1ra-293/2022 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-293/2022 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-293/22

1-18098091-01-1ra-25022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Mihalache Iurie în numele

inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Jeverdan Mihail XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 19.12.2018 – 27.11.2019.

Instanța de apel: 07.02.2020 – 17.11.2021.

Instanța de recurs: 25.02.2022 – 11.05.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Jeverdan Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

A fost admisă parțial acțiunea civilă intentată de Șpac Iana împotriva lui

Jeverdan Mihai și C.A. ”Garanție” S.A. cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral cauzat prin infracțiune.

S-a dispus a fi încasat de la Jeverdan Mihai în beneficiul cet. Șpac Iana, cu

titlu de prejudiciu moral suma de 15 000 (cincisprezece mii) lei și cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică suma de 6 000 (șase mii) lei.

Pretenția înaintată de Șpac Iana către Jeverdan Mihai privind încasarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Acțiunea civilă înaintată de Șpac Iana către C.A. ”Garanție” S.A. privind

încasarea prejudiciul material și moral s-a respins ca neîntemeiată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

constatat că, Jeverdan Mihai, la data de 12.10.2018, aproximativ la ora 19:30,

conducând automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î XXX xxx pe traseul Chișinău-

Hîncești, direcția or. Hîncești la kilometrul 11+502,7 m., ignorând astfel prevederile

pct. 10 lit. b); pct. 39 subpct. 1); pct. 45 alin. 1) lit. a), b), d) și alin. (2), din

Regulamentul Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care stipulează expres că, conducătorul de vehicul

trebuie sa posede cunoștințe necesare privind conducerea în siguranță a vehiculului pe

drum, iar înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau alte schimburi a direcției de

mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată

în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, să conducă în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, de situația rutieră precum și de

dexteritatea în conducere, care i-ar permite sa prevadă situațiile periculoase, iar în cazul

în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

sa reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

neținând seama de factorii susmenționați, de pe prima bandă de deplasare a virat la

stânga cu scopul de schimbare a direcției de deplasare și ca rezultat s-a tamponat cu

automobilul de model „Hyundai Getz,, care se deplasa regulamentar în aceiași direcție,

la volanul căruia se afla cet. Șpac Iana.

Ca consecință al impactului produs, conform raportului de expertiză judiciară nr.

201802D2367 din 20.11.2018, la cet. Șpac Iana s-au constatat leziuni corporale și

anume fractura osului radial drept în loc tipic fără deplasare, plagă contuză pe

suprafața anterioară articulația genunchiului stâng, care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui obiect contondent dur sau la lovire de acesta, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală medie.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Jeverdan Mihail a

comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea

regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea corporală medie a integrității

corporale.

care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

Jeverdan Mihai să fie condamnat la pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 500 u.c, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, să fie

admisă acțiunea civilă, cu încasarea sumei de 18 820 lei în calitatea de

prejudiciu material și a sumei de 211 200 lei în calitate de prejudiciul moral.

În motivarea cererii de apel depuse, partea vătămată a invocat că, accidentul

cauzat de inculpat, a fost un factor psihotraumatic care a provocat dereglări în

sănătatea fizică și psihologică, iar potrivit raportului nr. 198/18 din 06.11.2018,

are nevoie de consilieri psihologice, în sumă totală de 11 200 lei.

2

Menționează în cererea de apel că, urmare a infracțiunii comise de Jeverdan

Mihai, i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 18 820 lei și prejudiciu

moral în sumă totală de 211 200 lei.

2021 a fost admis apelul părții vătămate Șpac Iana, casată parțial sentința și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care s-a încasat de la inculpatul Jeverdan Mihai în beneficiul părții vătămate

Șpac Iana, cu titlu de prejudiciu moral suma de 30 000 lei.

În rest, sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 27.11.2019 s-a

menținut.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la

pronunțarea sentinței, instanța corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul Jeverdan Mihail a săvârșit

infracțiunea prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi:

”Încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.”

Instanța de apel a statuat că prima instanță corect și justificat și-a motivat în

sentință soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal, luând în considerație

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art.

100 al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că în apelul declarat, partea vătămată nu este de

acord cu faptul că instanța de fond aplicând pedeapsa pecuniară sub formă de

amendă, nu i-a aplicat inculpatului și pedeapsa sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Sub aspectul aplicării corecte a pedepsei penale, instanța a reținut că

sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă penală sub formă de

amendă în mărime de pînă la 650 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de pînă la 2 ani.

