1ra-1594/2021 — art.287 al.2 lit. b Cp

1ra-1594/2021 — art.287 al.2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1594/2021

1-17095641-01-1ra-20082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2021, în cauza penală în privința inculpaților

Norocos Daniela xxx, născută la xxx, originară din

xxx și domiciliată în xxx;

Norocos Igor xxx, născut la xxx, originar și domiciliat

în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2019 - 08.09.2020;

Instanță de apel: 06.10.2020 - 24.03.2021;

Instanță de recurs: 29.06.2021 - 15.02.2022.

C O N S T A T Ă :

recunoscuți vinovați și condamnați:

- Norocos Daniela, în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 750

unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37 500 lei;

- Norocos Igor, în baza art.art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Salari Irina și Nanu Vasile către

Norocos Igor și Norocos Daniela cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

în procedură judiciară civilă, în temeiul art.387 alin.(3) Cod de procedură penală.

S-a dispus a încasa în mod solidar din contul inculpaților Norocos Daniela și Norocos

Igor, în bugetul de stat al Republicii Moldova suma de 896 lei, cu titlu de cheltuieli de

efectuare a expertizei judiciare.

de 26 spre 27 ianuarie 2019, aproximativ ora 23:00 - 01:00, aflându-se împreună cu soțul său

Norocos Igor în fața localului de agrement „Drive" situat pe str. Alexandru cel Bun, nr. 1/3, or.

Călărași, ce constituie loc public, în preajma cărora se afla și Salari Irina, care inițiase o

discuție cu Norocos Daniela, într-un anumit moment, Norocos Daniela aflându-se sub

1

influența băuturilor alcoolice, fiind deranjată de răspunsurile Irinei Salari, simțind-u-se în

siguranță și superioritate fizică alături de soțul său, neținând cont că se afla în loc public,

manifestând lipsă totală de respect față de cei prezenți, urmărind scopul de a-și demonstra

comportamentul autoritar prin violență, acționând cu o deosebită obrăznicie și folosind drept

pretext un motiv real inventat, precum că victima ar fi numit-o necenzurat, intenționat, a

apucat-o de păr, trântit-o jos și numind-o cu cuvinte necenzurate i-a aplicat lovituri cu palmele

și pumnii pe diferite regiuni ale corpului.

În continuare, urmărind scopul aplicării în continuare a violenței în privința părții

vătămate Salari Irina, împreună cu soțul ei Norocos Igor, ambii acționând cu intenție unică, pe

rând i-au aplicat părții vătămate Salari Irina multiple lovituri cu pumnii, iar Norocos Igor și cu

picioarele peste diferite regiuni ale corpului.

Astfel, urmare a loviturilor aplicate, părții vătămate Salari Irina i-a fost cauzate lipsa

părului în patru zone la nivelul capului, traumă craniu-cerebrală cu o plagă și o echimoză pe

față, excoriație pe mucoasa cavității bucale, comoție cerebrală, o echimoză pe gât, patru

echimoze pe coapsa dreaptă, cinci echimoze pe coapsa stângă, o echimoză pe genunchiul

stâng, o echimoză pe gamba stângă și contuzia rinichiului stâng, care conform raportului de

expertiză medico-legală nr.201912P0037 D din 14.02.2019 se califică ca vătămări corporale

ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

În același timp, urmare a acțiunilor infracționale comise de soții Norocos Igor și Norocos

Daniela, pe o anumită perioadă de timp a fost tulburată liniștea cetățenilor și ordinea publică,

fapt ce a determinat ieșirea mai multor persoane din localul respectiv.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța

a reținut în drept, că faptele inculpatei Norocos Daniela întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, potrivit indicilor: ,,huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, săvârșite de două persoane”.

Inculpatul Norocos Igor, fiind anterior judecat prin sentința Judecătoriei Călărași din 06

iunie 2012 în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod Penal pentru acțiuni huliganice comise de două

persoane, în noaptea de 26 spre 27 ianuarie 2019, aproximativ ora 01:00, aflându-se împreună

cu soția sa Norocos Daniela în fața localului de agrement „Drive" situat pe str. Alexandru cel

Bun, nr.1/3, or. Călărași, ce constituie loc public, ambii fiind sub influența alcoolului, într-un

anumit moment, Norocos Igor, neținând cont că se află în loc public, manifestând lipsă totală

de respect față de cei din jur, urmărind scopul demonstrării comportamentului său autoritar și

favorizării acțiunilor huliganice ale soției sale, care în acel moment a apucat-o de păr pe partea

vătămată Salari Irina, trântind-o jos și îi aplica lovituri cu palmele și pumnii, acționând cu

intenție unică împreună cu soția sa, Norocos Daniela, fără motiv s-a implicat în conflictul dat

și pe rând i-au aplicat victimei Salari Irina multiple lovituri cu palmele și pumnii, iar el și cu

picioarele pe diferite regiuni ale corpului.

Astfel, urmare a loviturilor aplicate, victimei Salari Irina i-au fost cauzate lipsa părului în

patru zone la nivelul capului, traumă craniu-cerebrală cu o plagă și o echimoză pe față,

excoriație pe mucoasa cavității bucale, comoție cerebrală, o echimoză pe gât, patru echimoze

pe coapsa dreaptă, cinci echimoze pe coapsa stângă, o echimoză pe genunchiul stâng, o

echimoză pe gamba stângă și contuzia rinichiului stâng, care conform raportului de expertiză

medico-legală nr.201912P0037 D din 14.02.2019 se califică ca vătămări corporale ușoare, cu

2

dereglarea sănătății de scurtă durată.

