1ra-2196/2021 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f CP

1ra-2196/2021 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2196/2021

1-20064865-01-1ra-08122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sîli și de către avocatul Popa Ion în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

septembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Barcari Mihail …………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 16.06.2020 – 17.03.2020;

Instanța de apel: 13.05.2021 – 28.09.2021;

Instanța de recurs: 08.12.2021 – 21.03.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Barcari Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă penală sub

formă de închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, cu executarea

pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Crîstea Olga s-a admis

parțial, fiind dispusă încasarea din contul reprezentanților inculpatului, Barcari

Natalia și Barcari Serghei în beneficiul lui Crîstea Olga a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune în sumă de 8.100 (opt mii o sută) lei.

Cheltuielile judiciare au fost trecute în contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

a constatat că Barcari Mihail, la 15 februarie 2020, aproximativ la ora 03:00,

1

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței

periculoase pentru viață și sănătate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,

în scopul realizării intenției sale criminale, după un plan bine chibzuit, a

pătruns ilegal, prin deteriorarea geamului, în locuința amplasată în mun.

Chișinău, or. xxxxxxx, str. xxxxxxxx xx, unde din motiv de cupiditate, a atacat-

o pe Crîstea Olga aplicându-i o lovitură cu o bâtă de lemn în regiunea craniului,

după care amenințând-o cu moartea, creându-i un pericol real pentru viața și

sănătatea acesteia, a sustras o geantă în care se aflau mijloace bănești în sumă

de 10.300 lei, o pereche de ochelari, buletinul de identitate, permisul de

conducere, carduri bancare, cauzând-i astfel părții vătămate Crîstea Olga

daune în proporții considerabile și vătămarea ușoară a integrității corporale

exprimate conform raportului de expertiză judiciară nr. 202002P0497 din 15

februarie 2020 prin plagă contuză în regiunea frontală a capului care

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată.

În rezultatul analizei probelor din punct de vedere al coroborării lor,

instanța a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Barcari Mihail, au fost

corect încadrate în prevederile art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, tâlhăria,

adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, prin pătrundere în

locuință, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

declarat procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Șapovalov Lilia,

avocatul Popa Ion și avocatul Sanduleac Victor, ambii în numele inculpatului.

3.1 Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Șapovalov Lilia,

prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței, în partea ce ține de încasarea

cheltuielilor judiciare și rejudecarea cauzei penale în această parte conform

ordinii stabilite pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care, să dispună încasarea de la Barcari Natalia și Barcari Serghei, părinții

condamnatului minor Barcari Mihail, în contul statului, a cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară, în sumă totală de 13.071

lei, 4 bani.

În motivarea apelului declarat a indicat că la emiterea sentinței instanța de

judecată neîntemeiat a dispus trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului.

În cadrul examinării acestei cauze penale nu au fost stabilite careva motive care

ar concluziona că nu este rațional de a încasa cheltuielile judiciare de la

condamnat.

Menționează că în conformitate cu art. 229 alin. (7) Cod de procedură

2

penală, în cazul condamnaților minori, pot fi obligați la achitarea cheltuielilor

judiciare părinții sau tutorii minorului condamnat dacă se constată că ei au avut

neajunsuri serioase la îndeplinirea obligațiilor lor față de minor, fapt constatat

de instanța de judecată din explicațiile reprezentantului DPPDC Botanica, Lilia

Lozovan.

Legea procesual-penală stabilește cazuri concrete când condamnatul

poate fi eliberat de plata cheltuielilor judiciare, însă instanța de judecată nu a

luat în considerație prevederile legale și absolut neîntemeiat s-a expus asupra

sorții cheltuielilor judiciare. Iar dispunerea suportării cheltuielilor judiciare din

contul statului, trebuie să fie cel puțin motivate prin existența excepțiilor

prevăzute de lege și anume, în caz de insolvabilitate sau dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației material a persoanelor care

se află la întreținerea ei.

Instanța de judecată s-a limitat numai la expunerea normelor legale,

indicând în final că cheltuielile revendicate sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar, ignorând absolut

prevederile art. 227 – 229 Cod de procedură penală. Instanța absolut nu a

argumentat din care motive reprezentanții legali a minorului condamnat nu are

posibilitate să achite cheltuielile judiciare.

