1ra-2263/21 — art.171 al.1 CP

1ra-2263/21 — art.171 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2263/21

1-20033600-01-1ra-21122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând recursurile ordinare în lipsa părților declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de

către avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Sliusarev Veaceslav,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie

2021, sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 noiembrie 2020

și încheierii din 17 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Sliusarev Veaceslav xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 09.03.2020 – 13.11.2020;

instanța de apel: 12.02.2021 – 09.09.2021;

instanța de recurs: 21.12.2021 – 24.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

2020, și prin încheierea din 17 noiembrie 2020, Sliusarev Veaceslav xxxxx a

fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1)

Cod penal și în baza acestei Legi a fost condamnat la pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă integral cererea inculpatului Sliusarev Veaceslav și a

apărătorului său Tampei Tatiana privind constatarea încălcării drepturilor

sale privind condițiile de detenție garantate de art.3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – a fost admisă

integral.

În temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a constatat faptul

că, inculpatul Sliusarev Veaceslav a fost deținut în arest preventiv în

1

Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, din 21 februarie 2020 până la 13 noiembrie

2020 inclusiv, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a redus termenul pedepsei închisorii stabilite lui Sliusarev Veaceslav

cu calcularea a două zile de închisoare pentru una zi de arest preventiv cu 534

de zile.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Xxxxx Xxxxx xxxxx și s-a încasat din contul inculpatului Sliusarev Veaceslav,

în beneficiul acesteia, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 50 000 (cincizeci

mii) lei.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Sliusarev Veaceslav în contul Statului a cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr. 4425/S din

10 octombrie 2017, în sumă de 740 (șapte sute patruzeci) lei, a Raportului de

expertiză judiciară nr. 349 din 19 octombrie 2017 în sumă de 5 460 (cinci mii

patru sute șaizeci) lei, precum și cheltuielile privind extrădarea inculpatului,

în sumă de 34 395 (treizeci și patru mii trei sute nouăzeci și cinci) lei, iar în

total suma de 40 595 (patruzeci mii cinci sute nouăzeci și cinci) lei.

1.2. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17

noiembrie 2020 a fost corectată partea dispozitivă a sentinței cu indicarea

corectă a termenului de reducere a pedepsei închisorii în privința inculpatului,

potrivit art. 385 alin.(5) cod de procedură penală și anume cu 267 zile.

Sliusarev Veaceslav, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, pe 02

octombrie 2017, aproximativ în perioada de timp cuprinsă între 01:30-02:00,

aflându-se în curtea blocului locativ din bd. Xxxxx xxxxx, mun. Chișinău,

aplicând forța fizică și psihică, contrar voinței cet. Xxxxx Xxxxx, a dezbrăcat-o

pe ultima de lenjerie intimă și, în scopul lipsirii ei de posibilitatea de a opune

rezistență acțiunilor lui ilegale, a amenințat-o cu aplicarea violenței, precum și

prin constrângerea fizică și psihică a întreținut un raport sexual cu aceasta,

cauzând-i suferințe fizice și psihice.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr. 4425/S din 10.10.2017,

la examinarea medico-legală a cet. Xxxxx Xxxxx s-au depistat echimoze și

excoriații pe membrele inferioare, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul strângerii cu mâna

propriu zisă, în timpul și în circumstanțele indicate și se califică ca vătămare

corporală neînsemnată. Inclusiv, în frotiurile cu conținut vaginal ale cet. Xxxxx

Xxxxx au fost găsiți spermatozoizi.

Astfel, acțiunile lui Sliusarev Veaceslav au fost încadrate juridic în baza

art. 171 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi – ”violul, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei”.

3.1 Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Botanica,

Gxxxxx Balan, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei inculpatului Sliusarev Veaceslav și în partea admiterii

cererii acestuia privind încălcarea drepturilor privitor la condițiile de detenție

2

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Lui Sliusarev Veaceslav xxxxxx recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (1) din Codul penal să-i fie stabilită

pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu admiterea integrală a pretențiilor de ordin

material și moral din acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, Xxxxx

Xxxxx.

Cererea depusă de partea apărării, în interesul inculpatului a solicitat

să fie respinsă integral.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat următoarele

argumente:

-pedeapsa aplicată este prea blândă și nu corespunde scopului pedepsei

penale de corectare și reeducare a inculpatului, or la stabilirea termenului de

pedeapsă, instanța de fond nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii,

(infracțiune mai puțin gravă), de personalitatea inculpatului, care anterior a

mai fost judecat (antecedent penal stins), imediat după comiterea faptei

prejudiciabile a părăsit țara, urmărind scopul evitării răspunderii penale, de

circumstanțele cauzei care agravează răspunderea penală - comiterea

infracțiunii în stare de ebrietate, inculpatul nu s-a căit de cele săvârșite, nu a

restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune;

- consideră că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele maxime

a sancțiunii încriminate va fi proporțională gravității faptei prejudiciabile

săvârșite;

- prima instanță a respins încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor suportate de partea vătămată pentru prezentarea în instanță de

judecată, fără a ține cont de faptul că la momentul examinării cauzei aceasta

se afla peste hotarele țării.

