1ra-378/2022 — Art. 172 alin.3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 09 septembrie 2021, Popov Ivan Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 17 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. A fost admisă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, fiind încasat de la Popov I. în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1398 lei, în calitate de cheltuieli pentru efectuarea raportului de constatare și expertizei judiciare.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat, că Popov Ivan având scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, conștientizând gradul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările prejudiciabile, în perioada de timp din toamna anului 2019 până în vara anului 2020, sistematic, știind cu certitudine că minora Xxxxx, care este fiica concubinei sale, nu a atins vârsta de 14 ani, aflându-se la domiciliul său din satul Xxxxx, raionul Xxxxx, aplicând constrângerea fizică și psihică și profitând de imposibilitatea minorei de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede, a săvârșit mai multe rapoarte sexuale în formă perversă, a imitat raporturi sexuale. Prima instanță a stabilit că a fost confirmată vinovăția lui Popov Ivan în comiterea infracțiunii lui imputate, acțiunile inculpatului fiind calificate conform semnelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal - 1 acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, care au fost săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1 Inculpat, care a pledat nevinovat în fapta ce i se incriminează. A indicat că soția sa Xxxxx a fost impusă să depună declarații în defavoarea sa, însă instanța de judecată nu a ținut cont de acest fapt la pronunțarea sentinței. Menționează inculpatul, că inițial partea vătămată a invocat că nu au avut loc acțiuni perverse cu caracter sexual, după care la insistența procurorului aceasta a fost ascultată de psiholog și audiată în lipsa reprezentantului legal, fapt care indică că partea vătămată putea fi influențată pentru a depune declarații în defavoarea inculpatului. La moment partea vătămată minoră indică că a depus declarații în defavoarea inculpatului pe motiv că acesta a iscat ceartă cu mama sa și că a maltratat-o. Respectiv, inculpatul solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea sentinței de achitare. 3.2 Avocatul Natalia Ciumac în numele părții vătămate minore Xxxxx. Apărătorul a invocat dezacord cu pedeapsa aplicată inculpatului Popov Ivan, considerând-o una prea blândă în raport cu circumstanțele stabilite, și anume de valorile sociale lezate, de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, nu regretă faptele comise, reprezentând un pericol eminent pentru cei din jur. Astfel, apărătorul pledează pentru aplicarea față de Popov Ivan a unei pedepse orientată spre maximul sancțiunii prevăzută la art. 172 alin. (3) lit.a) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2021, au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate și menținută sentința.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat, că judecând cauza penală, instanța de fond în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Popov Ivan în comiterea faptelor incriminate, constatând și reținând în acțiunile acestuia comiterea infracțiunii prevăzută de art.172 alin.(3) lit.a) Cod penal. Respectiv, dat fiind faptul că în instanța de apel nu au fost cercetate probe noi, la emiterea soluției, instanța de apel s-a bazat pe probele administrate în cadrul procesului penal de către instanța de fond, care au fost verificate în instanța de apel, la solicitarea părților fiind cercetate următoarele probe scrise: ordonanță de începere a urmăririi penale din 26.11.2020 (f.d.1, vol.I); plângerea lui Xxxxx din data de 26.11.2020 (f.d.4, vol.I); ordonanță de recunoaștere în calitate de reprezentant legal a Xxxxx din 26.11.2020 (f.d.8, vol.I); procesul-verbal de audiere a martorului Xxxxx din 26.11.2020 (f.d.9-10, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.11.2020 (f.d.12, vol.I); procesul-verbal de consemnare a declarațiilor din 26.11.2020 (f.d.13-14, vol.I); procesul-verbal de reținere din 26.11.2020 (f.d.21, vol.I); ordonanță de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit din 26.11.2020 (f.d.22, vol.I); 2 caracteristica inculpatului de la locul de trai (f.d.34, vol.I); ordonanță de punere sub învinuire din 27.11.2020 (f.d.38, vol.I); declarațiile părții vătămate minore Xxxxx audiată în condiții speciale de către judecătorul de instrucție la data de 11.12.2020 (f.d.63-67, vol.I); concluzie psiho-socială a minorei Xxxxx la data de 11.12.2020 (f.d.69, vol.I); raportul de constatare nr.202019P0813 din 30.11.2020 (f.d.71, vol. I); ordonanța din 