1ra-2244/21 — art.321 CP

1ra-2244/21 — art.321 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2244/21

1-20106612-01-1ra-16122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Cobzac Elena,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de către avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului

Ciobănică Sergiu și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 septembrie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 19 ianuarie 2021, în cauza

penală în privința lui

Ciobănică Sergiu xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 03.09.2020 – 19.01.2021;

instanța de apel: 13.04.2021 – 22.09.2021;

instanța de recurs: 16.12.2021 – 18.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2021, Ciobănică Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 321 Cod penal - 1 an închisoare.

Conform art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentință, s-a

adăugat integral, partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința

Judecătoriei Căușeni, sediul Sediul Ștefan Vodă din 11.05.2017 - 8 ani, 8

luni și 10 zile, stabilindu-i pedeapsă definitivă de - 9 ani, 8 luni și 10 zile

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a încasat de la Ciobănică Sergiu în beneficiul Statului, cheltuieli de

judecată în sumă de 17 442, 38 lei.

12 septembrie 2018, la ora 14:30 ora precisă nu este stabilită,

condamnatul, Ciobănică Sergiu, a.n. xxxxx, fiind în biroul directorului

Penitenciarului nr. 1 Taraclia pe teritoriul penitenciarului nr. 1 Taraclia,

amplasat pe str. Vodoprovodnaia 5, or. Taraclia, fiind în stare agresivă, a

înaintat o serie de pretenții de diferit gen către specialistul principal al

1

secției de reintegrarea socială P-1 Taraclia Caltacci Vadim. Ignorând

cerințele legale ale specialistului de a se liniști, de a avea un

comportament destoinic și de a respecta regimul de detenție, intenționat,

a aplicat o lovitură cu pumnul în față lui Caltacci Vadim, prin ce a

cauzat acestuia suferințe morale și vătămări corporale neînsemnate, sub

formă de edem pe obraz, astfel încălcând obligațiunile condamnaților,

stabilite la art. 2421 alin.(1), (10) Cod de executare, potrivit cărora

condamnatul este obligat: 1) să îndeplinească necondiționat cerințele

legitime ale personalului penitenciar; 10) să manifeste o atitudine

cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact.

La fel, a încălcat interdicțiile stabilite pentru condamnați, prevăzute

la art. 2422 alin.(1), (22) Cod de executare, potrivit cărora condamnaților

le este interzis: l) aplicarea sau încercarea de aplicare de acte de violență

asupra personalului penitenciar, persoanelor care execută misiuni în

penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane

condamnate, precum și asupra oricăror altor persoane; 22) exprimarea, în

public, prin gesturi sau acte obscene ori care atrag dezaprobarea publică,

folosirea cuvintelor argotice, obscenităților, înjurăturilor, atribuirea și

însușirea poreclelor, insultarea sau săvârșirea altor acțiuni care jignesc

demnitatea personalului penitenciar.

Acțiunile lui Ciobănică Sergiu, au fost încadrate juridic de prima

instanță în baza art. 321 Cod penal, conform indicilor calificativi -

”nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației

penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută pedeapsa în

penitenciar”.

Vitalii, cât și inculpatul Ciobănică Sergiu au declarat apeluri.

3.1 Avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului Ciobănică

Sergiu, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea parțială a

sentinței din 19.01.2021, în partea ce ține de stabilirea pedepsei

definitive, sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani și 8 luni, și

obligarea inculpatului Ciobănică Sergiu să recupereze cheltuielile

judiciare în sumă de 17 442 lei.

La fel, a solicitat partea apărării, pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță și stabilirea inculpatului

Ciobănică Sergiu, a unei pedepse definitive, cu aplicarea art.85 Cod

penal, cu adăugarea parțială a părții neexecutate a pedepsei stabilite

prin sentința anterioară.

A mai invocat partea apărării, respingerea solicitării recuperării de

către inculpatul Ciobănică Sergiu a cheltuielilor judiciare în sumă de

17 442 lei.

În motivarea apelului declarat, avocatul Covaliov Vitali, a

considerat că sentința este pasibilă de a fi casată, fiind nefondată în

partea ce ține de pedeapsa stabilită și de recuperarea cheltuielilor

judiciare.

3.2 Inculpatul Ciobănică Sergiu, nefiind de acord cu sentința

primei instanțe, a declarat apel, prin care își manifestă dezacordul cu

sentința pronunțată, solicitând casarea doar în partea încasării

cheltuielilor de judecată suportate la efectuarea expertizei, invocând

2

motive de sănătate, din ce motiv este în imposibilitate să le achite.

septembrie 2021, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu

menținerea fără modificări a sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Ciobănică Sergiu a săvârșit infracțiunea prevăzute de art.321 Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond, detaliat a redat

conținutul sentinței, ținându-se cont de faptul probelor verbale și

materiale scrise.

Instanța de apel accentuează că, instanța de fond, a ținut cont în

deplină măsură de principiul individualizării pedepsei penale, reieșind din

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și pericolul social al

acestuia în raport cu persoana vinovată și circumstanțele cauzei ce

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin urmare, instanța de apel, punctează cu fermitate, ca fiind

întemeiată, motivată și bazată sentința de condamnare pe prevederile art.

art. 61, 75 Cod penal, coroborat art. 3641 Cod procedură penală.

Se accentuează în decizia instanței de apel, că odată cu examinarea

materialelor cauzei în raport cu normele relevante la caz, instanța de

fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod

de procedură penală, astfel, opțiunea primei instanțe privind judecarea

cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale, n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce a condiționat că concluzia instanța de apel nu este în

drept să rețină o altă situație de fapt, decât cea reținută în rechizitoriu și

de către prima instanță.