3.2. Avocatul Kovali Vladimir în numele părții vătămate Xxxxx Xxxxx,

prin care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- la soluționare acțiunii civile în partea prejudiciului moral, ținând cont

de faptul că infracțiunea a fost comisă la 02 octombrie 2017, urmau a fi

aplicate prevederile art.1422 Cod civil (2003) în coroborare cu art.1423 Cod

civil;

- în rezultatul infracțiunii, victima a suportat și suportă suferințele

psihice: depresie moderată, anxietate care persistă până în prezent, având

teamă să nu mai treacă prin aceiași experiență, coșmaruri periodice, atacuri

de panică la apropierea persoanelor în timpul târziu de seară. Frica

permanentă de a rămâne de una singură. Suferințele fizice suportate urmare

a somatizării suferințelor psihice sunt: cefalee, cardialgii periodic, amețeli,

disfuncție neuro-vegetativă somatoformă însoțită de senzație de sufocare sub

formă de acces periodic, greață, vertij, dureri oculare;

3

- instanța a aplicat o pedeapsa prea blândă inculpatului , în condițiile în

care inculpatul nu numai că a părăsit locul comiterii infracțiunii, s-a ascuns,

dar și a părăsit Republica Moldova, iar organele de poliție au fost silite să-l

anunțe în căutare, cu ulterioara extrădarea lui în țară. Inculpatul nu a

conștientizat fapta comisă și nu a contribuit sub nici o formă la reabilitarea

părții vătămate. Mai mult a tergiversat intenționat procesul judiciar, ca ulterior

fără careva probe să solicite aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală.

3.3 Avocatul Tatiana Tampei, în interesele inculpatului Sliusarev

Veaceslav a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței în partea numirii pedepsei, în partea calculului reducerii termenului

de pedeapsă, a încasării prejudiciului moral și în partea încasării cheltuielilor

de judecată și computarea termenului arestului preventiv din luna decembrie

2019 până la 20.02.2020, perioadă cât inculpatul a fost reținut și extrădat din

Cehia.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- instanța de judecată a constatat ca fiind veridice declarațiile părții

vătămate Xxxxx Xxxxx și cele ale martorului Cerneavskii Grigore, însă

martorul Cerneavskii Grigore nu a fost la fața locului, nu cunoaște absolut

nimic din momentul când partea vătămată și inculpatul s-au urcat în taxi și

au plecat;

- martorul Cerneavski Grigore a declarat că, partea vătămată ar fi avut

un comportament provocator și că din comportamentul ei ar fi reieșit că ar fi

dorit să sară în pat la cineva, că împreună cu el, cu inculpatul și încă o

persoană au stat la masă cu partea vătămată, că partea vătămată a consumat

alcool cu ei la masă vreo 3 ore, apoi după ce s-a închis barul au mers la un

bar de alături unde au mai stat până aproximativ pe la orele 24:00, apoi au

mai stat pe bancă afară după care au chemat taxiul și au plecat inculpatul

împreună cu partea vătămată. Însă partea vătămată a negat faptul că a stat la

masă și a servit alcool cu martorul Cerneavski Grigore și cu inculpatul

Sliusarev Veaceslav;

- declarații analogice a dat și inculpatul, suplimentar a declarat că, după

ce au coborât din mașina de taxi, au mai consumat o sticlă de șampanie, apoi

din comportamentul părții vătămate a făcut o concluzie că și ea își dorea un

raport sexual, tocmai de aceea a întreprins acțiunile pentru care îi pare rău;

- raportul de expertiză nu constituie o probă directă. În acest raport de

expertiză, s-a stabilit că partea vătămată are grupa de sânge ABO/AB(IV), iar

inculpatul Sliusarev Veaceslav are grupa sangvină alfa, beta / 0 (I), iar în

spermatozoizii depistați nu au fost depistate urme de sânge. De asemenea în

frotiurile cu conținut vaginal ale Xxxxx Xxxxx au fost găsiți spermatozoizi, însă

cui îi aparțin spermatozoizii nu s-a constatat;

- inițial instanța de judecată corect a făcut calculul și a redus termenul

de 534 de zile, în temeiul art.385 Cod de procedură penală, dar ulterior la 17

noiembrie 2020 a pronunțat un fel de încheiere prin care a modificat legal

acest termen și la redus la 267 de zile;

- instanța nu a aplicat corect prevederile art.385 alin.(5) Cod de

procedură penală , care prevede expres metoda de calcul. Astfel, instanța de

4

judecată a calculat că inculpatul a stat în arest preventiv 267 de zile și a redus

tot 267 de zile, ceea ce contravine cu prevederile legii expusă mai sus.

- suma de 50 000 lei încasată cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul

părții vătămate este exagerat de mare, odată ce acțiunile inculpatului au

survenit în urma comportamentul provocator al părții vătămate, fapt confirmat

prin declarațiile martorului Cerneavski Grigore;

- instanța de judecată a încasat cheltuielile de judecată din contul

inculpatului, odată ce acestea au fost dispuse la solicitarea organului de

urmărire penală, iar conform prevederilor art. 143 din Cod de procedură

efectuarea acestor expertize era obligatorie;

- instanța de judecată a dispus neîntemeiat încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de extrădare în mărime de 34 395 lei, nefiind

cheltuieli de judecată prevăzute de art. 227 Cod de procedură penală, iar

despre posibilitatea financiară a inculpatului dacă are resurse financiare să

achite această sumă de bani, nici pe departe nu s-a pus în discuție;

- instanța de judecată i-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră

inculpatului fară a ține cont de faptul că inculpatul a recunoscut parțial vina,

a declarat că a comis acțiunile ilegale, dar a fost o provocare din partea părții

vătămate. A fost condamnat în perioada anilor 1990 la o pedeapsă sub formă

de amendă, care tot atunci a fost achitată;

- suspendarea pedepsei cu închisoare pe un termen de probă era cu mult

mai eficient pentru inculpat, chiar și pentru partea vătămată, deoarece fiind

la libertate ar fi putut să se angajeze în câmpul muncii și să restituie

prejudiciul moral părții vătămate. Or, inculpatul singur a declarat că este de

a cord să achite un prejudiciu moral părții vătămate numai nu în cuantumul

atât de mare pe care îl solicită ea.

