1ra-77/22 — art.152 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-77/2022

1-18064305-01-1ra-17012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Palade Rodica în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Mutruc Andrei xxx, născut la xxx, originar

din xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.12.2018 – 22.03.2021;

Instanța de apel: 13.04.2021 – 26.10.2021;

Instanța de recurs: 17.01.2022– 20.04.2022.

A C O N S T A T A T :

Mutruc Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului Mutruc

Andrei, a fost suspendată pe un termen de 2 ani.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului suma de 768 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Mutruc Andrei,

la 11 octombrie 2018, în jurul orelor 18:00, aflându-se în extravilanul s. Dubna, r-l

Soroca, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, fiind în relații ostile

cu cet. Tăbîrță Ivan, având intenția de a-i cauza leziuni corporale, intenționat i-a

aplicat ultimului câteva lovituri cu o rangă metalică în regiunea antebrațului stâng,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 201829D0210 din

24.10.2018, vătămare corporală medie sub formă de echimoză pe antebrațul stâng,

edem la mâna stângă cu fractura oblică a osului metacarpian III pe stânga, cu

1

deplasare neînsemnată, care s-au produs prin mecanism de lovire cu obiect

contondent, după criteriul dereglare de sănătate de lungă durată și pot data din

11.10.2018. Potrivit raportului de expertiză nr.201829D0217 din 31.10.2018,

producerea fracturii oblice a osului metacarpian III pe stânga cu deplasare

neînsemnată, depistată la cet. Tăbîrță Ivan, prin răsucirea mâinii stângi, se exclude.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Mutruc Andrei în baza art.152

alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi „vătămarea intenționată medie a

integrității corporale si a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art.151 CP, dar a fost urmată de o dereglare

îndelungată a sănătății”.

Nelea în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat în temeiul că există una din cauzele care

înlătură caracterul penal al faptei, invocând că, inculpatul a fost nevoit să acționeze

fiind în stare de legitimă apărare apărându-și integritatea sa, din declarațiile

inculpatului Mutruc Andrei rezultă că a fost atacat prin surprindere de către partea

vătămată Tăbârță Ivan, care l-a lovit pe inculpat cu un ciocan metalic în regiunea

capului, faptul dat este confirmat și de martorul Batreac Svetlana, care a declarat că

a auzit cum inculpatul îi comunica medicului de la salvare că a fost lovit în cap, cu

un ciocan metalic, de către Tăbârță Ivan, conform raportului de constatare

nr.2018829P0720 din 12.10.2018, la Mutruc Andrei a fost depistat plagă contuză

în regiunea temporo – parietală, care s-a produs prin mecanism de lovire cu obiect

contondent, vătămare ușoara.

s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, argumentele aduse

de către avocatul Suveică Nelea în cererea de apel sânt lipsite de temei și nu

corespund stării de fapt, întrucât instanța de fond, în conformitate cu prevederile

art.101 CPP, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Mutruc Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, argumentele apărării, sunt apreciate

critic de către instanța de apel, deoarece aceste argumente vin în contradicție cu

restul probelor studiate în prima instanță și analizate în instanța de apel.

La fel, instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului prin care nu

recunoaște vinovăția sa nu pot fi luate în considerație în favoarea inculpatului,

deoarece nu combat situația stabilită pe cauză de constatare a vinovăției lui în

comiterea infracțiunii incriminate, aceste declarații ale inculpatului se contrazic cu

2

probele existente pe cauză, care demonstrează vina inculpatului în faptele

incriminate și stabilite de instanța de fond, declarațiile fiind apreciate ca un drept al

inculpatului, care nu poate fi îngrădit.

Instanța de apel a menționat că, la materialele cauzei nu există careva probe

ce ar confirma că inculpatul a săvârșit fapta pentru a respinge un atac direct,

imediat și real, îndreptat împotriva sa, nefiind întrunite cerințele obligatorii impuse

de dispozițiile art.36 Cod penal.

