1ra-260/22 — Art.201/1 al.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 18 mai 2021, Ghețivu Sava a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. A fost admisă cererea procurorului privind încasarea de la Ghețivu Sava în beneficul Statului a sumei de 2048 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Ghețivu Sava este învinuit că, la 24 iunie 2019, în jurul orelor 11:00, aflându-se în căsătorie cu Ghețivu Maria xxxxxx, născută la xxxxx, întrunind astfel calitățile unui membru de familie, conform art. 1331 din Codul penal, aflându-se în domiciliul lui Pascal Vasile din satul xxxxx, raionul Cahul, în urma unui conflict, intenționat a maltratat-o pe Ghețivu Maria, aplicându-i multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel, traumă cranio-cerebrală închisă, cu excoriații și echimoze pe față, plagă ruptă a pavilionului urechii drepte, hemoragii în țesuturile moi pericraniene din dreapta, hemoragii subarahnoidiene parietal din dreapta, traumă contuză toraco-abdominală închisă, fracturi costale multiple directe din stânga, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemotorace din stânga, ruptura pulmonului stâng, cu colabare, echimoze pe abdomen, cu revărsate sanguine în mușchii abdominali, ruptura capsule ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu hematom retroperitoneal, 1 trauma membrelor superioare și inferioare, echimoze masive și excoriații pe mâini, antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate la acțiune traumatică cu obiect dur contondent, prin lovituri directe multiple, care au legătură cauzală directă cu decesul, prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Maria. Acțiunile lui Ghețivu Sava au fost încadrate juridic în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative – ”acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu decesul victimei”.

Sentința a fost contestată cu apel de către avocatul Stoian Ion în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu adoptarea unei sentințe de achitare, din motivul lipsei faptei infracțiunii. În motivarea apelului a invocat că: - la adoptarea sentinței instanța de judecată just a constatat prevederile art. 394 alin. (3), pct. 1) și 2), Cod procedură penală, menționând despre învinuirea pe baza căreia cauza a fost trimisă în judecată. Însă în susținerea poziției de condamnare prima instanță a luat în considerație declarațiile succesorului părții vătămate Șeremet Elena, a martorilor Pascal Vasile și Șeremet Ion, și nu a luat în considerație cele declarate de către inculpatul Ghețivu Sava, care a declarat că a maltratat-o pe Ghețivu Maria, însă decesul acestea a survenit ca urmare a consumului excesiv a băuturilor alcoolice de către aceasta; - concluziile instanței de fond în partea admiterii probelor sunt greșite, instanța concluzionând că inculpatul a manifestat intenție directă în raport cu acțiunile violente față de victimă, totodată fiind reținut că față de urmările prejudiciabile soldate cu decesul victimei, a manifestat o intenție indirectă; - instanța de fond a emis o sentință de condamnare, bazându-se pe presupuneri, ceea ce este contrar principiului prezumție de nevinovăție și contrar prevederilor Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 10 din 24 februarie 2000.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2021, apelul declarat de către avocatul Stoian Ion, în numele inculpatului Ghețivu Sava, a fost admis, inclusiv din oficiu, sentința casată în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, după cum urmează. Ghețivu Sava a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi, condamnat la 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din 22 decembrie 2021, cu includerea în acest termen a perioadei aflării în arest preventiv din 24 iunie 2019 până la 21 august 2019 și în arest la domiciliu din 21 august 2019 până la 18 septembrie 2019. Ghețivu Sava a fost luat sub strajă din sala ședinței de judecată. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima instanță în partea descriptivă a sentinței de condamnare nu a descris fapta criminală ca fiind dovedită și reținută în sarcina inculpatului, prima instanță menționând că Ghețivu Sava se învinuiește de săvârșirea infracțiunii, fără a constata în mod cert fapta infracțională, iar în dispozitivul sentinței atacate, 2 prima instanță la recunoscut vinovat pe Ghețivu Sava, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, instanța de apel considerând că sentința este nu corespunde prevederilor alin. (1), pct. 1), art. 394 Cod procedură penală. Referitor la fondul cauzei penale, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a constatat că fapta imputată lui Ghețivu Sava a avut loc, precum și că vinovăția acestuia a fost demonstrată pe deplin, respectând prevederile art. art. 93, alin. (1), 101, alin. (1), pct. 1) - 5), 385 Cod de procedură penală. Astfel, în urma aprecierii probelor administrate, instanța de apel a constatat în fapt că: Ghețivu Sava la 24 iunie 2019, în jurul orelor 11 și 00 minute, fiind în căsătorie cu Ghețivu Maria, întrunind astfel calitățile unui membru de familie, conform art. 1331 Cod penal, aflându-se în domiciliul lui Pascal Vasile, din satul xxxxx, în urma unui conflict, intenționat a maltratat-o pe Ghețivu Maria, aplicându-i multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste diferite părți ale corpului. Astfel, cauzându-i traumă cranio-cerebrală închisă, cu excoriații și echimoze pe față, plagă ruptă a pavilionului urechii drepte, hemoragii în țesuturile moi pericraniene din dreapta, hemoragii subarahnoidiene parietal din dreapta, traumă contuză toraco-abdominală închisă, fracturi costale multiple directe din stânga, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemotoracice din stâmga, ruptura pulmonului stâng, cu colabare, echimoze pe abdomen, cu revărsate sanguine în mușchii abdominali, ruptura capsulei ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu hematom retroperitoneal, trauma membrelor superioare și inferioare, echimoze masive și excoriații pe mâini, antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate la acțiune traumatică cu obiect dur contondent, prin lovituri directe multiple, care au legătură cauzală directă cu decesul, prezintă pericol pentru viață și în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Maria. Astfel, acțiunile lui Ghețivu Sava au fost încadrate juridic în prevederile art. 2011 alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi - „acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu decesul victimei”. Cu referire la alegațiile părții apărării privind achitarea inculpatului, instanța de apel a evidențiat că în raportul de expertiză judiciară este indicat concret cauza decesului victimei Ghețivu Maria, și leziunile corporale cauzate acesteia. Diagnosticul Nefroctubuloză și șocul rinichilor, este un indiciu direct al șocului traumatic, iar diagnosticul de boală ișemică a inimii reprezintă o boală cronică, și putea să fie o complicație a diabetului zaharat, și reprezintă o patologie concomitentă. În cazul din speță, cauza decesului victimei reprezintă leziunile corporale cauzate ce au dus la șocul traumatic. Un șoc traumatic nu poate fi ca urmare a administrării substanțelor medicamentoase, or, administrarea medicamentelor provoacă alte stări patologice, intoxicație. La solicitarea procurorului, în ședința de judecat în instanța de apel, au fost verificate probele examinate în ședința de judecată în prima instanță, inclusiv declarațiile necontestate ale martorilor Șeremet Ion, Cheptene Ion, Șeremet Elena și Pascal Vasile, care au indicat cu claritate asupra acțiunilor inculpatului ce sau soldat cu decesul părții vătămate. Pe lângă depozițiile martorilor, instanța de apel a verificat și ale probe 3 scrise cum sunt: - Raportul de expertiză judiciară nr. 201911C0189 din 08 octombrie 2019 (f. d. 35-40 vol. I), care incontestabil demonstrează cauza decesului victimei Ghețivu Maria, șocul traumatic, provocat ca urmare a multiplelor leziuni corporale, cauzate la multiplele lovituri ale inculpatului Ghețivu Sava Constantin cu mâinile, picioarele și cu un băț peste tot corpul victimei; - rezultatul testării la alcoolemie a inculpatului Ghețivu Sava, potrivit căruia, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către acesta, constituia 2,87 mg/l, (f. d. 55 vol. I), care incontestabil combate versiunea inculpatului Ghețivu Sava, că la momentul săvârșirii faptei prejudiciabile, nu se afla în stare de ebrietate alcoolică. Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, inculpatul Ghețivu Sava în mod intenționat, având o intenție directă, a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului victimei Ghețivu Maria, cauzându-i astfel, o vătămare gravă a integrității corporale, soldată cu decesul acesteia. Acest fapt se demonstrează prin declarațiile martorului Șeremet Ion, care fiind audiat în ședință de judecată în prima instanță a declarat că: „venind în ogradă la Pascal Vasile, a văzut-o pe victima Ghețivu Maria, jos la pământ, având vânătăi și fiind în sânge. A văzut cum inculpatul Ghețivu Sava, a aplicat victimei Ghețivu Maria, o lovitură cu piciorul în regiunea abdomenului, și când a dorit