Tot atunci, în timp ce Nanu Vasile, soțul victimei Salari Irina, sesizând comportamentul

huliganic al soților Norocos, s-a implicat în scopul aplanării acestuia, Norocos Igor, urmărind

scopul demonstrării calităților sale sportive, a aplicat în privința acestuia un procedeu de lupte,

doborându-l la sol și neutralizându-1 pe o perioadă scurtă de timp, continuând să-1 lovească

cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului și amenințându-1 cu răfuiala fizică.

În rezultatul loviturilor aplicate, lui Nanu Vasile i-au fost cauzate două excoriații pe buze,

subluxația dintelui 1 superior din stânga, echimoză cu fisura (fractura marginală) a falangei

distale a degetului V al mâinii drepte și echimoza pe genunchiul drept, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr.201912P0036 din 14.02.2019 se califică ca vătămări corporale

ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

În același timp, urmare a acțiunilor infracționale admise de soții Norocos Igor și Norocos

Daniela, pe o anumită perioadă de timp a fost tulburată liniștea cetățenilor și ordinea publică,

fapt ce a determinat ieșirea din localul respectiv a mai multor persoane.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima instanța

a reținut în drept, că faptele inculpatului Norocos Igor întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, potrivit indicilor: ,,huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, săvârșite de două persoane”.

Norocos Daniela și Norocos Igor prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile

inculpatei Norocos Daniela incriminate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal să fie

recalificate în baza art.287 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde sub formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale. Inculpatul Norocos Igor învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal să fie achitat pe motiv că,

fapta incriminată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Acțiunea civilă

înaintată de Salari Irina și Nanu Vasile către Norocos Igor și Norocos Daniela cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond eronat a dat apreciere circumstanțelor de fapt și de drept, eronat a

aplicat prevederile legislației materiale și procedural penale, probatoriul cercetat în cadrul

examinării cauzei fiind în dis concordanță cu hotărârea pronunțată. Învinuirea formulată nu s-a

confirmat în formula indusă de către organul de învinuire, având un caracter incert și lipsit de

un suport probatoriu concludent;

- instanța de fond, în acest sens eronat a interpretat prevederile legale și argumentul

apărării în ceea ce tine lipsa circumstanței agravante or, fapta incriminată inculpaților Norocos

Daniela și Norocos Igor sub nici o formă nu poate fi calificată drept huliganism agravat,

săvârșit de două sau mai multe persoane, lipsesc indicii calificativi ai componenței infracțiunii

incriminate, precum și a coautoratului;

- pe parcursul cercetării judecătorești nu și-a găsit confirmare și suport probatoriu teza

învinuirii precum că, Norocos Igor și Norocos Daniela de comun și prin înțelegere prealabilă

ar fi aplicat careva violențe părții vătămate Salari Irina și părții vătămate Nanu Vasile;

- declarațiile martorilor și cumulul de probe prezentat instanței de judecată confirmă

3

faptul că, conflictul a avut loc între Salari Irina și Norocos Daniela, Igor Norocos nefiind

implicat decât prin acțiunile sale de aplanare a situației create;

- potrivit înștiințării telefonice din 27.01.2019, la serviciul „112" de către Ianovițchii

Florin, a comunicat că două persoane de gen feminin încalcă ordinea publică (f.d.7, vol. I);

- martorul Pavlencu Vasile în cadrul cercetării judecătorești de asemenea a declarat că „a

încercat să discute cu Nanu Vasile despre cele întâmplate deja la spital până atunci nu, acesta a

declarat că soția lui a fost agresată de către Norocos Daniela. El personal nu a văzut conflictul

(f.d.205, vol. II), fapt ce confirmă că însăși Nanu Vasile recunoaște că de fapt conflictul a avut

loc între soția sa Salari Irina și Norocos Daniela;

- ca urmare, acțiunile lui Norocos Igor cât și ale lui Nanu Vasile nu au fost determinate

de motive huliganice, ci din personale și urmau a fi calificate drept acțiuni contra persoanei,

însă nu acțiuni ce atentează la ordinea publică, având astfel un alt obiect juridic;

- în același context, în coraport cu probele cercetate în cadrul cercetării judecătorești,

nici una din probele acuzării nu au confirmat existența coautoratului (calificativul de două sau

mai multe persoane) între Norocos Daniela și Norocos Igor față de Salari Irina, or, Norocos

Igor în general nu a întreprins careva acțiuni față de Salari Irina, inculpații nu au întreprins

careva fapte comune față de partea vătămată Salari Irina și nu în ultimul rând lipsește partea

prealabilă și anume înțelegerea între cei doi de a săvârși o presupusă infracțiune, ceea ce

determină și lipsa formei de vinovăție - intenția;

- instanța de fond în același context, nu s-a expus asupra argumentului invocat de partea

apărării și anume că, în cadrul urmăririi penale a fost dispusă expertiza medico-legală a cet.

Nanu Vasile fără a aduce la cunoștință lui Norocos Igor și Norocos Daniela, care au dreptul de

a înainta întrebări față de expert. Lui Norocos Igor i s-a adus la cunoștință ordonanța de

numire a acestei expertize la 06.03.2019, când deja era întocmit raportul de expertiză medico-

legală a cet. Nanu Vasile, adică a fost lipsit de dreptul de a înainta întrebări față de expert.

