1ra-18/2022 — art. 264 prim alin. 4; art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-18/2022 — art. 264 prim alin. 4; art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-18/2022

1-19136062-01-1ra-04012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Țigănașu Elena cu inculpatul Barbăneagră Mihail, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui,

Barbăneagră Mihail …………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 20.08.2019 – 10.09.2020;

Instanța de apel: 09.12.2020 – 27.09.2021;

Instanța de recurs: 04.01.2022 – 23.03.2022.

A C O N S T A T A T :

Barbăneagră Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Barbăneagră Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Barbăneagră Mihail a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, fără amendă.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, inculpatului, prin concurs parțial al

pedepselor i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă închisoare pe un termen

de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

fără amendă.

1

2019, Barbăneagră Mihail a servit băuturi alcoolice, respectiv, se află în stare de

ebrietate alcoolică, acționând în mod intenționat, încălcând prevederile pct. 14,

lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit cărora „conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența

drogurilor sau altor substanțe contraindicate, care provoacă reducerea reacției”

la data de 09 mai 2019, a urcat la volanul automobilului de model „Mercedes

S350”, cu numărul de înmatriculare XXX xxx, și deplasându-se pe str. xxxxx nr.

x, mun. Chișinău, aproximativ la orele 22:49, a fost stopat de către inspectorii

de patrulare rutieră, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică. Fiind supus testării alcooscopice cu alcooltestul

„Drager”, conform procesului-verbal privind constatarea faptei de conducere

a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică din

09.05.2019, s-a stabilit că, în aerul expirat de acesta, concentrația de alcool etilic

este de 0,86 mg/1, concentrație care conform prevederilor art. 13412 din Codul

Penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Tot el, la data de 20.07.2019, în jurul orelor 03:00, aflându-se pe adresa str.

xxxxxxxx, ap. x, mun. Chișinău, în stare de ebrietate alcoolică și având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, a aplicat violența fizică în privința lui Scutari Ion prin lovirea

cu pumnii în regiunea capului, după care în mod deschis a sustras un laptop

de model „HP”, la preț de 4 000 lei, după care cu bunul sustras s-a ascuns de la

locul comiterii infracțiunii, cauzând în rezultat părții vătămate Scutari Ion o

daună materială în proporții considerabile.

Tot el, fără a deține permis de conducere, acționând în mod intenționat,

conștientizând caracterul social periculos al faptului de conducere a mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și al consecințelor

care pot surveni, încălcând prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere, în conformitate cu care „conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate alcoolică, care provoacă

reducerea reacției”, la data de 01 mai 2019, fiind în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat, a urcat la volanul automobilului de model „Mercedes”, cu

numărul de înmatriculare XXX xxx, deplasându-se pe strada D. Cantemir 5,

municipiul Chișinău, în jurul orelor 01:30, a fost stopat de către angajații INP a

IGP. În cadrul conversației inspectorului INP cu conducătorul auto,

Barbăneagră Mihail, ultimul fiind suspectat de conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus examinării cu alcooltestul

de model „Drager 6810”, în rezultatul testării s-a stabilit că concentrația 3

vaporilor de alcool în aerul expirat este de 0,95 mg/1, ceea ce, conform

prevederilor art. 13412 Cod Penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

2

inculpatului Barbăneagră Mihail prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile

inculpatului Barbăneagră Mihail încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal să fie recalificate în baza art. 186 alin. (1) Cod penal și art. 78 Cod

contravențional, cu atragerea la răspundere în limitele acestora.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond greșit a calificat acțiunile inculpatului potrivit art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, or, latura obiectivă la componența de infracțiune

indicată nu a fost îndeplinită în partea ce ține de semnul secundar obligatoriu

modul deschis, fapta infracțională urmând a fi încadrată juridic potrivit art. 186

alin. (1) Cod penal;

