1ra-2283/21 — art.151 al.4 CP

1ra-2283/21 — art.151 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2283/21

1-21029307-01-1ra-27122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând recursul ordinar declarat de către inculpatul Botnari Damian,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 iulie 2021, în

cauza penală în privința lui

Botnari Damian xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxxx,

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 25.02.2021 – 19.04.2021;

instanța de apel: 28.05.2021 – 28.07.2021;

instanța de recurs: 27.12.2021 – 17.05.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit

A C O N S T A T A T :

Botnari Damian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin. (4)

Cod penal la 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Botnari Damian în

beneficiul Statului suma de 24 712 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate, Arusoi

Aurelia, a fost admisă integral, cu dispunerea încasării în beneficiul acesteia

din contul lui Botnari Damian a prejudiciului material în sumă de 6592 lei și a

prejudiciului moral, în sumă de 3000 lei.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Damian, la 06.12.2020, aproximativ la ora 18.00, se afla în una din încăperile

de pe teritoriul stânei ce aparține ÎI „Chersac Valeriu”, situată în extravilanul

orașului xxxxx, raionul Sîngerei. Tot atunci, acolo se afla și Tomuz Oleg, ambii

angajați ai întreprinderii respective, cu care Botnari Damian a inițiat un conflict

verbal, în legătură cu neîndeplinirea de către primul a obligațiunilor de serviciu.

Ulterior, Botnari Damian a transformat conflictul în bătaie și urmărind

scopul cauzării leziunilor corporale, i-a aplicat lui Tomuz Oleg mai multe lovituri

cu pumnii, picioarele și alte obiecte pe diferite părți ale corpului, după care l-a

condus în altă încăpere. În așa mod, Tomuz Oleg în rezultatul acțiunilor violente

ale lui Botnari Damian, s-a ales cu vătămări corporale grave periculoase pentru

1

viață sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, cu hemoragie

subarahnoidală cerebrală, cerebelară, hemoragie în ventriculele cerebrale,

imbibiții hemoragice în creierul cerebral, edem cerebral pronunțat, traumă

închisă a toracelui cu hemotorace pe dreapta, lezarea plămânului drept, fracturi

de coaste bilateral pe linii anatomice diferite, hemoragii în țesuturile moi cap,

torace, echimoze și escoriații față, trunchi, umărul drept.

Astfel, acțiunile inculpatului Botanri Damian au fost încadrate juridic de

către prima instanță în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi

– ”adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care

este periculoasă pentru viață și a provocat decesul victimei”.

Botnari Damian, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile sale să fie recalificate din

prevederile art.151 alin. (4) Cod penal în prevederile art. 179 Cod penal, cu

aplicarea unei pedepsei mai blânde, deoarece dânsul nu este asasin și ucigaș,

este creștin, și se căiește de cele comise.

În continuare, inculpatul a menționat că nu este vinovat de cele

incriminate, or, la 06.12.2020 aflându-se pe teritoriul or. Biruința, r-l Sângerei,

la serviciu unde lucra oficial, a venit și Tomuz Oleg, ultimul a lucrat cu

animalele și a fost lovit de buhai, nu a avut cu el careva conflicte ca să-l lovească

cu gândul de a-l omorî, se cunoșteau de 4-5 zile, ultimul a venit la lucru cu

ochiul stâng vânăt. Dânsul l-a lovit cu palma pe față și cu piciorul în regiunea

piciorului, mai mult nu l-a lovit, acest conflict este huliganism.

La fel, a solicitat să se țină cont de expertiza medico-legală, potrivit căreia

Tomuz Oleg avea lovituri adevărate, care este mai legală și veridică decât

cuvintele din 07.12.2020, când ei erau în stare de ebrietate.

3.1. La 24 mai 2021, inculpatul Botnari Damian a înaintat o cerere prin

care a susținut cele relatate în cererea de apel, suplimentar, invocând că a fost

amenințat cu moartea de către ofițerul de urmărire penală, în caz cu nu va declara

cele indicate de către polițiști, și respectiv, a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a relatat că prima instanță,

la pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

ajungând la concluzia că inculpatul Botnari Damian a săvârșit anume

infracțiunea pentru care a fost condamnat, fiindu-i stabilită o pedeapsă

echitabilă.