Norocos Igor, făcând cunoștință cu raportul de expertiză a solicitat dispunerea unei expertize

suplimentare înaintând întrebări față de expert, însă procurorul care conducea urmărirea penală

prin ordonanța din 06.03.2019 a respins această cerere;

- inculpații în cadrul cercetării judecătorești de asemenea au venit cu cerere de efectuare

repetată a expertizei suplimentare a cet. Nanu Vasile, dar nemotivat această cerere a fost

respinsă, în aceste condiții fiind lezat dreptul lor la apărare, în mod special al lui Igor Norocos,

fiind împiedicat să își demonstreze poziția sa de apărare și anume că leziunile corporale

depistate pe degetul mânii drepte la cet. Nanu Vasile sunt cauzate în urma loviturilor cu

pumnul drept aplicate lui Igor Norocos în cap de către Nanu Vasile, iar la genunchiul drept în

urma loviturilor cu picioarele. Instanța a pus la baza sentinței raportul de expertiză

nr.201912P0036 din 14.02.2019 (f.d.74-75, vol. I), fără ca în cadrul expertizei să fi fost

elucidate și circumstanțele, întrebările pe care le-a solicitat învinuitul/inculpatul Norocos Igor;

- lipsirea dreptului învinuiților/inculpaților de a înainta întrebări expertului a dus la

încălcarea drepturilor la apărare și nu a asigurat respectarea dreptului la un proces echitabil;

- poziția de apărare a lui Norocos Igor este confirmată și prin declarațiile martorului

Baxanean Nicolae care este unicul martor ocular la toate etapele conflictului Salari Irina -

Norocos Daniela, și fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a confirmat că Norocos Igor nu

a aplicat careva lovituri Irinei Salari, că a avut loc un conflict între două doamne, nu s-au

implicat mai mult decât să le despartă pentru a preveni consecințe mai grave;

- poziția instanței de judecată este neclară în condițiile în care nemotivat a apreciat

4

declarațiile martorilor apărării Baxanean Nicolae, Lungu Elizaveta, Lupu Tudor, Smolenschi

Evelina și Spătaru Cătălina ca fiind subiective și contradictorii cu cele date la etapa de

urmărire penală, fără ca să fie indicat care circumstanțe au fost elucidate controversat.

Apărarea consideră concluzia instanței de fond ca fiind eronată și neargumentată or, fiecare

din martorii enunțați au depus aceleași declarații și un singur martor Lupu Tudor a menționat

că anumite circumstanțe nu le poate reda cu lux de amănunte din motiv că a trecut mult timp

de la evenimentele descrise;

- analizând sub aspect cumulativ probele administrate în cadrul ședinței judiciare,

apărarea conchide că, în acțiunile lui Igor Norocos nu și-au găsit confirmare elementele

constitutive ale componenței infracțiunii de huliganism și anume lipsește latura obiectivă și

latura subiectivă, iar probele acuzării se dovedesc a fi insuficiente pentru constatarea

vinovăției acestuia și existenței infracțiunii incriminate;

- inculpatul Norocos Igor este caracterizat la locul de trai din punct de vedere pozitiv,

crește și educă împreună cu soția sa un copil minor, depune efort în cadrul activității

antreprenoriale desfășurate de comun cu soția sa, este o persoană social activă, fost discipol al

Școlii Sportive Specializate de Rezerve Olimpice din or. Călărași, premiant și campion la

diferite turnee, campionate naționale și internaționale, până în prezent își aduce aportul

voluntar în dezvoltarea sportului pentru copiii din raion;

- instanța de fond nu doar a indicat în partea introductivă a sentinței antecedentele penale

stinse față de Norocos Igor (greșit a indicat data sentinței 06.06.2020 pe când corect este data

de 06.06.2012), le-a enumerat și descris în partea motivată a acesteia, eronat constatând

existența agravantei prevăzute la art.77 alin.(1) lit. a) Cod penal;

- astfel, s-a creat situația că inculpatul Igor Norocos de fapt a fost supus judecării și

condamnat cu aplicarea celei mai aspre pedepse sub formă de închisoare, nu în limita

probatoriului, cercetat în instanța de judecată ci ținând cont de istoricul și personalitatea

acestuia, care în viziunea instanței de fond a fost suficient să fie recunoscut vinovat de o faptă

pe care nu a săvârșit-o;

- contrar principiului prezumției nevinovăției și libertății de a mărturisi împotriva sa,

instanța de fond a interpretat poziția inculpatului Norocos Igor de nerecunoaștere a vinovăției,

drept o circumstanță agravantă;

- în cadrul cercetării judecătorești Norocos Daniela a recunoscut parțial vina în comiterea

faptelor incriminate, nu a recunoscut învinuirea în modul și forma redată de către acuzatorul

de stat în actul de învinuire;

- inculpata a recunoscut că a avut loc un conflict între ea și partea vătămată Irina Șalari.

Motivul conflictul iscat a fost însăși comportamentul vulgar și agresiv a părții vătămate Șalari

Irina care a intervenit absolut necondiționat cu observații, față de Norocos Daniela folosind

cuvinte necenzurate, a bruscat-o, creându-i obstacole de a se deplasa în interiorul barului.

Urmare a unui schimb de replici conflictul a avansat și-au aplicat reciproc lovituri cu mâinile

și picioarele și s-au tras de păr;

- apărarea consideră că, instanța de fond corect a constatat existența comportamentului

provocator manifestat de părțile vătămate față de Norocos Daniela și Norocos Igor (fila 58,

alin. 7), dar în același timp eronat nu a apreciat în temeiul art.76 alin.(1) lit. g) Cod penal

ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, drept

circumstanță atenuantă în privința inculpatei Norocos Danielei;

- apărarea insistă că, nici una din probele acuzării nu au confirmat existența coautoratului

5

(calificativul de două sau mai multe persoane) între Norocos Daniela și Norocos Igor față de

Salari Irina, atribuit eronat de către învinuire, or, inculpații nu au întreprins careva fapte

comune față de partea vătămată Salari Irina și nu în ultimul rând lipsește forma de vinovăție -

intenția unică a acestora. Aceste circumstanțe determină recalificarea acțiunilor inculpatei