Formarea unei practici greșite când, cheltuielile judiciare se încasează din

contul statului, în condiții în care legea procesual-penală prevede, că

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat, iar în cazul minorilor de

către părinți sau tutori, reprezintă o încălcare gravă a legii. Iar instanța de

judecată nu a motivat din care motiv statul și societatea urmează să suporte

cheltuielile în urma săvârșirii de către Barcari Mihail a infracțiunii reținute în

sarcina sa.

3.2 Avocatul Popa Ion în numele inculpatului, prin apelul declarat a

solicitat casarea sentinței, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi

hotărâri privind liberarea de pedeapsă a minorului Barcari Mihail, în baza art.

93 Cod penal cu aplicarea măsurii de constrângere cu caracter educativ

prevăzute la art. 104 alin. (1) lit. b) Cod penal – încredințarea minorului pentru

supraveghere organelor specializate de stat, până la atingerea majoratului cu

eliberarea imediată din arest a lui Barcari Mihail.

În motivarea apelului declarat, a indicat că, prezenta cauză a fost judecată

conform art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul minor recunoscând

săvârșirea faptei și demonstrând căința activă, instanța de judecată corect a

aplicat art. 70 alin. (3) Cod penal și a stabilit că limita maximă de pedeapsă sub

formă de închisoare ce poate fi aplicată minorului în cauză poate fi maxim 3 ani

și 4 luni. De asemenea instanța de judecată a stabilit corect incidența art. 231

Cod penal, fiind constatată responsabilitatea redusă a minorului Barcari Mihail,

3

conform Raportului de expertiză judiciară nr. 202036S0030 din 31.03.2020 (vol.

1, f.d. 130-137) și Raportul de expertiză judiciară nr. 202036S0085 din 23.11.2020

(Volumul I, f.d. 223-230) fiind stabilit că: „inculpatul Barcari Mihail prezintă dg:

„Retard mental moderat cu instabilitatea emoțional-volitivă”. La momentul

săvârșirii infracțiunii, ce i se impută, după cum rezultă din cauza penală și

reieșind din analiza fenomenologiei comportamentale din timpul derulării

evenimentelor cu conținut infracțional, Barcari Mihail, conform stării psihice a

acționat în condiții de discernământ redus, având capacitatea de prevedere și

în deosebi, prognozare a acțiunilor sale limitată, incomplete.

De asemenea, instanța de judecată corect a stabilit în privința inculpatului

mai multe circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal, recunoașterea

vinei; căința sinceră; minoratul; responsabilitatea redusă. Totodată instanța de

judecată nu a stabilit în privința inculpatului Barcari Mihail careva

circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal.

Cu toate acestea instanța de judecată a stabilit pedeapsa maximă de 3 ani

și 4 luni fără nici o explicație, lăsând fără eficiență circumstanțele atenuante și

normele incidente reținute.

În principal, instanța de judecată a neglijat normele procesuale speciale

procedurii de judecare a cauzelor privind minorii și anume art. 485 Cod de

procedură penală: (1) La adoptarea sentinței în procesul unui minor, în afară

de chestiunile indicate în art. 385, instanța de judecată urmează să examineze

posibilitatea liberării de pedeapsă penală a minorului în conformitate cu

dispozițiile art. 93 din Codul penal, sau suspendării condiționate a executării

pedepsei de către minor conform dispozițiilor art. 90 din Codul Penal”; precum

și art. 486 Cod de procedură penală: „În cazul în care instanța constată condițiile

prevăzute în art. 93 din Codul penal, ea adoptând o sentință de condamnare,

dispune liberarea inculpatului minor de pedeapsa penală și aplică față de el

măsuri cu caracter educativ prevăzute în art. 104 din Codul penal”.

Astfel, contrar normelor invocate și desconsiderând prevederile art. 61 și

75 Cod penal, prin sentința atacată instanța a individualizat greșit pedeapsa și

a aplicat minorului Barcari Mihail o pedeapsă inechitabilă, care nu corespunde

scopului de resocializare a condamnatului minor. Contrar acestor prevederi,

instanța de judecată a dispus arestul preventiv privind inculpatul minor

Barcari Mihail, acesta fiind deținut în Penitenciarul nr. 13 Chișinău din data de

02.03.2021 și până în prezent, perioadă în care s-a îmbolnăvit în condițiile

detenției.