- instanța de judecată nu a computat termenul arestului preventiv, odată

ce inculpatul a fost reținut pe teritoriul altei țări, fiind privat de liberate,

instanța de judecată urma să aplice prevederile art. 395 alin. (1) CPP;

- este neîntemeiată soluția instanței de reducere a pedepsei cu 267 de

zile, dar în dispozitivul sentinței este indicat că se reduce cu 534 de zile. În

situația în care, încheierea de corectare a erorii din 17.11.2020 va fi casată,

atunci pretenția cu privire la calculul reducerii pedepsei, considerăm că este

indicat corect și în această parte vom fi de acord cu sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 13.11.2020 prin care se constată condițiile de

detenție inumane a inculpatului Sliusarev Veaceslav în Penitenciarul nr. 13 și

se reduce termenul de pedeapsă în mărime de 534 de zile;

- instanța de apel să se expună și asupra cererii de constatare a încălcării

dreptului învinuitului care a fost reținut la 20.05.2020, dar învinuirea i-a fost

înaintată pe 27.02.2020, ca urmare acestui fapt, învinuitului nu i s-a adus la

cunoștință învinuirea în timpul reținerii conform prevederilor art. 11 alin. (1),

(2) și (5) CPP. 32. Instanța de judecată a omis să se expună asupra acestei

cereri cu privire la încălcarea dreptului învinuitului de a cunoaște în momentul

reținerii învinuirea care i se aduce, or, doar prin oferirea unui răspuns,

instanța de judecată ar fi demonstrat părților că au fost auzite și că au avut

parte de un proces echitabil cu respectarea tuturor drepturilor garantate de

5

Codul de procedură penală, de Constituția RM, de Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

septembrie 2021, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul procurorului în

Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Botanica, Gxxxxx Balan și apelul

avocatului Kovali Vladimir, în numele părții vătămate Xxxxx Xxxxx.

A fost admis apelul avocatului Tampei Tatiana, în numele inculpatului

Sliusarev Veaceslav, casată parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 13 noiembrie 2020, în partea cheltuielilor judiciare și în această

parte s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

S-a respins cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpatul Sliusarev Veaceslav, ca fiind neîntemeiată.

Termenul executării pedepsei lui Sliusarev Veaceslav s-a calculat din

09.09.2021 cu includerea în acest termen a perioadei de deținere sub arest din

20.02.2020 până la 09.09.2020.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că

instanță de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei,

probele prezentate de pârți fiind apreciate cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere a utilității și veridicității lor,

corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului în săvârșirea

infracțiunii încriminate.

Instanța de apel a menționat că sentința a fost contestată de în partea

individualizării pedepsei penale, a acțiunii civile, aplicarea prevederilor art.

385 alin. (5) Cod de procedură penală și cu privire la cheltuielile judiciare,

motiv pentru care a dispus verificarea sentinței sub aceste aspecte.

Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de

Lege instanța de apel nu a reținut, or cu toate că inculpatul a recunoscut vina

parțial, acesta a comis infracțiunea în stare de ebrietate, s-a eschivat de la

urmărirea penală, nu și-a cerut scuze de la partea vătămată, nu a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate.

Prin urmare, instanța de fond corect a constatat că, reeducarea și

corectarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de societate.

Instanța de apel a statuat că la caz nu sunt aplicabile nici prevederile

art. 90 Cod penal și a respins argumentele apărării în acest sens, menționând

inculpatul nu a dat dovadă de căință sinceră, nu a recuperat prejudicial moral

cauzat părții vătămate.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate și argumentele

procurorului și ale avocatului în numele părții vătămate privind aplicarea unei

pedepsei mai aspre, or pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

6

ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, este în

acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și

urmările acțiunilor făptuitorului. Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la

formarea unei atitudini de respect față de Legea penală, precum și de valorile

sociale și interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana

să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul

în conformitate cu prevederile legii, iar natura și durata sancțiunilor și

măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu

gravitatea infracțiunii pentru care un delicvent a fost condamnat sau o

persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de

circumstanțele săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind nefondate și

argumentele procurorului precum că prima instanță eronat a aplicat

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală fața de inculpat,

deoarece în speță s-a constatat încălcarea drepturilor prevăzute de articolul 3

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău iar jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului sancționează tortura și tratamentele sau

pedepsele inumane ori degradante, indiferent de circumstanțe și de

comportamentul victimei, astfel, instanța de fond corect a redus pedeapsa

stabilită inculpatului Sliusarev Veaceslav cu 267 de zile.

Sub acest aspect instanța de apel a respins ca fiind nefondate și

argumentele avocatului Tatiana Tampei, în numele inculpatului, care invocă

că, instanța de fond neîntemeiat a emis încheierea de corectare a greșelilor din

17.11.2020, prin care a redus pedeapsa inculpatului Sliusarev Veaceslav, în

temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu 267 de zile, și consideră

că, acestuia urmează a-i fi reduse 534 de zile, așa cum s-a pronunțat în

dispozitivul sentinței din 13.11.2020.

