1ra-312/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-312/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-312/2022

1-19085759-01-1ra-01032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli,

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie

2021, în privința inculpatului

Beschieru Valeriu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.04.2019 - 20.07.2021,

instanța de apel: 10.08.2021 - 25.11.2021,

instanța de recurs: 01.03.2022 - 11.04.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, procesul penal privind

învinuirea lui Beschieru Valeriu de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), d) și art. 192 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu

împăcarea inculpatului cu părțile vătămate.

Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal pe art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal și față de Daghi Ștefan, în legătură cu expirarea termenului de prescripție,

însă în privința lui hotărârile judecătorești nu au fost contestate.

- 07 august 2018, ora 09.00, inculpatul Beschieru Valeriu, născut la XXXXXX,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă,

împreună și de comun acord cu minorul Daghi Ștefan, a.n. XXXXXX, din preajma

blocului locativ situat pe adresa XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, pe ascuns au

sustras o motoretă de model „Peugeot Ludix”, de culoare albastră, n.î. XXXXXX,

numărul VIN: XXXXXX XXXXXXXX, capacitatea motorului 49 cm3, în valoare

de 12.000 lei, care aparține lui Leancă Maxim și care era parcată fără supraveghere,

cauzând părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile.

1

Tot el, la 01 august 2019, în intervalul de timp dintre ora 04.00 - 06.00,

aflându-se în curtea blocului locativ amplasat pe adresa XXXXXX XXXX,

XXXXXX, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind

în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă, a sustras pe

ascuns, din buzunarul stâng al blugilor lui Pistrui Vasile, în timp ce acesta dormea

pe o bancă, telefonul mobil de model „Xiaomi Redmi Note 4X”, în care se aflau

două cartele SIM, la prețul de 3780 lei, bani în sumă de 50 lei, o cheie de la

apartament și cipul de la interfon, cauzând părții vătămate o daună în proporții

considerabile, în sumă totală de 3830 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, ca sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai

multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și pe art. 192 alin.

(1) Cod penal, ca pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei

persoane din buzunare, genți sau din alte obiecte prezente la persoană.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut probele administrate în cadrul

urmăririi penale și vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată.

Totodată, procesul penal privind învinuirea inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, urmează a fi încetat

în legătură cu împăcarea părților, conform art. 109 Cod penal.

Or, conform declarațiilor participanților în proces, tranzacției de împăcare

semnate de partea vătămată, inculpat și avocatul inculpatului, precum și cererii părții

vătămate, rezultă că inculpatul și partea vătămată Leancă Maxim s-au împăcat.

Conform art. 109 Cod penal împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii

penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și

pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art. 264 alin.

(1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă

persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau

dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi

penale și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare. Pentru

persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face de reprezentanții lor

legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea

persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au

săvârșit asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art.171-1751, 201, 206, 208, 2081

și 2082.

Infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal se regăsește la

capitolul VI al părții speciale din Codul penal, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal,

fiind o infracțiune mai puțin gravă.

În conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă lipsește plângerea părții vătămate,

plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat.

Astfel, art. 109 Cod penal stabilește posibilitatea înlăturării răspunderii penale

doar în cazul acuzării persoanei de comiterea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin

grave. Deoarece infracțiunea incriminată inculpatului, prevăzută la art. 186 alin. (2)

2

lit. b), d) Cod penal, este o infracțiune mai puțin gravă, este posibilă împăcarea

părților, cu încetarea procesului penal.

Totodată, împăcarea este posibilă dacă persoana învinuită de comiterea

infracțiunii nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție

sau dacă în privința acesteia nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca

rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci

ani.

Potrivit revendicării MAI 246, inculpatul nu a fost judecat vreodată și nici nu

a fost dispusă încetarea procesului penal în rezultatul împăcării, pentru infracțiuni

similare comise cu intenție în ultimii cinci ani din momentul comiterii infracțiunii.