3.3 Avocatul Sanduleac Victor în numele inculpatului, prin apelul

declarat a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea ce privește pedeapsa

stabilită, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

liberat de răspundere penală inculpatul Barcari Mihail și aplicate în privința

4

acestuia măsuri cu caracter educativ, prevăzute de art. 104 Cod penal.

În motivarea apelului declarat, a indicat că, Barcari Mihail atât în cadrul

urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești vina în comiterea

infracțiunilor incriminate a recunoscut-o pe deplin, a solicitat și cauza a fost

examinată în procedură simplificată, în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală.

Instanța de judecată a ajuns la concluzia că, aplicarea în privința lui

Barcari Mihail a unei pedepse sub formă de închisoare este oportună cu

executarea pedepsei în Centrul de detenție pentru minori și tineri, ori aplicarea

altei pedepse din altă categorie și își va produce efectul, însă nu a ținut cont că

executarea pedepsei cu închisoare nu este unica formă de corectare și reeducare

a inculpatului, pedeapsă care nu este efectivă și eficientă în condițiile de

detenție în Republica Moldova și nu și-ar atinge scopul, nemijlocit nu s-a ținut

cont de ele, personalitatea inculpatului, anume că, el a recunoscut din

momentul aducerii la cunoștință a bănuielii fapta imputată și vinovăția sa,

căința sinceră a acestuia, este minor și infracțiunea a comis-o în timpul

minoratului, conform rapoartelor de expertiză judiciară nr. 202036S0085 din

23.11.2020 prezintă diagnoza „retard mintal moderat cu instabilitatea

emoțional volitivă, manifestă responsabilitate redusă și cade sub incidența art.

231 Cod penal și faptul că nu este rațional de stabilit o pedeapsă sub formă de

închisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins, iar corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc și prin aplicarea măsurilor de constrângere cu

caracter educativ prevăzute de art. 104 Cod penal.

2021 au fost admise din alte motive, inclusiv din oficiu, conform art. 409 Cod

de procedură penală, apelul procurorului în Procuratura municipiului

Chișinău, Șapovalov Lilia și apelurile avocaților Ion Popa și Sanduleac Victor

în numele inculpatului Barcari Mihail, casată parțial, în partea individualizării

pedepsei, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 martie 2021 cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care:

Barcari Mihail, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa

cu aplicarea art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod Penal, 364 1 Cod de procedură

penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani în Centrul de

detenție pentru minori și tineri.

Celelalte dispoziții ale sentinței a fost menținute.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că instanța de fond, la pronunțarea sentinței,

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că,

inculpatul a săvârșit anume infracțiunile incriminate, încadrând acțiunile

5

inculpatului în baza dispozițiilor art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal,

tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate

de armă și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în ordinea procedurii

simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza

art. 3641 Cod de procedură penală or, până la începerea cercetării judecătorești

în baza cererii autentice și personale, înaintate de către inculpatul Barcari

Mihail fiind asistat de către avocat și reprezentant legal, cu asigurarea dreptului

la apărare prin prezența apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic

că recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi

penale, nu are careva obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea altor

probe și a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641

Cod procedură penală.

Instanța de apel a menționat că fiind audiat în ședința instanței de apel

inculpatul Barcari Mihail în prezența reprezentantului legal, pedagogului și

psihologului a susținut declarațiile date în cadrul primei instanțe sub jurământ,

fiind avertizat pentru darea mărturiilor false, conform art. 312 Cod penal.

Barcari Mihail, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de

fond, potrivit prevederilor art. 108 Cod de procedură penală asupra esenței

învinuirii înaintate, a declarat că vina sa în comiterea infracțiunii a recunoscut-

o, declarând că, era cu Ciumacenco Pavel. El a intrat în casă dar nu știa că are

bani, Pavlic a stat afară și el i-a spus că are bani și au dorit să ia țigări. El a

comunicat că a mai fost la psihiatrie anul trecut pentru că a venit la școală cu o

sticlă de bere și a venit polițistul. Îi pare rău că a lovit-o și a furat geanta unde

era buletinul.