Norocos Daniela din art.287 alin.(2) lit. b) în art.287 alin.(1) Cod penal;

- inculpata Norocos Daniela este caracterizată la locul de trai din punct de vedere pozitiv,

crește și educă împreună cu soțul său un copil minor în vârstă de 2 anișori, activează în calitate

de director la SRL „Beauty by Danielle", nu are antecedente penale, a săvârșit pentru prima

dată o infracțiune mai puțin gravă. Important a ține cont și de imoralitatea acțiunilor părții

vătămate Salari Irina care au și provocat infracțiunea, consecințele nefaste care s-au răsfrânt

inclusiv asupra stării de sănătate a Norocos Danielei, ultima urmare a stresului la care a fost

supusă a pierdut lactația la o vârstă fragedă pentru copilul său de doar 6 luni, circumstanțe care

toate în cumul favorizează aplicarea prevederilor art.79 Cod penal și inclusiv a unei pedepse

mai blânde prevăzute de legea penală, și anume sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, pedeapsă care în opinia apărării este mai mult decât suficientă pentru

corectarea și reeducarea comportamentului inculpatei;

- referitor la acțiunea civilă înaintată, apărarea susține cele expuse în referința anexată la

materialele cauzei (f.d.147-148, vol. III), consideră acțiunea civilă înaintată ca fiind

neîntemeiată, lipsită de suport probatoriu pasibilă de a fi respinsă integral.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Chitoroga Ion în interesul părții

vătămate Salari Irina prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpații Norocos

Daniela și Norocos Igor să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu admiterea

integrală a acțiunii civile și încasarea în beneficiul părții vătămate Salari Irinei din contul

inculpaților Norocos Daniela și Norocos Igor, în mod solidar, a prejudiciului material pentru

cheltuieli de tratament în sumă de 18 120 lei, a prejudiciului material sub forma venitului ratat

în mărime de 16 800 dolari SUA, în lei la cursul oficial al BNM la data achitării și a

prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de următoarele

circumstanțe astfel ambii inculpați: nu au recunoscut vina în săvârșirea faptelor imputate; nu

au manifestat căință sinceră în cele comise, ba dimpotrivă au încercat inducerea în eroare a

organelor de drept și denaturarea faptelor ce s-au întâmplat prin multitudinea de plângeri

depuse care toate în final s-au soldat cu refuz în pornirea urmăririi penale, dar care inclusiv au

supus și părțile vătămate la suferințe psihice suplimentare prin faptul că ultimii erau nevoiți în

cadrul acțiunilor efectuate a suporta aroganța și adresarea nepoliticoasă a inculpaților față de

părțile vătămate. Ambii inculpați au fost sancționați contravențional anterior pentru fapte

similare, Norocos Igor fiind sancționat și penal. Nu au reparat prejudiciul material și moral

părților vătămate, elementar nu și-au cerut scuze pentru faptele comise;

- din cauza acțiunilor criminale ale lui Norocos Igor și Norocos Daniela părțile vătămate

au fost nevoite a suporta cheltuieli de deplasare și tratament precum și rezultate din

consecințele aplicării violenței asupra celor doi care se compun din următoarele: prejudiciul

suferit de Salari Irina - USG 3x2001ei – 600 lei; psihiatru - 300 lei; psiholog 3x300 1ei - 900

lei; pastile calmante și antidepresante prescrise de psihiatru - 820 lei; terapia privind

6

regenerarea părului 3x500 lei – 1 500 1ei; perfuzii pentru tratarea comoției 10x150 – 1 500 lei;

rochia deteriorată 1 x 2 000 1ei – 2 000 lei; cizme deteriorate 1 x 2 5001ei – 2 500 lei; cercei

din aur 1 pereche x 8 000 lei – 8 000 lei; prejudiciul suferit de Nanu Vasile: motorina pentru

deplasare 200 x 17 lei - 3 400 lei; lipsa de la locul de muncă 10 zile x 500 lei - 500 lei;

- partea vătămată Salari Irina avea contract de muncă în SUA potrivit căruia aceasta

urma a fi angajată începând cu 24.02.2019 pe un termen de 6 luni în compania „Load

Delivered INC" cu Salariu de 700 dolari SUA (șapte sute dolari SUA) pe săptămână din cauza

că, Salari Irina în urma faptului că era nevoită să participe la diferite acțiuni procesuale

precum și pentru tratamentul și recuperarea ei a fost nevoită să piardă lucrul. Astfel, la data de

25.02.2019 a fost informată că, în legătură cu faptul că nu s-a prezentat la serviciu, a fost

concediată și din acest motiv i s-a cauzat un prejudiciu material sub formă de venit ratat în

mărime de 16 800 dolari SUA;

- părților vătămate le-a fost cauzat un prejudiciu total în sumă de 150 000 lei lui Salari

Irina și 100 000 lei lui Nanu Vasile, care este proporțional în raport cu caracterul continuu și

îndelungat al suferințelor fizice și psihice;

- suferințele psihice au fost condiționate de vătămările corporale, de provocarea bolilor,

slăbirea rezistenței fizice la boli sau de alte complicații, îngrijorarea pentru aceste efecte

ulterioare, epuizarea emoțională;

- consideră că, era întemeiat a fi admisă acțiunea civilă înaintată, cu dispunerea încasării

în beneficiul lui Salari Irina din contul inculpaților Norocos Igor și Norocos Daniela, în mod

solidar a prejudiciului material pentru cheltuieli de tratament în sumă de 18 120 lei, a

prejudiciului material sub forma venitului ratat în mărime de 16 800 dolari SUA, în lei la

cursul oficial al BNM la data achitării și a prejudiciului moral în sumă de 150 000 lei.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată Nanu Vasile prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanța prin care inculpații Norocos Daniela și Norocos Igor să fie recunoscuți

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal și să-i fie stabilită o

pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea în beneficiul părții

vătămate Salari Irina din contul inculpaților Norocos Daniela și Norocos Igor, în mod solidar,

a prejudiciului material și a prejudiciului moral.

