1ra-322/22 — art.325 alin.1 CP

1ra-322/22 — art.325 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-322/22

11-20043459-01-1ra-03032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2021, în cauza penală

în privința lui

Sadovici Alexandru XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2020-25.05.2021;

Instanța de apel: 21.06.2021-10.11.2021;

Instanța de recurs: 03.03.2022– 15.06.2022.

a c o n s t a t a t :

Sadovici Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.325 alin.(1)

Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis și

la amendă în mărime de 2 250 unități convenționale echivalentul a 112 500 lei.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Alexandru pe 22 noiembrie 2019, la aproximativ ora 10:35, conducând

automobilul de model „XXXXX”, cu numărul de înmatriculare lituaniene

XXXXX, pe traseul XXXXX, în localitatea XXXXX, ignorând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, a depășit limita de viteză de 90 km/h, stabilită

pe sectorul respectiv de drum, cu 19 km/h, în rezultat fiind stopat de către

reprezentanții Inspectoratului Național de Patrulare.

Tot atunci, Sadovici Alexandru, după ce ofițerul de patrulare Rebeja Maxim

i-a explicat motivului stopării și efectuării controlului documentar, l-a urmat pe

acesta până la automobilul de serviciu de model „Dacia Duster”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pentru întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție, prevăzută de art.236 alin.(1) Cod Contravențional.

În continuare, în timp ce ofițerul de patrulare Rebeja Maxim intenționa să

documenteze contravenția comisă, Sadovici Alexandru, din propria inițiativă,

1

acționând cu intenție directă, în vederea determinării acestuia de a acționa contrar

atribuțiilor de serviciu, ce-i revin conform funcției deținute, în virtutea prevederilor

art.123 alin.(2) Cod penal, în calitate de persoană publică, pentru ignorarea

obligației de a documenta contravenția constatată, în pofida faptului că, a fost

preîntâmpinat că, acțiunile lui cad sub prevederile legislației penale, a promis și i-a

oferit două bancnote cu nominalul de 100 lei, iar în total 200 lei, plasându-le în

buzunarul ușii drepte din față a automobilului de serviciu, acțiunile ilegale care nu

au fost acceptate de către colaboratorii poliției de patrulare, fiind apelat

Inspectoratul de poliție al raionului Strășeni.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, instanța a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Sadovici Alexandru întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.325 alin.(1) Cod penal - „Coruperea activă, adică promisiunea și

oferirea, personal unei persoane publice de bunuri, ce nu i se cuvin, pentru

aceasta, pentru a îndeplini acțiuni contrare exercitării funcției sale”.

solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărârii, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, instanța de fond greșit a

constatat legalitatea probelor administrate de organul de urmărire penală și anume

înregistrarea video și actele procesuale care derivă din acea înregistrare. Instanța de

fond a statuat că, probele invocate sunt legale, deoarece legalitatea lor nu a fost

contestată pe parcursul urmăririi penale în baza art.251 Cod de procedură penală.

Înregistrarea video și toate actele procesuale care derivă din ea urmează a fi

declarate ca mijloace de probă inadmisibile, deoarece au fost obținute ilegal, în

afara procesului penal, nu au fost autorizate de judecătorul de instrucție, fiind

obținute contrar prevederilor art.art.1321, 1322 și 1329 Cod de procedură penală.

La fel, instanța de fond a apreciat greșit circumstanțele cauzei, probele

administrate și a constatat greșit că, fapta lui Sadovici Alexandru întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal.

Considerând că, fapta incriminată inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

și anume - în speță lipsește latura subiectivă a infracțiunii.

În contextul dat, apelantul a indicat că, din materialele cauzei nu rezultă că,

Sadovici Alexandru a săvârșit un act de corupție pe care l-a gândit, dorit și realizat.

Sadovici Alexandru a explicat că a recunoscut imediat vina pentru comiterea

contravenției și a dorit să fie examinată cauza cât mai rapid, spunând polițiștilor că

se grăbește la spital cu soția care este însărcinată. A oferit 200 lei doar după ce s-a

apropiat de mașină a doua oară, din motiv că polițiștii întocmeau greu procesul-

verbal. Când a oferit banii, procesul-verbal cu privire la contravenție era deja

întocmit pe jumătate și era conștient de acest fapt și anume - că nu poate influența

ca procesul-verbal să nu fie întocmit sau anulat. Scopul său a fost anume de a grăbi

întocmirea procesului-verbal pentru a se deplasa mai rapid la spital cu soția.