17.12.2020 (f.d.72, vol.I); proces verbal de audiere a martorului Romaniuc Natalia din 18.12.2020 (f.d.85-86, vol.I); proces verbal de audiere a martorului Xxxxx din 23.12.2020 (f.d.104-107, vol.I); caracteristica minorei Xxxxx (f.d.111, vol.I); plângerea Xxxxx din 25.01.2021 (f.d.140-141, vol.I); procesul- verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea comunicărilor telefonice, din 21.01.2021 și stenogramele (f.d.149-168, vol.I); ordonanță din 29.01.2021 de recunoașterea a Lilianei Guțu în calitate de reprezentant legal (f.d.171- 172, vol.I); declarațiile martorului Xxxxx din 15.02.2021 (f.d.188-190, vol.I); declarațiile părții vătămate minore Xxxxx din 22.02.2021 (f.d.199, vol.I); raportul de evaluare psihologică a Xxxxx elaborat de către Centrul Internațional La Strada Moldova din 24.03.2021 (f.d.228-232, vol.I); raportul de evaluare psihologică a Xxxxx elaborat de către Centrul Internațional La Strada Moldova din 26.04.2021 (f.d.21-29, vol.II); declarațiile martorului Romaniuc Natalia din 19.07.2021 (f.d.15, vol.III); declarațiile suplimentare a reprezentantului legal al părții vătămate Guțu Liliana din 09.09.2021 (f.d.113, vol.III). Cu toate că inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, contrariul a fost demonstrat prin probele cercetate. Respectiv, la 26.11.2020 Xxxxx a depus plângere organelor de drept, solicitând luarea măsurilor cu concubinul său Popov Ivan, care periodic, timp de un an ar fi întreținut relații sexuale în formă perversă, contrar voinței, cu fiica sa minoră Xxxxx. Analizând probele cercetate, instanța de apel nu a pus dubiu că faptele de care este învinuit Popov Ivan, au avut loc. În perioada de timp din toamna anului 2019 până în vara anului 2020, acesta sistematic, a săvârșit mai multe rapoarte sexuale în formă perversă cu minora Xxxxx - fapt confirmat de către ultima în cadrul audierii sale în condiții speciale, precum și de către mama acesteia Xxxxx, care însă ulterior au fost determinate de către Popov Ivan de a-și schimba declarațiile - fapt ce rezultă din procesul- verbal din 21.01.2021 privind consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea comunicărilor telefonice și stenogramele, potrivit căruia, din discuția telefonică întreținută între Popov Ivan și Xxxxx, primul îi spune acesteia să declare organului de urmărire penală că ea a învățat-o pe minoră să declare despre abuz sexual, spunându-i că maxim o vor pedepsi cu o amendă. De asemenea, la invocarea Xxxxx că se teme să nu o priveze de drepturile părintești, inculpatul o liniștește spunându-i că nu o să-i i-a fiica nimeni și să vorbească cu ea pentru a-și schimba depozițiile date inițial. E de menționat și faptul, că în timpul discuției dintre Xxxxx și Popov Ivan, prima la cerința inculpatului îi transmite receptorul, părții vătămate minore, Xxxxx, care este întrebată de inculpat ce a învățat-o mama sa și ce să spună la poliție întru dezvinovățirea sa (f.d.149- 168, vol.I). Declarațiile părții vătămate minore și a mamei sale depuse la etapa urmăririi penale, se confirmă și prin depozițiile Lilianei Guțu, care a relatat că Xxxxx 3 i-a povestit, că fiica sa minoră a fost abuzată sexual de către concubinul Popov Ivan, declarații care coroborează perfect și cu constatările evidențiate în raportul de evaluare psihologică a Xxxxx elaborat de către Centrul International La Strada Moldova din 24.03.2021, potrivit căruia, în urma evaluării psihologice au fost identificate următoarele semne/caracteristici ale traumei psihologice: Anxietate si neliniște ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos și emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, cât și de stări de Evitare și paralizie emoțională ce se manifestă prin blocaj și anihilarea, reacțiilor emoționale, amorțire și detașare de realitate, crispare corporală, manifestate preponderent când i se adresau întrebări cu privire la circumstanțele abuzului sexual. Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate în cererea de apel înaintată de inculpatul Popov Ivan, instanța de apel a reținut, că temeiurile invocate de apărare nu și-au găsit confirmare, or, starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de fond, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, iar acțiunile inculpatului au fost just încadrate conform art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal. Analizând circumstanțele și împrejurările speței prin prisma materialelor anexate la dosar ce vizează faptele infracționale comise de Popov Ivan, personalitatea acestuia, instanța de apel a concluzionat, că prima instanță justificat i- a aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, iar cuantumul pedepsei pentru infracțiunea comisă a fost stabilit cu respectarea principiilor individualizării