Instanța de apel a notat că reieșind, din conținutul art. 385 al. (5) Cod

de procedură penală raportat la art. 88 alin. (3) Cod penal rezultă că, pentru

o zi de arest preventiv în condiții precare se va considera că condamnatul a

executat 2 zile de închisoare.

Prin urmare, pornind de la principiul privind reducerea pedepsei în baza

calculului stabilit de lege: 2 zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv,

instanța de apel a conchis că instanța de fond corect i-a redus inculpatului

Sliusarev Veaceslav pedeapsa cu 267 de zile, or ultimul s-a deținut în

Penitenciarul nr. 13 Chișinău în calitate de prevenit în condiții de detenție,

contrare art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale începând cu 21.02.2020 până la 13.11.2020, pe parcursul a 267

de zile, care au fost incluse în termenul executării pedepsei, iar în condițiile art.

385 alin. (4) și (5) CPP termenul pedepsei sub formă de închisoare stabilit lui

Sliusarev Veaceslav corect a fost redus cu 267 zile.

Astfel, instanța de apel, a reținut legalitatea sentinței contestate și a

încheierii emise din 17.11.2020, iar apelul avocatului Tatiana Tampei, în

interesele inculpatului Sliusarev Veaceslav, în această parte, sunt

neîntemeiate s-a respins.

7

Totodată, instanța de apel a respins solicitările părții apărării privind

constatarea încălcării dreptului în calitate de învinuit, prin faptul că a fost

reținut la 20.02.2020, iar învinuirea i-a fost adusă la cunoștință la 27.02.2020,

contrar prevederilor art. 11 Cod de procedură penală, or, potrivit procesului

verbal de reținere din 20.02.2020 (f .d. 73, vol. I), Sliusarev Veaceslav a fost

reținut în baza încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 24.10.2017,

emisă prin contumacie, fiind în calitate de învinuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (1) CP deja avea calitatea de învinuit, fiindu-i aduse

la cunoștință circumstanțele învinuirii aduse, cu explicarea drepturilor prevăzute

de art. 64 CPP, procesul verbal fiind semnat atât de Sliusari Veaceslav, cât și de

către avocatul acestuia Tampei Tatiana.

Astfel, instanța de apel a constatat că, lui Sliusarev Veaceslav, la

momentul reținerii, 20.02.2020, i-au fost aduse la cunoștință drepturile

prevăzute de art. 64 CPP, care prevede inclusiv dreptul să facă obiecții împotriva

acțiunilor organului de urmărire penală, ceea ce la caz nu a fost efectuat, prin

urmare se prezumă că atât inculpatul Sliusarev Veaceslav, cât și avocatul

inculpatului Tatiana Tampei erau de acord cu acțiunile organului de urmărire

penală, ulterior după data reținerii inculpatului 20.02.2020, organul de urmărire

penală a mai întreprins un șir de operațiuni cum ar fi: recunoașterea persoanei

după fotografie, prin care partea vătămată Xxxxx Xxxxx l-a recunoscut pe

Sliusarev Veaceslav, acesta fiind cu nr. 3 și întocmirea raportului cu propunerea

de întocmire a rechizitoriului și transmiterea cauzei penale în instanța de

judecată pentru examinare (f. d. 83-84, 85-88, vol. I).

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel a conchis că

nu a depistat careva încălcări de procedură la acumularea probelor, sau

încălcări a drepturilor și intereselor învinuitului/inculpatului, ceea ce denotă

faptul că sunt respinse argumentele invocate.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a constatat că

cuantumul prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, stabilit de către prima

instanță este echitabil, ținând cont de suferințele psihice și fizice care i-au fost

provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului,

iar argumentele avocatului privind dezacordul cu prejudiciul moral, pe motiv

că, acesta nu a fost probat, nu poate fi reținut, or, caracterul și gravitatea

prejudiciului moral instanța de judecată le apreciază, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de

viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Instanța de apel a apreciat solicitările avocatului în numele părții

vătămate în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei ca

fiind exagerate, și a reținut că suma în mărime de 50 000 lei, este echitabilă

și în corespundere circumstanțelor comiterii de către inculpatul Sliusarev

Veaceslav a acțiunilor ilegale îndreptate împotriva părții vătămate Xxxxx

Xxxxx.

În ceia ce privește soluționarea chestiunii privind cheltuieli judiciare,

instanța de apel a statuat că prima instanță „neîntemeiat a dispus încasarea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea Raportului de expertiză judiciară nr.

4425/S din 10 octombrie 2017, în sumă de 740 lei, a Raportului de expertiză

judiciară nr. 349 din 19 octombrie 2017, în sumă de 5460 lei din contul

8

inculpatului ținând cont de prevederile art. 229 alin. (1) CPP, dat fiind că

acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii, or, astfel de

cheltuieli se suportă numai în urma modificărilor operate la art. 143 Cod

procedură penală, potrivit cărora aliniatul (2) al art. 143 Cod procedură penală

a fost abrogat în urma Legii nr. 316 din 22.12.2017 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, în vigoare din 09.02.2018.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel reținut că, luând în

considerație prevederile art. 75 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, raportul de

expertiză judiciară nr. 4425/S din 10 octombrie 2017 a fost întocmit în temeiul

ordonanței din 02.10.2017 în cadrul procesului penal nr. 2017420, emisă de

ofițerul de urmărire penală al SUP a IP Botanica al DP mun. Chișinău,

inspector Ceban Tatiana. Iar raportul de expertiză judiciară nr. 349 din 19

octombrie 2017 a fost întocmit în temeiul ordonanței din 04.10.2017 în cadrul

cauzei penale nr. 2017421489, emisă de ofițerul de urmărire penală al SUP a

IP Botanica al DP mun. Chișinău, inspector Ceban Tatiana, aceste cheltuieli

fiind suportate din contul statului, care reieșind din obligațiile pozitive ce țin

de desfășurarea unui proces penal urmează să realizeze în mod prompt și

eficient acțiunile în vederea descoperirii infracțiunilor și contracarării activității

infracționale, astfel nu pot fi puse în sarcina inculpaților cheltuielile necesare

pentru realizarea acțiunilor ce vin să confirme vinovăția acestora.