Necătând la faptul că inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate,

culpa acestuia în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită și prin probe,

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate de către instanța de fond,

verificate prin citire în apel și anume prin:- Procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Crîstea Olga Ivan din 15 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 24);- Procesul-

verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică anexă din 15 februarie

2020 (Volumul I, f.d. 12-16);- Procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

planșa fotografică anexă, din 15 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 17-18);- Raportul

de expertiză judiciară nr. 202002P0497 din 15 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 31-

32);- Procesul-verbal de examinare din 19 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 34);-

Procesul-verbal de examinare din 20 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 47);-

Procesul-verbal de ridicare din 15 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 47);- Procesul-

6

verbal de examinare din 19 februarie 2020 (Volumul I, f.d. 34);- Procesul-verbal

de ridicare din 10 martie 2020 (Volumul I, f.d. 88, 108);- Raportul de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-1112 din 13.03.2020 (Volumul I, f.d. 95-106);- Procesul-

verbal de ridicare din 04 aprilie 2020 (Volumul I, f.d. 116);- Procesul-verbal de

ridicare din 18 martie 2020 (Volumul I, f.d. 119);- Raportul de expertiză

judiciară nr. 202036S0030 din 31.03.2020 (Volumul I, f.d. 130-137);- Corpuri

delicte: - O geantă confecționată din piele de culoare neagră, în care se afla un

stilou, un pieptene din plastic, un parfum, un ruj, trei blistere cu preparate

medicamentoase, două creme pentru mâini, două huse pentru ochelari,

buletinul de identitate eliberat pe numele lui Crîstea Olga, permis de conducere

eliberat pe numele lui Crîstea Olga – la 19.02.2020 restituite părții vătămate

Crîstea Olga. - O bâtă din lemn, cu lungimea de 106 cm - se află în camera de

păstrare a corpurilor delicte a IP Botanica, chitanța nr. 474 din 29.04.2020. - 1

bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei, numărul 385102 și seria bancnotei

G.0171, anul imprimării bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de

200 lei, numărul 563428 și seria bancnotei G.0088, anul imprimării bancnotei

,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei, numărul 042545 și seria

bancnotei G.0144, anul imprimării bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea

nominală de 200 lei, numărul 454807 și seria bancnotei G.0109, anul imprimării

bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei, numărul 552462

și seria bancnotei G.0077, anul imprimării bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu

valoarea nominală de 200 lei, numărul 126875 și seria bancnotei G.0113, anul

imprimării bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei,

numărul 617009 și seria bancnotei G.0118, anul imprimării bancnotei ,,2015”, 1

bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei, numărul 159596 și seria bancnotei

G.0150, anul imprimării bancnotei ,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de

200 lei, numărul 228073 și seria bancnotei G.0129, anul imprimării bancnotei

,,2015”, 1 bancnotă cu valoarea nominală de 200 lei numărul 641259 și seria

bancnotei G.0020, anul imprimării bancnotei ,,2009”, 1 bancnotă cu valoarea

nominală de 200 lei, numărul 435486 și seria bancnotei G.0081, anul imprimării

bancnotei ,,2013” - la 19.02.2020 restituite părții vătămate Crîstea Olga.

Referitor la individualizarea pedepsei penale instanța de apel a notat că

instanța de fond nu a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394

alin. (1) și alin. (2) Cod procedură penală, conform cărora instanța este obligată

să indice în partea descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la

stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Instanța de apel a reiterat că în speță, deși aparent au fost îndeplinite

unele cerințe ale individualizării și stabilirii pedepsei, totuși instanța de

7

judecată urma să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a

personalității infractorului urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, înainte și după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în care s-ar fi

dovedit că comiterea faptelor infracționale se datorează unui concurs

accidental de împrejurări din viața sa și că, pentru îndreptarea lui, nu este

necesară executarea efectivă a pedepsei, doar în aceste cazuri este incident

aplicarea unei pedepse sub formă de suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală aplicată

inculpatului, prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 70, 75 și 79 Cod penal.

Analizând conținutul sentinței, s-a observat că prima instanță, în

conținutul sentinței n-a soluționat chestiunea privind aplicarea prevederilor

art. 79 alin. (3) Cod penal, sub aspectul că n-a reținut o circumstanță

excepțională importantă și evidentă, ce se întrevede în speță - minoratul.