pedepsei penale. Respectiv, reținând prevederile menționate supra, coroborându-le cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat, că pedeapsa aplicată inculpatului Popov Ivan, sub formă de închisoare, în cuantumul stabilit de către prima instanță, este în coraport cu caracterul și gravitatea faptei comise - infracțiune excepțional de gravă, comisă cu intenție, îndreptată împotriva inviolabilității sexuale a minorei; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă; personalitatea inculpatului - anterior nu a fost condamnat, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru; atitudinea inculpatului față de fapta comisă și procesul desfășurat - nu a recunoscut vina și nu s-a căit; circumstanțe atenuante - lipsesc; circumstanțe agravante - lipsesc. Din motivele expuse, criticile aduse de către apelanți în ceea ce privește asprimea/blândețea pedepsei aplicate prin sentință inculpatului Popov Ivan, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, la aplicarea pedepsei penale, instanța de judecată s-a conformat prevederilor legii care reglementează procesul de stabilire și individualizare a pedepsei, motivându-și suficient soluția luată.

Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recursuri ordinare de către: 6.1 Avocatul Cepoi I. în numele inculpatului, care solicită casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri. În motivarea recursului indică: 4 - instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a intra în esență și a da apreciere cuvenită pretențiilor formulate în litigiu în raport cu materialul probator și normele de drept; - nu a fost dovedită vinovăția lui Popov I. numai prin prisma declarațiilor copilului minor. La fel, sunt declarațiile inculpatului, care confirmă faptul că a avut loc o ceartă cu concubina sa; - martorii din partea acuzării audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu au furnizat instanței de judecată suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, ce ar confirma vinovăția inculpatului. Declarațiile martorilor urmează a fi apreciate în favoarea lui Popov I., deoarece acestea poartă contradicții esențiale și sunt bazate pe presupuneri; - probele acuzării au fost combătute integral de apărare; - învinuirea adusă este iluzorie, părtinitoare, neconcordantă realității și neîntemeiată, astfel veridicitatea acesteia urmează a fi pusă la îndoială, întrucât este lipsită de temei și suport probatoriu. În drept, recurentul își întemaiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. 6.2 Inculpat, care solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare. - nu a săvârșit infracțiunea în cauză, recunoaște doar că a lovit concubina Xxxxx, dar fiica nu a atins-o; -declarațiile petiționarei Xxxxx nu corespund cu cele din ședința de judecată a primei instanțe; -declarațiile părții vătămate Xxxxx, nu corespund cu cele date la 22.02.2021; -declarațiile martorilor Xxxxx, Romaniuc N. și ale sale nu corespund cu cele indicate în sentință; - vinovăția este bazată doar pe declarațiile Xxxxx; - Xxxxxa scris plângere din rautate către el și s-a răzbunat. 6.3 Martorul Xxxxx care solicită eliberarea inculpatului Popov I.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat și avocatul acestuia Cepoi Ina. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la 5 faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, de către recurenți se indică faptul că, prin probele administrate nu a fost confirmată vinovăția inculpatului Popov I., invocând temeiul de casare ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.” Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurenților, în sensul că nu a fost dovedită vinovăția lui Popov I. numai prin prisma declarațiilor copilului minor, Colegiul o consideră ca neîntemeiată. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Colegiul penal reține, că instanța de apel judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de menținere a sentinței de vinovăție a inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal. Totodată, instanțele de fond și-au argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate minore, a martorilor și din probele materiale prezentate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârile judecătorești. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatului au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, pe care Colegiul le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că, art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligă instanța să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea procesul echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale. Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Totodată, nu este fondată nici critica recurenților, în sensul pretinderii că martorii din partea acuzării audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu au furnizat 6 instanței de judecată suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, ce ar confirma vinovăția inculpatului. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că, instanța de apel menținând sentința, prin care Popov I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, a luat în considerație probele administrate de către organul de urmărire penală, cercetate și analizate în cadrul instanței de apel, or faptul săvârșirii de către inculpatul Popov I. a rapoartelor sexuale în formă perversă cu minora Xxxxx, a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate minore, audiată în condiții speciale la data de 22.02.2021, care a indicat despre multiple rapoarte sexuale în formă perversă săvârșite asupra sa de către Popov Ivan, la audiere au participat: reprezentantul legal, pedagogul, intervievatorul, avocații și procurorii; declarațiile Xxxxx, date la etapa urmăririi penale, care din spusele fiicei acesteia, la fel a comunicat despre rapoartele sexuale în formă perversă săvârșite asupra fiicei sale de către Popov Ivan; declarațiile Xxxxx, date la audierea suplimentară la 15.02.2021, care a menționat că, nu corespund adevărului declarațiile sale date la 23.11.2020 precum că Popov Ivan nu ar fi comis careva acțiuni cu caracter sexual asupra fiicei sale minore, întrucât a fost sunată de Popov Ivan din penitenciar, care o convingea să facă declarații false în favoarea lui. Astfel, el a impus-o să o învețe pe fiica sa Xxxxx să comunice, precum că ea a învățat-o să comunice așa despre Popov Ivan și că el nu este vinovat cu nimic; declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore Guțu Liliana, din care rezultă, că la Xxxxx se vedeau leziuni corporale, totodată dânsa a comunicat că, fiica Xxxxx a fost abuzată sexual de către concubinul Popov Ivan. Xxxxx i-a comunicat că fiica Xxxxx i-a povestit despre faptul că tatăl său vitreg Popov Ivan, o abuzează sexual; raportul de evaluare psihologică a Xxxxx elaborat de către Centrul International La Strada Moldova din 24.03.2021, în urma evaluării psihologice au fost identificate următoarele semne/caracteristici ale traumei psihologice: Anxietate și neliniște ce se caracterizează printr-o stare neplăcută de tulburare interioară, adesea acompaniată de comportament nervos și emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, cât și de stări de evitare și paralizie emoțională ce se manifestă prin blocaj și anihilarea, reacțiilor emoționale, amorțire și detașare de realitate, crispare corporală, manifestate preponderent când i se adresau întrebări cu privire la circumstanțele abuzului sexual. Ținând cont de relația de atașament pe care o are Xxxxx față de mama sa și de faptul că istoria relatată de către copil părea a fi una învățată pe de rost, e posibil ca minora Xxxxx, să-și fi schimbat declarațiile inițiale la solicitarea mamei. Acest lucru a făcut-o să nu fie colaborativă și la orice încercare a specialistului de explorare a circumstanțelor abuzului sexual, copilul repeta aceeași istorie de negare a oricărui abuz comis asupra sa; raportul de evaluare psihologică a Xxxxx elaborat de către Centrul International La Strada Moldova din 26.04.2021, Xxxxxa dezvoltat un atașament de tip anxios în raport cu concubinul său Popov Ivan. Acest stil se manifestă printr-o legătură puternică față de concubin, dar și prin frică pentru propria siguranță. Xxxxx percepe realitatea și acțiunile cu caracter sexual săvârșite de Popov Ivan în raport cu minora Xxxxx, însă vulnerabilitatea sa emoțională condiționează implicarea sa pasivă în procesul de investigație. Această 7 vulnerabilitate se manifestă prin transpunerea în întregime a responsabilității pentru starea de bine și luarea de decizii asupra Xxxxx. În timpul evaluării, a fost identificat că Xxxxx manifestă un grad sporit de sugestibilitate. Xxxxx a relatat că, a modificat declarațiile proprii fiind constrânsă și amenințată de concubin. Starea financiară precară, datoriile pentru spațiul de locuit, dar și responsabilitatea pentru trei copii minori și copilul care urmează să se nască, sunt factori care o fac pe Xxxxxvulnerabilă și ușor de manipulat. Totodată, manipulările din partea lui Popov Ivan precum că i-ar putea fi afectată sănătatea și starea ei de bine o fac pe Xxxxxsă coordoneze cu el propriile acțiuni, din frică pentru propriul viitor. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge argumentele inculpatului precum că, nu a atins-o pe Xxxxx, deoarece instanța de apel întemeiat a reținut că faptele de care este învinuit Popov Ivan, au avut loc. În perioada de timp din toamna anului 2019 până în vara anului 2020, acesta sistematic, a săvârșit mai multe rapoarte sexuale în formă perversă cu minora Xxxxx - fapt confirmat de către ultima în cadrul audierii sale în condiții speciale, precum și de către mama acesteia Xxxxx, care însă ulterior au fost determinate de către Popov Ivan de a-și schimba declarațiile - fapt ce rezultă din procesul- verbal din 21.01.2021 privind consemnarea măsurii speciale de investigații interceptarea comunicărilor telefonice și stenogramele, potrivit căruia, din discuția telefonică întreținută între Popov Ivan și Xxxxx, primul îi spune acesteia să declare organului de urmărire penală că, ea a învățat-o pe minoră să declare despre abuz sexual, spunându-i că maxim o vor pedepsi cu o amendă. De asemenea, la invocarea Xxxxx că se teme să nu o priveze de drepturile părintești, inculpatul o liniștește spunându-i că nu o să-i ia fiica nimeni și să vorbească cu ea pentru a-și schimba depozițiile date inițial. E de menționat și faptul, că în timpul discuției dintre Xxxxx și Popov Ivan, prima la cerința inculpatului îi transmite receptorul, părții vătămate minore, Xxxxx, care este întrebată de inculpat ce a învățat-o mama sa și ce să spună la poliție întru dezvinovățirea sa (f.d.149- 168, vol.I). Instanța de recurs conchide că, în prezenta speță au fost prezentate suficiente probe și anume declarațiile părții vătămate minore și a martorilor menționați, în coroborare cu procesele-verbale ale acțiunilor procesuale, care coroborează între ele și indică la Popov I. că a comis infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal. Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, concluziile la care au ajuns instanțele de fond privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpatului Popov I. sunt corecte și corespund materialului probator. Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care considerent se dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate de inculpatul Popov I. și avocatul acestuia Cepoi Ina ca fiind vădit neîntemeiate. Cu referire la recursul ordinar declarat de către martorul Xxxxx. Conform art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. 8 Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. art. 429, 430 Cod de procedură penală. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se depune de persoanele menționate în art. 421 și trebuie să fie motivat. Dispoziția art. 421 Cod de procedură penală, stabilește expres că, pot declara recurs procurorul și persoanele indicate în art. 401. Astfel, în corespundere cu art. 401 Cod de procedură penală, (1) Pot declara apel: 1) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă; 2) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Sentințele de achitare sau de încetare a procesului penal pot fi atacate și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal; 3) partea vătămată, în ce privește latura penală; 4) partea civilă și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă; 5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora; 6) orice persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. (2) Apelul poate fi declarat în numele persoanelor menționate în alin.(1) pct.2)- 4) și de către apărător sau reprezentantul lor legal. La caz, se constată că, a declarat recurs ordinar martorul Xxxxx, care cu toate că, face parte din categoria persoanelor indicate la art. 401 Cod de procedură penală, poate declara recurs doar în partea cheltuielilor judiciare, însă la caz, martorul Xxxxx a solicitat eliberarea inculpatului. Colegiul penal reține că, reglementarea dreptului de a declara recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât un drept procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cât și o obligație de a formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în art. 429 Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul penal constată că, martorul Xxxxx, în cererea depusă nu aduce careva argumente în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acesteia, astfel recurenta, chiar dacă face parte din categoria persoanelor indicate la art. 401 Cod de procedură penală, aceasta nu este în drept a declara recurs referitor la alte aspecte, decât cheltuielile judiciare, solicitări ce nu se atestă din textul recursului. Astfel, odată ce recursul declarat de martorul Xxxxx, nu îndeplinește cerințele de formă și conținut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1), 4) CPP, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe 9 Popov Ivan Xxxxx, pe motiv că recursurile inculpatului și avocatului acestuia Cepoi Ina sunt vădit neîntemeiate, iar recursul martorului Xxxxx, nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată motivat la data de 26 mai 2022. Președinte Timofti Vadimir Judecător Cobzac Elena Judecător Plămădeală Ghenadie 10