- din depozițiile părții vătămate Scutari Ion rezultă că la poliție nu a

comunicat nimic despre laptop deoarece, „nu știa ce i-a fost furat, a depistat

deja după”. Totodată, partea vătămată a mai declarat că, era în stare de

ebrietate avansată mai mult ca atât a fost lovit și și-a spart capul de calorifer,

instanța de fond calificând faptul că, partea vătămata era în stare de neputință;

- în aceste condiții rămâne important de accentuat că în cazul infracțiunii

prevăzute la art. 187 Cod penal, criteriul obiectiv se exprimă în aceea că

acțiunea de luare se realizează în prezența victimei care vede acțiunea

făptuitorului și observă cele săvârșite, criterii inexistente în speță, or, însăși

victima nu a indicat inițial în plângere despre jaful laptopului pentru că nici nu

a știut că acesta i-a fost sustras;

- la caz, chiar dacă infracțiunii prevăzute de art. 187 Cod penal i se acordă

prioritate criteriului subiectiv precum că acțiunea făptuitorului vădit a fost

văzută de cineva decade și acest criteriu, or, la materialele cauzei nu există un

suport probatoriu întru demonstrarea că acțiunile inculpatului au fost urmărite

văzute de o altă persoană în pofida faptului că partea vătămată a indicat că,

inculpatul a plecat ulterior cu prietena sa, persoană neidentificată și neaudiată

pe marginea cazului care să ofere declarații întru demonstrarea vinovăției sau

nevinovăției inculpatului;

- în consecință, modul deschis trebuie să fie prezent la momentul

consumării infracțiunii prevăzute de art. 187 Cod penal, în speța respectivă în

coroborare cu argumentele aduse supra acesta fiind lipsă;

- din aceste considerente nu putem fi de acord cu soluția de calificare

stabilită de instanța de fond potrivit art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, în

această speță, intenția inițială de a comite fapta prevăzută la lit. e), f) alin. (2)

art. 187 Cod penal a suferit transformare. La momentul de consumare a

infracțiunii victima lipsește (faptul că ea este inconștientă, cu capul spart, în

stare de ebrietate avansată, nu a văzut sustragerea laptopului se echivalează cu

faptul că ea lipsește). Atât criteriul obiectiv, cât criteriul subiectiv atestă modul

ascuns de comitere a infracțiunii. Intenția supra venită a fost de a săvârși nu

3

sustragerea deschisă, ci sustragerea pe ascuns, fapt care și-a recunoscut

vinovăția în instanța de judecată inculpatul;

- prin prisma argumentelor aduse și materialului probatoriu la dosar s-a

stabilit modul ascuns de comitere a faptei de sustragere unde criteriul obiectiv

este atins prin săvârșirea faptei în prezența altor persoane, însă neobservate

pentru acestea, luând bunul astfel încât a rămas nemarcat;

- instanța de fond în felul următor nu a cercetat multiaspectual cauza

penală încadrând astfel fapta inculpatul greșit, totodată, vinovăția persoanei în

săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de

judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând

nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind

interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală,

care prevede la pct. 2) alin. (1) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat.

2021 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Vasile Bobeică în

interesele inculpatului Barbăneagră Mihail, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 10 septembrie 2020, menținând hotărârea atacată

fără modificări.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate constată că instanța de fond, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului Barbăneagră Mihail Vasile încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (4) Cod penal – conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis

de conducere; art. 2641 alin. (4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere; art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Instanța a constatat cu certitudine că vina inculpatului Barbăneagră

Mihail în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin.

(4), 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal se dovedește prin cumulul de probe

administrate și nominalizate supra, și anume prin declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din materialele dosarului

penal, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vina

4

inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Potrivit textului de apel formulat de către avocatul Vasile Bobeică în

interesele inculpatului Barbăneagră Mihail împotriva sentinței instanței de

fond, rezultă că partea apărării solicită recalificarea acțiunilor inculpatului din

prevederile art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal în baza art. 186 alin. (1) Cod

penal și art. 78 Cod Contravențional, cu stabilirea unei pedepse în limitele

acestora.