Instanța de apel a reținut că, normele procedural penale nu prevăd

expres achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare, ce

constituie cheltuieli legate de expertiza judiciară.

În acest context, instanța de apel apreciat că, cheltuielile judiciare care

sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin. (2) pct. 5 CPP nu prevăd expres

achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare.

Concomitent, instanța de apel a reiterat că, potrivit prevederilor art.143

alin. (1) CPP, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale; 3) stării psihice și fizice a bănuitului,

învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea

de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător

drepturile și interesele legitime în procesul penal; 31 ) stării psihice și fizice a

persoanei în privința căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură,

tratamente inumane sau degradante; 4) vârstei bănuitului, învinuitului,

inculpatului sau părții vătămate – în cazurile în care această circumstanță are

importanță pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vârsta lipsesc

sau prezintă dubiu; 5) stării psihice sau fizice a părții vătămate, martorului

dacă apar îndoieli în privința capacității lor de a percepe just împrejurările ce

au importanță pentru cauza penală și de a face declarații despre ele, dacă

aceste declarații ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, în baza

hotărârii în cauza dată; 6) altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză.

Reiterând normele enunțate instanța de apel a conchis că, instanța

neîntemeiat și contrar normelor legale a încasat suma de 6200 lei în calitate

de cheltuieli judiciare pentru întocmirea rapoartelor de expertiză, de la

9

inculpatul Sliusarev Veaceslav, or aceste cheltuieli urmează a fi încasate din

contul statului.

La fel, instanța de apel a respins argumentele apărării precum că,

instanța de fond neîntemeiat a admis și a încasat din contul inculpatului suma

de 34 395 lei în legătură cu extrădarea inculpatului Sliusarev Veaceslav din

Republica Cehă, or, potrivit prevederilor art. 535 CPP, cheltuielile legate de

acordarea asistenței juridice le suportă partea solicitantă pe teritoriul țării sale

dacă nu este stabilit un alt mod de acoperire a cheltuielilor în condiții de

reciprocitate sau prin tratat internațional.

Reiterând prevederile art. 11 alin. (1), (2) al Legii nr. 371 din 01.12.2006

cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, instanța de

apel a menționat că cerința acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare

suportate pentru extrădarea inculpatului din contul inculpatului corect a fost

admisă și dispusă spre încasare, or potrivit art. 535 CPP și art. 11 din Legea

nr. 371 din 01.12.2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie

penală, reglementează comportamentul statelor antrenate în procedura de

extrădare, însă, luând în considerație că, inculpatul Sliusarev Veaceslav a

părăsit teritoriul Republicii Moldova cu scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală, săvârșind astfel un abuz procesual, punând statul în a

suporta cheltuieli pentru căutarea internațională, reținerea și extrădarea lui,

aceste cheltuieli urmează a fi puse în seama inculpatului și anume urmează a

menține în această parte încasarea sumei de 34 395 lei din contul inculpatului

Sliusarev Veaceslav.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat că, acțiunea de extrădare

este o acțiune de urmărire penală reglementată de Codul de procedură penală,

necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, or în lipsa inculpatului

nu a fost posibil desfășurarea procesul penal și de înfăptuit o justiție corectă

și echitabilă pe caz.

În consecință, potrivit Legii, s-a impus soluția de a respinge ca fiind

nefondat, apelul procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Botanica, Gxxxxx Balan și apelul avocatului Kovali Vladimir, în interesele părții

vătămate Xxxxx Xxxxx.

De a admite apelul avocatului Tampei Tatiana, în interesele inculpatului

Sliusarev Veaceslav și de a casa parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 13 noiembrie 2020, în partea cheltuielilor judiciare și în această

parte de a pronunța o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

ordinare de către procuror, și de către avocatul Tampei Tatiana în numele

inculpatului Sliusarev Veaceslav.

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder

Djulieta, în recursul declarat, invocând prevederile art. 427 alin. (2), pct. 6),

10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de

apel în partea individualizării pedepsei penale și în partea ce ține de

neîncasarea cheltuielilor de judecată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a reiterat că:

10

- instanța de apel verificând cauza sub aspectul legalității pedepsei urma

să dea răspuns dacă aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege având

în vedere nu numai sancțiunea normei penale speciale, ci să țină cont de toate

prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea pedepsei,

precum și alte criterii ce țin de tratamentul juridic:

- instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 227 alin. (2) pct. 5), (3) și

art. 535 Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare

cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede

altă modalitate. Cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice le suportă

partea solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este stabilit un alt mod de

acoperire a cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau prin tratat

internațional. Conform art. 11 alin. (1), 82 alin. (1) din Legea 371-XVI din 01

decembrie 2006, în vigoare din 02 februarie 2007, cu privire la asistența

juridică internațională în materie penală, cheltuielile de îndeplinire a cererii de

asistență juridică sunt suportate, de regulă, de statul solicitat. Cheltuielile

aferente procedurii de extrădare efectuate pe teritoriul său le suportă

Republica Moldova prin bugetele autorităților și instituțiilor implicate. Iar, art.