în continuare să-i mai aplice lovituri, el la oprit” (f. d. 34-36 vol. II). Declarațiile respectivului martor demonstrează în mod incontestabil că, inculpatul Ghețivu Sava a aplicat violența fizică față de victima Ghețivu Maria, manifestă prin maltratarea acesteia, adică demonstrează realizarea de către inculpat a faptei prejudiciabile din speță. Totodată, realizarea laturii obiective se demonstrează și prin declarațiile martorului Cheptene Ion, care fiind audiat în ședința de judecată în prima instanță a declarat că, în ziua săvârșirii faptei prejudiciabile a auzit din ogradă lui Pascal Vasile, gălăgie. A auzit glasul inculpatului Ghețivu Sava. Venind în ogradă la Pascal Vasile, a văzut-o pe victima Ghețivu Maria culcată jos la pământ și avea urme de sânge, iar în ogradă se mai aflau doar inculpatul Ghețivu Sava și Pascal Vasile (f. d 37-38 vol. II) și prin declarațiile martorului Șeremet Elena, care fiind audiată în ședință de judecată în prima instanță a declarat că, a fost telefonată de către vecini care i-au spus că inculpatul bate pe cineva. Venind la fața locului a văzut-o pe victima Ghețivu Maria, culcată jos pe pământ, era în sânge și era ca un cadavru. Victima Ghețivu Maria, fiind jos la pământ a fost lovită cu piciorul în regiunea urechii ce era însângerată de către inculpatul Ghețivu Sava. Victima Ghețivu Maria avea și gura plină de sânge, au dus-o pe victima Ghețivu Maria acasă unde au culcat-o pe un pat, spunându-i să-și tragă aer. În acel moment, victima Ghețivu Maria, s-a trezit și a cerut apă, iar corpul îi era transpirat. Inculpatul în acel moment o amenința pe victimă cu omorul (f. d. 39-40 vol. II). Respectiv și declarațiile acestui martor demonstrează în mod direct că, inculpatul Ghețivu Sava, a aplicat violența fizică sub formă de maltratare a victimei Ghețivu Maria, săvârșind astfel fapta prejudiciabilă. În ședința de judecată în instanța de apel, fiind audiat expertul judiciar medico-legal, Ceban Alexandru, a afirmat în mod cert că, decesul victimei Ghețivu Maria, a survenit ca urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile corporale cauzate de către inculpat. Administrarea unor medicamente contraindicate, poate provoca alte patologii și nicidecum nu provocă șocul traumatic. Medicamentele provoacă intoxicație și nu șoc traumatic (f. d. 90 vol. II). 4 Respectiv, probele cercetate în prima instanță și verificate în instanța de apel, coroborează între ele și demonstrează cu certitudine realizarea de către inculpatul Ghețivu Sava, a laturii obiective a infracțiunii din speță. Mai mult ca atât, în ședința de judecată în instanța de apel, inculpatul Ghețivu Sava a recunoscut că, victima Ghețivu Maria a fost maltratată de către el și îi pare rău că s-a ajuns la decesul victimei. Latura subiectivă al infracțiunii din speță, se caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă, care sa constatat în acțiunile inculpatul Ghețivu Sava prin declarațiile martorilor Șeremet Ion, Șeremet Elena și Pascal Vasile, aprecierea cărora a fost expusă supra. Inculpatul Ghețivu Sava, în mod direct, intenționat, a aplicat victimei Ghețivu Maria, multiple lovituri cu mâinile, picioarele și cu un băț din lemn, pe diferite părți ale corpului. Multitudinea leziunilor corporale depistate la victima Ghețivu Maria, cauzate la loviturile inculpatului și demonstrează scopul. Potrivit copiei Certificatului de căsătorie nr. CS-V 0904835 din 17 august 2011, Ghețivu Maria a fost soția inculpatului Ghețivu Sava, și respectiv întrunește calitatea de victimă a violenței în familie (f. d. 22 vol. I). Prin urmare, instanța de apel din cumulul probelor administrate a constatat cu certitudine vinovăția inculpatului Ghețivu Sava în maltratarea membrului de familie, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății soldată cu decesul victimei Ghețivu Maria. Cu referire la pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată prin sentință, instanța de apel a considerat că aceasta este prea aspră. Astfel, prin prisma prevederilor art. art. 7, 16, 61, 75 Cod penal și a circumstanțelor cauzei potrivit cărora inculpatul Ghețivu Sava, anterior nu a fost judecat, conform caracteristicii eliberate de către organele administrației publice locale, se caracterizează pozitiv (f. d 50, 52 vol. I), vârsta acestuia de peste 60 ani, a apreciat că pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, ce este la limita minimă prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal, va fi o pedeapsă echitabilă și proporțională în raport cu toate circumstanțele stabilite.