Din lucrările dosarului, a rezultat că inculpatul Barcari Mihail, în timpul

comiterii infracțiunilor încriminate, era minor, iar prezența minoratului, prin

prisma prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, reprezintă o circumstanță

excepțională a cauzei, care trebuie luată în considerație, în mod obligatoriu, la

aplicarea pedepsei penale. În atare situație, instanța de apel a constatat că prima

instanță a aplicat inculpatului o măsură de pedeapsă incomensurabilă cu

persoana inculpatului, motiv pentru care în partea respectivă a sentinței

atacate, se impune de a interveni, în sensul aplicării prevederilor art. 70, art. 79

Cod penal, sub aspectul aplicării unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută

de lege.

Instanța de apel a menționat că inculpatul Barcari Mihail este născut la

data de 20.11.2004, adică la momentul săvârșirii infracțiunii, acesta era minor,

și nu a atins vârsta de 18 ani.

Pedeapsa prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod Penal în baza

căruia a fost recunoscut vinovat Barcari Mihail stabilește pedeapsa sub formă

de închisoare de la 8 la 10 ani, iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal se clasifică

ca infracțiune gravă.

Instanța de apel a reținut că conform raportului de expertiză judiciară nr.

202036S0085 din 23 noiembrie 2020, inculpatul Barcari Mihail în prezent nu

suferă de careva maladie psihică cronică și evolutivă, prezintă dg: „Retard

mental moderat cu instabilitatea emoțional-volitivă”. În momentul comiterii

infracțiunii, ce i se impută, Barcari Mihail nu suferea de careva maladie psihică

cronică și evolutivă, prezenta dg: „Retard mental moderat cu instabilitatea

emoțional- volitivă”. La momentul săvârșirii infracțiunii, ce i se impută, după

cum rezultă din cauza penală și reieșind din analiza fenomenologiei

8

comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținut infracțional,

Barcari Mihail, conform stării psihice a acționat în condiții de discernământ

redus, având capacitatea de prevedere și în deosebi, prognozare a acțiunilor

sale limitată, incompletă, deci Barcari Mihail cade sub incidența art. 231 Cod

penal - manifestând responsabilitatea redusă. Conform stării psihice în prezent

Barcari Mihail are capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și le poate dirija,

deci este apt de a acționa cu discernământ”.

În acest context, instanța de apel a reținut că Barcari Mihail, este persoană

fizică cu responsabilitate redusă, care la momentul comiterii faptei avea

împlinită vârsta de 14 ani, în acest fel fiind subiect al infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal, respectiv pasibil de pedeapsa penală.

Astfel, în temeiul art. 70 alin. (3) Cod penal, pedeapsa maximă pentru

acest inculpat nu va putea depăși 5 ani închisoare. Acest termen deja este sub

limita minimă prevăzută de sancțiune, dar în raport cu prevederea art. 3641 Cod

de procedură penală, limita maximă a pedepsei închisorii urmează a fi calculată

din termenul de 5 ani redus cu o treime. Noul termen obținut, de 3 ani și 4 luni,

este limita maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care poate fi numită

inculpatului minor. La caz, limita minimă s-a reținut având în vedere

prevederea art. 70 alin. (2) Cod penal, limita generală de 3 luni închisoare, din

care însă nu se mai poate face reducere.

Instanța de fond a indicat drept circumstanțe atenuante ale

responsabilității inculpatului, conform art. 76 Cod penal – căința sinceră și

recunoașterea vinovăției nefăcând trimitere și la art. 79 Cod penal, i-a aplicat

eronat inculpatului minor pedeapsa în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa închisorii pe un termen de 3 (trei) ani și 4 (patru)

luni, cu executarea acesteia în Centrul de detenție pentru minori și tineri.

Instanța de apel valorificând criteriile generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, a considerat necesar a aplica inculpatului Barcari

Mihail următoarea pedeapsă și anume: în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod

penal, cu aplicarea art. 70, 79 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală, a-i

stabili o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în Centrul

de detenție pentru minori și tineri ținând cont de circumstanța excepțională a

cauzei – comiterea infracțiunii în stare de minorat, de circumstanțele atenuante

– săvârșirea infracțiunii de către un minor, căința sinceră; circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, de gravitatea infracțiunii – de faptul că inculpatul

minor a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor grave,

de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii.

