2ra-2294/16 — incasarea restantei salariale

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2ra- 2294/16

instanța de apel: N. Budăi, N. Simciuc, V. Efros

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul lui Sergiu Pascal, avocatul Veronica Pascal,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Pascal împotriva

Compania internațională de asigurări „Asito” Societate pe acțiuni cu privire la

încasarea restanței salariale, plăților compensatorii și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Compania internațională de asigurări „Asito” Societate

pe acțiuni, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 21 ianuarie

2016 și a fost emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 11 mai 2015, Sergiu Pascal a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CIA „Asito” SA cu privire la încasarea restanței salariale, plăților

compensatorii și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 septembrie 2008

prin contractul individual de muncă nr. 1PS-350 a fost angajat la CIA „Asito” SA

prin transfer, în calitate de manager al secției regularizare a daunelor în asigurări de

transport a Companiei și a activat în cadrul secției în această funcție pînă la data de

11 noiembrie 2013 cînd s-a eliberat din funcție.

Menționează că, conform pct.3.1. al contractului individual de muncă i-a fost

stabilit un salariu lunar în mărime de 10 000 lei.

Susține că, prin preavizul din 15 decembrie 2008, a fost preavizat de către

angajator că, începînd cu 01 ianuarie 2009 salariu lui lunar se va calcula și se va

achita în conformitate cu Regulamentul cu privire la remunerarea specialiștilor

Aparatului Executiv al Companiei și anume, cuantumul salariului atribuit de funcției

lui constituie un comision în mărime de 0,08% din volumul încasărilor efective în

luna gestionară.

1

Mai susține că, pînă în luna mai 2013, salariul a fost achitat corect, iar începînd

cu luna iunie și finalizînd cu luna octombrie 2013 salariul a fost diminuat, pîrîtul

acumulînd o restanță la salariu pentru perioada iunie-noiembrie 2013 în sumă de 38

628,18 lei.

Afirmă că, în septembrie 2013, i-a fost acordat concediu de odihnă pentru 14

zile calendaristice, care urma a fi calculat din veniturile medii pentru 3 luni efectiv

lucrate, astfel potrivit calculelor sale urma să i se achite indemnizația de 6 526,52 lei,

dar i s-a calculat suma de 3 158,90 cu 3 367,62 lei mai puțin.

Susține că, a expediat în adresa pîrîtului cererea prealabilă, prin care a solicitat

încasarea plăților salariale, însă prin răspunsul din data de 09 martie 2015 a primit

refuz nemotivat, motiv ce l-a determinat să înainteze prezenta cerere de chemare în

judecată.

Solicită, încasarea din contul CIA „Asito” SA în beneficiul său a sumelor de 41

995,80 lei cu titlu de datorie la salariu, suma de 3 367,62 lei cu titlu de indemnizația

pentru concediu de odihnă, suma de 21 585,52 lei cu titlu de compensația pentru

neachitarea la timp a salariului și repararea prejudiciului moral în mărime de 2 salarii

medii lunare.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016 a fost

admisă acțiunea și au fost încasate din contul CIA „Asito” SA în beneficiul lui Sergiu

Pascal suma de 38 628,18 lei cu titlu de restanță la salariu, suma de 3 367,62 lei cu

titlu de indemnizația pentru concediu de odihnă, suma de 21 585,52 lei cu titlu de

compensația pentru neachitarea salariului, suma de 13 705,96 lei cu titlu de

prejudiciu moral, iar în total suma de 77 287,28 lei. A fost încasat din contul CIA

„Asito” SA în beneficiul statului suma de 2 318 lei cu titlu de taxă de stat.

Prima instanță, și-a argumentat concluzia prin faptul că, între angajat și

angajator nu a fost semnat un acord adițional la contractul individual de muncă a

angajatului, în care să fie stipulată o altă modalitate de calcul a salariului iar, pînă la

încheierea altui acord adițional, retribuirea urma să se facă conform acordului nr.1-

PS/350 din 22 septembrie 2008, deoarece modificarea cuantumului salariului în lipsa

unui acord bilateral negociat și încheiat între angajator și angajat constituie

nerespectarea contractului individual de muncă și respectiv, o încălcare a normelor

muncii, or, aducînd la cunoștință Hotărîrea Consiliului de administrare nr.29 din 17

iunie 2013, reclamantul a remarcat că are obiecții la modificarea regulamentului.

Prima instanță a mai constat că, modificările în acest sens au fost efectuate

unilateral și nu pot substitui necesitatea încheierii unui acord suplimentar la

contractul individual de muncă, or, în aceste circumstanțe, reclamantul a fost privat

de dreptul de a negocia noile condiții.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2016 a fost admis apelul

declarat de către CIA „Asito” SA, a fost casată hotărîrea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel, casând hotărârea primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre,

prin care a respins acțiunea, a reținut că, concluziile primei instanțe, expuse în

hotărîre vin în contradicție cu circumstanle pricinii.

De asemenea instanța de apel a mai reținut că, ajustarea cuantumului

2

remunerării muncii s-a modificat în rezultatul ajustării prin hotărîrea Consiliului de

administrație nr.29 din 17 iunie 2013, care este în vigoare, nefiind contestată de

reclamant.

La data de 01 august 2016, în termenul prevăzut de lege, reprezentantul lui

Sergiu Pascal, avocatul Veronica Pascal a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece a interpretat eronat legea și a apreciat în mod arbitrar probele prezentate.

Menționează că, instanța de apel, nu a luat în considerație că Regulamentul și

hotărîrea Comisiei de administrare din 17 iunie 2013 a fost comunicată recurentului

în ședința instanței de apel la data de 09 iunie 2016.

Susține că, restanța a fost calculată reieșind din condițiile negociate de salarizare

și stabilite în contractul individual de muncă conform comisionului individual -

0,08% din încasările efective. Asupra veniturilor și achitarea parțială a salariului

părțile nu au obiecții.

Mai susține că, instanța de apel a admis în ședință persoane neîmputernicite,

deoarece pe mandatul avocatului-stagiar lipsește semnătura angajatorului, iar procura

de reprezentare la care se face referința, nu este autentificată, fapt ignorat de către

instanță.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

3

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul lui Sergiu

Pascal, avocatul Veronica Pascal nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentul invocat de către reprezentantul recurentei precum că, instanța de

apel a apreciat arbitrar probele, anexate la materialele dosarului, nu poate fi reținut,

deoarece la caz, instanța de apel a apreciat probele în corespundere cu exigențele art.

130 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentul invocat în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanțele ierarhic inferioare, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către reprezentantul lui Sergiu Pascal, avocatul Veronica Pascal, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul reprezentantului lui Sergiu Pascal, avocatul Veronica Pascal ca

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul reprezentantului lui Sergiu Pascal, avocatul Veronica Pascal se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5