1ra-2269/2021 — Art. 179 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 26 mai 2021, a fost încetat procesul penal în privința lui Pascari Svetlana învinuită de comiterea infracțiunii prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea ei la răspundere penală.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că la data de 03 martie 2021, procurorul în Procuratura raionului Briceni, Dolghieri Sorin, a întocmit rechizitoriu la dosarul penal de învinuire a Svetlanei Pascari de comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal. Prima instanță a constatat că, potrivit actelor de învinuire, la data de 03 ianuarie 2021, în perioada de timp cuprinsă între ora 19:00 și ora 19:30, Pascari Svetlana, contrar voinței și fără consimțământul Tatianei Zavalii, a pătruns în ograda gospodăriei care îi aparține ultimei cu drept de proprietate, amplasată în satul Drepcăuți raionul Briceni. La cerința stăpânei gospodăriei, Zavalii Tatiana, de a părăsi ograda gospodăriei sale, Pascari Svetlana a refuzat. Astfel, prima instanță a indicat că, acțiunile inculpatei Pascari Svetlana au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art.179 alin.(1) Cod penal – violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei. Analizând cumulativ probatoriul prezentat în ședințele de judecată, instanța de fond a constatat cert faptul că, la 03 ianuarie 2021, în perioada de timp cuprinsă între ora 19:00 1 și ora 19:30, Pascari Svetlana a intrat în ograda gospodăriei Tatianei Zavalii, care îi aparține ultimei cu drept de proprietate, amplasată în satul Drepcăuți, raionul Briceni. Intrarea în gospodăria Tatianei Zavalii a fost determinată de necesitatea unei conversații, esența căreia a constat în învinuirea acesteia de comiterea unor fapte antisociale. La cerința stăpânei gospodăriei, Zavalii Tatiana, de a părăsi ograda gospodăriei sale, Pascari Svetlana nu a refuzat, dar a continuat discuția de acuzare. După repetarea solicitării de a părăsi gospodăria casei Tatianei Zavalii, Pascari Svetlana a început să se deplaseze spre ieșire, părăsind definitiv ograda casei la implicarea lui Cașciuc Grigore. Analizând în ședința de judecată ansamblul materialului probator cercetat, în mod coroborat și în interconexiunea lor, instanța de judecată a considerat că în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana, deși formal se conțin semnele faptei prevăzute la art.179 Cod penal, fapta este lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni. Acestea fiind relevate, a dedus că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a persoanei, ceea ce atribuie hotărârii judecătorești un temei de încetare în forma indicată de art.391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pascari Svetlana să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal, și să fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore. În motivarea apelului acuzarea a invocat, că prima instanță eronat a apreciat probele administrate de către organul de urmărire penală care s-au confirmat în cadrul ședinței de judecată. A menționat, că soluția instanței de fond de încetare a procesului penal, este contrară probelor examinate în ședința instanței de fond. Conform probelor examinate de prima instanță s-a constatat, că Pascari Svetlana a intrat în gospodăria lui Zavalii Tatiana, în balconul casei, seara, afară fiind deja întuneric, având în mâini un obiect și anume hârleț, care ulterior 1-a îndreptat asupra ultimei, a numit victima cu cuvinte necenzurate, necătând la faptul că anterior a fost preîntâmpinată să nu intre în gospodărie inculpata Pascari Svetlana a refuzat la cerința victimei Zavalii Tatiana să părăsească gospodăria ultimei. Acțiunile ilegale ale cet. Pascari Svetlana au fost curmate de către ginerele victimei Cașciuc G., care a împins-o în drum, după ce a ridicat hârlețul asupra cet. Zavalii Tatiana. De asemenea, a menționat acuzarea că, la locul de trai, inculpata Pascari Svetlana se caracterizează negativ, creând conflicte cu vecinii, alți locuitori ai satului, astfel, existând riscul ca inculpata Pascari Svetlana, să repete acțiunile de violare de domiciliu a cet. Zavalii Tatiana, acțiuni care au fost comise anterior cazului expus. A conchis acuzarea, că scopul legii penale nu este doar, reeducarea condamnatului, dar și prevenirea de comitere a unor infracțiuni din partea altor persoane, iar în acest caz - încetarea procesului penal, nu v-a avea un efect pozitiv asupra întregii societății, cât si va defavoriza în continuare comiterea unor astfel de infracțiuni, totodată, lăsând loc de interpretări în societate, privitor la modul de efectuare a justiției și echitatea socială în comparație cu alte persoane implicate într-o astfel de activitate ilegală.

Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Pascari Svetlana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită 2 pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale. 4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat că Pascari Svetlana la data de 03 ianuarie 2021, în perioada de timp cuprinsă între ora 19:00 și ora 19:30, Pascari Svetlana, contrar voinței și fără consimțământul Tatianei Zavalii, a pătruns în ograda gospodăriei care îi aparține ultimei cu drept de proprietate, amplasată în satul Drepcăuți, raionul Briceni. La cerința stăpânei gospodăriei, Zavalii Tatiana, de a părăsi ograda gospodăriei sale, Pascari Svetlana a refuzat. Acțiunile inculpatei Pascari Svetlana se încadrează în prevederile art.179 alin.(1) Cod penal, cu calificativele: violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi. În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a apreciat probele, fără a ține cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, este demonstrată prin declarațiile părții vătămate Zavalii Tatiana, precum și din probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința instanței de apel suplimentar, care sunt: proces-verbal privind depistarea infracțiunii sau constatării bănuielii rezonabile privind săvârșirea infracțiunii din 25.01.2021 (f.d.5, vol. I); plângere depusă de către Zavalii Tatiana din 03.01.2021 (f.d.7, vol. I); procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 02.02.2021 (f.d.17, vol. I); procesul-verbal de audierea a părții vătămate Zavalii Tatiana (f.d.20, vol. I); procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din 03.02.2021 (f.d.22, vol. I); caracteristica eliberată de administrația publică locală pentru Pascari Svetlana (f.d.26, vol. I); declarațiile părții vătămate Zavalii Tatiana din 26.05.2021 (f.d.68-71, vol. I). Instanța de apel a precizat că, reieșind din analiza probelor cercetate în ședința instanței de apel și apreciate din punct de vedere al coroborării cu celelalte probe, acestea demonstrează cu certitudine vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal. Mai mult, instanța de apel a indicat că, la adoptarea soluției de constatare a vinovăției inculpatei s-a condus de comentariul făcut la art.179 Cod penal, potrivit căruia se explică, că varianta-tip a infracțiunii de la art.179 Cod penal constă în pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane, fără consimțământul acesteia, ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum și perchezițiile și cercetările ilegale. Astfel, în conformitate cu art.8 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la respectarea printre altele, a domiciliului său. Potrivit art.29 din Constituția Republicii Moldova, domiciliul și reședința sunt inviolabile; nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără consimțământul acesteia. De asemenea, instanța de apel a menționat că prin intermediul art.179 Cod penal, oricărei persoane i se asigură ocrotirea împotriva actelor de pătrundere în spațiul în care își desfășoară viața personală, unde își trăiește sub aspectul cel mai intim existența. Este absolut necesar ca oricare persoană să poată beneficia în respectivul spațiu de confortul psihologic ce i se cuvine, să-și găsească odihna necesară în locul în care își organizează independent, fără amestecul altora, viața personală. În acest sens, instanța de apel a stabilit, că obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl prezintă relațiile sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu art.29 din Constituție, a dreptului la inviolabilitatea domiciliului, adică ograda gospodăriei părții vătămate, amplasată în s. Drepcăuți r-nul Briceni. 3 Latura obiectivă a violării de domiciliu în cazul speței, include fapta prejudiciabilă care ia forma acțiunii și inacțiunii. Această acțiune și inacțiune se prezintă sub următoarele modalități, realizate în raport cu domiciliul: 1) pătrunderea ilegală, fără consimțământul victimei; 2) rămânerea ilegală, fără consimțământul victimei; 3) refuzul părăsirii, la cererea victimei. Adică Pascari Svetlana, contrar voinței și fără consimțământul Tatianei Zavalii, a pătruns în ograda gospodăriei care îi aparține ultimei cu drept de proprietate, amplasată în satul Drepcăuți, raionul Briceni. La cerința stăpânei gospodăriei, Zavalii Tatiana, de a părăsi ograda gospodăriei sale, Pascari Svetlana a refuzat. Prin “pătrunderea ilegală” se înțelege introducerea, contrară legii, a făptuitorului cu întreg corpul în spațiul în care victima își are domiciliul. Astfel, instanța de apel a indicat, că prin “rămânerea ilegală” se are în vedere situația când pătrunderea a fost realizată legal, însă rămânerea în continuare în domiciliul victimei este indezirabilă pentru aceasta, dobândind astfel caracter ilegal. În cazul refuzului părăsirii domiciliului la cererea victimei, este necesară stabilirea următoarelor condiții: a) prezența făptuitorului în spațiul destinat domiciliului (situația premisă); b) pătrunderea anterioară în domiciliu să aibă caracter ilegal sau legal; c) să existe o cerere categorică și expresă a victimei, adresată făptuitorului, de a părăsi domiciliul. Latura subiectivă a infracțiunii speței, se caracterizează prin intenție directă, exprimată prin pătrunderea inculpatei în ograda gospodăriei părții vătămate, contrar voinței și fără consimțământul acesteia, iar la cerința acesteia de a părăsi ograda sa, inculpata a refuzat. Motivul acțiunilor sunt de răzbunare pentru presupusul furt comis de vătămată. Prin urmare, instanța de apel a reținut, că în speță, în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana s-a constatat prezența atât a pătrunderii ilegale cât și a rămânerii ilegale în domiciliul părții vătămate Zavalii Tatiana, refuzul de a părăsi locul în care se afla. Astfel, instanța de apel a conchis că în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana, în baza probelor administrate, se constată prezența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.179 Cod penal, însă instanța de fond nu a apreciat probele acuzării just și eronat a considerat că, în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana, deși formal se conțin semnele faptei prevăzute la art.179 Cod penal, fapta este lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, or, în acest sens soluția primei instanței privind încetarea procesul penal în privința lui Pascari Svetlana învinuită de comiterea infracțiunii prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea ei la răspundere penală, este neîntemeiată. Referitor la pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de gradul și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, că inculpata a comis o infracțiune ușoară, că circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, inculpata anterior nu a fost judecată, concluzionând că în privința acesteia urmează a fi stabilită o pedeapsă sub formă de amendă.