La fel, potrivit declarațiilor participanților la proces și tranzacției de împăcare,

inculpatul și partea vătămată Pistrui Vasile s-au împăcat pe marginea comiterii

pungășiei.

Potrivit art. 192 alin. (1) Cod penal, pungășia, adică acțiunea în scopul

sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genți sau din alte obiecte prezente

la persoană, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

Infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) Cod penal se regăsește la capitolul

VI al părții speciale din Codul penal, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, fiind o

infracțiune ușoară.

În condițiile art. 109 Cod penal, în coroborare cu prevederile art. 192 alin. (1)

Cod penal și art. 275 pct. 9), 285 alin. (1) și (2) pct. 1), art. 332 alin. (1), 391 alin.

(1) pct. 1) Cod de procedură penală, împăcarea dintre inculpat și partea vătămată

Pistrui Vasile este o circumstanță care înlătură răspunderea penală pentru comiterea

faptei prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal și impune necesitatea încetării cauzei

penale.

învinuirii în instanța de judecată, Lilia Șapovalov, a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului

procesul penal pe art. 192 alin. (1) Cod penal să fie încetat în temeiul art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a tragerii

la răspundere penală, iar procesul penal în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal, să fie încetat în legătură cu retragerea plângerii de către partea vătămată.

Apelanta a invocat că nu este de acord cu mențiunea instanței, că inculpatul

nu are antecedente penale și în ultimii 5 ani nu are careva cauze penale inițiate în

privința sa, care să fi fost încetate pe motiv de împăcare a părților, or, potrivit

ordonanței procurorului în Procuratura raionului Șoldănești, Ion Mîrza, din

29.04.2021, urmărirea penală nr. 2021470041, pornită în privința lui Beschieru

Valeriu în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal a fost încetată, ca rezultat al

împăcării cu partea vătămată.

Această ordonanța a fost prezentată instanței de judecată, fiind anexată la

materialele cauzei penale, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

29.06.2021.

Conform art. 109 Cod penal împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii

penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și

pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art.264 alin.

3

(1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă

persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau

dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Prin urmare, încetarea procesului penal în privința inculpatului în temeiul art.

109 Cod penal, în legătură cu împăcarea lui cu părțile vătămate, este ilegală,

deoarece nu întrunește condițiile prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal.

noiembrie 2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Beschieru Valeriu, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 192 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție, conform art. 60 alin. (7) Cod penal.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prin apelul declarat, acuzarea a contestat sentința

doar în partea inculpatului Beschieru Valeriu privind infracțiunea prevăzută de

art. 192 alin. (1) Cod penal, pe motivul aplicării eronate a prevederilor art. 109 Cod

penal și încetarea procesul pe acest capăt de acuzare.

Totodată, instanța de fond justificat a încetat procesul penal în privința

inculpatului privind învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal în legătură cu împăcarea părților, or, potrivit art. 109

Cod penal, precum și declarațiilor participanților la proces, tranzacției de împăcare

și cererii lui Leancă Maxim, inculpatul și partea vătămată s-au împăcat.

Instanța de fond corect a considerat că nu au fost depistate careva divergențe

sau impedimente la admiterea spre examinare a tranzacției de împăcare, iar

acuzarea nu a obiectat asupra acestei solicitări.

Astfel, instanța de fond corect a dispus înlăturarea răspunderii penale a

inculpatului, potrivit art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea dintre inculpat și

partea vătămată pe marginea faptei comise de inculpat în perioada de timp

06.08.2018, ora 23.00 - 07.08.2018, ora 09.00, în preajma blocului locativ din

XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, care întrunește toate semnele și elementele

infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, iar procesul penal a

fost încetat în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată, în acest sens

sentința nefiind contestată.