S-a menționat în decizie că, la caz, prima instanță a ținut cont la aplicarea

pedepsei de criteriile generale și cele speciale de individualizare a pedepsei, just

i-a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c.,

3

care corespunde circumstanțelor cauzei, anume de caracterul și gravitatea

infracțiunii (care este una mai puțin gravă), personalitatea inculpatului,

circumstanțele care atenuează, ori agravează răspunderea penală, fiind stabilit

că inculpatul anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina, s-a căit sincer de

cele comise, este de acord să repare prejudiciul cauzat după ce va fi stabilită

suma definitivă a prejudiciului, a colaborat activ cu organul de urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a reținut că pedeapsa pecuniară sub formă de

amendă aplicată inculpatului nu poate fi aplicată cumulativ cu pedeapsa

complimentară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, or o astfel de pedeapsă ținînd cont de sancțiunea art. 246 alin. (1) Cod

penal, poate fi aplicată doar în situația cînd inculpatului i-a fost aplicată o

pedeapsă privativă de libertate sub formă de închisoare.

Astfel, instanța de apel a considerat că cerința apelantei cu privire la

aplicarea pedepsei complimentare sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, nu este întemeiată.

Cu privire la cerințele apelantei ce se referă la admiterea acțiunii civile,

instanța de apel a atestat că, la data de 19.02.2019, în cadrul ședinței de judecată,

partea vătămată a înaintat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat

încasare din contul inculpatului a 211 200 lei cu titlu de prejudiciul moral și cel

material de 18 820 lei.

Învederând prevederile articolelor 219 - 221 Cod de procedură penală, 1998

Cod civil, instanța de apel a considerat că acțiunea civilă este întemeiată și

justificată în partea încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor legate de

asistență juridică, or, în cazul dat, urmează a ține cont de gravitatea cauzării

suferințelor psihice și fizice ale părților vătămate, de impactul asupra sănătății

acesteia, or, prin infracțiunile comise de inculpat, Ianei Șpac i-au fost cauzate

vătămări corporale medie, ce se confirmă prin raport de expertiza judiciară

nr.201802D2367 din 20.11.2018 (f.d.40-41).

În contextul dat, s-a considerat, totuși, că suma de 15 000 lei încasată prin

sentință este una derizorie, inechitabilă în raport cu suferințele psihice și fizice

suportate de către partea vătămată, iar suma de 30 000 lei încasată din contul

inculpatului Jeverdan Mihail în beneficiul părții vătămate Șpac Iana, cu titlu de

prejudiciul moral, va fi o sumă rezonabilă în raport cu fapta comisă de inculpat,

în urma cărei, partea vătămată a avut de suferit atât fizic, cît și psihic, prin

urmare, la caz s-a atestat un raport direct de cauzalitate între accident rutier de

producerea cărui se face vinovat inculpatul și prejudiciul nepatrimonial

suportat de partea vătămată, iar legea penală prevede expres dreptul persoanei

căreia i-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acțiunile interzise de legea

penală de a înainta o acțiune civilă privitor la încasarea prejudiciului moral

cauzat prin infracțiune, iar prin prisma prevederilor Cod civil, în cazul

vătămării integrității corporale sau al altei vătămări a sănătății, precum și în

4

cazul privațiunii ilegale de libertate, cel vătămat poate cere și pentru prejudiciul

nepatrimonial o despăgubire în bani, stabilită în baza unei aprecieri conforme

principiilor echității.

Instanța de apel a remarcat că, condamnarea inculpatului deja constituie o

satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate prin

infracțiune, luând în considerație totodată și faptul că la stabilirea cuantumului

prejudiciului moral, urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor

pricinuite, dar și de starea materială a inculpatului.

Totodată, instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe cu

referire la admiterea în principiu a capătului de pretenție ce ține de recuperarea

prejudiciului material, or la caz a fost atestată incertitudinea mărimii

prejudiciului, iar pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, ar trebui amânată judecarea cauzei.

- avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 6), 8) 10) și 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penal, solicită admiterea recursului casarea deciziei, cu menținerea sentinței;

- inculpatul Jeverdan Mihail, prin care invocând incidența pct. 6) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, casarea deciziei în latura civilă cu dispunerea rejudecării cauzei și

adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie modificat cuantumul prejudiciului

moral și material la o sumă rezonabilă.

5.1 În susținerea recursului, avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului

invocă că:

- suma de 15 000 lei este una echitabilă, constituie o satisfacere

comensurabilă. Prima instanță a ținut cont de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate, și anume de circumstanțele

în care a fost cauzat prejudiciul, de gradul de vinovăție al inculpatului, precum

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție părții vătămate;

- condamnarea lui Jeverdan Mihai la o amendă în mărime de 500 unități

convenționale, deja constituie o satisfacție echitabilă pentru partea vătămată în

coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate prin infracțiune;

- în rezultatul accidentului rutier, au avut de suferit în egală măsură atât

partea vătămată Șpac Iana, cât și Jeverdan Mihai;

- Jeverdan Mihai este bolnav, se mișcă cu dificultate, este pensionar,

traumele obținute din accidentul rutier nu mai pot fi tratate și din cauza

sănătății precare, nu este apt de a lucra și nici de a plăti suma prejudiciului

moral.

5.2 În susținerea recursului inculpatul invocă că:

- instanța de apel a dat apreciere doar situației părții vătămate și în nici un

fel nu a ținut cont de personalitatea inculpatului și a circumstanțelor obiective și

5

subiective, nu a dat apreciere probelor prezentate de acesta cu privire la situația

precară a inculpatului;

- instanța de apel nu a motivat în nici un fel necesitatea majorării

cuantumului prejudiciului moral nefiind prezentate noi probe și nu a ținut cont

de imposibilitatea achitării sumei exagerate de 30 000 lei, ceea ce cade sub

incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- este de acord, să suporte cheltuielile de tratament real, însă nu are

posibilitatea să achite cheltuieli nejustificate, neîntemeiate, cum ar fi asistența

judiciară, raportul psihoemoțional, ședințele psihologului, și alte cheltuieli care

nu au fost probate în cadrul procesului;

- automobilul părții vătămate urmează a fi reparat de către compania de

asigurare, tratamentul medical, fiind angajată, la fel a fost asigurat de către

CNAM, raportul psihoemoțional a fost efectuat la propria initiativă și nu poate

fi obligat să-l achite, deoarece partea vătămată, fiind antrenată în traficul rutier,

trebuie sa înțeleagă posibilele riscuri, iar reacțiile acesteia trebuie să fie

adecvate;

- nu poate fi obligat să achite asistența judiciară, deoarece interesele părții

vătămate în cadrul procesului au fost apărate de către procuror (apărare de

stat), mai cu seamă că el a recunoscut vina și nu s-a eschivat de la careva plăți,

însă solicitările ultimei sunt exagerate și în mod vădit urmăresc scopul

îmbogățirii fară just temei;

- suma încasată în folosul părții vătămate pentru prejudiciile morale în

mărime de 15.000, cît și de 30.000 lei, este exagerată, neîntemeiată, mult prea

mare și peste măsura posibilităților sale și vine în contradicție cu prevederile

art. 41 CEDO.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

6

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile,

prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6), 8), 10) și 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în următoarele temeiuri: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și 12)

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal atestă că, deși avocatul inculpatului a invocat incidența

temeiurilor prevăzute la pct. 8), 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, acestea nu au fost motivate în recursul depus, instanța de recurs fiind în

imposibilitate de a judeca cauza prin analiza acestor temeiuri, dat fiind că

lipsește obiectul judecării respective.

Din textul ambelor recursuri rezultă că, recurenții sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpatul Jeverdan Mihail, precum și cu pedeapsa aplicată

ultimului, din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra

acestor aspecte, însă nu sunt de acord cu soluțiile instanțelor inferioare în partea

acțiunii civile.

Colegiul penal reține că ambele recursuri sunt motivate pe temeiul prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, referindu-se la situațiile în

care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul reține că

motivele – temeiurile de recurs invocate de recurenți nu s-au confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a

7

prejudiciului cauzat prin infracțiune. Pentru exercitarea acțiunii civile în

procesul penal sunt necesare anumite condiții. În primul rînd este necesar de

constat că infracțiunea a provocat un prejudiciu. Prejudiciul trebuie să fie

material, moral sau fizic. Legătura de cauzalitate între infracțiunea săvîrșită și

prejudiciul reclamat - o altă condiție de exercitare a acțiunii civile. Pentru a se

putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, se cere ca acesta

să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un prejudiciu

sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat.

