1ra-2034/2021 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-2034/2021 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2034/2021

1-20000578-01-1ra-07102021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în

cauza penală privind-o pe

Oranciuc Natalia Xxxxx, născută la xxxxxx,

originară din raionul xxxxx, domiciliată în mun. xxxxx, str.

xxxxxx, ap. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Oranciuc Natalia a fost recunoscută vinovată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și

condamnată la o pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de 950 unități

convenționale, ceea ce constituie 47 500 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către avocatul Garaba Mihai în numele părții

vătămate Greadcenco Ana a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la

Oranciuc Natalia în beneficiul părții vătămate a prejudiciul moral în sumă de 2 000

lei, și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 lei, în rest, acțiunea civilă

a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a dispus încasarea de la Oranciuc Natalia în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 201802D2451 din16.11.2018, în rest,

cerința s-a respins, ca neîntemeiată.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Oranciuc Natalia

la 25 aprilie 2018, aproximativ pe la orele 10:45 min., aflându-se în mun. Chișinău

la intersecția bd. Ștefan cel Mare și Sfânt cu str. Toma Ciorbă, în loc public, având

intenția comiterii unui act de huliganism, însoțit de aplicarea violenței asupra

persoanelor, lezând normele de drept și moral de comportare în societate, s-a

apropiat de automobilul de model „Toyota Auris” cu nr./î xxxx, care staționa în acel

1

moment deoarece anterior a fost implicat în accident rutier, în care se afla cet.

Greadcenco Ana și urmărind scopul demonstrării în public a supremației sale fizice,

numind-o cu cuvinte necenzurate prin geamul lateral din față partea șoferului, a

apucat-o de păr pe cet. Gradcenco Ana și a lovit-o de câteva ori cu capul de geamul

portierei automobilului, cauzându-i părții vătămate dureri fizice și leziuni corporale.

Conform Raportului de expertiză judiciară nr.201802D2451 din 16.11.2018, ca

rezultat a acțiunilor cet. Oranciuc Natalia, cet. Greadcenco Ana i-au fost cauzate

următoarele leziuni corporale: trauma cranio - cerebrală închisă, manifestată prin

comoție cerebrală excoriație la nivelul capului, care condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

ușoară.

Acțiunile inculpatei Oranciuc Natalia au fost încadrate de către prima instanță

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care

încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile

acesteia nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat că:

- prima instanță urma să dea o apreciere critică declarațiilor făcute de către

partea vătămată Greadcenco Ana, referitor la faptul că, inculpata Oranciuc Natalia

ar fi aplicat violența fizică manifestată prin lovirea cu capul de geamul portierei

automobilului, or, în afara de declarațiilor părții vătămate, de către acuzatorul de stat

nu au fost administrate alte careva probe pertinente și concludente care ar demonstra

faptul că, inculpata Oranciuc Natalia a comis infracțiunea incriminată;

- acuzarea de stat, în susținerea vinovăției inculpatei de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, a făcut trimitere doar la constatările din

raportul de expertiză medico - legală din 17 octombrie 2018, omițând faptul că din

declarațiile date de către martorii acuzării, precum și din probele materiale cercetate,

se constată neveridicitatea declarațiilor părții vătămate, care au drept scop de

răzbunare. Mai mult, apărarea atrage atenția asupra divergenților constatate în

declarațiile părții vătămate pe parcursul examinării prezentei cauze penale, atît în

cadrul ședințelor de judecată, cît și pe parcursul urmăririi penale;

- la etapa urmării penale, fiind audiați martorii Vîlcu Vasile, Botnaru Nicolae,

aceștia au declarat că au „făcut serviciul la ambasada Federației Ruse, în calitate de

carabinieri dar nu au văzut careva accidente sau conflicte”. Iar martorul Raiu Mihail

a declarat că „la data de 25.04.2018, în timp ce efectuau controlul asupra

carabinierilor care erau la serviciu la Ambasada Federației Ruse, a observat cum s-

a produs un accident între un automobil de model Toyota și Mercedes, dar nu a văzut

careva conflicte”;