Cu referire la calificarea acțiunilor inculpatului Barbăneagră Mihail,

instanța de apel a apreciat că, probele administrate la materialele cauzei penale

de către acuzatorul de stat, în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului

Barbăneagră Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

e), f) Cod penal, deoarece conținutul acestora indică incontestabil asupra

faptului, că anume inculpatul având intenția sustragerii bunurilor altei

persoane și acționând cu intenție directă, a luat laptopul ce aparține părții

vătămate, Scutari Ion, aplicându-i violența, astfel cauzându-i un prejudiciu

material considerabil în mărime de 4 000 lei, fapt confirmat și prin declarațiile

inculpatului.

Instanța de apel apreciind în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală declarațiile părții vătămate Scutari Ion a atestat că,

prin conținutul acestora se confirmă faptul că, inculpatul a sustras în mod

deschis laptopul de model „HP”. Apreciind pertinența, concludența și

veridicitatea declarațiilor părții vătămate Scutari Ion, instanța de apel nu a

stabilit nici un temei de a pune la îndoială declarațiile părții vătămate Scutari

Ion, care a indicat la inculpatul Barbăneagră Mihail ca fiind persoana care i-a

luat laptopul, or, declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile

martorului Baltag Vasile, care a indicat că inculpatul Barbăneagră Mihail „i-a

propus un laptop pentru piese de model „HP”, iar aceste probe care

coroborează inclusiv cu procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după

fotografie, dovedesc cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea imputată.

Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul Barbăneagră Mihail

prin declarațiile date în fața instanței de judecată a recunoscut faptele imputate

în totalitate anume că a sustras de la partea vătămată laptopul, declarațiile

inculpatului coroborează cu declarațiile părții vătămate Scutari Ion, dar și cu

procesele-verbale de cercetare la fața locului. La fel, și în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel, inculpatul Barbăneagră Mihail a declarat că, vina

în comiterea infracțiunilor incriminate o recunoaște integral.

Instanța de apel a respins argumentele părții apărării care a susținut că,

la caz, lipsește semnul calificativ - modul deschis al componenței de infracțiune

incriminată inculpatului, or, din totalitatea probelor administrate la dosar, s-a

constatat faptul că, inculpatul Barbăneagră Mihail s-a folosit de starea de

ebrietate a părții vătămate și de neputința acestuia de a se apăra astfel,

5

aplicându-i violența fizică a sustras deschis laptopul de model „HP” din

camera în care se afla partea vătămată și a plecat de la fața locului, astfel

cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile în

sumă de 4.000 lei.

În ceea ce privește alegațiile părții apărării precum că, din depozițiile

părții vătămate Scutari Ion rezultă că, la poliție nu a comunicat nimic despre

laptop deoarece, „nu știa ce i-a fost furat, a depistat deja după”, nu constituie

temei de recalificare a acțiunilor inculpatului în baza art. 186 Cod penal,

deoarece la caz, acțiunea de luare s-a realizat în prezența părții vătămate care a

văzut acțiunile inculpatului și a observat cele săvârșite.

Prin urmare, probele administrate de către acuzatorul de stat sunt

pertinente, concludente, utile și veridice, probele respective coroborează între

ele și nu prezintă temei de îndoială. Astfel, în cadrul cercetării judecătorești,

instanța de apel a constatat că, prin fapta prejudiciabilă comisă, inculpatul

Barbăneagră Mihail a atentat la obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute

de art. 187 Cod penal, care îl formează relațiile sociale cu privire la posesia

bunurilor mobile. Latura obiectivă a infracțiunii are următoarea structură: fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită; urmărire

prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv a cărui mărime nu

depășește 2.500 unități convenționale; legătura de cauzalitate dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; modul deschis. Infracțiunea prevăzută

de art. 187 Cod penal este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a

dispune de bunurile altuia la propria dorință. Prin urmare, în ședința de

judecată s-a constatat, că anume inculpatul Barbăneagră Mihail, în seara zilei

de 20 iulie 2018, a intrat în domiciliul părții vătămate Scutari Ion și a sustras în

mod deschis laptopul de model „HP”, cu aplicarea violenței fizice în privința

acestuia și ulterior venind în posesie a bunului dat, l-a propus spre vânzare lui

Baltag Vasile.

