1ra-260/22 — art.201/1 al.4 CP

1ra-260/22 — art.201/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-260/2022

1-20000953-01-1ra-22022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, și de către avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Ghețivu Sava,

împotriva deciziei Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie

2021, în cauza penală în privința lui

Ghețivu Sava xxxxx, născut la xxxxx, originar din

mun. Chișinău, domiciliat în xxxxxx

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 03.01.2020 – 15.05.2021;

instanța de apel: 19.07.2021 – 22.12.2021;

instanța de recurs ordinar: 22.02.2022 – 18.05.2022.

A C O N S T A T A T :

Ghețivu Sava a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la 14 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost admisă cererea procurorului privind încasarea de la Ghețivu Sava

în beneficul Statului a sumei de 2048 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Ghețivu Sava este învinuit că, la 24 iunie 2019, în jurul orelor 11:00,

aflându-se în căsătorie cu Ghețivu Maria xxxxxx, născută la xxxxx, întrunind

astfel calitățile unui membru de familie, conform art. 1331 din Codul penal,

aflându-se în domiciliul lui Pascal Vasile din satul xxxxx, raionul Cahul, în

urma unui conflict, intenționat a maltratat-o pe Ghețivu Maria, aplicându-i

multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i astfel, traumă cranio-cerebrală închisă, cu

excoriații și echimoze pe față, plagă ruptă a pavilionului urechii drepte,

hemoragii în țesuturile moi pericraniene din dreapta, hemoragii

subarahnoidiene parietal din dreapta, traumă contuză toraco-abdominală

închisă, fracturi costale multiple directe din stânga, cu hemoragii în țesuturile

moi adiacente, hemotorace din stânga, ruptura pulmonului stâng, cu colabare,

echimoze pe abdomen, cu revărsate sanguine în mușchii abdominali, ruptura

capsule ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu hematom retroperitoneal,

1

trauma membrelor superioare și inferioare, echimoze masive și excoriații pe

mâini, antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate la acțiune

traumatică cu obiect dur contondent, prin lovituri directe multiple, care au

legătură cauzală directă cu decesul, prezintă pericol pentru viață și în

conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în

rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Maria.

Acțiunile lui Ghețivu Sava au fost încadrate juridic în baza art. 2011

alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”acțiunea intenționată comisă de

un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin

maltratare, alte acțiuni violente, care a cauzat vătămarea gravă a integrității

corporale și a sănătății soldată cu decesul victimei”.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei sentințe de achitare, din motivul lipsei faptei

infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat că:

- la adoptarea sentinței instanța de judecată just a constatat prevederile

art. 394 alin. (3), pct. 1) și 2), Cod procedură penală, menționând despre

învinuirea pe baza căreia cauza a fost trimisă în judecată. Însă în susținerea

poziției de condamnare prima instanță a luat în considerație declarațiile

succesorului părții vătămate Șeremet Elena, a martorilor Pascal Vasile și

Șeremet Ion, și nu a luat în considerație cele declarate de către inculpatul

Ghețivu Sava, care a declarat că a maltratat-o pe Ghețivu Maria, însă decesul

acestea a survenit ca urmare a consumului excesiv a băuturilor alcoolice de

către aceasta;

- concluziile instanței de fond în partea admiterii probelor sunt greșite,

instanța concluzionând că inculpatul a manifestat intenție directă în raport cu

acțiunile violente față de victimă, totodată fiind reținut că față de urmările

prejudiciabile soldate cu decesul victimei, a manifestat o intenție indirectă;

- instanța de fond a emis o sentință de condamnare, bazându-se pe

presupuneri, ceea ce este contrar principiului prezumție de nevinovăție și

contrar prevederilor Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 24

februarie 2000.

2021, apelul declarat de către avocatul Stoian Ion, în numele inculpatului

Ghețivu Sava, a fost admis, inclusiv din oficiu, sentința casată în latura penală,

în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, după cum urmează.

Ghețivu Sava a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi, condamnat la

12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din 22 decembrie

2021, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în arest preventiv din

24 iunie 2019 până la 21 august 2019 și în arest la domiciliu din 21 august

2019 până la 18 septembrie 2019.