Cu referire la apelul declarat de către acuzatorul de stat privind încasarea

de la Barcari Natalia și Barcari Serghei părinții inculpatului Barcari Mihail, în

9

contul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză judiciară, instanța de apel a reiterat că, instanța de fond justificat a

concluzionat că acestea urmează a fi trecute în contul statului, or, potrivit art.

229 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de judecată indică că, cheltuielile

privind efectuarea constatărilor și expertizelor judiciare în prezenta cauză, nu

se includ în categoria cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către

inculpați.

Totodată, instanța de apel a reiterat că instanța de fond justificat a admis

parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Crîstea Olga, fiind dispusă

încasarea din contul reprezentanților inculpatului Barcari Natalia și Barcari

Serghei în beneficiul lui Crîstea Olga a prejudiciului material cauzat prin

infracțiune în sumă de 8.100 (opt mii o sută) lei. La fel, s-a considerat drept

corect soluționată și soarta corpurilor delicte.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli și de către

avocatul Popa Ion în numele inculpatului.

5.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli, prin

recursul ordinar declarat, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28.09.2021, în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul invocă următoarele

argumente:

- instanța incorect a dat apreciere prevederilor art. 143 și 227 Cod de

procedură penală;

- soluția instanței de apel de a menține sentința referitor la neîncasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare;

- consideră că prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală,

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, iar soluția

instanțelor judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este greșită;

5.2 Avocatul Popa Ion în numele inculpatului, prin recursul ordinar

declarat, invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2021, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri privind liberarea de pedeapsă a minorului Barcari Mihail în baza art.

93 Cod penal, cu aplicarea măsurii de constrângere cu caracter educativ

prevăzute la art. 104 alin. (1) din Codul penal. Subsidiar solicită suspendarea

condiționată a executării pedepsei de către minor conform dispozițiilor art. 90

Cod penal, cu eliberarea imediată din arest a lui Barcari Mihail.

10

În motivarea recursului ordinar declarat, apărătorul invocă următoarele

argumente:

- instanța a neglijat normele procesuale speciale specifice procedurii de

judecare a cauzelor privind minorii și anume art. 485 Cod de procedură penală;

- instanța nu a examinat posibilitatea liberării de pedeapsa penală a

minorului conform art. 93 Cod penal și nici posibilitatea suspendării

condiționate a executării pedepsei de către minor conform art. 90 Cod penal. În

acest fel, nefiind aplicate corespunzător nici prevederile art. 486 Cod de

procedură penală, potrivit cărora: „în cazul în care instanța constată condițiile

prevăzute în art. 93 Cod penal, ea, adoptând o sentință de condamnare, dispune

liberarea inculpatului minor de pedeapsa penală și aplică față de el măsuri cu

caracter educativ prevăzute în art. 104 din Codul penal.”;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficientă prevederilor art. 75, 76

alin. (1) lit. b), alin. (2), 79 alin. (1) și alin. (2), 89 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și d),

90, 93, 104 Cod penal; corespunzător nici prevederilor art. 385, 389 alin. (4) pct.

3), alin. (6), art. 475, 483 alin. (5), 485, 486 Cod de procedură penală; nici

prevederilor art. 37 din Ansamblul de reguli minime ale ONU pentru minori

(Regulile de la Beijing si Regulile de la Tokyo);

- în procesele penale cu minori, instanța de judecată, conform art. 485 Cod

de procedură penală, urmează întâi să examineze posibilitatea liberării de

pedeapsă a minorului în conformitate cu prevederile art. 93 Cod penal sau

suspendării condiționate a executării pedepsei de către minor conform

dispozițiilor art. 90 Cod penal;

- instanța nu a efectuat o analiză complexă a personalității inculpatului

minor, nu a ținut cont de comportamentul său în viața socială, precum și cel

din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, nu a ținut cont de faptul

că inculpatul a comis fapta fiind minor, pentru prima dată a comis o infracțiune

gravă, de faptul că Barcari Mihail suferă de o boală mentală: „retard mental cu

instabilitatea emoțională-volitivă și că la momentul săvârșirii infracțiunii a

acționat în condiții de discernământ redus”; că inculpatul a recunoscut vina în

cele incriminate, s-a căit sincer de cele comise, anterior nu a fost atras la

răspundere penală; de circumstanțele atenuante și că nu au fost stabilite

circumstanțe agravante;

La 11.03.2022, prin intermediul poștei electronice în adresa Curții

Supreme de Justiție a parvenit cererea avocatului Popa Ion în numele

inculpatului, înregistrată cu nr. 1051, privind aplicarea amnistiei în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.

