1ra-2222/21 — Art.192/1 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani din 30 aprilie 2021, Pădure Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 900 unități convenționale, ceea ce constituie 45 000 lei. Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Pădure Ruslan la 27 iulie 2020, în jurul orelor 21:10, înțelegând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind survenirea lor, considerând că nu este observat de nimeni și urmărind scopul răpirii mijlocului de transport, fără scop de însușire, intenționat s-a apropiat de motocicleta de model „Viper 250”, cu capacitatea cilindrică de 150 m3 , la preț de 23 000 lei, ce-i aparține lui Ceban Petru, ce era parcată lângă poarta gospodăriei lui din localitatea Grinăuți, r-nul Râșcani, și neavând posibilitatea să o pornească din lipsa cheilor, ilegal a împins-o până la 1 domiciliul său din aceeași localitate, lipsindu-l temporar pe Ceban Petru de posibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport. Acțiunile lui Păduraru Ruslan au fost încadrate juridic de către prima instanță în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi – „răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Vangheli Vitalie în numele inculpatului Pădure Ruslan prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii. Suplimentar, a invocat că inculpatul nu avea intenția de a se folosi temporar de motocicletă, ci doar a dorit ca partea vătămată, Ceban Petru, să iasă afară pentru a soluționa conflictul dintre mama sa, Pădure Lidia, și partea vătămată, cu restituirea ei neîntârziată către proprietar.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2021 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Pădure Ruslan încadrarea juridică corespunzătoare, conform prevederilor art. 1921 alin. (1) Cod penal.

Legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Vrabie Corneliu în numele inculpatului Pădure Ruslan, prin care, invocându-se temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, se solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din următoarele considerente: - inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția atât în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanță, cât și în cea de apel, depunând declarațiile benevol în ce privești circumstanțele comiterii infracțiunii, împrejurările faptei expuse de el coroborând întru totul cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, cărora instanțele de fond le-a dat o apreciere neobiectivă; - acțiunile inculpatului Pădure Ruslan nu se încadrează în prevederile art. 1921 alin. (1) Cod penal, nefiind legate de intenția acestuia de a răpi mijlocul de transport, ci fiind alte motive legate de acțiuni samavolnice, în intenția de reglare a anumitor conturi cu vecinul său - partea vătămată, Ceban Petru.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la cauza penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător, 2 corect a menținut sentința primei instanțe prin care acțiunile inculpatului Pădure Ruslan au fost încadrate juridic în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse echitabile, sub formă de amendă.

Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. În expunerea motivelor ce au stat la baza respingerii recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit pornește de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, instanța de recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, care stabilește că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din raționamentele ce urmează a fi expuse. În fundamentarea concluziilor sale, cu privire la criticile recurentului, Colegiul penal lărgit reiterează că sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Față de considerentele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, judecând cauza, a verificat, sub toate aspectele probele prezentate de pârți, și anume, declarațiile inculpatului Pădure Ruslan; declarațiile părții vătămate Ceban Petru; declarațiile martorilor Antoniuc Cristina, Velicinschi Petru, Scrîliov Dumitru, Carabulea Natalia, Pădure Lidia; precum și probele materiale - sesizarea din 27 iulie 2020 depusă de către Ceban Petru la IP Râșcani cu solicitarea atragerii la răspundere penală a lui Pădure Ruslan, pentru ce se face vinovat în răpirea motocicletei sale, cauzându-i daune în proporții considerabile în mărime de 23 000 lei; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 iulie 2020; ordonanța privind recunoașterea obiectelor drept corp delict din 27 iulie 2020; 3 procesul-verbal de examinare a obiectului din 19 august 2020; procesul- verbal de consemnare a declarațiilor din 27 iulie 2020, astfel, corect a ajuns la concluzia de a menține sentința primei instanțe, prin care fapta inculpatului Pădure Ruslan a fost încadrată juridic în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4., 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și- au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997). Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999). În continuare, Colegiul penal lărgit, ce ține de critica recurentului privind nevinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii încriminate, notează că aceasta este lipsită de substrat factologic, iar nerecunoașterea vinovăției nu constituie un temei de a adopta o sentință de achitare, în condițiile în care probatoriul acumulat la materialele dosarului demonstrează cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În aceeași ordine de idei, instanța de recurs ordinar menționează că este pe deplin confirmat că în acțiunile inculpatului Pădure Ruslan, sunt prezente elementele infracțiunii de răpirea mijlocului de transport, or, inculpatul a intrat conștient și vădit ilegal în posesia motocicletei de model ”Viper 250” ce nu-i aparținea, prin schimbarea locului aflării ei de la poarta domiciliului părții vătămate, Ceban Petru, în curtea locuinței sale, cu refuzul ulterioarei restituiri, până la intervenirea poliției. În consecință rezultă că, în acțiunile inculpatului Păduraru Ruslan se regăsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă, a infracțiunii prevăzute art. 1921 alin. (1) Cod penal, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, în condițiile în care sunt suficiente probe care demonstrează vinovăția acestuia, nu poate fi adoptată o sentință de achitare, dar constituie o metodă de apărare pentru a evita răspunderea penală de care s-a folosit inculpatul în cadrul examinării acestei cauze. În aserțiunea dată, obiecțiile recurentului privind nevinovăția sa de comiterea infracțiunii încriminate, reprezintă doar opinia subiectivă și deluzorie a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu a identificat vreun temei de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor invocate. 4 Rezumând cele constatate supra, Colegiul penal lărgit reiterează că nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece decizia adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca neîntemeiat și respectiv inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin.(1), pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Vrabie Corneliu în numele inculpatului Pădure Ruslan, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Pădure Ruslan xxxxx. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 iulie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 5