24 alin. (1) din Convenția europeană de extrădare din 13 decembrie 1957, în

vigoare din 31 decembrie 1997, prevede că, cheltuielile ocazionate de extrădare

pe teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți;

- procurorul a făcut dovada cheltuielilor suportate de Stat la extrădarea

inculpatului din Republica Cehă, în acest sens făcând referire la informația de

la (f.d. 94 V.I), indicând că costul acestora constituie 34.395 lei;

- la judecarea cauzei în instanța de apel partea apărării nu a indicat la

situația materială precară a inculpatului și imposibilitatea acestuia de a

suporta achitarea cheltuielilor de judecată. În sarcina inculpatului Sliusarev

Veaceslav urmau să fie puse obligațiunile de achitare a cheltuielilor suportate

la extrădarea inculpatului cu dispunerea încasării în beneficiul Statului a

sumei de 34.395 lei, și nu după cum a reținut instanța de apel, punând această

povară pe umerii contribuabililor onești.

5.2. Avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Sliusarev

Veaceslav, invocând prevederile art. 427 alin. (2), pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, avocatul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor (recursului) împotriva

încheierii judecătoriei Chișinău, s. Buiucani din 17 noiembrie 2020 cu privire

la corectarea erorii din ”524” zile în ”267”, prin care de fapt, nu s-a corectat o

eroare, dar s-a schimbat pedeapsa penală a inculpatului. Motive de dezacord

cu încheierea respectivă au fost invocate inclusiv și în cererea de apel, dar

instanța de apel nu s-a expus asupra legalității emiterii încheierii judecătoriei

Chișinău, s. Buiucani din 17 noiembrie 2020.

Prin urmare ar fi corect ca, instanța de recurs să corecteze această

omitere din partea colegiului penal al Curții de Apel Chișinău;

11

- atât prima instanță, cât și instanța de apel au interpretat extensiv și

defavorabil analogia legii la aplicarea prevederilor art. 385 alin.(5) CPP.

Conform deciziei, instanța de apel a motivat argumentul respingerii apelului

avocatului inculpatului în partea calcului efectuat la reducerea pedepsei ca

mecanism pentru încălcarea dreptului fundamental la detenție umană, că ”

potrivit art. 88 alin. (3) Cod Penal, timpul aflării persoanei sub arest preventiv

până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculându-se o zi

pentru o zi. Reieșind, din conținutul art. 385 al. (5) Cod de procedură penală

raportat la art. 88 alin. (3) Cod Penal rezultă că, pentru o zi de arest preventiv în

condiții precare șe va considera că condamnatul a executat 2 zile de închisoare.

Pornind de la principiul privind reducerea pedepsei în baza calculului stabilit de

lege: 2 zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, rezultă că instanța de

fond corect i-a redus inculpatului Sliusarev Veaceslav pedeapsa cu 267 de zile”.

Instanța a folosit un colaj de articole, din care a preluat cîte o parte și a ajuns

la calculul defavorabil inculpatului de 267 de zile. Inițial instanța de fond

corect a calculat 524 de zile, iar ulterior a intervenit cu încheierea din 17

noiembrie 2020 și a corectat o eroare, care de fapt, nu era eroare;

- prin declarațiile inculpatul, prin plângerea care a fost depusă, prin

Raportul întocmit de administrația Penitenciarului nr.13, din 28.09.2020

nr.2/11301 s-a constatat cert că acesta a fost deținut în condiții inumane de

detenție. Prin urmare, aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani 6 luni, în condiții inumane de detenție, apărarea consideră că

este prea aspră;

- sancțiunea prevăzută la art.171 alin.(l) CP prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 5 ani. Astfel, Sliusarev Veaceslav a avut tot dreptul să

beneficieze și de o pedeapsă aplicată prin prisma art.90 CP.

Mai mult ca atât, acesta a recunoscut acțiunile comise, i-a părut rău ce

a făcut, dar a menționat că inițial a crezut că și partea vătămată își dorește un

raport sexual cu el, deoarece avea un comportament ademenitor, au servit

împreună băuturi alcoolice, au mers împreună acasă doar ei doi, iar când a

înțeles că partea vătămată nu și-a dorit, el nu s-a putut opri. Este de acord să

achite prejudiciul moral, numai că nu așa mult, fiind prea mare suma de 50

000 lei;

- reducerea pedepsei cu închisoarea doar pentru un termen de 267 de

zile este un remediu insuficient și iluzoriu, mai mult ca atât, perioada de arest

preventiv s-a extins și pentru perioada examinării cererii de apel, adică de la

20.02.2020 până la 09.09.2021, ceea constituie 578 de zile. în tot acest

răstimp inculpatul s-a aflat în Penitenciari nr. 13, la fel în condiții inumane de

detenție. Urma a fi efectuat calculul de reducere a pedepsei pentru toată

perioada menținerii arestului preventiv, mai ales că a fost admis apelul părții

apărării;

- a fost încălcat dreptul fundamental al inculpatului Sliusarev Veaceslav,

cel de a fi înștiințat despre temeiul reținerii. Fiind reținut la 20.02.2020

acestuia nu i-a fost adusă la cunoștință Ordonanță de punere sub învinuire,

nu i-a fost explicat în ce este învinuit, nu i-a fost adus la cunoștință drepturile

și obligațiile în calitate de învinuit;

12

- instanțele de judecată au refuzat să computeze perioada de arest al lui

Sliusarev Veaceslav în R. Cehă, până a fi extrădat în Republica Moldova.