Cu privire la cele indicate de apărare, că inculpatul Mutruc Andrei a declarat

că a fost atacat prin surprindere de către partea vătămată, care l-a lovit pe inculpat

cu un ciocan metalic în regiunea capului și că, martorul Batreasc Svetlana a auzit

cum inculpatul îi comunica medicului de la salvare că a fost lovit în cap cu un

ciocan metalic de către Tăbîrță Ivan, instanța de apel a menționat, că admite că au

existat acțiuni provocatoare din partea victimei, însă aceste acțiuni nu întrunesc

condiția unui atac iminent, de intensitatea care ar permite imposibilitatea evitării

consecințelor atacului, decât prin replica cauzată cu ranga metalică, prin urmare,

lovitura nu a fost necesară pentru înlăturarea atacului și nu a fost proporțională

acestuia. În această ordine de idei instanța de apel a mai invocat că conform

raportului de constatare nr.201829P0720 din 12 octombrie 2018, se constată că, în

rezultatul examinării medico-legale asupra cet. Mutruc Andrei ”... se determină

plagă contuză în regiunea temporo-parietală, care s-a produs prin mecanism de

lovire cu obiect contondent, pot data din 11.10.2018 și se califică ca vătămare

corporală ușoară după criteriul dereglare de sănătate de scurtă durată”, astfel,

vătămările suportate de către inculpat și vătămările părții vătămate se constată a nu

fi proporționale.

Palade Rodica în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute

de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat,

invocând:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel nu a dat apreciere și nu a argumentat suficient declarațiile

inculpatului, martorului Batreac Svetlana, raportul de constatare din 12.10.2018,

comunicarea telefonică și cererea din 11.10.2018, prin care Mutruc Andrei a

informat IP Soroca că la data de 11.10.2018 a fost lovit cu ciocanul în cap de

Tăbîrță Ion;

- instanța de apel a ignorat și faptul că însăși partea vătămată a declarat în

ședință că ,, la momentul când s-a dus după vacă a luat un ciocan cu sine, pentru a

scoate priponul din pământ. în timpii conflictului cu Mutruc Andrei , ultimul i-a

luat ciocanul. Salvarea și poliția au fost chemați de către Mutruc Andrei.,, Totodată

partea vătămată a refuzat confruntarea și a ignorat să răspundă în ce circumstanțe

3

au apărut leziuni corporale la inculpat , cum a ajuns ciocanul la inculpat;

- la baza deciziei au fost puse doar declarațiile părții vătămate care nu era în

relații bune cu inculpatul;

- partea vătămată cu ciocanul l-a lovit pe inculpat în regiunea capului iar

acesta a ripostat deoarece a considerat că este un pericol pentru viața sa, respectiv

i-a luat ciocanul, a chemat salvarea deoarece avea dureri, sângera, condițiile

atacului și-au găsit confirmarea deplină, proporțional apărării, fiind prezentă starea

de legitimă apărare.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care și-a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că, motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent, nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal constată că acesta nu și-a

găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

4

penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul declarat, întemeindu-și corect soluția, prin care inculpatul a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal, în baza probelor verificate și apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, conform cerințelor art.414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de

apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea contestată de

avocat în prezentul recurs, din care considerente instanța de recurs nu identifică

motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Cât ține de argumentele referitor la faptul că inculpatul urmează a fi achitat,

Colegiul penal punctează că, acestea reprezintă o interpretare subiectivă a

recurentului ce nu poate fi acceptată, or, atât în sentința primei instanțe (f.d.199-

202, vol. I) cât și în decizia instanței de apel, au fost combătute aceste argumente

(f.d.249-251, vol. I), motivări ce sunt în coroborare cu circumstanțele constatate în

prezenta cauza penală în baza cumulului de probe cercetate de prima instanță și

instanța de apel, se acceptă de instanța de recurs și nu contravin practicii CtEDO.

Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul recurentului precum

că concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe, în acest sens, Colegiul

penal indică că este un argument declarativ, or, instanța de apel reținând

circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept.

Referitor la alegația recurentului precum că, la caz este prezentă cauza care

înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare, Colegiul penal reține că aceste

argumente au constituit obiect de dispută în instanța de apel asupra cărora s-au

formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile în decizie, pe care

Colegiul penal lărgit o consideră corectă și o însușește, ce este conform practicii

CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Ce ține de temeiul invocat de recurent prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, Colegiul penal atestă că este invocat de recurent declarativ, în

conținutul recursului nefiind specificat vreun argument în susținerea temeiului

invocat.

Astfel, Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile,

le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

5

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, prin urmare, impunând-u-se soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

26 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Mutruc Andrei xxx, deoarece

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

6