1ra-392/2022 — art. 187 alin.2 lit. f CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 25 iunie 2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Pancu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că Pancu Alexandru la data de 12 februarie 2021, aproximativ la ora 17.00, aflându-se în domiciliul lui Ciobotaru Ina din s. Cîslita Prut, raionul Cahul, acționând intenționat cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras în mod deschis, de la Nicolaev Tatiana, telefonul mobil de model „Xiaomi Redmi Note 9”, ce-i aparține ultimei, în valoare de 4500 lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile, în valoare totală de 4500 lei. Acțiunile inculpatului Pancu Alexandru au fost încadrate în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, după indicii: jaful - adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, procurorul a declarat apel prin care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Pancu Alexandru în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă, considerând că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de 1 corectare și reeducare a inculpatului. Acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, iar aplicarea pedepsei minime nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale. 3.1. Avocatul Osadcenco Iulia în numele inculpatului, a contestat sentința cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi soluții prin care lui Pancu Alexandru să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, non privativă de libertate - cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră, ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a înaintat cerere de examinare a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală. Instanța de judecată nu a apreciat dacă scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoare, astfel, greșit a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc numai prin izolarea inculpatului de societate, considerând că acesta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, or, corectarea inculpatului este posibilă fără privarea acestuia de libertate.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 noiembrie 2021, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate, fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță. Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului Pancu Alexandru, instanța de apel a stabilit că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, instanța de apel a indicat că infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, se califică ca infracțiune gravă, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub formă de închisoare de la 5 la 7 ani, cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale. În acest context, instanța de apel a reținut că inculpatul Pancu Alexandru a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale 2 în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, iar în conformitate cu prevederile art.76 Cod penal, nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante, iar în conformitate cu prevederile art.77 Cod penal, a fost reținută ca circumstanță agravantă comiterea infracțiunii în stare de ebrietate. Așadar, instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, care a acceptat probele administrate în cadrul urmăririi penale, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, nu permite aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, după cum solicit apărarea, astfel, instanța de fond corect i-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a menționat, că temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or toate circumstanțele cauzei au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă, urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia. În acest context, instanța de apel a conchis, că la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Pancu Alexandru, prima instanță a lua în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute de art.75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia, fiind respectate și limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, întrucât acestea au fost reduse prin aplicarea alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Pancu Alexandru, prin care, fără a invoca unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului calificate ca jaf să fie recalificate în acțiuni de furt, în legătură cu faptul că instanțele de fond, nu au dat o apreciere juridică corectă probelor, calificând incorect acțiunile acestuia.

Procurorul a depus referință la recursul ordinar declarat de inculpat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. 3 Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul nu a invocat nici un temei de drept din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, în esență, argumentele recurentului se concentrează asupra faptului că instanțele de fond eronat au calificat fapta inculpatului, și anume în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, care în opinia recurentului urma a fi calificată în infracțiune de furt, în acest sens recurentul expunându- și o proprie apreciere asupra circumstanțelor comiterii acestei infracțiuni. Astfel, analizând poziția recurentului cu solicitările înaintate, Colegiul penal atestă că aceasta se circumscrie temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că temeiul respectiv nu și-a găsit confirmare, menționând în acest context următoarele. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul declarat, Colegiul penal atestă că potrivit jurisprudenței naționale, ca sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, prevăzută de art.187 Cod penal, adică jaful, se consideră fapta ce se derulează în prezența proprietarului, a unor persoane străine, făptuitorul fiind conștient ca persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui, indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni. Acțiunile descoperite de către victimă sau de alte persoane, dar neținându-se cont de aceasta, prelungite de către infractor cu scopul însușirii bunurilor sau reținerii lor, se încadrează în infracțiunea de jaf (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr. 23 - Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, pct. 4), circumstanțe clar regăsite în speța. Astfel, instanța de recurs reține ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, or, la acest capitol instanțele de fond corect au reținut declarațiile părții vătămate Nicolaev Tatiana, a martorilor Ciobotaru Irina, Vinoru Constantin, procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil de model „Xiaomi Redmi Note 9”, din conținutul căruia se desprinde faptul că, de la Pancu Alexandru a fost ridicat telefonul mobil „Xiaomi Redmi Note 9” care, aparține părții vatăme. Totodată, partea vătămată Nicolaev Tatiana a declarat clar că la data de 12 februarie 2021, se afla în ospeție la Ciobotaru Irina în s. Cîșlița Prut, acolo se afla și Pancu Alexandru, care a servit băuturi spirtoase. La un moment Pancu Alexandru a intrat în odaia unde se afla ea și i-a luat telefonul ei mobil. La rugămințile ei de al întoarce el nu reacționa și cu telefonul e a plecat. Partea vătămată la avertizat că va anunța poliția, însă Pancu Alexandru nu reacționa. (f.d.122) Caracteristic laturii subiective a jafului este faptul că infractorul își dădea seama că a săvârșit o infracțiune în prezența victimei și a altor persoane care percepeau caracterul acțiunilor lui, dar a ignorat această circumstanță. 4 Infracțiunea de jaf este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria dorință. Latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. Prin urmare, instanța de recurs menționează că, instanța de apel, în urma cercetării probelor, corect a stabilit în acțiunile inculpatului prezența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, întrucât la caza a fost demonstrat pe deplin faptul că a avut loc o sustragere deschisă a bunurilor lui Nicolaev Tatiana, pe care inculpatul le-a recunoscut. Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 Cod de procedură penală, adoptând o hotărâre motivată și întemeiată legal. În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificată de instanța de recurs vreo eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate, Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Pancu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Pancu Alexandru xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 05 mai 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 5