cu partea vătămată X. Y., și în principiu în virtutea funcției

deținute, putea să cunoască situația familiei monitorizate, totuși afirmațiile

acesteia, preluate de instanța de apel, precum că Y. cu toate că avea încrederea

deplină în ea, niciodată nu i-a povestit despre faptul că tatăl său ar fi agresat-o

sexual, lasă loc de interpretare. Or, opozant acestei teze sunt explicațiile părții

vătămate X. Y. care a comunicat instanței de apel că ”…despre cazul dat nu am

discutat cu doamna Prisăcari din motiv că de la un timp apropiat când venea

tata acasă servit el știa tot, mă certa și mă numea cu cuvinte urâte…”, similar

motivului pentru care nu a comunicat despre incident nici surorii sale mai mici,

B. T..

Colegiul Penal lărgit remarcă că instanța de apel a apreciat selectiv

declarațiile părții vătămate X. Y. și nu a luat în considerație că acestea au fost

consecutive atât la urmărirea penală cât și în instanțele de fond.

Astfel că, fiind audiată atât la urmărirea penală, cât și în ședință de

judecată în cadrul cercetării judecătorești, menținute în instanța de apel, partea

vătămată X. Y. a declarat despre acțiunile care au fost întreprinse în vara anului

2016 de către inculpat în privința sa. În ședință de judecată atât la întrebarea

acuzării, a apărării, cât și a judecătorului, dacă faptele relatate de ea corespund

adevărului și nu sunt motive de a se răzbuna, de a înscena niște fapte care în

realitate nu ar fi avut loc, partea vătămată a menționat că inculpatul a întreprins

acțiuni perverse în privința ei, atingând-o în zona organelor genitale,

atingându-i și sărutându-i sânii și ea nu are motive de a se răzbuna pe inculpat

și să declare fapte care să nu fi avut loc. A concretizat partea vătămată că faptele

imputate inculpatului Levinschi Sergiu au fost comise de către acesta și nu a

fost influențată de a da asemenea declarații, restanța mamei sale la pensia

alimentară nu este un motiv de a declara niște fapte care nu ar corespunde

realității, or nu se neagă faptul că B. N., mama părții vătămate, are restanță la

plata pensiei alimentare.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată a instanței de apel a fost cercetat

raportul de expertiză judiciară nr.201937A0149 din 03.07.2019, potrivit căruia:

X. Y. - are capacitatea de a-și da seama de acțiunile întreprinse în privința sa,

precum și de acțiunile sale și de a le dirija; avea capacitatea de a percepe

circumstanțele cazului, de a memoriza și reproduce adecvat, nu s-au constatat

semne ale fanteziei patologice, tendința de a denatura; având capacitatea de a

opune rezistență (a fost în stare să controleze importanța acțiunilor proprii).

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel nu

a luat în considerație circumstanțele enunțate și probele materiale prezentate

de către partea acuzării, apreciind prioritar declarațiile inculpatului Levinschi

14

Sergiu, care are dreptul de a nu se autoincrimina și un cumul de probe expuse

selectiv.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente,

pronunțarea unor deducții lipsite de suport, ce au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii pripite și nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2

Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de

apel selectiv a apreciat câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le

aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către

instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța

asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apeluri și recursuri; să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o

evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată,

să țină cont și de personalitatea inculpatului, respectiv în caz de adoptare a unei

concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

15

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Gromovenco

Vladimir în numele părții vătămate X. Y., casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2021, în cauza penală în privința

lui Levinschi Sergiu xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 28 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

16