Nefiind de acord cu hotărârea emisă, au declarat recursuri ordinare: 5.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea individualizării pedepsei cu dispunerea menținerii sentinței prin care a fost stabilită pedeapsa de 14 ani închisoare. În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că: - decizia în partea stabilirii pedepsei este neîntemeiată, blândă și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale; - instanța de apel a luat în considerație vârsta inculpatului de peste 60 ani, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare la limita minimă, dar nu a ținut cont de faptul că inculpatul Ghețivu Sava, aflându-se în starea de ebrietate alcoolică (2,87 mg/l), intenționat a maltratat-o pe soția sa, Ghețivu Măria, aplicându-i multiple lovituri cu mâinile, picioarele și un baston din lemn, peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel, leziuni care au avut legătură directă cu decesul și prezintă pericol pentru viață și care se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Măria, iar infracțiunea săvârșită se atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave, pentru săvârșirea căreia este prevăzută pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de la 12 până la 15 ani; 5 - doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani, va putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Ghețivu Sava. 5.2. Avocatul Stoian Ion în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei ca fiind nefondată, cu dispunerea restituirii cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În motivarea recursului avocatul inculpatului, a menționat că: - concluziile instanței judiciare sunt greșite și contrarii; - în motivarea deciziei a descris repetat probele examinate la instanța de fond, precum și a fost audiat Expertul judiciar medico-legal, Ceban Alexandr, care nu i-a putut răspunde la toate întrebările și circumstanțele divergente în cauză, explicându-i că „aceste întrebări nu i-au fost înaintate la efectuarea expertizei medico-legale” iar „probele suplimentare prezentate în partea expertizei medico-legale nu i-au fost prezentate la efectuarea expertizei medico- legale”; - există 4 tipuri de șoc, cu trei faze de evoluție clinică și (esențial): șocul progresiv apare la câteva zeci de minute sau câteva ore de la tulburările inițiale cauzatoare ale șocului, de multe ori fiind favorizat de un tratament greșit instituit. Astfel, consideră lipsa unui proces echitabil și contradictoriu și violarea art. 8 CEDO în privința inculpatului, care a fost privat de dreptul la un proces echitabil și contradictoriu fiind condamnat în baza unor presupuneri. Instanța de apel nu a examinat cauza potrivit exigențelor stipulate de art. 6 CEDO, adică inculpatul a fost în imposibilitate să demonstreze poziția sa, deoarece demersurile înaintate de acesta, prin intermediul apărătorului, au fost respinse; - instanța de apel eronat a aplicat legea procesuală, și nu a examinat proba principală în cadrul ședinței de judecată, încălcând principiul contradictorialității și cel al prezumției nevinovăției.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente. Recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursurile ordinare în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. 6.1. Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază solicitarea, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, sub aspectul că: „hotărârea atacată nu 6 cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”. În esență, procurorul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică doar decizia instanței de apel referitor la blândețea pedepsei. Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile invoate și argumentele expuse în susținerea acestor temeiuri, Colegiul penal constată că acestea sunt declarative și vădit neîntemeiate, întrucât alegațiile cu privire la faptul că pedeapsa aplicată de către instanța de apel la limita minimă prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal, este contrară prevederilor legale, urma a fi completată cu argumentarea care anume prevederi au fost încălcate și în ce formă, or, simpla opinie a recurentului privind blândețea pedepsei nu constituie temei de casare a unei decizii motivate, întemeiate și fundamentate legal. Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal conchide că instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ce ține individualizarea pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului că se află la o vârstă înaintată de peste 60 ani, și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui. Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei pedepse mai aspre cu închisoare, în privința inculpatului la moment nu se constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. Solicitarea procurorului de menținere a sentinței prin care în privința lui Ghețivu Sava a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani închisoare, este neîntemeiată, dat fiind faptul că, instanța de apel corect a casat sentința, or instanța de fond eronat a reținut circumstanța agravantă, invocată și de către acuzatorul de stat în pledoarie – starea de ebrietate, deoarece în rechizitoriul nu este indicată (art.77 alin.(1), lit. j) Cod 7 penal), depășind limitele învinuirii stipulate în art.325 alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult ca atât, Colegiul penal consideră doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea blândă, nu poate servi pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai aspre, or, practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar la caz prin prisma prevederilor art. art. 7, 16, 61, 75 Cod penal și a circumstanțelor cauzei potrivit cărora inculpatul Ghețivu Sava, anterior nu a fost judecat, conform caracteristicii eliberate de către organele administrației publice locale, se caracterizează pozitiv (f. d. 50, 52 vol. I), vârsta acestuia de peste 60 ani, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a apreciat că pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, este în limitele generale a sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiind o pedeapsă echitabilă și proporțională circumstanțelor stabilite. Prin urmare, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de către procuror sunt vădit neîntemeiate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului. 6.2. Cu referire la recursul înaintat de avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Ghețivu Sava, Colegiul penal constată că acest recurent și-a întemeiat solicitarea de remitere a cauzei la rejudecare, prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, menționând că instanța a admis erori de drept care au afectat legalitatea deciziei, inculpatul a fost condamnat în baza unor presupuneri, probele administrate nu demonstrează vinovăția acestuia, a fost încălcat art. art. 6 și 8 CEDO, nu s-au apreciat la justa valoare declarațiile inculpatului, instanța nu i-a oferit posibilitate să-și demonstreze nevinovăția. Verificând actele cauzei, raportate la criticele avansate de recurent Colegiul penal notează că acestea nu și-au găsit confirmarea, iar soluția instanței de apel este legală, fondată și urmează a fi menținută. În prim plan, referitor la criticele recurentului precum că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare declarațiile inculpatului, dând apreciere doar probelor cu martorii și expertizelor judiciare, Colegiul penal reiterează că chestiunea de apreciere a probelor nu se regăsește printre temeiurile de declarare a recursului, la această etapă a procedurilor instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar careva discrepanțe vădite între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării lui Ghețivu Sava și conținutul real al probelor, sau ignorarea unor aspecte evidente ce ar fi avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține, în speță nu a fost constatat. Cu referire la administrarea unor probe noi în instanța de apel, și anume efectuarea expertizei medico-legale suplimentare la solicitarea părții apărării, Colegiul penal constată că instanța de apel corect a reținut că la baza cererii sunt înaintate întrebări ce se repetă parțial, și care au primit deja răspuns prin Raportul de expertiză judiciară din 08 octombrie 2019, iar la altă parte a întrebărilor formulate de avocatul inculpatului, fiind audiat expertul judiciar medico-legal, Ceban Alexandru a afirmat în mod cert că, „decesul victimei Ghețivu Maria, a survenit ca urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile corporale cauzate de către inculpat. Administrarea unor medicamente 8 contraindicate, poate provoca alte patologii și nicidecum nu provocă șocul traumatic. Medicamentele provoacă intoxicație și nu șoc traumatic” (f. d. 90 vol. II), instanța de apel concluzionând că a fost elucidate toate neclaritățile apărute la partea apărării, nefiind necesară o expertiză judiciară suplimentară, și în încheierea din 22.12.2021, a oferit pe larg motivele respingerii acesteia la (f.d.95-98, vol. II). Astfel, Colegiu penal consideră că părții apărării nu i-a fost încălcat dreptul la un proces contradictoriu și echitabil. Cu referire la alegațiile recurentului privind lipsa de vinovăție a inculpatului Ghețivu Sava în comiterea