Totodată, instanța de fond eronat a constatat înlăturarea răspunderii penale

a inculpatului, potrivit art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea dintre

inculpat și partea vătămată, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că conform tranzacției semnate inculpatul și partea vătămată s-

au împăcat, or, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin ordonanța

procurorului în Procuratura r-lui Șoldănești, Ion Mîrza, din 29.04.2021, urmărirea

penală nr. 2021470041, în privința lui Beschieru Valeriu, pornită în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetată, ca rezultat al împăcării cu partea

vătămată.

Conform art. 109 Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii

penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și

pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art. 264 alin.

(1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă

4

persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau

dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi

penale și până la retragerea completului de judecată pentru deliberare. Pentru

persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face de reprezentanții lor

legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea

persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au

săvârșit asupra minorilor infracțiuni prevăzute la art. 171-1751, 201, 206, 208, 2081

și 2082.

Soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal în privința lui

Beschieru Valeriu în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată

Pistrui Vasile pe acest capăt de acuzare, este eronată, deoarece nu întrunește

condițiile prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal.

Deci, concluzia instanței de fond este nemotivată, urmând a fi pronunțată o

nouă hotărâre prin care să fie încetat procesul penal intentat în baza art. 192 alin.

(1) Cod penal în privința lui Beschieru Valeriu, pe motivul expirării termenului

prescripției tragerii la răspundere penală.

Or, potrivit prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală,

sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Conform art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă, fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală

în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 Cod penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul

prevăzut în art. 93 Cod penal sau al expirării termenului de prescripție.

Prin urmare, inculpatul urmează a fi liberat de răspundere penală în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de

art. 60 Cod penal.

recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în parte nesoluționării cauzei pe art. 186 alin.

(2) lit. b), d) Cod penal.

Recurentul invocă că potrivit art. 109 Cod penal, împăcarea este actul de

înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar

în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele

II-VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de

procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni

similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea

procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii cinci ani.

Conform ordonanței procurorului în Procuratura raionului Șoldănești, Ion

Mîrza, din 29.04.2021, urmărirea penală nr. 2021470041 în privința lui Beschieru

Valeriu, pornită în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetată, ca

rezultat al împăcării cu partea vătămată. Această ordonanța a fost prezentată instanței

de judecată, fiind anexată la materialele cauzei penale, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată din 29.06.2021.

5

Or, încetarea procesului penal în privința inculpatului pe ambele capete de

acuzare, în legătură cu împăcarea părților este ilegală, deoarece nu întrunește

condițiile prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal, în privința acestuia fiind deja

aplicate aceste prescripții, prin ordonanța din 29.04.2021.

Astfel, este lipsită de temei decizia instanței de apel cu privire la menținerea

soluției de încetare a procesului penal, conform art. 109 Cod penal, pe capătul de

acuzare prevăzut de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

dispozitivul hotărârii este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură

penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 109 Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale

pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o

infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI, la art. 264 alin. (1) din

Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana

nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în

privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. Potrivit art. 8 alin.

(1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin.

(1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

6

instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă

în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare

cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute

de Codul penal, adoptă sentința dată. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins

alte probe. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală,

în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că

inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală,

categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește

pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale

Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel). Sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după

conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală, se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură

logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr.

22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3., 5.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, corect sesizând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra chestiunii

abordate de procuror privind ordonanța procurorului în Procuratura raionului

Șoldănești, Ion Mîrza, din 29.04.2021, conform descriptivului și dispozitivului

deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) concluzionând eronat că: „...prin apelul declarat, acuzarea a contestat sentința

doar în partea inculpatului Beschieru Valeriu privind infracțiunea prevăzută de art. 192 alin.