Mai mult ca atât, instanța de apel a constatat că, declarațiile martorului

Baltag Vasile, coroborează și cu procesul-verbal de recunoaștere a persoanei

(f.d. 21), or, martorul a arătat anume la persoana lui Barbăneagră Mihail, prin

care incontestabil s-a confirmat faptul că, anume inculpatul i-a propus primului

să procure acest laptop care anterior a fost sustras de la partea vătămată. Latura

subiectivă a infracțiunii, se caracterizează în primul rând, prin vinovăție sub

formă de intenție directă, scopul special fiind - scopul de cupiditate. Potrivit

materialelor cauzei penale și probelor acumulate, s-a constatat că, inculpatul

Barbăneagră Mihail de la bun început de când a pătruns în domiciliul părții

vătămate a sustras laptopul aplicând violența fizică „l-a împins și a căzut

lovindu-se cu capul de baterie și și-a spart capul”, sub pretextul că le i-a în

schimbul la niște lucruri care după părerea sa au fost sustrase de către partea

6

vătămată, fapt confirmat și prin declarațiile sale în care indică că, „a luat un

calculator din casă, dar i-a spus când îi va întoarce lucrurile, atunci îl întoarce”,

astfel scopul de cupiditate și intenția directă s-a constatat în totalitate. Subiectul

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, este persoană

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14

ani, inculpatul Barbăneagră Mihail fiind subiectul infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a constatat, în afara oricăror dubii rezonabile, în

baza materialelor dosarului penal că acțiunile inculpatului Barbăneagră Mihail

corect au fost calificate în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, jaful – adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării

unei asemenea violențe, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Barbăneagră Mihail, instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal,

respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, infracțiunea imputată

inculpatului Barbăneagră Mihail prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal se califică ca infracțiune „gravă”, iar cele prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal se califică ca infracțiuni „ușoare”. În conformitate cu art. 76 Cod

penal, instanța de fond a reținut cu titlu de circumstanță atenuantă –

recunoașterea vinovăției. În conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de fond

a reținut cu titlu de circumstanță agravantă – săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care a fost anterior condamnată pentru infracțiuni similare.

Astfel, instanța de fond luând în considerare că, inculpatul a comis în

concurs infracțiuni „ușoare” și altă infracțiune „gravă”, de circumstanțele

cauzei și comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în ședința

de judecată, de comportamentul victimei în timpul conflictului, că inculpatul a

recunoscut vinovăția, la săvârșirea infracțiunilor a aplicat violența, anterior a

fost judecat, a comis infracțiuni cu intenție, are o vârstă relativ tânără, a

considerat că, în privința inculpatului Barbăneagră Mihail Vasile, pentru

comiterea de către acesta a infracțiunilor imputate este echitabilă aplicarea unei

pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 2

(două) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

La acest capitol, instanța de apel reține că, în cadrul ședinței de judecată

în instanța de apel a fost anexată recipisa din 13.09.2021 prin care se atestă că,

Scutari Ion a primit de la Barbăneagră Mihail paguba materială și morală în

sumă de 10 000 lei, careva pretenții de ordin material sau moral nu are și nici

7

nu avea pe viitor. Instanța de apel a respins solicitările atât a părții apărării, cât