Ghețivu Sava a fost luat sub strajă din sala ședinței de judecată.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima

instanță în partea descriptivă a sentinței de condamnare nu a descris fapta

criminală ca fiind dovedită și reținută în sarcina inculpatului, prima instanță

menționând că Ghețivu Sava se învinuiește de săvârșirea infracțiunii, fără a

constata în mod cert fapta infracțională, iar în dispozitivul sentinței atacate,

2

prima instanță la recunoscut vinovat pe Ghețivu Sava, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, instanța de apel

considerând că sentința este nu corespunde prevederilor alin. (1), pct. 1), art.

394 Cod procedură penală.

Referitor la fondul cauzei penale, instanța de apel a concluzionat că,

prima instanță corect a constatat că fapta imputată lui Ghețivu Sava a avut

loc, precum și că vinovăția acestuia a fost demonstrată pe deplin, respectând

prevederile art. art. 93, alin. (1), 101, alin. (1), pct. 1) - 5), 385 Cod de

procedură penală.

Astfel, în urma aprecierii probelor administrate, instanța de apel a

constatat în fapt că:

Ghețivu Sava la 24 iunie 2019, în jurul orelor 11 și 00 minute, fiind în

căsătorie cu Ghețivu Maria, întrunind astfel calitățile unui membru de familie,

conform art. 1331 Cod penal, aflându-se în domiciliul lui Pascal Vasile, din

satul xxxxx, în urma unui conflict, intenționat a maltratat-o pe Ghețivu Maria,

aplicându-i multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste

diferite părți ale corpului.

Astfel, cauzându-i traumă cranio-cerebrală închisă, cu excoriații și

echimoze pe față, plagă ruptă a pavilionului urechii drepte, hemoragii în

țesuturile moi pericraniene din dreapta, hemoragii subarahnoidiene parietal

din dreapta, traumă contuză toraco-abdominală închisă, fracturi costale

multiple directe din stânga, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente,

hemotoracice din stâmga, ruptura pulmonului stâng, cu colabare, echimoze pe

abdomen, cu revărsate sanguine în mușchii abdominali, ruptura capsulei

ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu hematom retroperitoneal, trauma

membrelor superioare și inferioare, echimoze masive și excoriații pe mâini,

antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate la acțiune traumatică cu

obiect dur contondent, prin lovituri directe multiple, care au legătură cauzală

directă cu decesul, prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest

criteriu, se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului

traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Maria.

Astfel, acțiunile lui Ghețivu Sava au fost încadrate juridic în prevederile

art. 2011 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi - „acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu decesul victimei”.

Cu referire la alegațiile părții apărării privind achitarea inculpatului,

instanța de apel a evidențiat că în raportul de expertiză judiciară este indicat

concret cauza decesului victimei Ghețivu Maria, și leziunile corporale cauzate

acesteia. Diagnosticul Nefroctubuloză și șocul rinichilor, este un indiciu direct

al șocului traumatic, iar diagnosticul de boală ișemică a inimii reprezintă o

boală cronică, și putea să fie o complicație a diabetului zaharat, și reprezintă o

patologie concomitentă. În cazul din speță, cauza decesului victimei reprezintă

leziunile corporale cauzate ce au dus la șocul traumatic. Un șoc traumatic nu

poate fi ca urmare a administrării substanțelor medicamentoase, or,

administrarea medicamentelor provoacă alte stări patologice, intoxicație.

La solicitarea procurorului, în ședința de judecat în instanța de apel, au

fost verificate probele examinate în ședința de judecată în prima instanță,

inclusiv declarațiile necontestate ale martorilor Șeremet Ion, Cheptene Ion,

Șeremet Elena și Pascal Vasile, care au indicat cu claritate asupra acțiunilor

inculpatului ce sau soldat cu decesul părții vătămate.

Pe lângă depozițiile martorilor, instanța de apel a verificat și ale probe

3

scrise cum sunt:

- Raportul de expertiză judiciară nr. 201911C0189 din 08 octombrie

2019 (f. d. 35-40 vol. I), care incontestabil demonstrează cauza decesului

victimei Ghețivu Maria, șocul traumatic, provocat ca urmare a multiplelor

leziuni corporale, cauzate la multiplele lovituri ale inculpatului Ghețivu Sava

Constantin cu mâinile, picioarele și cu un băț peste tot corpul victimei;

- rezultatul testării la alcoolemie a inculpatului Ghețivu Sava, potrivit

căruia, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către acesta,

constituia 2,87 mg/l, (f. d. 55 vol. I), care incontestabil combate versiunea

inculpatului Ghețivu Sava, că la momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, nu

se afla în stare de ebrietate alcoolică.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpatul

Ghețivu Sava în mod intenționat, având o intenție directă, a aplicat multiple

lovituri peste diferite părți ale corpului victimei Ghețivu Maria, cauzându-i

astfel, o vătămare gravă a integrității corporale, soldată cu decesul acesteia.

