2ra-1997/15 — anularea ordinului de concediere și restabilirea la locul de muncă

Dosarul nr. 2ra-1997/15

prima instanță: Gh. Gorun

instanța de apel: V. Pruteanu L. Popova și A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

12 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței,

Judecătorul Mihai Poalelungi

Tatiana Vieru, Petru Moraru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Guștiuc Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu Guștiuc

împotriva societății pe acțiuni „Circul din Chișinău” privind anularea ordinului de

concediere și restabilirea la locul de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, prin care a fost

respins apelul declarat de Guștiuc Valeriu și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 24 decembrie 2013,

c o n s t a t ă:

La 23 martie 2013, Guștiuc Valeriu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății pe acțiuni „Circul din Chișinău” privind anularea ordinului de

concediere și restabilirea la locul de muncă.

În motivarea acțiunii a invocat reclamantul că prin ordinul din 04 iulie 2011 a

fost angajat la SA „Circul din Chișinău” în funcția de inginer-șef.

Ulterior, drept urmare a reducerii statelor de personal, prin ordinul nr. 1-p din

18 august 2011, a fost transferat în funcția de vicedirector - inginer al SA „Circul din

Chișinău”, cu dreptul de a reprezenta întreprinderea în toate instanțele și de a semna

actele coordonate cu conducerea de vârf a societății.

Precizează că la intrarea societății în proces de insolvabilitate și după încetarea

acestuia și-a păstrat în continuare funcția deținută.

La 01 aprilie 2013, noul administrator al SA „Circul din Chișinău” a fost numit

Locoman Andrei, iar odată cu intrarea acestuia în funcție, Guștiuc Valeriu a fost tratat

de către angajator contrar legislației în vigoare, aducându-i-se învinuiri neîntemeiate,

indicații ce contravin instrucțiunilor funcționale, i s-a îngrădit accesul liber în birou și

ulterior în clădirea Circului.

Menționează că la 22 aprilie 2013, venind la serviciu a depistat că lacătul ușii

de la intrare în clădirea Circului a fost schimbat, neputând pătrunde în încăperile de

muncă. Deși a așteptat afară, nimeni nu a venit să-i deschidă ușa de la intrare și să-i

permită să meargă la serviciu. Ziua următoare, 23 aprilie 2014, situația s-a repetat, iar

1

la 24 aprilie 2014, orele 11:16 a făcut cunoștință cu ordinul emis de administratorul

SA „Circul din Chișinău”, Locoman Andrei, nr. 06 din 24 aprilie 2013 „Cu privire la

încălcarea disciplinei de muncă și a normelor cu privire la reglementarea raporturilor

de muncă conform art. 86 alin. (1) lit. „h”, cu concedierea din inițiativa administrației

a Dlui Guștiuc Valeriu”, prin care a fost concediat începînd cu 23 aprilie 2013, cu

desfacerea contractului individual de muncă din motivul absenței nemotivate de la

serviciu mai mult de 4 ore consecutive, la 22 aprilie 2013 și 23 aprilie 2013.

Susține reclamantul că, nu i-a fost eliberat carnetul de muncă.

Astfel, la 27 mai 2015, a adresat către Inspecția Muncii o interpelare prin care a

pretins încălcarea de către angajatorul SA „Circul din Chișinău” a legislației muncii,

iar prin răspunsul nr. 6-932/13 din 26 iunie 2013, i s-a recomandat să se adreseze în

instanța de judecată competentă.

Consideră reclamantul că a fost concediat în mod ilegal și a solicitat anularea

ordinului nr. 06 din 24 aprilie 2013 cu privire la concediere, restabilirea la locul de

muncă și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă.

La 30 septembrie 2013, reclamantul și-a concretizat cerințele, solicitînd

încasarea în beneficiul său de la angajatorul SA „Circul din Chișinău” a salariului

pentru lipsa forțată de la muncă timp de 6 luni calendaristice, în sumă de 16 785,48

lei (f.d. 22).

La 20 decembrie 2013, Guștiuc Valeriu și-a retras acțiunea în partea încasării

salariului pentru lipsa forțată de la muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 decembrie 2013,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014, apelul declarat de

Guștiuc Valeriu a fost respins și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 24 decembrie 2013.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 august 2014, a fost admis

recursul declarat de Guștiuc Valeriu, casată integral decizia Curții de Apel Chișinău

din 19 martie 2014 din motiv că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

argumentelor reclamantului/apelantului Guștiuc Valeriu și restituită pricina spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, apelul declarat de

Guștiuc Valeriu a fost respins și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 22 iunie 2015, Guștiuc Valeriu a depus recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 22 aprilie 2015 și hotărîrii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

24 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărîrii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanței de apel este

ilegală și neîntemeiată, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept material și

procedural.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că decizia instanței de

apel a fost pronunțată la 22 aprilie 2015 și comunicată lui Guștiuc Valeriu la 12 mai

2

Cererea de recurs a fost depusă la 22 iunie 2015 și respectiv, recursul se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 10 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiție a expediat către SA „Circul din

Chișinău” copia recursului declarat de Guștiuc Valeriu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, 12 august

2015, intimatul nu și-a realizat dreptul de a depune referință.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

3

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, atît instanța de apel, cît și prima instanță aplicând corect

normele de drept material și procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante

și declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reținute de către instanța de recurs

întru admiterea cererii și casarea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare.

În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar precizează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanței

de apel și hotărîrea primei instanțe, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a

indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă,

face ca acesta să fie respins de către instanța de recurs din considerentul că motivele

indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate și nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenței CEDO, că

„...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care

o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanța de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale recursul

trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît și în drept, adică să fie capabile să

ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, precum și să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra cărora, atît instanța de apel, cît și prima instanță s-au pronunțat în mod

corespunzător.

Un asemenea recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind

„serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții

vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, dar și în prima instanță, au fost

4

verificate minuțios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Guștiuc Valeriu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Guștiuc Valeriu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Tatiana Vieru

Petru Moraru

5