243 din 24.12.2021. Potrivit apărătorului, până la devenirea irevocabilă a

hotărârii judecătorești, instanța ordinară este în drept să aplice actul amnistiei

față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, în

11

speță fiind incident art. 2 din Legea privind amnistia, motiv pentru care, în

subsidiar și fără a compromite cele invocate prin cererea de recurs, a solicitat

încetarea procesului penal în privința inculpatului minor Barcari Mihail.

penal lărgit concluzionează că recursul avocatului Popa Ion în numele

inculpatului Barcari Mihail urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu

Sîli urmează a fi admis, cu casarea parțială, în partea cheltuielilor judiciare, a

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei, în această parte, de

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce

succed.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din sumarul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit constată că

cererea de recurs declarată de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sîli și cea declarată de către avocatul Popa Ion în numele

inculpatului Barcari Mihail se fundamentează pe temeiul prevăzut la pct. 6) al

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel atunci când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, suplimentar în recursul ordinar declarat de apărător s-a

invocat temeiul prevăzut la pct. 10) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6.1 Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Popa Ion în numele

inculpatului Barcari Mihail, Colegiul Penal lărgit menționează următoarele:

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul declarat de apărător potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.2 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

12

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura

pedepsei.

Analizând temeiurile și motivele invocate de apărător în raport cu

circumstanțele și materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că în

prezenta speță acestea nu și-au găsit confirmarea, iar instanța de apel casând

sentința instanței de fond și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61,75, 79 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia

prin rechizitoriu.

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin

prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale acestuia.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise

faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost

condamnat inculpatul. Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 79

Cod penal.

În acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că în conformitate cu alin. (1)

art. 79 Cod penal minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră

circumstanță excepțională. Astfel, analizând textul deciziei instanței de apel,

Colegiul reține adoptarea unei soluții întemeiate, deoarece inculpatul Barcari

Mihail în momentul săvârșirii infracțiunii era minor, iar acesta este un temei

legal și o circumstanță excepțională care permite stabilirea unei pedepse sub

limita minimă prevăzută de sancțiunea legii penale.

13

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel investită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin

prisma prevederilor legale, astfel, concluziile expuse conțin raționamente

întemeiate asupra soluției de condamnare a inculpatului minor Barcari Mihail,

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal,

la pedeapsa penală, cu aplicarea art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod Penal, 364 1

Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani

în Centrul de detenție pentru minori și tineri.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilesc că decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel

pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, este lipsită de orice temei legal.

Apărătorul critică decizia instanței de apel sub aspectul neaplicării în

privința inculpatului minor Barcari Mihail, unei pedepse mai blânde

neprivative de libertate, potrivit acestuia instanța nu a examinat posibilitatea

liberării de pedeapsa penală a minorului în condițiile art. 93 Cod penal și nici

posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 90

Cod penal, circumstanțe ce nu corespund materialelor prezentate.

Potrivit descriptivului deciziei, instanța a examinat aspectele invocate, a

dat alegațiilor apărării răspunsuri argumentate, concluzionând despre

imposibilitatea liberării inculpatului minor Barcari Mihail de pedeapsa penală,

dat fiind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei penale.

Colegiul penal lărgit se raliază la poziția instanței de apel reiterând că

ținând cont de prevederile art. 54, 93 Cod penal, de recunoașterea vinovăției

inculpatului în cele comise, de vârsta inculpatului și atitudinea persoanelor în

a cui grijă se află (părinții) care de asemenea suferă de boli cronice mentale,

ținând cont și de comportamentul acestuia în societate (fiind violent), și de

concluziile Centrului de Medicină Legală, de faptul că a comis cu intenție o

infracțiune gravă, dar și de faptul că și-a recunoscut în totalitate vina, instanța

de judecată just a considerat oportună stabilirea pedepsei sub formă de

14

închisoare, cu executarea pedepsei în centrul de detenție pentru minori și tineri,

or, aplicarea unei pedepse cu suspendare sau a altei pedepse din altă categorie

nu își va produce efectul. Mai mult ca atât instanța de judecată menționează că

pedeapsa aplicată inculpatului corespunde normelor naționale, iar centrul de

detenție pentru minori și tineri corespunde tuturor normelor internaționale

privind reintegrarea acestuia în societate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus

argumentat asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Totodată, instanța conchide că de fapt, în cauză nu s-a comis careva

eroarea de drept și prin urmare nu persistă temei de casare a soluției adoptate,

iar pedeapsa inculpatului s-a aplicat de către instanța de apel în limitele legii.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului minor, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 4.1 din prezenta decizie).

