ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 20.07.2016

2ra-1612/16 — anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului

HOTĂRÂRE
20.07.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului
Temei legal
temeiurile inadmisibilităţii recursului
Citează această cauză
2ra-1612/16 — anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Gh.V.Bîrnaz dosarul nr.2ra-1612/16

instanța de apel: N.Cernat, L.Bulgac, A.Pahopol

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Plugaru Marin și compania internațională de asigurări ,,ASITO” societate pe acțiuni, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Plugaru Marin

împotriva companiei internaționale de asigurări ,,ASITO” societate pe acțiuni privind

anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, prin care s-a admis

apelul declarat de către Plugaru Marin, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 24 iulie 2015 și s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-a admis în parte

acțiunea,

c o n s t a t ă

La 13 ianuarie 2014, Plugaru Marin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CIA ,,ASITO” SA cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de

muncă, recuperarea prejudiciului material și moral.

În susținerea cererii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr.1192-c din

15 octombrie 2013, a fost concediat din funcția de director a Departamentului finanțe

și evidență contabilă.

Susține că, ordinul de concediere este lipsit de suport legal, deoarece pîrîtul a

dispus concedierea sa, în temeiul art.86 alin.(1) lit. o) Cod muncii, adică semnarea de

către conducătorul unității (filialei, subdiviziunii), de către adjuncții săi, sau de către

contabilul-șef a unui act juridic nefondat, care a cauzat prejudicii materiale unității.

În acest context relevă reclamantul că, în ordinul contestat se face referire la unele

pretinse încălcări, cum ar fi: contractarea de credite fără avizarea CNPF, contractarea

unui împrumut cu încălcarea legislației, determinarea incorectă a valorii obligațiunilor,

prezentarea și includerea datelor eronate în rapoartele privind marjele de solvabilitate,

nepregătirea către 13 august 2013 a unui oarecare plan de acțiuni, pregătirea

1

rapoartelor stabilite de legislație cu includerea informației eronate, însă nu se indică

actul juridic semnat de el, care a cauzat prejudicii materiale Companiei.

Indică că, la emiterea ordinului de concediere nu a fost respectat modul și

termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare prevăzute la art.208 și 209 ale Codului

muncii, astfel că, pîrîtul nu i-a solicitat explicație pe toate episoadele puse la baza

ordinului de concediere și nu a ținut cont de termenul de o lună din ziua constatării

pretinselor abateri disciplinare, or, contractarea a două credite bancare de către pîrît de

la BC „Victoriabank” SA și BC „Moldindconbank” SA a avut loc în perioada anilor

2010-2012 pentru contractarea unui împrumut la 31 decembrie 2012, pentru

determinarea incorectă a valorii obligațiunilor la 30 septembrie2012, pentru

nepregătirea unui plan de acțiuni către 16 august 2013. Totodată, remarcă că, la cele

două pretinse încălcări indicate în punctele d) și f) din ordinul de concediere, nu se

indică termenul pretinselor încălcări.

Reclamantul opinează că, dînsul este învinuit în faptul precum că, la 31 decembrie

2012, a încheiat un contract de împrumut din numele CIA ,,Asito” SA, pe care nu a

avut dreptul să-l contracteze, fiind persoană cu funcție de răspundere și cunoscînd

despre acest fapt, în mod conștient a semnat contractul de împrumut, circumstanțe care

nu corespund adevărului, deoarece pîrîtul dispune de Secție juridică, care potrivit fișei

de post, gestionează cadrul legislativ a activității companiei.

Așadar, calificarea profesională și poziția de director financiar nu permite, dar

nici nu necesită gestionarea juridică a Companiei, pe cînd secția juridică în cazul

acestui contract de împrumut urma să atenționeze managementul companiei despre

careva prevederi legislative care restricționează unele acțiuni ale angajatorului. Mai

mult ca atît, din partea administrației pîrîtului, contractul de împrumut a fost semnat de

Managerul General Adjunct - Doboș R., care a semnat asemenea contracte și cu alți

colaboratori ai companiei, însă niciun salariat nu a fost pedepsit pentru asemenea

fapte.

Pe cale de consecință menționează că, în virtutea funcției pe care o deținea în

cadrul companiei, nu întrunea calitatea de subiect care cade sub incidența art.86 alin.