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Chiriac Stela în numele inculpatei, în temeiul art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe. În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că, instanța de apel a dat o apreciere eronată materialului probator prezentat, prin ce a concluzionat greșit asupra vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal. Precizează că poziția acuzării, care a fost reținută de către instanța de apel, potrivit 4 căreia acțiunile inculpatei Pascari Svetlana întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, reprezintă o opinie subiectivă a acuzatorului de stat și lipsită de suport probatoriu. Indică apărarea, că în speță instanța de apel a neglijat soluția primei instanței prin care a considerat că în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana, deși formal se conțin semnele faptei prevăzute la art.179 Cod penal, fapta este lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, aceasta limitându-se doar la reținerea formală a argumentelor procurorului invocate în cererea de apel.

Procurorul a depus referință la recursul ordinar declarat de partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Așadar, Colegiul penal atestă că titularul cererii de recurs, în esență, are o poziție unică pentru care pledează în recurs, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, precum și cu soluția instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute art.179 alin.(1) Cod penal, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe. Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, 5 corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală. În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatei Pascari Svetlana în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal. În continuare, analizând argumentele titularului cererii de recurs formulată prin prisma temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal ajunge la concluzia că acestea la fel sunt nefondate și urmează a fi respinse. La acest aspect se va reține că potrivit rechizitoriului, Pascari Svetlana a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei. Totodată, de către prima instanță a fost încetat procesul penal în privința lui Pascari Svetlana învinuită de comiterea infracțiunii prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea ei la răspundere penală. Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de partea acuzării, instanța de apel rejudecând cauza a casat total sentința primei instanțe, și rejudecând cauza a constatat din nou fapta inculpatei ca fiind dovedită, după care cercetând materialul probator, corect a stabilit vinovăția inculpatei Pascari Svetlana în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal. Astfel, Colegiul penal constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției pronunțate, apreciind just că probatoriul administrat dovedește săvârșirea de către inculpata Pascari Svetlana a infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, or, soluția primei instanței privind încetarea procesul penal în privința lui Pascari Svetlana învinuită de comiterea infracțiunii prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea ei la răspundere penală, este neîntemeiată, menționând la acest capitol, că în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana s-a constatat prezența atât a pătrunderii ilegale cât și a rămânerii ilegale în domiciliul părții vătămate, refuzul de a părăsi locul în care se afla. Deși recurentul consideră corectă soluția primei instanțe prin care a considerat că în acțiunile inculpatei Pascari Svetlana, deși formal se conțin semnele faptei prevăzute la art.179 Cod penal, fapta este lipsită de importanță, astfel încât nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, care a dedus că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a persoanei, ceea ce atribuie hotărârii judecătorești un temei de încetare în forma indicată de art.391 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că nu pot fi reținute argumentele apărării, întrucât în acest sens instanța de apel a constatat cu certitudine că Pascari Svetlana, contrar voinței și fără consimțământul Tatianei Zavalii, a pătruns în ograda gospodăriei care îi aparține ultimei cu drept de proprietate, amplasată în satul Drepcăuți, raionul Briceni. La cerința stăpânei gospodăriei, Zavalii Tatiana, de a părăsi ograda gospodăriei sale, Pascari Svetlana a refuzat. Față de cele ce preced, Colegiul penal ține să menționeze, că instanța de apel, 6 verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, corect a ajuns la concluzia că faptele inculpatei Pascari Svetlana, în acest sens, întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii de violarea de domiciliu, adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, soluție care este descrisă la pct. 4.1. ale acestei decizii și pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară. Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea recursului declarat de către avocatul Chiriac Stela în numele inculpatei Pascari Svetlana, nu au fost stabilite erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându- se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac Stela în numele inculpatei Pascari Svetlana, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 12 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Pascari Svetlana xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 iunie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 7