Cu referire la cererea de aplicare a prevederilor Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

Colegiul penal ține să menționeze următoarele.

Potrivit prevederilor art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, fiind enumerate 16 temeiuri de recurs,

iar potrivit alin. (2) temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs

doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța

de apel.

Colegiul penal lărgit atestă, că la momentul pronunțării de către instanța

de apel a deciziei la data de 28 septembrie 2021 în privința lui Barcari Mihail,

instanța de apel a examinat apelul avocatului Popa Ion, care a solicitat casarea

sentinței, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, apel care a fost susținut de

către Barcari Mihail.

15

În recursul depus, avocatul Popa Ion în numele inculpatului, invocă

dezacordul cu pedeapsa aplicată lui Barcari Mihail, iar Colegiul penal, după

cum este indicat supra, nu a constatat careva erori la judecarea cauzei.

Astfel, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța

de apel n-a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei

pronunțate în speță, mai mult aplicarea Legii sus-menționate nu a constituit

obiect de examinare în instanța de apel, a cărei decizie este definitivă și

executorie.

Colegiul penal lărgit consideră că aplicarea prevederilor Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, publicată și intrată în vigoare la

31.12.2021 în această speță nu poate avea loc la etapa recursului ordinar,

urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate cu

prevederile art. 469-472 Cod de procedură penală.

În aceste condiții se concluzionează că, în fapt, în cauză nu persistă

temeiul de casare prevăzut în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală la care face referință recurentul, fapt ce impune inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Ion în numele inculpatului

Barcari Mihail.

6.2 Referitor la recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sîli, Colegiul Penal lărgit menționează

următoarele:

Potrivit art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs, în partea recursului declarat de procuror, se

fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în

drept să îl admită și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din argumentele invocate de procuror, se constată că acestea

sunt întemeiate în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în care hotărârea

16

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de respingere a solicitării procurorului privind încasarea de la Barcari

Natalia și Barcari Serghei părinții inculpatului Barcari Mihail, în contul statului

a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară.

După cum rezultă din materialele cauzei la solicitarea organului de

urmărire penală au fost întocmite rapoarte de expertiză ce țin de cauza penală

privindu-l pe Barcari Mihail, și anume: raportul de expertiză judiciară nr.

202036S0030 din 31.03.2020, raportul de expertiză judiciară nr. 202002P0497 din

15.02.2020 și raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1112 din 13.03.2020.

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la

încasarea sau neîncasarea din contul părinților inculpatului, Barcari Natalia și

Barcari Serghei a cheltuielilor judiciare, instanța de apel făcând trimitere la

prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 75 a Legii nr.68 din

14.04.2016, ,,Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, a

omis faptul că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018

(publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art.108 din 09.02.2018), a fost

abrogat alin. (2) art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, Colegiul penal lărgit precizează că norma prevăzută de art. 143

Cod de procedură penală, urmează a fi interpretată ținând cont de modificările

operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie

2018, or prin această lege a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală,

care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Astfel, se reține că voința

legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita

cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea condamnaților de la plata

acestor sume reprezintă o excepție, dar nu o regulă, în dependență de condițiile

stipulate la art. 229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel

la adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin

cont de toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce, pe cale

de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, temei prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, în partea respingerii solicitării procurorului cu privire la

încasarea cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării rapoartelor de

expertize judiciare efectuate în speța dată.

17

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Popa

Ion în numele inculpatului Barcari Mihail Serghei.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sîli, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Barcari Mihail xxxxxx, în partea cheltuielilor judiciare, și se dispune

rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei atacate se mențin.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest

este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 12 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Cobzac Elena

18