și a părții vătămate Scutari Ion de a aplica inculpatului Barbăneagră Mihail o

pedeapsă mai blândă, or, la individualizarea pedepsei penale s-a ținut cont de

faptul că, inculpatul a comis o infracțiune gravă, la judecarea cauzei penale în

instanța de fond s-a eschivat de a se prezenta, ulterior fiind reținut și înfățișat

în ședința de judecată, anterior fiind judecat pentru comiterea unei infracțiuni

similare. Iar, în baza acestor raționamente, instanța de apel a concluzionat că, o

pedeapsă mai blândă nu va atinge scopul pedepsei penale de restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

avocatul Țigănașu Elena cu inculpatul Barbăneagră Mihail, prin care invocând

incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, au solicitat

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie

2021 cu dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

5.1 În motivarea recursului ordinar declarat au invocat următoarele

argumente:

- decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021 este una

incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate motivele importante invocate în

sprijinul apărării, iar nemotivarea unei hotărâri judecătorești încalcă dreptul

părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 CEDO;

- modalitatea de motivare a soluției denotă faptul că instanța de apel nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 414, art. 417 Cod de procedură

penală, hotărârea instanței fiind motivată insuficient;

- instanța de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit să

întocmească corect hotărârea adoptată, adică prin analiza materiei

reglementării și a jurisprudenței;

- apărarea a menționat că instanța de fond greșit a calificat acțiunile

inculpatului Barbăneagră Mihail potrivit art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

ori latura obiectivă la componența de infracțiune indicată nu a fost îndeplinită

în partea ce ține de semnul secundar obligatoriu modul deschis - fapta

infracțională urmând a fi încadrată juridic potrivit art. 186 alin. (1) Cod penal.

Or, din depozițiile părții vătămate Scutaru Ion oferite în prima instanță ultimul

declară faptul, că la poliție nu a comunicat nimic despre laptop deoarece nu știa

ce i s-a furat, a depistat deja după, tot odată partea vătămată a mai declarat că

era în stare de ebrietate avansată mai mult ca atât a fost lovit și și-a spart capul

de calorifer, însă instanța de fond a calificat că partea vătămată a fost în stare

de neputință;

- potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „ Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor nr. 23 din

8

28.06.2004” sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, prevăzută de art. 187

Cod penal, (jaf), se consideră fapta ce se derulează în prezenta proprietarului

sau altui posesor, ori în prezenta unor persoane străine, făptuitorul fiind

conștient că persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lor lui,

indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a

acestor acțiuni. În aceste condiții accentuează că în cazul infracțiunii prevăzute

la art. 187 Cod penal criteriul obiectiv se exprimă în aceea că acțiunea de luare

se realizează în prezența victimei care vede acțiunea făptuitorului și observă

cele săvârșite, criterii inexistente în speță ori însăși victima nu a indicat inițial

în plângere despre jaful laptopului precum că nici nu a știut că acesta i-a fost

sustras;

- intenția inițială de a comite fapta prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal - a suferit transformare la momentul de consumare a infracțiunii,

astfel că partea vătămată inconștientă, cu capul spart, în stare de ebrietate

avansată, nu a văzut sustragerea laptopului, ca urmare consideră că în

asemenea mod lipsește atât criteriul obiectiv cât și criteriul subiectiv, fapt ce

atestă modul ascuns de comitere a infracțiunii;

- în speța dată, reieșind din declarațiile părții vătămate cât și din

declarațiile inculpatului, calificarea trebuia făcută conform art. 186 alin. (1) Cod

penal și art. 78 Cod contravențional, aspecte ce adeveresc săvârșirea infracțiunii

date.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Prin urmare, recursul

este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul

acestuia invocă temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente

circumstanțelor cauzei sau când argumentele formulate de recurent nu au un

fundament juridic.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate, apărarea

invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin.

