1ra-319/22 — art.320-1, art.201-1 alin. 2 lit b CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 30 iunie 2021, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală, Netiosov Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art.3201 Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; - art.2011 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, inculpatul a fost condamnat definitiv la 1 an și 2 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis semiînchis. Conform art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin noua sentință s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 25 februarie 2021 și prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 28 aprilie 2021, stabilindu-i inculpatului pedeapsa definitivă de 1 an și 8 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis semiînchis. S-a încasat de la Netiosov Alexei în beneficiul statului cheltuieli judiciare în 1 sumă de 1 206 lei.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Netiosov Alexei pe 30 martie 2021, la aproximativ ora 11:00, aflându-se în satul XXXXX, cunoscând despre faptul că Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, pe 03 februarie 2021 ora 14:00 a emis ordonanță de protecție în favoarea victimei violenței în familie Netiosov Maria, prin care dânsul a fost obligat să părăsească temporar locuința comună cu victima, să stea departe de locul aflării ei și să n-o contacteze sub nici o formă, intenționat a încălcat măsurile stabilite în ordonanță, revenind la domiciliu. Tot atunci, contrar interdicțiilor stabilite în ordonanța de protecție, acesta a inițiat un conflict cu fosta soție Netiosov Maria în cadrul căruia a numit-o cu diferite cuvinte necenzurate. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art.3201 Cod penal, individualizată prin indicii – „ Neexecutarea intenționată a măsurilor din ordonanța de protecție a victimei violenței în familie”. 2.1. Tot, Netiosov Alexei pe 01 aprilie 2021, la aproximativ ora 18:00, fiind sub influența alcoolului, nerespectând restricțiile impuse de instanța de judecată, iarăși a revenit la domiciliul comun din XXXXX, unde din motiv că fosta soție Netiosov Maria a solicitat de mai multe ori aplicarea măsurilor de protecție, intenționat i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă peste diferite părți ale corpului, provocându-i dureri fizice. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit. b) Cod penal, individualizată prin indicii – „Violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, intimidarea în scopul de a impune voința asupra victimei, săvârșită în legătură cu solicitarea și aplicarea măsurilor de protecție”.

Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă. În motivarea apelului a indicat că, este pensionar și are vârsta de 74 ani, este bolnav, nu aude, dosarul a fost fabricat de soția sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, în baza probelor administrate, s-a stabilit că acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.art.3201 și 2011 alin.(2) lit. b) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Netiosov Alexei a constatat 2 că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61 și 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În acest context, instanța de apel a notat că, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art.3201 Cod penal s-a calificat ca infracțiune „mai puțin gravă”, iar infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(2) lit. b) Cod penal s-a calificat ca infracțiune „gravă”. De asemenea, instanța de apel a subliniat că, nu sunt circumstanțe atenuante, iar circumstanțe agravante au fost reținute săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate. Cu referire la personalitatea inculpatului, de către prima instanță a fost remarcat că, inculpatul la evidența medicului psiholog sau neurolog nu se află, nu este angajat oficial în câmpul muncii, este divorțat, anterior a fost tras la răspundere penală și contravențională, are antecedente penale nestinse, infracțiunea a comis-o în termenul de probă aplicat prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 25 februarie 2021 în baza art.3201 Cod penal. Conform caracteristicii Primăriei XXXXX, Netiosov Alexei este caracterizat negativ, în privința acestuia au parvenit plângeri la primărie din partea soției și locuitorilor satului, consumă băuturi alcoolice în urma cărora devine scandalagiu și agresiv, intră în conflict cu cetățenii. În consecință, instanța de apel a conchis că, inculpatul anterior a fost judecat, infracțiunea a comis-o în termenul de probă, a fost caracterizat negativ la locul de trai, prin urmare a fost respinsă ca nefondată solicitarea părții apărării de a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă, or, această măsură de pedeapsă nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale de restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului că, este pensionar și are vârsta de 74 ani, este bolnav și nu aude, or, aceste circumstanțe nu diminuează gradul prejudiciabil al faptelor comise de inculpat și consecințele survenite. Inculpatul a comis o infracțiune „mai puțin gravă” și o infracțiune „gravă”, mai mult, acesta nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a fost judecat, periculozitatea inculpatului fiind exprimată în faptul că, dânsul a comis infracțiunea în cauza dată în termenul de probă, aplicat prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 25 februarie 2021 în baza art.3201 Cod penal.

Inculpatul a atacat cu recursuri decizia, solicitând casarea acestea, fără a menționa vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, indicând diferite circumstanțe, care nu au relevanță cu cauza dedusă judecății.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11 ) Cod de procedură 3 penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate de inculpat, menționând că acestea urmează a fi declarate ca inadmisibile deoarece nu îndeplinesc cerințele de formă și conținut.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținutul prevederilor art.430 Cod de procedură penală. Art.430 Cod de procedură penală stipulează căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația de a indica temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea comisă de instanță ce ar putea duce la casarea hotărârii. Din textul recursurilor declarate în cauză rezultă că, inculpatul nu a invocat nici un temei dintre cele șaisprezece prevăzute la art.427 Cod de procedură penală, astfel încât autorul recursului invocă nemijlocit doar dreptul legal de declarare a recursului ordinar, fără a ține cont de rigorile art.430 pct. 5) Cod de procedură penală, unde este stipulat că, cererea de recurs trebuie să includă în conținutul său și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Astfel, Colegiul penal menționează că, din textul recursurilor declarate de inculpat, rezultă că nu a fost respectată această cerință esențială, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, să specifice care este conținutul acestuia, argumentarea nu din punct de vedere al stării de fapt ci a problemei de drept. În recursurile ordinare declarate nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce ar exista în cauză și care este eroarea concretă comisă de instanța de apel, ce ar motiva casarea hotărârii. Prin urmare, Colegiul penal notează că, recursurile declarate nu întrunesc condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica. Or, potrivit prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În acest context, potrivit art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată că nu îndeplinesc cerințele de conținut, prevăzute 4 în art.430 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal constată că, recursurile ordinare declarate de inculpat urmează a fi declarate inadmisibile, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Netiosov Alexei XXXXX, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 5