Conform dispoziției art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei

fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în

condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul

penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice

și materiale.

Astfel, conform art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, etc.

Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele

dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea

civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, instanța de apel, la determinarea

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, a luat în considerație atât

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, cât

și datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe

subsidiare, cum sunt situația persoanei care poartă răspunderea pentru

cauzarea prejudiciului moral.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile

pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei, astfel, în cazul infracțiunilor, ce au atentat

la viața persoanei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și

morale susceptibil în mod rezonabil care au fost cauzate prin fapta săvîrșită de

8

inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele

medicale ori și alte probe administrate în cauză.

Astfel, în rezultatul accidentului rutier, conform concluziei raportului de

expertiză judiciară nr. 201802D2367 din 20.11.2018, părții vătămate Șpac Iana, i-

au fost cauzate vătămări corporale medii.

Pe parcursul examinării cauzei, în cadrul ședinței de judecată, partea

vătămată a înaintat acțiune civilă împotriva inculpatului și C.A. „Garanția”

S.A., prin care a solicitat încasarea sumei de 18 820 lei cu titlu de prejudiciu

material și 211 200 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Potrivit sentinței, a fost admisă parțial acțiunea civilă intentată de Șpac Iana

împotriva lui Jeverdan Mihai și s-a dispus a fi încasată de la Jeverdan Mihai în

beneficiul cet. Șpac Iana, cu titlu de prejudiciu moral suma de 15 000 lei și cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică suma de 6 000 lei.

Prin decizie s-a admis apelul părții vătămate, s-a casat parțial sentința și s-a

dispus a fi încasată de la inculpatul Jeverdan Mihai în beneficiul părții vătămate

Șpac Iana, cu titlu de prejudiciu moral suma de 30 000 lei, în rest, sentința s-a

menținut.

Colegiul penal consideră întemeiate concluziile instanței de apel, precum că

acțiunea civilă este întemeiată și justificată în partea încasării prejudiciului moral și a

cheltuielilor legate de asistență juridică, or, în cazul dat, urmează a ține cont de

gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice ale părților vătămate, de impactul

asupra sănătății acesteia, or, prin infracțiunile comise de inculpat, Ianei Șpac i-au fost

cauzate vătămări corporale medie, ce se confirmă prin raport de expertiza judiciară

nr.201802D2367 din 20.11.2018 (f.d.40-41).

Totodată, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a fost în drept și, de

fapt, întemeiat a dispus casarea sentinței în partea admiterii acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată, expunându-se argumentat din motivul cărei

erori de drept urmează de pronunțat o nouă hotărâre în partea respectivă,

motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

În contextul dat, instanța de recurs consideră juste concluziile instanței de

apel, care a considerat că, totuși, suma de 15 000 lei încasată prin sentință este una

derizorie, inechitabilă în raport cu suferințele psihice și fizice suportate de către partea

vătămată, iar suma de 30 000 lei încasată din contul inculpatului Jeverdan Mihail în

beneficiul părții vătămate Șpac Iana, cu titlu de prejudiciul moral, va fi o sumă

rezonabilă în raport cu fapta comisă de inculpat, în urma cărei, partea vătămată a avut

de suferit atât fizic, cît și psihic.

Cu referire la argumentele avocatului Mihalache Iurie expuse în recurs,

precum că în rezultatul accidentului rutier, au avut de suferit în egală măsură

atât partea vătămată, cât și inculpatului, Colegiul penal constată că, pentru

pronunțarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că condamnarea

inculpatului deja constituie o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele

9

fizice și psihice cauzate prin infracțiune și temeinic a luat în considerație și

starea materială a inculpatului.

Colegiul penal atestă, că erorile de drept invocate în recursuri, nu și-au găsit

confirmarea, dat fiind faptul, că instanța de apel nu a comis erori și hotărârea

adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

De asemenea, Colegiul penal lărgit susține că, decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod

de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursurile

ordinare declarate, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Mihalache Iurie în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Jeverdan Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10