În continuare, avocatul a relatat că, nu este clar de ce agenții de patrulare au

hotărât că suma de 200 lei constituie o remunerație ilicită ce nu le se cuvine. Din

probele video și declarațiile martorilor se vede clar că, după ce Sadovici Alexandru

a oferit acei 200 lei, agenții de patrulare nu au obiectat în nici-un fel, nu s-au

interesat despre destinația banilor oferiți (este remunerație ilicită sau plata amenzii

în conformitate cu procedura simplificată). Totodată, chiar dacă au hotărât că

2

Sadovici Alexandru comite un act de corupție, nu l-au preîntâmpinat despre

răspunderea penală ce o poartă și nici nu l-au somat să înceteze sau să renunțe la

săvârșirea pretinsei infracțiuni.

Pe de altă parte, agenții de patrulare au acționat contrar obligațiunilor de

serviciu inserate în fișele de post și anume, contrar pct. 11.1.1 care prevede expres

că polițistul trebuie să întreprindă măsuri de prevenție a infracțiunilor și contrar

pct. 14 care prevede că are sarcină să solicite persoanelor încetarea acțiunilor

ilegale.

Totodată, avocatul a enunțat că, agenții de patrulare au încălcat prevederile

Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea activității de supraveghere

a traficului rutier și istrucțiunilor de utilizare a mijloacelor tehnice aprobat prin

Ordinul MAI nr. 45 din 19 februarie 2010.

Astfel, dacă polițiștii respectau normele invocate supra, atunci clarificau cu

siguranță ce a dorit să facă Sadovici Alexandru prin oferirea celor 200 lei, iar după

ce constau cu certitudine că scopul a fost unul de mituire, preîntâmpinau persoana

de răspundere penală, atunci era justificată sesizarea actului de corupție de către

agenții de patrulare și însăși învinuirea și sentința de condamnare.

În aceiași ordine de idei, avocatul a menționat că, nici agenții de patrulare,

nici organul de urmărire penală, nici instanța de judecată nu au constatat prin probe

pertinente care a fost scopul oferirii celor 200 lei.

De asemenea, Rebeja Maxim a acționat contrar Regulamentului pre citat,

deoarece l-a somat pe Sadovici Alexandru să-l urmeze la mașina de serviciu, deși

acesta trebuia să-i indice inculpatului să aștepte în autovehiculul propriu.

Regulamentul menționat prevede că, agentului constatator îi sunt interzise invitarea

contravenientului în automobilul special al poliției și că se interzice de a întocmi

procese-verbale conducătorilor auto în automobilul de serviciu (excepție - condiții

climaterice nefavorabile), precum și a face înscrieri punând piciorul pe scara

autovehiculului sau folosind ca suport unele părți ale autovehiculului.

Avocatul a considerat că, din declarațiile lui Maxim Rebeja prin propunerea

ca Sadovici Alexandru să-i urmeze la automobilul de serviciu pentru a i se face

proces verbal, rezultă că acesta agentul de patrulare a încălcat în mod vădit

prevederile Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea activității de

supraveghere a traficului rutier.

În altă ordine de idei, avocatul a specificat că, deși din actul de învinuire este

notat că Sadovici Alexandru a fost preîntâmpinat despre răspundere penală, acest

fapt este în contradicție cu circumstanțele cauzei. Din proba video, rezultă clar că

Sadovici Alexandru n-a fost preîntâmpinat în nici un fel. Faptul că la audierea

suplimentară în calitate de martor, Rebeja Maxim declara ca Sadovici Alexandru

i-a fi propus „hai să ne înțelegem” și că în acel moment l-ar fi preîntâmpinat de

răspundere penala pe Sadovici Alexandru, are menirea a da o tentă legală

învinuirii, dar și acțiunilor ilegale ale polițiștilor descrise mai sus.

Realitatea fiind descrisă inițial de Rebeja Maxim în calitate de martor pe 22

noiembrie 2019, moment în care ținea minte cu lux de amănunte tot ce s-a

întâmplat cu câteva ore înainte. În declarația inițială Rebeja Maxim nu pomenește

nimic despre careva propuneri din partea lui Sadovici Alexandru de a se înțelege și

că a fost preîntâmpinat de răspundere penală. Totodată, a menționat expres că

anume el l-a somat pe Sadovici Alexandru să-l urmeze la automobilul de serviciu.