violenței în familie ce sa soldat cu decesul victimei, Colegiul penal constată că deși avocatul inculpatului asigură asistență juridică calificată, invocând în conținutul recursului lipsa de vinovăție, nu și-a susținut această poziție prin prisma temeiului corespunzător prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și nu a expus o motivarea prin care fapt anume se constată lipsa de vinovăție și care norme legale susțin această versiune. Cu toate acestea, Colegiul penal atestă că aspectele privind lipsa de vinovăție au fost combătute cu lux de amănunte atât în cuprinsul deciziei motivate a instanței de apel, cât și în rezumatul reținut la pct. 4.1. al prezentei decizii, unde a fost clar și întemeiat constatată prezența tuturor elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, în acțiunile inculpatului Ghețivu Sava, atât din probele materiale administrate, cât și din declarațiile martorilor oculari, depozițiile cărora au fost apreciate obiectiv de către instanțele de fond, acordându-se deplină eficiență prevederilor art. art. 95, 99, 101 Cod de procedură penală. În detaliu, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel corect a apreciat că argumentele privind nevinovăția inculpatului, nu au acoperire probatorie la caz fiind demonstrat contrariul prin declarațiile succesorului părții vătămate Șeremet Elena, martorilor Cheptea Ion, Pascal Vasile, Șeremet Ion, declarațiile expertului judiciar medico-legal Ceban Alexandru oferite în cadrul ședinței de judecată și anume că, decesul părții vătămate Gherțivu Maria a survenit ca urmare a șocului traumatic, provocat de leziunile corporale. Colegiul penal apreciază critic alegațiile recurentului prin care susține că, partea vătămată nu a decedat de la loviturile aplicate de Ghețivu Sava, dar de la medicamentele administrate de către asistența medicală urgentă, cauzate de anumiți factori, unele din ele fiind favorizate de către tratamentul gresit administrat, întrucât avocatul inculpatului nu a prezentat în cadrul procesului penal careva acte ce ar atesta calificarea cu titlul de expert judiciar medico- legal, expunerile depășind cadrul oferit prin statului procesual deținut, or, instanța de apel corect a statuat că potrivit concluziei Raportului de constatare medico-legală nr. 201911C0189 din 08 octombrie 2019, la victimă a fost depistate: „traumă cranio-cerebrală închisă, cu excoriații și echimoze pe față, plagă ruptă a pavilionului urechii drepte, hemoragii în țesuturile moi pericraniene din dreapta, hemoragii subarahnoidiene parietal din dreapta, traumă contuză toraco-abdominală închisă, fracturi costale multiple directe din stânga, cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, hemotorace din stânga, ruptura pulmonului stâng, cu colabare, echimoze pe abdomen, cu revărsate sanguine în mușchii abdomenului, ruptura capsulei ficatului, ruptura rinichiului stâng, cu hematom teroperitoneal, trauma membrelor superioare și inferioare, echimoze masive și excoriații pe mâini, antebrațe, coapse, gambe, picioare, leziuni formate la acțiune traumatică cu obiect dur contodent, prin lovituri directe multiple, care au legătură cauzală directă cu decesul, care prezintă pericol pentru viață și care 9 se califică ca vătămare gravă, în urma cărora, în rezultatul șocului traumatic, a survenit decesul lui Ghețivu Maria (f.d.35-40, vol. I), constatări care au fost clar susținute în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel de expertul judiciar medico-legal, Ceban Alexandru. Mai mult ca atât, Colegiul penal constată că în ședința de judecată în instanța de apel, inculpatul Ghețivu Sava a recunoscut că, victima Ghețivu Maria a fost maltratată de către el și îi pare rău că s-a ajuns la decesul acesteia. Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea avocatului despre nevinovăția inculpatului. În asemenea circumstanțe, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, și în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs concluzionează că temeiurile de casare invocate de către recurenți și prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit aplicabilitatea la caz întrucât decizia atacată este legală, întemeiată și echitabilă, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursurilor ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru și de către avocatul Stoian Ion în numele inculpatului Ghețivu Sava, împotriva deciziei Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ghețivu Sava xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022. Președinte Cobzac Elena Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 10