Acest fapt se demonstrează prin declarațiile martorului Șeremet Ion, care

fiind audiat în ședință de judecată în prima instanță a declarat că: „venind în

ogradă la Pascal Vasile, a văzut-o pe victima Ghețivu Maria, jos la pământ,

având vânătăi și fiind în sânge. A văzut cum inculpatul Ghețivu Sava, a aplicat

victimei Ghețivu Maria, o lovitură cu piciorul în regiunea abdomenului, și când a

dorit în continuare să-i mai aplice lovituri, el la oprit” (f. d. 34-36 vol. II).

Declarațiile respectivului martor demonstrează în mod incontestabil că,

inculpatul Ghețivu Sava a aplicat violența fizică față de victima Ghețivu Maria,

manifestă prin maltratarea acesteia, adică demonstrează realizarea de către

inculpat a faptei prejudiciabile din speță.

Totodată, realizarea laturii obiective se demonstrează și prin declarațiile

martorului Cheptene Ion, care fiind audiat în ședința de judecată în prima

instanță a declarat că, în ziua săvârșirii faptei prejudiciabile a auzit din ogradă

lui Pascal Vasile, gălăgie. A auzit glasul inculpatului Ghețivu Sava. Venind în

ogradă la Pascal Vasile, a văzut-o pe victima Ghețivu Maria culcată jos la

pământ și avea urme de sânge, iar în ogradă se mai aflau doar inculpatul

Ghețivu Sava și Pascal Vasile (f. d 37-38 vol. II) și prin declarațiile martorului

Șeremet Elena, care fiind audiată în ședință de judecată în prima instanță a

declarat că, a fost telefonată de către vecini care i-au spus că inculpatul bate

pe cineva. Venind la fața locului a văzut-o pe victima Ghețivu Maria, culcată jos

pe pământ, era în sânge și era ca un cadavru. Victima Ghețivu Maria, fiind jos

la pământ a fost lovită cu piciorul în regiunea urechii ce era însângerată de

către inculpatul Ghețivu Sava. Victima Ghețivu Maria avea și gura plină de

sânge, au dus-o pe victima Ghețivu Maria acasă unde au culcat-o pe un pat,

spunându-i să-și tragă aer. În acel moment, victima Ghețivu Maria, s-a trezit și

a cerut apă, iar corpul îi era transpirat. Inculpatul în acel moment o amenința

pe victimă cu omorul (f. d. 39-40 vol. II).

Respectiv și declarațiile acestui martor demonstrează în mod direct că,

inculpatul Ghețivu Sava, a aplicat violența fizică sub formă de maltratare a

victimei Ghețivu Maria, săvârșind astfel fapta prejudiciabilă.

În ședința de judecată în instanța de apel, fiind audiat expertul judiciar

medico-legal, Ceban Alexandru, a afirmat în mod cert că, decesul victimei

Ghețivu Maria, a survenit ca urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile

corporale cauzate de către inculpat. Administrarea unor medicamente

contraindicate, poate provoca alte patologii și nicidecum nu provocă șocul

traumatic. Medicamentele provoacă intoxicație și nu șoc traumatic (f. d. 90 vol.

II).

4

Respectiv, probele cercetate în prima instanță și verificate în instanța de

apel, coroborează între ele și demonstrează cu certitudine realizarea de către

inculpatul Ghețivu Sava, a laturii obiective a infracțiunii din speță.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată în instanța de apel, inculpatul

Ghețivu Sava a recunoscut că, victima Ghețivu Maria a fost maltratată de către

el și îi pare rău că s-a ajuns la decesul victimei.

Latura subiectivă al infracțiunii din speță, se caracterizează prin vinovăție

sub formă de intenție directă, care sa constatat în acțiunile inculpatul Ghețivu

Sava prin declarațiile martorilor Șeremet Ion, Șeremet Elena și Pascal Vasile,

aprecierea cărora a fost expusă supra.

Inculpatul Ghețivu Sava, în mod direct, intenționat, a aplicat victimei

Ghețivu Maria, multiple lovituri cu mâinile, picioarele și cu un băț din lemn, pe

diferite părți ale corpului. Multitudinea leziunilor corporale depistate la victima

Ghețivu Maria, cauzate la loviturile inculpatului și demonstrează scopul.