Respingerea computării arestului preventiv, este și un model de creare

artificială a volumului de lucru de instanțele de judecată pentru alte instanțe

sau instituții ale statului;

- cu privire la acțiunea civilă, considerăm că cuantumul de 50 000 lei de

a fi încasat din contul inculpatului Sliusarev Veaceslav, cu titlu de prejudiciu

moral, în beneficiul părții vătămate, este o sumă prea mare. Acțiunile

inculpatului au fost o reacție la comportamentul provocator al părții vătămate.

Nu este o justificare, dar este o circumstanță atenuantă de aplicare a unei

pedepse mai blânde și de apreciere a cuantumului prejudiciului moral într-un

cuantum mai mic ținând cont și de acțiunile părții vătămate;

- cu privire la cheltuielile de judecată, este mai mult formal, în

dispozitivul deciziei colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

septembrie 2021 este decis că se respinge cererea acuzatorului cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului Sliusarev Veaceslav

și apărarea este de acord cu soluția adoptată în această parte, dar, totuși, în

partea constatatoare a deciziei, la pct.87-91 din decizie este făcută o motivare

pe alocuri contrară soluției adoptate.

procedură penală, avocatul Tampei Tatiana în numele inculpatului Sliusarev

Veaceslav a depus referință, pledând pentru inadmisibilitatea recursului

procurorului ca fiind vădit neîntemeiat.

și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea sunt pasibile

admiterii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

13

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

După cum rezultă din materialele cauzei, titularii cererilor de recurs

invocă drept temei pentru casarea deciziei contestate prevederile art. 427 alin.

(1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că partea acuzării, critică decizia

instanței de apel în partea individualizării pedepsei penale, invocând că

instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei

și a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, precum și în partea ce ține

respingerea cerinței procurorului privind cheltuielile suportate la extrădarea

inculpatului.

Iar, argumentele părții apărării se axează pe critici cu privire la motivarea

insuficientă și contradictorie a instanței de apel pe marginea soluției menținerii

soluției primei instanțe în partea aplicării prevederilor art. 385 alin.(5) cod de

procedură penală, cât și în partea soluționării cerinței părții acuzării privind

cheltuielile de judiciare.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

acest aspect, constată că la examinarea cauzei în ordine de apel, nu au fost

respectate întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, or hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, fiind contrară dispozitivului.

Prin urmare, instanța de recurs reține că prin sentință inculpatul

Sliusarev Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171

alin. (1) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Totodată, prin sentinț a nominalizată s-a dispus: „cererea inculpatului

Sliusarev Veaceslav și a apărătorului său Tampei Tatiana privind constatarea

încălcării drepturilor sale privind condițiile de detenție garantate de art.3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – se

admite integral.

În temeiul art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, se constată faptul că

inculpatul Sliusarev Veaceslav xxxxxx a fost deținut în arest preventiv în

Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, din data de 21 februarie 2020 până pe data de

13 noiembrie 2020 inclusiv, în condiții contrare prevederilor art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Se reduce pedeapsa închisorii stabilite lui Sliusarev Veaceslav xxxxx cu

calcularea a două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Termenul

14

pedepsei sub formă de închisoare stabilit lui Sliusarev Veaceslav xxxxx, născut

pe xxxxx, se reduce cu 534 de zile.” (f. d. 146-147, f. d. 167 vol.)

Ulterior prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17

noiembrie 2020, a fost corectată partea dispozitivă a sentinței fiind dispusă

„indicarea corectă a termenului de reducere a pedepsei închisorii în privința

inculpatului, potrivit art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală și anume cu 267

zile.” (f.d.148, f. d. 167 vol.).

Fiind învestită cu judecarea apelurilor procurorului, avocatului în

numele părții vătămate și a avocatului în numele inculpatului, instanța de apel

a menținut sentința în latura penală și în latura civilă, intervenind doar în

partea cheltuielilor judiciare, și în această parte a pronunțat o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a dispus: „Se respinge,

ca fiind nefondat, apelul procurorului în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Botanica, Gxxxxx Balan și apelul avocatului Kovali Vladimir, în interesele

părții vătămate Xxxxx Xxxxx.

Se admite apelul avocatului Tampei Tatiana, în interesele inculpatului

Sliusarev Veaceslav și se casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 13 noiembrie 2020, în partea cheltuielilor judiciare și în această

parte se pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Se respinge cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpatul Sliusarev Veaceslav, ca fiind neîntemeiată.

Termenul executării pedepsei lui Sliusarev Veaceslav a-l calcula din

09.09.2021 cu includerea în acest termen a perioadei de deținere sub arest din

20.02.2020 până la 09.09.2021.”

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că, „(…)instanța

de fond neîntemeiat a dispus încasarea din contul lui Sliusarev Vladimir a

cheltuielilor judiciare în sumă de 40 595 lei, precum ș i faptul că„ (…) instanța

neîntemeiat și contrar normelor legale a încasat suma de 6200 lei în calitate de

cheltuieli judiciare pentru întocmirea rapoartelor de expertiză, de la inculpatul

Sliusarev Veaceslav, or, aceste cheltuieli urmează a fi încasate din contul

statului.”