(l), lit. o) Codul Muncii, iar deținînd funcția de director financiar, nu a încălcat

disciplina muncii, adică nu a comis careva abateri disciplinare, pentru care ar fi putut fi

concediat.

Suplimentar relatează că, activînd în funcția de director al departamentului, nu

cade sub incidența normei legale în baza căruia a fost concediat, din motiv că, potrivit

art. 1 Codul muncii, unitatea este o întreprindere, instituție sau organizație cu statut de

persoană juridică, iar Departamentul finanțe și evidență contabilă nu are statut de

persoană juridică, astfel potrivit art.5, pct.29 Cod fiscal, subdiviziunea este o unitate

structurală a întreprinderii, instituției, organizației (filială, reprezentanță, sucursală,

secție, magazin, depozit etc.), situată în afara locului ei de reședință de bază, care

exercită unele din atribuțiile acesteia.

2

Deși, Departamentul finanțe și evidență contabilă este o unitate structurală a

companiei și este situat în incinta acesteia, nu se încadrează în noțiunea de

subdiviziune percepută de legislator.

Consideră reclamantul, că a fost concediat ilegal, fapt ce l-a determinat să se

adreseze în instanța de judecată cu prezenta cerere de chemare în judecată.

Solicită, reclamantul, prin cererea de chemare în judecată și cererile de

concretizare și modificare a cerințelor, anularea ordinului nr.1192-c din 15 octombrie

2013 cu privire la concedierea din funcție, încasarea de la CIA ,,ASITO” SA a

salariului neachitat în perioada 01 mai 2013 - 15 octombrie 2013, în mărime de 57

602,64 lei, penalității de întîrziere în cuantum de 0.1 % pentru fiecare zi de întîrziere

pînă la data repunerii în funcție, calculată din salariul neachitat în perioada 01 mai

2013 - 15 octombrie 2013, în sumă de 24 777.80 lei, a sumei de 488 985,06 lei pentru

lipsa forțată de la muncă și în locul restabilirii în funcție a compensației suplimentare

în mărime de 3 salarii medii, în sumă de 109 463,15 lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 75-79, 109-113, 119-124, Vol.I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 iulie 2015 s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de către Plugaru Marin împotriva CIA

,,ASITO” SA privind anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, recuperarea

prejudiciului material și moral.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Plugaru Marin a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 s-a admis apelul declarat

de Plugaru Marin, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 iulie

2015 și s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acțiunii depusă de Plugaru Marin. S-a

anulat ca fiind ilegal ordinul emis de CIA ,,ASITO” la data de 15 octombrie 2013, cu

nr.1192-c, prin care Plugaru Marin a fost concediat din funcția de director al

Departamentului finanțe și evidență contabilă. S-a încasat de la CIA ,,Asito” SA în

beneficiul lui Plugaru Marin salariul mediu pentru perioada absenței forțată de la

serviciu, 16 octombrie 2016 - 01 martie 2016, în sumă de 398 044, 24 lei, cu titlul de

compensație în mărime a trei salarii medii în locul restabilirii în funcție suma de 41

665,68 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 13 888,56 lei, iar în total suma de 453

598,48 lei, sumă din care CIA ,,ASITO” SA urmează să calculeze și să rețină toate

plățile prevăzute de lege, luînd în calcul sumele care au fost achitate lui Plugaru Marin

la momentul concedierii, în rest pretențiile reclamantului s-au respins.

La 29 aprilie 2016, în termenul prevăzut de lege, Plugaru Marin a declarat recurs,

solicitînd admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea

respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acțiunii

întegral.

În susținerea recursului s-au reiterat argumentele invocate în acțiune și cererea de

apel.

3

Suplimentar a indicat că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 330

alin. (2) Codul muncii și nejustificat a respins capătul din cerere privind încasarea

salariului neachitat în perioada 01 mai 2013-15 octombrie 2013 în mărime de

57 601.65 lei și a penalității de întîrziere.

Totodată, s-a indicat că, în lipsa unui acord de modificare a contractului

individual de muncă al angajatorului cu salariatul, hotărîrea nr. 29 din 17 iunie 2013 al

Consiliului de administrație al CIA ,,ASITO” SA, prin care s-au operat modificări în

Regulamentul cu privire la remunerarea specialiștilor aparatului executiv al companiei,

este caducă, eficacitatea sa juridică fiind condiționată de necesitatea încheierii unor

convenții de aplicare, adică a unor acorduri de modificare a contractelor individuale de

muncă cu toți salariații în privința căror s-a adoptat Regulamentul menționat.