3

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, în cadrul

cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că vina inculpatului Sadovici

Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal s-a

dovedit prin cumulul de probe administrate și anume prin declarațiile martorilor și

probele scrise cercetate din materialele dosarului, care coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Referitor la elementele constitutive a infracțiuni prevăzute de art.325 alin.(1)

Cod penal, instanța de apel a notat că, îl formează relațiile sociale cu privire la

buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu

săvârșirea unor fapte de corupere a persoanelor publice sau a persoanelor publice

străine.

Așadar, inculpatul prin acțiunile sale a atentat asupra relațiilor sociale

privind buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este

incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere a persoanelor publice sau a

persoanelor publice străine.

Latura obiectivă la infracțiunea imputată inculpatului constă în acțiunea de

promisiune, oferire sau dare, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice

sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub

orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană.

Instanța de apel a enunțat că, în speța dedusă judecăți inculpatul a operat cu

modalitatea faptică de „promisiune” și „oferire”.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii

în cauză se exprimă în: năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje

nepatrimoniale; năzuința făptuitorului de a-și ajuta persoana apropiată; interesul

material etc.

Deci, instanța de apel bazându-se pe probatoriul cercetat în raport cu

dispozițiile legiuitorului enunțate mai sus a stabilit cu certitudine că inculpatul

Sadovici Alexandru a comis infracțiunea incriminată cu vinovăție, exprimată prin

intenție directă.

Totodată, având în vedere prevederile art.21 Cod penal în raport cu

dispozițiile legiuitorului, instanța de apel a stabilit că Sadovici Alexandru este

subiect al infracțiunii de corupere activă.

În succesiunea celor relatate, instanța de apel nu a reținut cele declarate de

către inculpat în instanța de judecată, precum că nu a avut intenție directă de

corupere activă, ci a transmis suma de 200 lei pentru a întocmi mai repede

procesul-verbal, însă reieșind din probele materiale (procesele-verbale de

examinare a înregistrărilor audio și video) instanța de apel a constatat faptul că,

inculpatul Sadovici Alexandru în scopul evitării întocmirii procesului-verbal a

propus și transmis colaboratorilor de poliție suma de 200 lei.

Însăși întocmirea procesului-verbal nu reprezintă obiectul nemijlocit al

cauzei pentru care este învinuit Sadovici Alexandru, instanța de fond specificând

momentul în toată această neclaritate, de oferire de către inculpat a mijloacelor

bănești colaboratorilor de poliție, care în sine întrunesc elementele infracțiunii de

corupere activă, fapt dovedit pe deplin în cadrul examinării cauzei penale.

4

Drept urmare, de către instanța de apel nu a fost stabilit nici un temei de a

pune la îndoială veridicitatea declarațiilor martorilor Rebeja Maxim și Zglavoc

Iurie, nu întrevede careva motive din partea colaboratorilor de poliție de al acuza în

mod intenționat pe inculpat, de comiterea unei infracțiuni.

În ceea ce privește poziția de nerecunoaștere a vinovăției de către inculpat,

instanța de apel a apreciat drept o poziție de apărare a acestuia luată cu scopul de a

evita răspunderea penală pentru fapta comisă și care nu poate constitui un motiv de

adoptare a unei sentințe de achitare în privința acestuia.

Cu privire la afirmațiile avocatului privind emiterea în privința inculpatului a

unei sentințe de achitare, deoarece nu s-a constatat comiterea infracțiunii prevăzute

de art.325 alin.(1) Cod penal, pe motiv că înregistrările video care relevă pretinsul

act de corupție s-a dobândit ilegal și urmează a fi declarate inadmisibile și probele

care derivă din aceste înregistrări, instanța de apel a reiterat că, probele obținute

într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un

proces echitabil.

În acest context, partea apărării nu a apelat pe parcursul urmăririi penale la

prevederile art.251 Cod de procedură penală referitor la încălcări care atrag

nulitatea actelor procedurale, nu au contestat în scris acțiunile organelor de

urmărire penală nici la terminarea urmăririi penale, când inculpatul a făcut

cunoștință cu materialele dosarului.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, probele obținute într-un mod nelegal, nu

constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil, în cazul

în care apărarea a avut posibilitate de a contesta autenticitatea lor, dar nu a făcut-o

în mod legal.

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitând

casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare

a inculpatului.

În motivarea recursului declarat, autorul invocă argumente similare celor

menționate în cererea de apel (pct.3. din prezenta decizie).

În esență criticile avocatului se bazează pe faptul că, în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele componente a infracțiunii prevăzută de art.325 alin.(1) Cod

penal - latura subiectivă, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a corupe agenții

de patrulare. Prin urmare, suma de 200 lei a fost oferită pentru a grăbii întocmirea

procesului-verbal, din motiv că se grăbea la spital cu soția însărcinată.