În motivarea cerințelor sale a invocat argumente similare celor formulate de avocatul

Chitoroga Ion în interesul părții vătămate Salari Irina.

avocatului Chitoroga Ion în interesele părții vătămate și civile Salari Irina și a părții vătămate

și civile Nanu Vasile privind retragerea cererilor de apel declarate, au fost admise, cu încetarea

procedurii de apel, iar apelul declarat de avocatul Ivasiutic Mariana în interesele inculpaților

Norocos Daniela și Norocos Igor împotriva sentinței, a fost admis, cu casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care pedeapsa stabilită sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, inculpatului Norocos

Igor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal,

în conformitate cu art.90 alin.(1), (6) Cod penal a fost suspendată condiționat pe un termen de

probațiune de 1 an, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

7

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut cu referire la apelurile declarate

de avocatul Chitoroga Ion în interesele părții vătămate și civile Salari Irina și de partea

vătămată și civilă Nanu Vasile împotriva sentinței, că în cadrul ședinței de judecată în instanța

de apel din 24 martie 2021, avocatul Chitoroga Ion în interesul părții vătămate și civile Irina

Salari a înaintat cerere prin care a solicitat retragerea cererii de apel depusă în numele părții

vătămate Irina Salari la data de 22.09.2020, pe motiv că, părțile s-au împăcat.

Totodată, în cadrul ședinței de judecată din 24 martie 2021 partea vătămată și civilă

Nanu Vasile a înaintat cerere scrisă prin care a solicitat retragerea cererii de apel înaintată în

cauza penală dată, deoarece nu au careva pretenții morale sau materiale față de inculpați.

De asemenea, instanța de apel a notat că, a fost prezentată tranzacția de împăcare din 23

martie 2021 încheiată între Norocos Daniela, Norocos Igor și Salari Irina, Nanu Vasile.

Potrivit tranzacției de împăcare din 23 martie 2021 s-a stabilit că, Salari Irina și Nanu

Vasile acceptă plata unei sume de bani din partea Norocos Danielei și Norocos Igor, cu titlu de

despăgubire pentru prejudiciul material și moral în legătură cu incidentul care a avut loc între

părți la data de 26 spre 27 ianuarie 2019.

Părțile vătămate și civile Salari Irina și Nanu Vasile au declară că, suma asupra căreia s-a

convenit reprezintă o despăgubire integrală și suficientă care acoperă toate cheltuielile

suportate și elucidate în acțiunea civilă înaintată în cadrul examinării cauzei penale, alte

pretenții de ordin material și moral legate de incidentul care a avut loc între părți la data de 26

spre 27 ianuarie 2019, atât pentru trecut, cât și pentru viitor nu vor fi. Norocos Daniela și

Norocos Igor au declarat că sunt de acord să achite suma asupra căreia s-a convenit cu titlu de

prejudiciu material și moral cauzat fată de părțile vătămate Salari Irina și Nanu Vasile.

Instanța de apel a reținut că, partea vătămată și civilă Nanu Vasile a susținut cererea de

retragere a apelului declarat împotriva sentinței.

Instanța de apel examinând cererile avocatului Chitoroga Ion în interesele părții

vătămate și civile Salari Irina și a părții vătămate și civile Nanu Vasile privind retragerea

cererilor de apel declarate împotriva sentinței consideră posibilă admiterea cererilor în sensul

declarat, constatând că această retragere a apelului exprimă voința proprie a apelanților, iar

prin aceasta nu se încalcă drepturile și libertățile legale ale părților la proces.

4.2. Cu referire la apelul declarat de avocatul Mariana Ivasiutic în interesele inculpaților

Norocos Daniela și Norocos Igor împotriva sentinței, instanța de apel a constatat că prima

instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpaților Norocos Daniela și Norocos Igor încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, potrivit textului din apel formulat de către avocatul Ivasiutic

Mariana în interesul inculpaților Norocos Daniela și Norocos Igor împotriva sentinței instanței

de fond, rezultă că partea apărării solicită recalificarea acțiunilor inculpatei Norocos Daniela

din prevederile art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal în baza art.287 alin.(1) Cod Penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în limita a 500 unități convenționale, iar în

privința inculpatului Norocos Igor să fie pronunțată o sentința de achitare, pe motivul că, fapta

incriminată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Însă, instanța de apel

raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale, a conchis că

argumentele invocate de partea apărării nu își găsesc confirmare în starea de fapt a prezentei

8

cauze penale, motiv pentru care a respins ca nefondate solicitările invocate ce țin de

recalificarea acțiunilor inculpatei Norocos Daniela și pronunțarea unei sentințe de achitare în

privința inculpatului Norocos Igor.