În sprijinul poziției exprimate, recurentul a menționat că, urma să primească

salariul lunar în cuantumul reglementat prin contractul individual d emuncă nr. 1-

PS/306 din 17 decembrie 2007 și acordul adțional la acest contract din 15 decembrie

2008.

De asemenea, pledînd pentru admiterea recursului declarat, Plugaru Marin

evidențiază că, calculul despăgubirii materiale și morale în baza salariului mediu lunar

a fost calculat eronat, salariul fiind micșorat neîntemeiat.

Ulterior, la 04 mai 2016, în termenul prevăzut de lege, CIA ,,ASITO” SA a

declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel nu a elucidat pe

deplin circumstanțele cauzei, iar în final, decizia a fost adoptată cu aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural.

Relatează că, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, în funcție de director al

subdiviziunii, Plugaru Marin a comis încălcările enumerate în ordinul de concediere

contestat și explicate pe parcursul examinări cauzei, cu anexarea actelor confirmative

în acest sens, care au fost apreciate de Consiliul de administrare drept abateri grave a

legislației, iar prin urmare, au dus la prejudicierea companiei.

În acest context reține că, în anul 2010 intimatul a contractat credite cu încălcarea

legislației cu privire la asigurări, fără avizul scris al Comisie Naționale a Pieții

Financiare, fapt ce a generat sancționarea companiei de către Comisie cu amendă în

mărime de 11 600 lei și respectiv 75 000 lei, transferați la bugetul de stat, iar una din

persoanele responsabile fiind Plugaru Marin, directorul Departamentului finanțe și

evidență contabilă, or, prin prisma contractului individual de muncă, fișa-postului și

reglementările interne, Plugaru Marin urma să-și exercite obligațiile funcției sale în

modul corespunzător.

4

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Plugaru Marin și CIA ,,ASITO”

SA urmează a fi declarate inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care

nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate către Plugaru Marin și CIA

,,ASITO” SA sunt declarative și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de

apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de către Plugaru Marin și CIA

,,ASITO” SA în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

5

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus

controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate către Plugaru Marin și CIA ,,ASITO” SA, ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de către Plugaru Marin și compania internațională de

asigurări ,,ASITO” societate pe acțiuni, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Valentina Clevadî

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-08-16
0,96
2r-530/17 — anularea ordinului de concediere, încasarea compensației suplimentare, salariului neachitat, compensației de întârziere, despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată
Prima instanţă: Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău (judecător Gh. Bîrnaz) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători L. Bulgac, A. Danilov şi D. Manole) Dosar nr. 2r-530/17 D E C I Z I E 16 august 2017 mun. Chişinău Colegiul civi
CSJ 2016-06-29
0,95
2ra-1484/16 — anularea ordinului de concediere, recalcularea indemnizatiei si incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca
dosarul nr. 2ra-1484/16 prima instanţă – Gh. Mîțu instanţa de apel – M. Guzun, Ala Nogai, V. Brașoveanu ÎNCHEIERE 29 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componen
CSJ 2016-12-21
0,94
2ra-2821/16 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasrea salariului pentru absență forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral
prima instanţă: L. Ursu dosarul nr. 2ra-2821/16 (Judecători Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: N Budăi, I. Muruianu, V. Efros (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 21 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contenci
CSJ 2018-01-24
0,94
2ra-153/18 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție
prima instanţă, Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău dosar nr. 2ra-2395/2017 judecător: V. Muntean 2ra-153/2018 instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău judecători: A.Bostan, A. Pahopol, G. Daşchevici Î N C H E I E R E 24 ianuarie 2018 mun.
CSJ 2016-10-05
0,94
2ra-2294/16 — incasarea restantei salariale
Consiliului de administrare nr.29 din 17 iunie 2013, reclamantul a remarcat că are obiecții la modificarea regulamentului. Prima instanță a mai constat că, modificările în acest sens au fost efectuate unilateral și nu pot substitui necesita
Sursă