Potrivit copiei Certificatului de căsătorie nr. CS-V 0904835 din 17 august

2011, Ghețivu Maria a fost soția inculpatului Ghețivu Sava, și respectiv

întrunește calitatea de victimă a violenței în familie (f. d. 22 vol. I).

Prin urmare, instanța de apel din cumulul probelor administrate a

constatat cu certitudine vinovăția inculpatului Ghețivu Sava în maltratarea

membrului de familie, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și

a sănătății soldată cu decesul victimei Ghețivu Maria.

Cu referire la pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentință,

instanța de apel a considerat că aceasta este prea aspră.

Astfel, prin prisma prevederilor art. art. 7, 16, 61, 75 Cod penal și a

circumstanțelor cauzei potrivit cărora inculpatul Ghețivu Sava, anterior nu a

fost judecat, conform caracteristicii eliberate de către organele administrației

publice locale, se caracterizează pozitiv (f. d 50, 52 vol. I), vârsta acestuia de

peste 60 ani, a apreciat că pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, ce

este la limita minimă prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal, va fi o

pedeapsă echitabilă și proporțională în raport cu toate circumstanțele stabilite.

5.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Cahul, Calendari

Dumitru, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel în

partea individualizării pedepsei cu dispunerea menținerii sentinței prin care a

fost stabilită pedeapsa de 14 ani închisoare.

În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că:

- decizia în partea stabilirii pedepsei este neîntemeiată, blândă și nu

corespunde principiului individualizării pedepsei penale;

- instanța de apel a luat în considerație vârsta inculpatului de peste 60

ani, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare la limita minimă, dar nu a ținut cont

de faptul că inculpatul Ghețivu Sava, aflându-se în starea de ebrietate alcoolică

(2,87 mg/l), intenționat a maltratat-o pe soția sa, Ghețivu Măria, aplicându-i

multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i astfel, leziuni care au avut legătură directă cu

decesul și prezintă pericol pentru viață și care se califică ca vătămare gravă, în

urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu

Măria, iar infracțiunea săvârșită se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit

de grave, pentru săvârșirea căreia este prevăzută pedeapsă sub formă de

închisoare pe termen de la 12 până la 15 ani;

5

- doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

14 ani, va putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen

din partea lui Ghețivu Sava.

5.2. Avocatul Stoian Ion în numele inculpatului, care invocând

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei ca fiind nefondată, cu dispunerea restituirii cauzei la

rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului avocatul inculpatului, a menționat că:

- concluziile instanței judiciare sunt greșite și contrarii;

- în motivarea deciziei a descris repetat probele examinate la instanța de

fond, precum și a fost audiat Expertul judiciar medico-legal, Ceban Alexandr,

care nu i-a putut răspunde la toate întrebările și circumstanțele divergente în

cauză, explicându-i că „aceste întrebări nu i-au fost înaintate la efectuarea

expertizei medico-legale” iar „probele suplimentare prezentate în partea

expertizei medico-legale nu i-au fost prezentate la efectuarea expertizei medico-

legale”;

- există 4 tipuri de șoc, cu trei faze de evoluție clinică și (esențial): șocul

progresiv apare la câteva zeci de minute sau câteva ore de la tulburările inițiale

cauzatoare ale șocului, de multe ori fiind favorizat de un tratament greșit

instituit. Astfel, consideră lipsa unui proces echitabil și contradictoriu și

violarea art. 8 CEDO în privința inculpatului, care a fost privat de dreptul la un

proces echitabil și contradictoriu fiind condamnat în baza unor presupuneri.

Instanța de apel nu a examinat cauza potrivit exigențelor stipulate de art. 6

CEDO, adică inculpatul a fost în imposibilitate să demonstreze poziția sa,

deoarece demersurile înaintate de acesta, prin intermediul apărătorului, au

fost respinse;

- instanța de apel eronat a aplicat legea procesuală, și nu a examinat

proba principală în cadrul ședinței de judecată, încălcând principiul

contradictorialității și cel al prezumției nevinovăției.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate din următoarele

considerente.

Recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală

și a declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

6.1. Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază

solicitarea, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, sub aspectul că: „hotărârea atacată nu

6

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale”.