Totodată, avocatul a relatat că, instanța de fond neîntemeiat a făcut referire

la prevederile art.251 alin.(2) Cod de procedură penală, în vederea respingerii

argumentelor părții apărării că înregistrările video care relevă pretinsul act de

corupție au fost dobândite ilegal.

penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat de partea apărării,

menționând că, acesta urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că, recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

5

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, avocatul inculpatului

invocă drept temei de recurs art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărui hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, în avocatul în recursul declarat face trimitere și la prevederile

art.427 alin.(1) pct. 7) Cod de procedură penală, însă motivează că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele componente a infracțiuni, temei prevăzut art.427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul de recurs invocat prin prisma art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, recurentul aduce argumente că înregistrările video care relevă

pretinsul act de corupție s-a dobândit ilegal. Instanța de recurs notează că,

pretinsele probe obținute într-un mod ilegal nu constituie în sine o încălcare a

dreptului inculpatului la un proces echitabil.

Curtea europeană a drepturilor omului a precizat în cazul Schenk vs. Elveția

(12 iulie 1988) că, utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității,

deoarece nu este ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este o încălcare a

unui proces echitabil, având în vedere că apărarea a avut posibilitatea de a contesta

autenticitatea înregistrărilor.

În lumina considerentelor relatate supra, Colegiul penal subliniază că,

instanța de apel corect a punctat asupra faptului că, partea apărării nu au apelat pe

parcursul urmăririi penale la prevederile art.251 Cod de procedură penală -

încălcările care atrag nulitatea actelor procedurale, nu au contestat prin contestații

în scris acțiunile organelor de urmărire penală nici la terminarea urmăririi penale,

când inculpatul a făcut cunoștință cu materialele dosarului.

Prin prisma jurisprudenței CEDO probele obținute într-un mod ilegal nu

constituie în sine o încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil în cazul

în care apărarea a avut posibilitate de a contesta autenticitatea lor, dar nu a făcut-o

în modul necesar.

Faptul dat rezultă și din alin.(2) ale articolului nominalizat, care prevede că,

constituie încălcare esențială a dispozițiilor prezentului cod, la administrarea

probelor, violarea drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei.

În sinteza celor menționate, Colegiul penal apreciază că, cele invocate de

apărător sunt neîntemeiate, iar trimiterile la normele procesual-penale la care

avocatul face referire vizează probele administrate cu încălcarea legii procesual

penale cu totul în alte împrejurări.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazurile în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

6

cauzală dintre acestea).

Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în

speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

determina necesitatea casării hotărârii pronunțate de către instanța de apel în cauza

lui Sadovici Alexandru.

Astfel, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul hotărârii recurate rezultă că instanța de apel corect a constatat fapta

și circumstanțele săvârșirii de către Sadovici Alexandru a infracțiunii de –

coruperea activă, adică promisiunea și oferirea, personal unei persoane publice de

bunuri, ce nu i se cuvin, pentru aceasta, pentru a îndeplini acțiuni contrare

exercitării funcției sale.

Din textul recursului rezultă că, avocatul critică hotărârea instanței de apel,

invocând aceleași argumente identice ce au fost invocate în cererea de apel și

examinate minuțios de către instanța de apel. Instanța de recurs reiterează că,

argumentele invocate de către avocat au fost invocate și în instanța de apel cărora

le-a fost dat o apreciere justă, fiind argumentate atât în fapt, cât și în drept și

descrise minuțios la pct.4 al prezentei decizii.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel la judecarea

cauzei, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității

și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului, în

săvârșirea infracțiunii imputate.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel întemeiat a considerat

declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în săvârșirea

infracțiunii prevăzute art.325 alin.(1) Cod penal, ca fiind un drept de a nu se auto

incrimina și o modalitate de a se eschiva de la răspunderea penală.

Deci, Colegiul penal statuează că, instanța de apel s-a expus asupra tuturor

argumentelor, elucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând amănunțit

aspectele învinuirii înaintate și a apreciat conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală fiecare probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea probelor

.

Astfel, Colegiul penal reține că, nu se constată prezenta a careva dubii

privind nevinovăția inculpatului, în săvârșirea acțiunilor incriminate lui.

În acest context, în coraport cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal

conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just

soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

7

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărârii atacate și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciuru Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Sadovici Alexandru

XXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

8