Instanța de apel a relevat că, alegațiile avocatul sunt întemeiate pe interpretarea eronată

a normei materiale prevăzute la art.art.41, 43, 44 și 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, or, în ceea ce

privește huliganismul agravat, fapta prejudiciabilă este comisă cu intenție și fără motiv, din

intenții huliganice, fără a fi necesar a stabili caracterul prealabil al acordului dintre coautori, în

speță manifestându-se prin intenția și acordul manifestat prin acțiuni concludente survenit

succesiv în timp, care, ținând cont de acțiunile lui Norocos Igor, care a împiedicat martorii

oculari să o despartă pe Norocos Daniela de Salari Irina, intervenind în conflict prin folosirea

cuvintelor necenzurate și aplicarea violenței inițial asupra victimei Salari Irina, iar ulterior

asupra lui Nanu Vasile, cauzând părților vătămate vătămări corporale neînsemnate.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, intenția unică și acordul coautorilor, respectiv,

participația simplă este confirmată prin acțiuni tacite și concludente între Norocos și Norocos

Igor, din care motive este vădit nefondat și neîntemeiat a emite sentința de achitare în privința

lui Norocos Igor, precum este neîntemeiat a recalifica acțiunilor prejudiciabile comise de către

Norocos Daniele în conformitate cu prevederile art.287 alin.(1) Cod penal. Or, cercetând

probele administrate la materialele dosarului și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a constatat că, acestea indică direct asupra faptului că, inculpații Norocos

Daniela și Norocos Igor fiind conștienți de faptul că, se află în public, prin acțiunile lor

intenționate au încălcat grosolan ordinea publică, acțiuni însoțite de aplicarea violenței cu

aplicarea de lovituri asupra victimei Salari Irina și asupra lui Nanu Vasile, amenințând cu

aplicarea unei asemenea violențe pe viitor, care, prin conținutul lor, se deosebesc prin

obrăznicie deosebită și respectiv, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel și-a întemeiat decizia de menținere a sentinței de condamnare a

inculpaților pentru comiterea infracțiunii incriminate atât în baza probelor administrate de

către acuzatorul de stat, care au fost cercetate și examinate atât în cadrul primei instanței, cât și

în instanța de apel, cât și cu concursul analizei faptului dacă condamnarea este justificată, „în

afara oricăror dubii rezonabile" (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în

cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18 ianuarie 1978).

4.3.1.Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpaților Norocos

Daniela și Norocos Igor, instanța de apel a reținut că, după caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei, infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal se califică ca infracțiune

„mai puțin gravă", pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de la 750 la 1 350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani.

Instanța de apel a stabilit potrivit prevederilor art.76 Cod penal că, prima instanță a

reținut în privința inculpatei Norocos Daniela cu titlu de circumstanțe atenuante - căința

sinceră, comiterea pentru prima oară a unei infracțiuni. Iar, în conformitate cu art.77 Cod

penal, prima instanță nu a reținut careva circumstanțe agravante.

Cu referire la agravanta invocată de partea acuzării, prevăzute la art.77 alin.(1) lit. c)

Cod penal, săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, instanța de apel a explicat că,

prima instanță nu a reținut această circumstanță agravantă, or, în temeiul art.77 alin.(2) Cod

penal, dacă circumstanțele menționate la alin.(1) sânt prevăzute la articolele corespunzătoare

9

din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componente de

infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanțe agravante.

În ceea ce privește argumentele părții apărării ce ține de faptul că, instanța de fond eronat

nu a apreciat în temeiul art.76 alin.(1) lit. g) Cod penal - ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor

victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, drept circumstanță atenuantă în privința inculpatei

Norocos Daniela, instanța de apel nu a stabilit în cadrul cercetării judecătorești că,

comportamentul părților vătămate au provocat infracțiunea, aceste circumstanțe au fost redate

în mod subiectiv de către unii martori audiați în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, în ceea ce privește chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatei Norocos Daniela, instanța de apel a relevat că în mod corect prima instanță

apreciind în cumul circumstanțele cauzei penale, având în vedere faptul că, comiterea

infracțiunii prevăzute la art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, se pedepsește cu amendă în mărime

de la 750 la 1 350 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, ținând cont de

gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, de circumstanțele atenuantele stabilite și lipsa

circumstanțelor agravantelor, de faptul că persoana și-a recunoscut vina parțial, se căiește de

cele comise, și respectiv, există temeiuri de a considera că și-a revăzut comportamentul în

societate, are la întreținere un copil minor, a constatat că în privința sa nu există temei de

izolare a persoanei de societate prin aplicarea unei pedepse privative de libertate și respectiv, a

ajuns la concluzia să aplice în privința inculpatei Norocos Danielei pedeapsa cu amendă în

mărime de 750 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37 500 lei, reieșind din

faptul că, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Totodată, instanța de apel nu a reținut poziția părții apărării referitor la aplicarea

prevederilor art.79 Cod penal în privința inculpatei Norocos Daniela, în baza faptului că,

ultima este caracterizată pozitiv la locul de trai, crește și educă împreună cu soțul său un copil

minor în vârstă de 2 ani, activează în calitate de director al SRL „Beauty by Danielle", nu are

antecedente penale, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, imoralitatea

acțiunilor părții vătămate Salari Irina care au și provocat infracțiunea, consecințele nefaste

care s-au răsfrânt asupra stării de sănătate a inculpatei, care ca urmare a stresului a pierdut

lactația la o vârstă fragedă pentru copilul său de doar 6 luni.

În final, instanța de apel apreciat că circumstanțele ce ține de recuperarea prejudiciului

material și moral prin infracțiune, lipsa căror va pretenții de ordin material sau moral nu pot

influența la aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece prin sentință, instanța de fond a

aplicat inculpatei Norocos Daniela pedeapsa la limita minimă - amendă în mărime de 750

unități convenționale.

4.3.2. În ceea ce privește chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Norocos Igor, instanța de apel a reține că, prin sentință, prima instanță a aplicat

inculpatului Norocos Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod

penal pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.76 Cod penal, instanța de apel a stabilit că, prima instanță nu a reținut careva

circumstanțe atenuante în privința inculpatului Norocos Igor. Iar, conform art.77 Cod penal,

prima instanță a reținut cu titlu de circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care

au relevanță pentru cauză (art.77 alin.(1) lit. a) Cod Penal).