În esență, procurorul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică doar decizia instanței de apel referitor la blândețea

pedepsei.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile invoate și

argumentele expuse în susținerea acestor temeiuri, Colegiul penal constată că

acestea sunt declarative și vădit neîntemeiate, întrucât alegațiile cu privire la

faptul că pedeapsa aplicată de către instanța de apel la limita minimă

prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal, este contrară prevederilor legale,

urma a fi completată cu argumentarea care anume prevederi au fost încălcate

și în ce formă, or, simpla opinie a recurentului privind blândețea pedepsei nu

constituie temei de casare a unei decizii motivate, întemeiate și fundamentate

legal.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul

penal conchide că instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea

faptului că a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal,

ce ține individualizarea pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului că se află la o vârstă

înaintată de peste 60 ani, și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru

aplicarea unei pedepse mai aspre cu închisoare, în privința inculpatului la

moment nu se constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de

restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului

din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se

măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând

ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în

vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social

concret al activității infracționale săvârșite.

Solicitarea procurorului de menținere a sentinței prin care în privința lui

Ghețivu Sava a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 14 ani închisoare, este neîntemeiată, dat fiind faptul că, instanța de apel

corect a casat sentința, or instanța de fond eronat a reținut circumstanța

agravantă, invocată și de către acuzatorul de stat în pledoarie – starea de

ebrietate, deoarece în rechizitoriul nu este indicată (art.77 alin.(1), lit. j) Cod

7

penal), depășind limitele învinuirii stipulate în art.325 alin.(1) Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atât, Colegiul penal consideră doar faptul că ultimul nu este

de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea

blândă, nu poate servi pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

mai aspre, or, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit,

iar la caz prin prisma prevederilor art. art. 7, 16, 61, 75 Cod penal și a

circumstanțelor cauzei potrivit cărora inculpatul Ghețivu Sava, anterior nu a

fost judecat, conform caracteristicii eliberate de către organele administrației

publice locale, se caracterizează pozitiv (f. d. 50, 52 vol. I), vârsta acestuia de

peste 60 ani, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a apreciat că

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, este în limitele generale a

sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiind o pedeapsă echitabilă

și proporțională circumstanțelor stabilite.

Prin urmare, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de către

procuror sunt vădit neîntemeiate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea

recursului.

6.2. Cu referire la recursul înaintat de avocatul Stoian Ion în numele

inculpatului Ghețivu Sava, Colegiul penal constată că acest recurent și-a

întemeiat solicitarea de remitere a cauzei la rejudecare, prin prisma

prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, menționând că

instanța a admis erori de drept care au afectat legalitatea deciziei, inculpatul a

fost condamnat în baza unor presupuneri, probele administrate nu

demonstrează vinovăția acestuia, a fost încălcat art. art. 6 și 8 CEDO, nu s-au

apreciat la justa valoare declarațiile inculpatului, instanța nu i-a oferit

posibilitate să-și demonstreze nevinovăția.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent

Colegiul penal notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția

instanței de apel este legală, fondată și urmează a fi menținută.

În prim plan, referitor la criticele recurentului precum că instanțele de

fond nu au apreciat la justa valoare declarațiile inculpatului, dând apreciere

doar probelor cu martorii și expertizelor judiciare, Colegiul penal reiterează că

chestiunea de apreciere a probelor nu se regăsește printre temeiurile de

declarare a recursului, la această etapă a procedurilor instanța nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar

careva discrepanțe vădite între cele reținute de instanțele de fond în vederea

condamnării lui Ghețivu Sava și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor

aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât

cea pe care materialul probator o susține, în speță nu a fost constatat.

Cu referire la administrarea unor probe noi în instanța de apel, și anume

efectuarea expertizei medico-legale suplimentare la solicitarea părții apărării,

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a reținut că la baza cererii

sunt înaintate întrebări ce se repetă parțial, și care au primit deja răspuns

prin Raportul de expertiză judiciară din 08 octombrie 2019, iar la altă parte a

întrebărilor formulate de avocatul inculpatului, fiind audiat expertul judiciar

medico-legal, Ceban Alexandru a afirmat în mod cert că, „decesul victimei

Ghețivu Maria, a survenit ca urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile

corporale cauzate de către inculpat. Administrarea unor medicamente

8

contraindicate, poate provoca alte patologii și nicidecum nu provocă șocul

traumatic. Medicamentele provoacă intoxicație și nu șoc traumatic” (f. d. 90 vol.

II), instanța de apel concluzionând că a fost elucidate toate neclaritățile apărute

la partea apărării, nefiind necesară o expertiză judiciară suplimentară, și în

încheierea din 22.12.2021, a oferit pe larg motivele respingerii acesteia la

(f.d.95-98, vol. II).