Cu privire la argumentele inculpatului precum că, vătămările corporale

depistate la partea vătămată i-au fost cauzate în urma lovirii unui vițel cu

coarnele, instanța de apel a notat că acestea sunt contradictorii și lipsite de

orice motivare logică, expuse aberativ în lipsa cărorva detalii pentru a putea fi

expuse controlului logic ale acțiunilor acestuia și sunt în directă contradicție cu

probele cercetate în instanța de judecată.

recurs ordinar de către inculpatul Botnari Damian, prin care fără a invoca vreun

temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, se solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare, din motiv că nu este vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, a fost amenințat, presat fizic și moral de către ofițerii de urmărire

2

penală să recunoască vinovăția, cu promisiunea că va fi eliberat, și, la caz, se va

efectua o investigație eficientă, însă, după ce a scris că nu are careva pretenții

față de ofițeri, a fost condamnat.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze total hotărârea atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări sa comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Din textul recursului ordinar declarat, se constată că recurentul nu indică

expres vreun temei de recurs ordinar, prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă formulează critici împotriva deciziei instanței de apel,

în particular, referindu-se la faptul că doar în urma amenințărilor, presiunii fizice

și morale întreprinse de către ofițerii de urmărire penală, inculpatul a recunoscut

vina de comiterea infracțiunii incriminate, temei ce se include în pct. 6) din alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în cazurile când: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

3

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

În sensul celor expuse supra, Colegiul penal lărgit constată lipsa motivării

clare de către instanța de apel asupra motivelor invocate în apel, reieșind din

următoarele considerente.

Fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția sau nevinovăția inculpatului

de cele imputate prin rechizitoriu, pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat.

În același context, Colegiul penal lărgit, mai menționează și despre

stipulările prevăzute de art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, conform

cărora toate probele administrate în cauză trebuie să fie verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o

conțin. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Raportând dispozițiile legale incidente la textul recursului ordinar declarat,

Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiul de recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Față de cele ce preced, în cauza deferită judecății, Colegiul penal lărgit

constată că contrar celor stipulate de Legea procesual-penală, instanța de apel

nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv

de legislator, nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție motivată superficial, fără a se expune clar asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

opinează că aceasta, la adoptarea soluției, nu a elucidat acele fapte importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența

problemelor de fapt și de drept, acceptând erorile comise de prima instanță, cu

privire la calitatea probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de

judecată, la dubiile privind vinovăția inculpatului Botnari Damian de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, ce a dus la pronunțarea

unei soluții motivate superficial.

Subsidiar celor expuse supra, Colegiul penal lărgit explică că o hotărâre

motivată, în sensul jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-

au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în

cauză.

Motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și

coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul

exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie,

pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada

4

că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Totodată, urmează a se reține că motivarea unei hotărâri judecătorești este

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere a

probatoriului și sunt menționate componentele obligatorii ale motivării unei

hotărâri penale.

Revenind la cazul supus judecății, Colegiul penal lărgit reține că instanța

de apel nu a respins argumentat toate alegațiile apelantului invocate în cererea

de apel, precum și în cererea din 24 mai 2021, care urmează a fi tratată precum

o cerere de apel suplimentară, și nu a formulat o motivare corespunzătoare

asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis

eroarea de drept prescrisă de pct. 6), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală.

Așadar, analizând apelul declarat de către de către inculpat, precum și

cererea din 24 mai 2021 (f. d. 253, Vol. I, f.d. 12, Vol. II), Colegiul penal lărgit

constată unele motive asupra căreia instanța de apel urma să se expună prin

argumente temeinice, fapt însă ce a fost ignorat, și anume:

”- în cererea depusă la 24 mai 2021, inculpatul Botnari Damian a invocat

că, a fost amenințat cu moartea de către ofițerul de urmărire penală, în caz cu nu

va declara cele indicate de către polițiști, și respectiv, a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate;

- partea vătămată, Tomuz Oleg, a lucrat cu animalele și a fost lovit de

buhai, inculpatul nu a avut cu el careva conflicte ca să-l lovească cu gândul de

a-l omorî, se cunoșteau de 4-5 zile, ultimul a venit la lucru cu ochiul stâng vânăt,

el l-a lovit cu palma pe față și cu piciorul în regiunea piciorului, mai mult nu l-a

lovit.”