Ulterior la pct.87 din decizie se menționează că „(...) urmează a fi respinse

argumentele apărării precum că, instanța de fond neîntemeiat a admis și a

încasat din contul inculpatului suma de 34 395 lei în legătură cu extrădarea

inculpatului Sliusarev Veaceslav din Republica Cehă, or, potrivit prevederilor art.

535 CPP, cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice le suportă partea

solicitantă pe teritoriul țării sale dacă nu este stabilit un alt mod de acoperire a

cheltuielilor în condiții de reciprocitate sau prin tratat internațional„

Prin urmare se constată că, decizia contestată prezintă deficiențe sub

aspectul motivării, fiind una contradictorie, confuză și fără o argumentare

concretă. Or, deși instanța de apel pe de o parte dispune respingerea cerinței

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în suma de 40 595 lei, pe

de altă parte constată că prima instanță corect a dispus încasarea cheltuielilor

suportate la extrădarea inculpatului în suma de 34 395 lei.

Mai mult ca atât în dispozitivul deciziei indică neclar contrar

descriptivului sentinței că " (...) se casează parțial sentința Judecătoriei

15

Chișinău, sediul Buiucani din 13 noiembrie 2020"… Se respinge cerința

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul

Sliusarev Veaceslav, ca fiind neîntemeiată," nefiind indicat concret suma

cheltuielilor ce urmează a fi încasate din contul inculpatului în beneficiul

statului.

Mai mult ca atât, din conținutul dispozitivului nu este clar care mențiuni

ale sentinței au fost casate și care au fost menținute, fapt ce determină că

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, și incidența temeiului de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală și sub

acest aspect.

În continuare, Colegiul penal lărgit constată o motivare deficitară a

deciziei instanței de apel și în partea menținerii sentinței privind aplicarea

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală în privința inculpatului.

În primul rând, Colegiul penal lărgit reține că la aplicarea prevederilor

art. 385 Cod de procedură penală, ambele instanțe nu au ținut cont de

evaluarea condițiilor de detenție a inculpatului menționate în răspunsul

Directorului interimar al Penitenciarului nr.13 – Chișinău, comisar principal

de justiție – Fiodor Morari din 28.09.2020 nr.2/11301 (f.d.68-69).

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține că deși instanțele de fond au

constatat că inculpatul Sliusarev Veaceslav s-a deținut în Penitenciarul nr. 13

în perioada din 21.02.2020 până la 13.11.2020, adică 267 zile, și fac trimitere

la prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, care prevede modul

de calculare a reducerii pedepsei în cazul constatării încălcării drepturilor

privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, calculându-se două zile

de închisoare pentru o zi de arest preventiv, la aplicarea acestui mecanism

compensatoriu, aceasta a redus pedeapsa, fără a oferi o motivare

corespunzătoare în aspectul vizat, or, calcul efectuat de către instanțele de

fond este neclar și divergent.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a ținut

cont de argumentele părții apărării precum, că atât prima instanță, cât și

instanța de apel au interpretat extensiv și defavorabil analogia legii la aplicarea

prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală. Or, potrivit

argumentelor părții apărării inițial prima instanță corect a calculat termenul

de 524 de zile, iar ulterior a intervenit cu încheierea din 17 noiembrie 2020

prin care a fost corectată partea dispozitivă a sentinței și anume cu „indicarea

corectă a termenului de reducere a pedepsei închisorii în privința inculpatului,

potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și anume cu 267 zile” (f. d.

148, 167 vol.), prin ce a înrăutățit situația inculpatului.

În acest context, Colegiul penal lărgit notează că potrivit prevederilor art.

249 alin. (1) Cod de procedură penală - „erorile materiale evidente din cuprinsul

unui act procedural se corectează de însuși organul de urmărire penală, de

judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la

cererea celui interesat ori din oficiu”, fapt ce denotă că pot fi corectate doar

erorile evidente și neînsemnate ce nu modifică soluția adoptată.

16

Reieșind din constatările din încheierea din 07.11.2020, rezultă cert că

prima instanță prin această încheiere nu doar a corectat eroarea admisă la

aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, dar a modificat astfel

soluția inclusiv în sensul agravării situației inculpatului.

Temeiurile expuse în pct. 3.-3.3., 4-4.2., din prezenta decizie, de fapt,

sunt fondul apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de

a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit notează, că în cauza Suominen

împotriva Finlandei din 01 iulie 2003, § 37, Înalta Curte a remarcat, că „…

rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai

mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării

justiției (a se vedea și cauza Hirvisaari.c. Finlandei, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).”

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, efectul

articolului 6 § 1 din Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o

obligație de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și

probelor, fără a prejudicia evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt

relevante pentru decizia sa, având în vedere că Curtea nu este chemată să

examineze faptul dacă argumentele sunt întrunite în mod adecvat (a se vedea

Perez c. Franței [GC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v.

Romania, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005).

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia

instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și

a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă

obligatoriu de prevederile art.436 Cod de procedură penală, care stabilește

procedura de rejudecare și limitele acesteia, cu respectarea prevederilor art.

414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate prin prisma prevederilor art. art. 384-397 Cod de procedură penală, să

se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în cererile de apel, să-și argumenteze clar concluziile

în decizia adoptată, să aprecieze toate circumstanțe cauzei, să emită o soluție

clară și motivată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

17

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul

Tampei Tatiana în numele inculpatului Sliusarev Veaceslav.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Sliusarev Veaceslav

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

18