Astfel, Colegiu penal consideră că părții apărării nu i-a fost încălcat

dreptul la un proces contradictoriu și echitabil.

Cu referire la alegațiile recurentului privind lipsa de vinovăție a

inculpatului Ghețivu Sava în comiterea violenței în familie ce sa soldat cu

decesul victimei, Colegiul penal constată că deși avocatul inculpatului asigură

asistență juridică calificată, invocând în conținutul recursului lipsa de

vinovăție, nu și-a susținut această poziție prin prisma temeiului corespunzător

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și nu a expus o

motivarea prin care fapt anume se constată lipsa de vinovăție și care norme

legale susțin această versiune.

Cu toate acestea, Colegiul penal atestă că aspectele privind lipsa de

vinovăție au fost combătute cu lux de amănunte atât în cuprinsul deciziei

motivate a instanței de apel, cât și în rezumatul reținut la pct. 4.1. al prezentei

decizii, unde a fost clar și întemeiat constatată prezența tuturor elementelor

constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, în acțiunile

inculpatului Ghețivu Sava, atât din probele materiale administrate, cât și din

declarațiile martorilor oculari, depozițiile cărora au fost apreciate obiectiv de

către instanțele de fond, acordându-se deplină eficiență prevederilor art. art.

95, 99, 101 Cod de procedură penală.

În detaliu, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel corect a apreciat

că argumentele privind nevinovăția inculpatului, nu au acoperire probatorie la

caz fiind demonstrat contrariul prin declarațiile succesorului părții vătămate

Șeremet Elena, martorilor Cheptea Ion, Pascal Vasile, Șeremet Ion, declarațiile

expertului judiciar medico-legal Ceban Alexandru oferite în cadrul ședinței de

judecată și anume că, decesul părții vătămate Gherțivu Maria a survenit ca

urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile corporale.

Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului prin care susține că,

partea vătămată nu a decedat de la loviturile aplicate de Ghețivu Sava, dar de la

medicamentele administrate de către asistența medicală urgentă, cauzate de

anumiți factori, unele din ele fiind favorizate de către tratamentul gresit

administrat, întrucât avocatul inculpatului nu a prezentat în cadrul procesului

penal careva acte ce ar atesta calificarea cu titlul de expert judiciar medico-

legal, expunerile depășind cadrul oferit prin statului procesual deținut, or,

instanța de apel corect a statuat că potrivit concluziei Raportului de constatare

medico-legală nr. 201911C0189 din 08 octombrie 2019, la victimă a fost

depistate: „traumă cranio-cerebrală închisă, cu excoriații și echimoze pe față,

plagă ruptă a pavilionului urechii drepte, hemoragii în țesuturile moi pericraniene

din dreapta, hemoragii subarahnoidiene parietal din dreapta, traumă contuză

toraco-abdominală închisă, fracturi costale multiple directe din stânga, cu

hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemotorace din stânga, ruptura

pulmonului stâng, cu colabare, echimoze pe abdomen, cu revărsate sanguine în

mușchii abdomenului, ruptura capsulei ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu

hematom teroperitoneal, trauma membrelor superioare și inferioare, echimoze

masive și excoriații pe mâini, antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate

la acțiune traumatică cu obiect dur contodent, prin lovituri directe multiple, care

au legătură cauzală directă cu decesul, care prezintă pericol pentru viață și care

9

se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a

survenit decesul lui Ghețivu Maria (f.d.35-40, vol. I), constatări care au fost clar

susținute în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel de expertul judiciar

medico-legal, Ceban Alexandru.

Mai mult ca atât, Colegiul penal constată că în ședința de judecată în

instanța de apel, inculpatul Ghețivu Sava a recunoscut că, victima Ghețivu

Maria a fost maltratată de către el și îi pare rău că s-a ajuns la decesul

acesteia.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o

atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente

temeinice versiunea avocatului despre nevinovăția inculpatului.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal conchide că temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea

soluției sale nu se identifică, și în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs concluzionează că temeiurile de casare

invocate de către recurenți și prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, nu și-au găsit aplicabilitatea la caz întrucât decizia

atacată este legală, întemeiată și echitabilă, urmând a fi dispusă

inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul-șef

al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul

Stoian Ion în numele inculpatului Ghețivu Sava, împotriva deciziei Colegiul

judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Ghețivu Sava xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

10