La fel, instanța de apel, a menționat că nu poate fi reținută poziția

părții apărării, cu referire la netemeinicia sentinței în partea cumulării

pedepselor, având în vedere că partea apărării nu a adus careva

argumente în acest sens.

Cu referire la achitarea cheltuielilor de judecată, din contul

inculpatului, instanța de apel a punctat că, soluția instanței de fond, este

una întemeiată și corespunde cadrului legal.

contestat cu recurs decizia instanței de apel.

5.1 Avocatul Covaliov Vitali, care acționează în numele inculpatului

Ciobănică Sergiu, solicită casarea deciziei instanței de apel din

22.09.2021, precum și casarea parțială a sentinței din 19.01.2021, în

partea stabilirii pedepsei penale.

În motivarea cerințelor sale, partea apărării relatează că atât

sentința primei instanțe, cât și decizia instanței de apel sunt ilegale.

Subliniază avocatul Cavaliov Vitali că, la determinarea pedepsei,

nici instanța de fond și nici instanța de apel, nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 61, 75, 85 alin. (1) Cod penal, neținându-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de influență pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia, fără a oferi o posibilitatea reală de a dovedi

3

corectarea sa, prin comportamentul corect și exemplar.

Opiniază avocatul Covaliov Vitalii, că decizia instanței de apel, poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel remarcând că nu s-au respectat prevederile art. 427

alin. (1) pct. pct. 6) și 8) Cod procedură penală.

5.2 Inculpatul Ciobănică Sergiu, în recursul declarat solicită

admiterea cererii de recurs cu casarea deciziei instanței de apel.

Totodată, solicită și respingerea solicitării recuperării cheltuielilor de

judecată în sumă de 17 442 lei, invocând imposibilitatea achitării

acestora.

s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Lecturând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal,

ghidându-se de prevederile art. 427 alin. (1) Cod penal, evidențiază că

atât avocatul inculpatului, cât și inculpatul Ciobănică Sergiu, au invocat

temeiuri pentru recurs, care la caz, nu-și găsesc veridicitatea

argumentărilor scontate, or, invocarea de către aceștia a temeiurilor

prevăzute la art. 427 alin. (1), pct., pct. 6), 8) Cod procedură penală,

instanța de recurs le califică ca fiind neîntemeiate și lipsite totalmente de

careva suport juridic.

Instanța de recurs subliniază, că pct. pct. 6) și 8) din alin. (1), art.

427 Cod procedură penală, accentuează temeiurile pentru recurs la

repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, precum și dacă, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

La caz, urmare celor menționate supra, instanța de recurs

reclamă, că partea apărării nu și-a motivat sub nici o formă alegațiile

reținute în recurs, care ar justifica pretențiile supuse recursului.

Din cumulul celor menționate, instanța de recurs, reamintește că

prezenta cauză, a fost examinată în ordinea prevederilor art. 3641 Cod

procedură penală, unde inculpatul, prin înscris autentic, a declarat că își

recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu cu solicitarea ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Astfel, instanța de recurs respinge totalmente, temeiul din pct. 8

alin. (1) a art. 427 Cod procedură penală, indicat de recurent, or, având

în vedere că inculpatul și-a recunoscut fapta săvârșită, fiind de acord cu

4

încadrarea juridică a faptei, nu poate invoca ca temei la caz norma

articolului menționat supra.

Ce ține de temeiul prevăzut la pct. 6, alin. (1), art. 427 Cod

procedură penală, instanța de recurs, urmare examinării cauzei,

constată, că nu au fost admise careva de erori de drept și de fapt care ar

afecta soluția instanței.

Astfel, se punctează fără echivoc că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat cu strictețe prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, instanța de recurs, având competența aplicării corecte și

uniforme a legislației, soluționării litigiilor apărute în cadrul aplicării

legilor, garantând astfel responsabilitatea statului față de cetățean și a

cetățeanului față de stat, se va expune asupra pretențiilor invocate de

recurenți, precum că hotărârile judecătorești urmează a fi casate din

motivul nerespectării prevederilor art. art. 61 , 75 alin. (1), 85 alin. (1)

Cod penal, care se aliniază la temeiurile pentru recurs și anume la

pct. 10, alin. (1), art. 427 Cod procedură penală.

Reieșind din circumstanțele cauzei în raport cu prevederile

menționate mai sus, instanța de recurs constată că atât prima instanță

cât și instanța de apel, au ținut cont în deplină măsură de principiul

individualizării pedepsei penale, reieșind din caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise și pericolului social al acesteia în raport cu

persoana vinovată și circumstanțele cauzei ce-i atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În atare circumstanțe, instanța de recurs punctează că hotărârile

judecătorești sunt întemeiate, în detaliu motivate, în strictă

corespundere cu prevederile art. art. 61, 75 alin. (1), 85 alin. (1) Cod

penal.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate, în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel

s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar

instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse

de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie

1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.38748/97 din 9 martie

1999).

În contextul celor menționate, Colegiul penal conchide că, decizia

5

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la emiterea soluției contestate, precum și motivele

adoptării ei, motivarea soluției nu contrazice dispozitivului hotărârii,

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate,

ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la

prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc

temeiuri de drept de casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Covaliov Vitali în numele inculpatului Ciobănică Sergiu și de către

inculpat, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

22 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Ciobănică Sergiu

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

6