Cu referire la agravanta invocată de partea acuzării, prevăzută la art.77 alin.(1) lit. c)

10

Cod penal - săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, prima instanță corect și în

acest caz, a statuat că, aceasta nu poate fi reținută în mod distinct în contextul în care, în

temeiul art.77 alin.(2) Cod penal, dacă circumstanțele menționate la alin.(1) sânt prevăzute la

articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale

acestor componente de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanțe

agravante.

Instanța de apel analizând procesul de individualizare a pedepsei penale efectuat de către

instanța de fond în privința inculpatului Norocos Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal a reținut că, soluția instanței de fond referitor la aplicarea

unei pedepse sub formă de 1 an închisoare este echitabilă în coraport cu personalitatea

inculpatului fiind stabilită în limitele sancțiunii normei penale, în acest sens, urmându-se a se

evidenția faptul că inculpatul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii incriminate, a

comis o infracțiune mai puțin gravă, are la întreținere un copil minor, anterior a fost judecat.

Însă, în ceea ce privește soluția instanței de fond referitor la modalitatea de executare a

pedepsei penale sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, instanța de apel a considerat că, în virtutea circumstanțelor noi apărute la

judecarea apelului, aceasta este inechitabilă, așa cum între inculpați și părțile vătămate a fost

prezentată tranzacția de împăcare din 23 martie 2021 potrivit căreia, Salari Irina și Nanu

Vasile acceptă plata unei sume de bani din partea lui Norocos Igor și Norocos Danielei, cu

titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și moral în legătură cu incidentul care a avut

loc între părți la data de 26 spre 27 ianuarie 2019, alte pretenții de ordin material și moral

legate de incidentul care a avut loc între părți la data de 26 spre 27 ianuarie 2019, atât pentru

trecut, cât și pentru viitor nu vor fi.

În acest sens, instanța de apel a notat că ulterior stabilirii pedepsei potrivit tuturor

criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art.75 Cod penal), ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei stabilite vinovatului. Suspendarea condiționată (art.90 Cod Penal), ca

mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă

stabilirea mărimii pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În speță, instanța de apel nu a menținut soluția primei instanțe privind executarea reală a

pedepsei penale sub formă de închisoare stabilită inculpatului Norocos Igor, deoarece

executarea reală a pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului ar semnifica implicarea

acestuia în mediul carceral pe o perioadă îndelungată. S-a reținut că, această măsură, luând în

calcul personalitatea acestuia, ar fi în stare să-i dăuneze mai mult decât să fie benefică acestuia

și societății prin crearea dificultăților de resocializare a condamnatului.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Norocos Igor anterior a fost judecat, însă

antecedentele penale sunt stinse, are la întreținere un copil minor, a recuperat prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune, nu este implicat în careva alte activități ilegale,

respectiv, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu prezintă pericol pentru societate, iar

stabilirea modalității de executare a pedepsei în condițiile art.90 Cod penal va oferi o mai bună

protecție intereselor societății și va evita consecințele negative ale izolării de societate a

vinovatului și a plasării acestuia în mediul penitenciar. Or, pe durata perioadei de probațiune și

situația în care aceasta îl va pune pe inculpat, care va fi obligat permanent să-și adapteze

comportamentul la obligațiile impuse de către instanță, iar prin urmare, reeducarea

inculpatului va fi mai efectivă, iar scopul prevenției speciale și inclusiv al celei generale va fi

11

atins în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei.

Astfel, în conformitate cu art.90 Cod penal, instanța de apel a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilită inculpatului Norocos Igor pe un termen de

probațiune de 1 an, obligându-l ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

În final, instanța de apel a notat că pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului Norocos Igor corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu

închisoare inculpatului, cu executarea reală a acesteia, nu și-ar atinge scopul scontat.

ordinar, invocând temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea ce se referă la pedeapsa

stabilită inculpatului Norocos Igor, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.

b) Cod penal, la 1 an închisoare, iar conform art.90 alin.(l) și (6) Cod penal, a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 1 an, cu menținerea în această parte a sentinței.

În argumentarea recursului procurorul menționează că, instanța de apel a admis erori de

drept cu privire la motivarea soluției de suspendare condiționată în ordinea stabilită la art.90

alin.(1) Cod penal.

Acuzarea susține că, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul

de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei cum ar fi conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii si nu în ultimul rând comportarea sinceră în cursul procesului.

Ținând cont de sensul prevederilor legii materiale indicate în alineatul supra, în cauza lui

Norocos Igor, acuzarea consideră că nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis instanței de apel de a manifesta indulgență în

privința respectivului.

Procurorul evidențiază că, instanța de apel nu a răsturnat evaluările făcute de către prima

instanță cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei.

Astfel, așa cum rezultă din textul sentinței, în individualizării modalității de executare de

către inculpatul Norocos Igor a pedepsei închisorii, instanța de fond a reținut în exclusivitate

că inculpatul a fost anterior tras la răspundere penală de mai multe ori pentru săvârșirea de

infracțiuni intenționate și a fost condamnat la pedepse neprivative de libertate, însă concluzii

necesare nu și-a făcut, reconfirmând astfel că nu și-a conformat comportamentul regulilor

elementare de conviețuire într-o societate bazată pe spiritul legalității și ordinii de drept.

