1ra-546/22 — Art. 264 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 10 noiembrie 2021, Stepanov Ivan XXXXX a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod penal a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis. În conformitate cu art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Stepanov Ivan a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani. Stepanov Ivan a fost obligat să remită Agenției Servicii Publice permisul de conducere nr. XXXXX, eliberat pe numele lui Stepanov Ivan XXXXX, la definitivarea sentinței, pentru anularea acestuia. S-a încasat de la Stepanov Ivan în beneficiul Statului cheltuielile de judecată în sumă de 320 lei.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Stepanov Ivan, la 28.07.2021, aproximativ ora 13:50 min, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,10 mg/l și 2,07 g/l în sânge, fapt confirmat prin procesul- verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii nr.1651 din 28.07.2021, avându-l ca pasager pe Bujorean Constantin, conducea automobilul de model „Toyota XXXXX”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe str. Studenților din direcția str. M. Sadoveanu spre str. N. Dimo din municipiul Chișinău. 1 În timpul deplasării, pe str. Studenților, în preajma intersecției cu str. Ave Maria conducătorul auto Stepanov Ivan, n-a manifestat prudență sporită la trafic și n-a ținut permanent seama de împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de conducere a vehiculului, n-a apreciat corect situația 2 rutieră reală pe drum în care se afla automobilul în momentul respectiv, prin ce a încălcat prevederile: - punctului 3 al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia: „participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”. - punctului 14 lit.(a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia: „conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”. - punctului 42 alin.(1) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia: „determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau/și indicatoarele rutiere 5.37.1-5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor, ținând cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de siguranță necesare”. - punctului 45 al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia: „1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și drept urmare, ieșind în afara părții carosabile tampondu-se într-un obstacol (copac). În rezultatul producerii accidentului rutier, automobilul prenotat a fost deteriorat tehnic, iar pasagerului Bujorean Constantin i-au fost cauzate leziuni corporale grave, sub formă de: „Traumatism cranio - cerebral închis manifestat prin fractura cominutivă recenta înfundată osului frontal cu implicarea laminei externe si laminei interne sinusului frontal cât și peretele superior orbitei stângi; hematosinus frontal; contuzie cerebrală gravă cu zone de contuzie hemoragice în lobul frontal; hemoragie subarahnoidală; edem cerebral; plagă contuză în regiunea frontală; plăgi superficiale regiunea treimii proximale brațul stâng. Aceste leziuni corporale au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur sau la lovirea de asemenea obiect, posibil în timpul și circumstanțele indicate, au prezentat pericol pentru viața persoanei pătimite și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă”, consemnate în Raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr.202102D1346 din 09.09.2021, emis de Centrul de Medicină Legală. Astfel, acțiunile lui Stepanov Ivan au fost încadrate juridic în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care 2 conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare corporală gravă, săvârșită în stare de ebrietate”.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Popa Sergiu, a declarat apel, prin care a solicitat casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, lui Stepanov Ivan recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de 3 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În rest, sentința să fie menținută. În motivarea apelului procurorul a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această soluție este una greșită și nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, or instanță la individualizarea pedepsei penale, nu a ținut cont de faptul că acesta a săvârșit o infracțiune gravă pentru care legea prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 4-8 ani. În rezultatul acțiunilor ilegale ale inculpatului, deși din imprudență, părții vătămate Bujorean Constantin i-au fost cauzate vătămări grave. Mai mult de atât, inculpatul Stepanov Ivan, anterior a fost condamnat, ceea de denotă că scopul Legii penale și a pedepsei nu a fost atins, iar acesta nu s-a corectat și reeducat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea aplicării pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează: Lui Stepanov Ivan, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În rest sentința a fost menținută fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, veridicității și coroborării lor, astfel prima instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi – „încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare corporală gravă, săvârșită în stare de ebrietate”. Instanța de apel a notat că, prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a apreciat că există temei legal pentru casarea parțială a sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind prea blândă în raport 3 cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză, precum și reieșind din gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpatul Stepanov Ivan. Prin urmare, instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Instanța de apel a notat că infracțiunea săvârșită de inculpat, conform art.16 alin. 4 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea penală, infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, inculpatul a recunoscut fapta se căiește, regretă cele comise, iar partea vătămată nu are pretenții materiale. Sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 4 la 8 ani cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, în coraport cu fapta comisă și urmările prejudiciabile ale faptei, precum și personalitatea inculpatului instanța de apel a conchis că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni, cu executare reală în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, or, în cadrul cercetării judecătorești nu s-au constatat careva circumstanțe ce ar atesta necesitatea suspendării pe un termen de probă a pedepsei cu închisoare. Instanța de apel a considerat că, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalității acestuia. Respectiv, instanța de apel, a reținut ca concluzia instanței de fond precum că corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, a fost una pripită, neîntemeiată, urmând a fi exclusă. Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod justificat, în temeiul art. art. 227 - 229 Cod de procedură penală a dispus încasarea de la inculpatul Stepanov în beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 320 lei, or, acestea au fost suportate în legătură cu întocmirea Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 202102D1346 din 09.09.2021.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Negru Cristina în numele inculpatului Stepanov Ivan, a declarat recurs ordinar, prin care fără a invoca unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței primei instanțe. 5.1. În argumentarea recursului declarat, avocatul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel este prea aspră, or modul de executare a acesteia a fost stabilit prea dur. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, partea vătămată nu are careva pretenție materiale sau morale față de inculpat, inculpatul este angajat în câmpul muncii în raionul vecin. Faptul că și la moment pleacă la 4 lucru cu transport public de la ora 05:00 dimineață, îl caracterizează ca o persoana responsabilă și posibilă la corectare, fără privare de libertate. A invocat că prima instanță corect au ajuns la concluzia, că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de probațiune, întrucât în acest la caz scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece din circumstanțele speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul social al acțiunilor sale infracționale, așa cum în ședința de judecată s-a constatat că Stepanov Ivan nu prezintă pericol social sporit și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din conținutul recursului declarat se constată că, partea apărării nu invocă nici un temei de drept, însă critică modul în care instanța de apel a dispus stabilirea și executarea pedepsei, solicitând o pedeapsă mai blândă, astfel se întrevede temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 pct.10) Cod de procedură penală, care prevede că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În opinia recurentului instanța de apel greșit a admis apelul procurorului și a casat sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei penale, dispunând excluderea prevederilor art.90 Cod penal, considerând decizia recurată ca neîntemeiată și ilegală, pledând în continuare pentru menținerea soluției primei instanțe. Cu referire la aceste argumente ale apărării Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a admite apelul procurorului și de a casa sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Stepanov Ivan, deoarece aceasta neîntemeiat a conchis că scopul pedepsei penale poate fi realizat în cazul dedus judecății și fără privarea de libertate a inculpatului. Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate 5 asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a reținut că Stepanov Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin.(4) Cod penal, care potrivit art.16 alin.(4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. Deși la prima vedere gravitatea infracțiunii și termenul de pedeapsă stabilit de prima instanță, ar constitui motiv de aplicare și a prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul penal susține soluția instanței de apel, potrivit căreia la dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, pe lângă motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, instanța de apel desfășurând clar din care considerente a concluzionat că nu este rațională aplicarea art. 90 Cod penal. Totodată, urmează de menționat, că suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Drept urmare, se atestă că instanța de apel întemeiat a reținut, că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului este inoportună, în situația în care, inculpatul fiind în stare de ebrietate a încălcat regulile de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămare corporală gravă. Colegiul penal consideră că circumstanțele invocate de către apelant și anume: pretențiilor materiale sau morale ale părții vătămate, recunoașterea vinei, examinarea cauzei în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, au fost luate în considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului pedeapsă sub limita minimă prevăzută de Lege – 2 ani și 8 luni închisoare (maxim – 5 ani și 4 luni) și nu pot constitui un temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal. Mai mult ca atât, instanța de apel corect a reținut, că ultimul deși a săvârșit în stare de ebrietate, a încălcat regulile de circulație și de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență părții vătămate vătămarea corporală gravă. În asemenea situație, instanța de apel corect a evidențiat că pentru a atinge scopul Legii penale de restabilire a echității sociale, urmează a se interveni prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca inculpatul, precum și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale, inclusiv și închisoarea pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, frecvente pe teritoriul țării, calificate ca infracțiuni și care prezintă un pericol cu 6 grad avansat, constituind securitatea circulației și a exploatării mijloacelor de transport, ca parte componentă a securității și ordinii publice, punând în pericol viața și sănătatea cetățenilor Republicii Moldova cu cauzarea atât a unui prejudiciu sănătății, cât și unui prejudiciu moral, ca în prezentul caz, Raportul de expertiză judiciară (medico-legală) nr.202102D1346 din 09.09.2021- pasagerului Bujorean Constantin i-au fost cauzate leziuni corporale grave, sub formă de: „Traumatism cranio - cerebral închis manifestat prin fractura cominutivă recenta înfundată osului frontal cu implicarea laminei externe si laminei interne sinusului frontal cât și peretele superior orbitei stângi; hematosinus frontal; contuzie cerebrală gravă cu zone de contuzie hemoragice în lobul frontal; hemoragie subarahnoidală; edem cerebral; plagă contuză în regiunea frontală; plăgi superficiale regiunea treimii proximale brațul stâng. În consecință, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute argumentele apărării prin care se invocă anumite circumstanțe, care în opinia sa pot fi catalogate ca atenuante, și care ar servi temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece instanța de apel a ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.75 alin.(1) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin izolarea inculpatului de societate. În acest context, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele Legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către Negru Cristina în numele inculpatului Stepanov Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Negru Cristina în numele inculpatului Stepanov Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Stepanov Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 7