Astfel, anume asupra acestor motive invocate în apelul declarat de

către inculpat, precum și în cererea depusă de către ultimul la 24 mai 2021

(f. d. 253, Vol. I; f. d. 12, Vol. II), instanța de apel nu s-a pronunțat sau s-a

expus superficial, fără o argumentare cuvenită, printr-o formulare generală

și evazivă, fără a întreprinde toate măsurile de a elucida circumstanțele

esențiale ale cauzei.

În acest sens, se notează că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO,

expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei,19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod

real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, sintetizând jurisprudențial constantă a CtEDO, și anume,

dispozițiile art. 6 §1 CoEDO, se constată impunerea instanțelor naționale să-și

motiveze deciziile, urmând să fie examinate în mod real problemele esențiale

care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii

trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia

(hotărârea Boldea versus România).

În continuarea aceluiași gând, CtEDO a consemnat în repetate rânduri că,

la judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu

se poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța

de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă

5

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de pârți, or, doar astfel

se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze

penale (hotărârea Fomin versus R. Moldova).

În pofida celor consemnate, instanța de recurs ordinar consideră că

instanța de apel nu și-a îndeplinit obligația de a rejudeca cauza după regulile

primei instanțe și de a pune la baza hotărârii adoptate acele probe, care

trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dându-i

astfel posibilitatea inculpatului de a se apăra efectiv împotriva acuzației aduse

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

În accepțiunea, Colegiului penal lărgit, pentru justa soluționare a acestei

cauze, este necesar de a se atrage o atenție sporită la cele consemnate de către

recurent în cererile de recurs, de apel, precum și în cererea din 24 mai 2021, în

vederea respectării tuturor garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.6 § 1

din Convenție.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit ține să atenționeze că

potrivit art. 262 alin. (41) Cod de procedură penală - ”orice declarație, plângere

sau alte informații ce oferă temei de a presupune că persoana a fost supusă

acțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, prevăzute la art.1661 din

Codul penal, urmează a fi prezentate sau transmise imediat procurorului pentru

a fi examinate în conformitate cu art. 274 alin.(31) din prezentul cod”.

Corespunzător, art. 274 alin.(31) Cod de procedură penală, stipulează că,

”în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau de constatare rezultă

bănuirea de săvârșire a unei infracțiuni prevăzute la art.1661 din Codul penal,

procurorul urmează să decidă asupra acesteia corespunzător alin.(1) din

prezentul articol, într-un termen ce nu va depăși 15 zile”.

În circumstanțele expuse, revenind la cazul supus judecății, Colegiul penal

lărgit constată că în cererea din 24 mai 2021, inculpatul Botnari Damian a

invocat că a fost amenințat cu moartea de către ofițerul de urmărire penală, în

situația în care nu va declara cele indicate de către polițiști, și respectiv, a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, însă instanța de apel nu a

luat act de această cerere, nu a prezentat-o sau transmis-o procurorului pentru

a fi examinată în conformitate cu art. 274 alin.(31) Cod de procedură penală,

or, la materialele cauzei lipsesc careva acte ce ar confirma contrariul.

În acest context, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de apel

este insuficient motivată, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță

și prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii

de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanță

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea

hotărârii judecătorești.

În aserțiunea dată, instanța de recurs ordinar conchide de a admite

recursul ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată

total cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de

judecată.

În acest context, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se

conducă de dispozițiile art.436 Cod de procedură penală, care prevede

procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și

în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererea de apel, inclusiv în cererea din 24 mai 2021, și în

6

măsura competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu

și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată

contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Botnari Damian.

Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 iulie

2021, în cauza penală în privința lui Botnari Damian xxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Plămădeală Ghenadie

Catan Liliana

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7