9

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Raportând normele respective la situația în cauză, Colegiul penal

conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus asupra probelor

administrate legal de către părți cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Barbăneagră Mihail

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) și

187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră imperios de a remarca

precum că argumentele expuse în conținutul recursului declarat se referă la

examinarea fondului cauzei, în acest sens nefiind depistate careva erori de

drept ce ar afecta temeinicia deciziei instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs ține să precizeze că, aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Mai mult, Colegiul consideră, că argumentele aduse de recurent în

susținerea solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de

apel, și asupra acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat

în pct. 4.1 al prezentei decizii, oferind în acest sens o apreciere probelor conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie

corectă privind vinovăția lui Barbăneagră Mihail în infracțiunile ce i se

incriminează.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că asemenea erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul

hotărârii.

10

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Țigănașu Elena,

precum că decizia este ”una incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate

motivele importante invocate în sprijinul apărării, iar nemotivarea unei

hotărâri judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat de

art. 6 alin. 1 CEDO”, Colegiul le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece,

verificând decizia atacată în raport cu argumentele invocate în apel, se atestă

că instanța de apel a cercetat materialele cauzei și a dat răspuns la argumentele

înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția

pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a recursului. Mai mult, în

conținutul recursului nu au fost descrise care anume aspecte nu au fost luate în

considerație la judecarea cauzei.

Colegiul menționează, că motivarea hotărârii este un proces de analiză și

sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat în speță.

Instanța de recurs respinge și alegațiile recurentului precum că instanța

de fond greșit a calificat acțiunile inculpatului Barbăneagră Mihail în baza art.

187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal fără a fi întrunit semnul secundar obligatoriu al

laturii obiective - modul deschis, or instanța de apel apreciind materialele

cauzei penale în raport cu argumentul dat a constatat că probele administrate

confirmă vinovăția inculpatului Barbăneagră Mihail în comiterea jafului.

Ultimul folosindu-se de starea de ebrietate a părții vătămate și neputință

acestuia de a se apăra, aplicându-i violența fizică a sustras în mod deschis

laptopul de model ”HP” din camera în care se afla și a plecat de la fața locului,

cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 4000

lei.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

11

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

menținerea sentinței primei instanțe.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul, că instanța

de apel, a adoptat o soluție insuficient motivată, Colegiul penal relevă că nu s-

a stabilit presupusa eroare de drept invocată de către recurent, or, din

conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care au

fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei

instanțe potrivit căreia Barbăneagră Mihail a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2641 alin. (4), art. 2641 alin. (4) și 187 alin. (2) lit. e), f)

Cod penal, conform art. 84 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare, pe un termen de 5 ani 2 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de către partea apărării

cu referire la lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept. La caz, prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și

a celor care caracterizează latura subiectivă a acestor infracțiuni, au fost

demonstrate prin probele acumulate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor de judecată a primei instanțe și instanței de apel.

Referitor la argumentele avocatului reiterate în cererea de recurs ordinar,

Colegiul penal menționează că, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte

contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus

în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale

particulare speței.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către avocatul Țigănașu Elena cu inculpatul

Barbăneagră Mihail.

Totodată, instanța de recurs consideră pedeapsa stabilită inculpatului ca

fiind una echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise,

de atitudinea numitului față de infracțiunile săvârșite și de consecințele

acestora, cât și în măsură să asigure corectarea și resocializarea acestuia,

restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

din partea ultimului și a altor persoane.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul penal constată o

motivare amplă și temeinică a soluției emise prin prisma procesului de

evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută

12

în sarcina inculpatului Barbăneagră Mihail, astfel Colegiul penal conchide

asupra faptului că hotărârea atacată este în corespundere cu exigențele art. 6

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, or, instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor

cauzei, ajungând la o concluzie corectă privind stabilirea vinovăției

inculpatului Barbăneagră Mihail, concluzii pe care instanța de recurs le

însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea acestora,

chestiune conformă practicii CtEDO, expuse în pct. 37 din hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Țigănașu

Elena cu inculpatul Barbăneagră Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Barbăneagră Mihail xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 19 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

13