Acuzarea consideră că, prima instanță corect a reținut că inculpatul Norocos Igor nu se

poate corecta singur și că în acest sens se necesită intervenirea invazivă a instituțiilor statului

specializate în implementarea programelor educaționale și de integrare în societate din cadrul

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Mai mult, în opinia părții acuzării, recuperarea daunelor materiale cauzate părților

vătămate și prezentarea de scuze acestora nu trebuia tratată de către instanța de apel ca o

împrejurare care ar indica asupra corectării inculpatului Norocos Igor sau a posibilității

12

corectării acestuia în viitorul apropiat. Dimpotrivă, recuperarea daunelor cauzate prin acțiuni

ilegale sau prejudiciabile și prezentarea de scuze victimelor pare să prezinte o normalitate în

societatea modernă, o atitudine firească a celui vinovat, nu însă o favoare a celui vinovat în

coraport cu victima infracțiunii. Consideră important aici de evaluat și momentul în care s-a

produs recuperarea daunelor materiale și prezentarea de scuze părților vătămate, or , aceste

evenimente au intervenit doar după ce prima instanță s-a pronunțat prin sentință.

În opinia părții acuzării caracteristica negativă a inculpatului în comunitatea în care

locuiește dar si comportamentul social sistemic - sancționat penal (4 condamnări) și

contravențional în repetate rânduri (15 sancționări), în special pentru săvârșirea de contravenții

cu aplicarea violenței, urmau să constituie un semnal de alarmă pentru instanța de apel că

aceasta nu se v-a putea corecta de unul singur, fără aplicarea unor programe de resocializare

invazive și de consiliere psihică-socială realizate de către specialiștii din cadrul Administrației

Naționale a Penitenciarelor.

Totodată, acuzarea și-a exprimat convingerea că pedeapsa stabilită inculpatului Norocos

Igor, din perspectiva modalității de executare, nu va duce la atingerea deplină a scopului legii

penale privind corectarea și reeducarea acestora în vederea neadmiterii pe viitor a careva

încălcări a ordinii de drept și nici nu v-a constitui o avertizare publică pentru alte persoane

predispuse de a-și însuși comportamente similare.

În final, acuzarea insistă că, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și că a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de procedură

penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță

și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă fapta întrunești elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere

cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica

13

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Analizând decizia instanței de apel, prin prisma prevederilor art.414 Cod de procedură

penală, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de aceste cerințe și a comis

următoarele erori de drept.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru declararea

recursului a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, în sensul

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel greșit și-

a motivat soluția privind individualizarea executării pedepsei în privința inculpatului Norocos

Igor, astfel eronat aplicând în privința inculpatului dispoziția art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă s-au

confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea drepturilor

omului protejate de Convenția Europeană.

Colegiul penal lărgit remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și

când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit

de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau care urmau a se produce.

14

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în

vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei sau valorificat

anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului Norocos Igor termenul de pedeapsă,

prevăzut de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii pedepsei închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul

personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul

pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința

vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal remarcă că

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea săvârșită de ea este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că

aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanție de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, cu un

grad prejudiciabil sporit, prin ce a fost periclitată ordinea de drept.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pe termen de cel mult

5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, poate ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei

și perioada de probațiune.

Mai mult, Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și

de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă

încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta a motivat dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, argumentând sub aspectul

că inculpatul Norocos Igor a încheiat o tranzacție de împăcare cu părțile vătămate, precum și

că se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa închisorii, ceea ce se consideră de către

instanța de recurs drept o concluzie eronată, care nu poate fi menținută.

15

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza dată, este

afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate privind stabilirea modul de

executare a pedepsei. Or, instanța trebuia să dea o motivare suplimentară de ce a ajuns la

concluzia că inculpatul nu este rațional să execute real termenul pedepsei stabilite.

Instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului declarat de procuror și constată

că, concluziile instanței de apel, precum că, corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a pedepsei, a fost greșită și

neîntemeiată.

În situația dată, Colegiul penal lărgit reține că, inculpatul Norocos Igor a comis o

infracțiune gravă (cu un impact social acut în societate – în loc public), prezența circumstanței

agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiuni similare (art.77 alin.(1) lit. a) Cod penal), anterior a fost condamnat de nenumărate

ori: dosare penale - 4 condamnări; dosare contravenționale – 15 sancționări, potrivit

caracteristicii eliberate de IP Călărași, se caracterizează negativ – comportament agresiv în

societate ( Vol. II, f.d.69-89).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, personalitatea inculpatului Norocos Igor

nu prezintă garanțiile unei bune conduite, astfel pedeapsa stabilită nu va duce la atingerea

deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acestuia, precum și nici nu v-a

constitui o avertizare publică pentru alte persoane de a-și însuși comportamente similare.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, corectarea inculpatului Norocos Igor va fi

asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, circumstanța dată fiind reținută sub

aspectul aprecierii personalității inculpatului, care nu a tras concluziile respective, nu s-a

corectat și reeducat, și din nou a săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Deci, anume

executarea reală a pedepsei închisorii răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

La fel, pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții

proporționale cu gravitatea infracțiunii și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, mai mult, pedeapsa este echitabilă când este capabilă

de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat cât și de alte persoane, or, o

pedeapsă prea blândă generează dispreț fată de ea și nu este suficientă pentru corectarea

infractorului și nici pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că, instanța de apel la adoptarea

soluției în cauză, privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu a ținut pe deplin cont de

toate circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul de probe administrat la materialele

cauzei și circumstanțele cauzei, pe cale de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale confirmându-se în prezenta cauză temeiurile de recurs prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, motive din care recursul ordinar declarat de către

procuror urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel în partea stabilirii modului de

executare a pedepsei nu poate fi menținută, urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

16

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere

prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală, argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în

pct.7 din prezenta decizie.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Popov Oleg, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

24 martie 2021, în latura penală în partea stabilirii pedepsei inculpatului Norocos Igor xxx, în

cauza penală în privința inculpaților Norocos Daniela xxx, Norocos Igor xxx și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest se menține decizia atacată.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 aprilie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

17