(1) Cod penal..., instanța de fond justificat a încetat procesul penal în privința inculpatului

privind învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal...,

iar acuzarea nu a obiectat asupra acestei solicitări..., pe art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal

procesul penal a fost încetat în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată, în acest

sens sentința nefiind contestată...”, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul de pe rol, în special privind solicitarea apelantului de a înceta procesul

penal în privința inculpatului pe art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu

retragerea plângerii de către partea vătămată (pct. 3. din decizie, art. 414 alin. (5) CPP);

b) a conchis inițial că: „...instanța de fond justificat a încetat procesul penal în

privința inculpatului privind învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal în legătură cu împăcarea părților, or, potrivit art. 109 Cod penal, precum și

declarațiilor participanților la proces, tranzacției de împăcare și cererii lui Leancă Maxim,

7

inculpatul și partea vătămată s-au împăcat..., instanța de fond corect a considerat că nu au fost

depistate careva divergențe sau impedimente la admiterea spre examinare a tranzacției de

împăcare..., astfel, instanța de fond corect a dispus înlăturarea răspunderii penale a inculpatului,

potrivit art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea dintre inculpat și partea vătămată pe

marginea faptei comise de inculpat în perioada de timp 06.08.2018, ora 23.00 - 07.08.2018, ora

09.00, în preajma blocului locativ din XXXXXX, XXXXXX XXXXXX, care întrunește toate semnele

și elementele infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, iar procesul penal a

fost încetat în legătură cu împăcarea inculpatului cu partea vătămată...”, dar apoi s-a contrazis

or, în prezența împrejurărilor similare, a rezumat că: ”...totodată, instanța de fond eronat

a constatat înlăturarea răspunderii penale a inculpatului, potrivit art. 109 Cod penal, în legătură

cu împăcarea dintre inculpat și partea vătămată, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.

(1) Cod penal, pe motiv că conform tranzacției semnate inculpatul și partea vătămată s-au

împăcat, or, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin ordonanța procurorului în

Procuratura r-lui Șoldănești, Ion Mîrza, din 29.04.2021, urmărirea penală nr. 2021470041, în

privința lui Beschieru Valeriu, pornită în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost

încetată, ca rezultat al împăcării cu partea vătămată..., ...soluția instanței de fond privind

încetarea procesului penal în privința lui Beschieru Valeriu în legătură cu împăcarea

inculpatului cu partea vătămată Pistrui Vasile pe acest capăt de acuzare, este eronată, deoarece

nu întrunește condițiile prevederilor art. 109 alin. (1) Cod penal... ”.

Mai mult, concluzia că: „...instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin

ordonanța procurorului în Procuratura r-lui Șoldănești, Ion Mîrza, din 29.04.2021, urmărirea

penală nr. 2021470041, în privința lui Beschieru Valeriu, pornită în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, a fost încetată, ca rezultat al împăcării cu partea vătămată...”, nu a fost

argumentată sub nicio formă în raport cu prescripțiile art. 109 alin. (1) Cod penal -

dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani, cât și

sub aspectul relevanțelor că ordonanța respectivă a fost adoptată pe 29.04.2021, iar

faptele pentru care inculpatul a fost condamnat au fost comise anterior, adică la

06.08.2018;

c) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere

penală a persoanei inculpate, enunțată supra (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP).

Astfel, a rezumat în descriptiv, absolut divergent, că: „...concluzia instanței de

fond este nemotivată, urmând a fi pronunțată o nouă hotărâre prin care să fie încetat procesul

penal intentat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal în privința lui Beschieru Valeriu, pe motivul

expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală..., or, potrivit art. 391 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală..., conform art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă, fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în art.

57 și 58 Cod penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 Cod penal sau al

expirării termenului de prescripție..., prin urmare, inculpatul urmează a fi liberat de răspundere

penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

prevăzut de art. 60 Cod penal...”.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, dispunând și neclar, că: „Beschieru Valeriu,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, în

conformitate cu art. 60 alin. (7 ) Cod penal, se liberează de pedeapsă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție” ori, în dispozitivul sentinței lipsește constatarea că inculpatul

este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală (pct. 1. din decizie)

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

8

hotărârii, dispozitivul hotărârii fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2021, în privința inculpatului Beschieru Valeriu

XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 13 mai

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

9