- fiind audiat martorul Baciu Vitalie, ultimul a declarat că „partea vătămată, i-

ar fi comunicat că a avut un conflict, dar fiind întrebată dacă are nevoie de ajutor

medical ultima a refuzat de asistența medicală, totodată a declarat că la partea

2

vătămată nu a văzut vătămări corporale vizibile, poate și avea careva zgârieturi dar

nu știe pe care parte a corpului”;

- din considerentul că între raportul de expertiză medico - legală semnat de către

expertul specialist medic legist Toporeț Natalia din 12.10.2018 și actele medicale

prezentate, și anume, foaia de examinare a părții vătămate din 26.04.2018, ora 09.33,

și buletinul de rezultat a tomografiei computerizate din 26.04.2018 ora 10.04, au

apărut careva neconcordanțe, a fost solicitată audierea expertului legist care a

întocmit raportul de expertiză. Astfel, potrivit declarațiilor date în cadrul ședinței de

judecată ale acestuia rezultă că “trauma cranio cerebrală poate fi cauzată la o lovitură

a unui factor lezant cum ar fi obiecte contondent, precum si dezechilibrarea bruscă

printr-o zdruncinare a porțiunii craniene a corpului. Trauma cranio cerebrală închisă

poate fi condiționată în diverse circumstanțe si posibilitatea formarii acestor leziuni

corporale în cadrul unui accident rutier nu poate fi exclusă”;

- din declarațiile martorilor acuzării Stelimah Natalia și Stelimah Alina, care

fiind audiate atît la faza de urmărire penală cît și în instanța de judecată, reiese că

inculpata nu a aplicat violența față de partea vătămată, iar partea vătămată cît și

prietenul acesteia care a venit la fața locului, le-au amenințat că le vor crea probleme;

- prima instanță prin sentința de condamnare în privința inculpatei Oranciuc

Natalia a acceptat concluziile organului de urmărire penală și versiunile înaintate de

către partea vătămată și martorul acesteia, care este concubinul părții vătămate, fără

a lua în considerația divergențele esențiale între declarațiile date de către partea

vătămată la fiecare etapă a procesului;

- susținerea învinuirii de către acuzatorul de stat, poartă un caracter declarativ

și se bazează pe presupuneri, iar vinovăția lui Oranciuc Natalia, nu este obiectiv

confirmată prin careva probe pertinente și concludente și care să se potrivească exact

obiectului învinuirii formulate în rechizitoriu, fiind astfel o totalitate de împrejurări

care nu poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare.

fost respins, ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, și anume:

declarațiile părții vătămate Greadcenco Ana; declarațiile martorilor Toporeț Natalia

Vidadi Kizi, Stelimah Natalia, Baciu Vitalie, Malcov Iurie, Stelimah Alina; raportul

de expertiză judiciară nr. 201802D2451 din 16.11.2018; procesul verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 14.12.2018, a stabilit o corectă situație

de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatei Oranciuc Natalia încadrarea

juridică corespunzătoare, conform prevederilor art. 287 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a indicat că acțiunile inculpatei nu pot fi calificate în

baza art. 354 Cod contravențional, deoarece au fost comise cu încălcarea ordinii

publice, însoțite cu aplicarea violenței asupra persoanei, în urma cărui fapt a fost

tulburată ordinea publică, în prezența altor persoane, însă îndreptate spre cauzare de

vătămare a integrității corporale.

În acest sens, au fost reținute de către instanța de apel declarațiile părții

vătămate care atât la urmărirea penală, cât și în ședință de judecată, a declarat că

3

“inculpata cu obrăznicie deosebită și vorbe înjositoare, i-a aruncat jos buletinul de

identitate și a scuipat în Greadcenco Ana, iar când partea vătămată se afla în

habitaclul automobilului său, anume inculpata Oranciuc Natalia s-a apropiat de ușa

șoferului, a tras-o de păr lovind-o cu capul de geamul automobilului”. La caz, s-a

stabilit cu certitudine că inculpata, înafară de a încălca ordinea publică, a aplicat

violență față de partea vătămată, cauzându-i conform raportului de expertiză

judiciară nr.201802D2451 din 16.11.2018 lui Greadcenco Ana - vătămare corporală

ușoară.

Instanța de apel, a apreciat critic declarațiile martorilor Stelimah Alina și

Stelimah Natalia, precum și a inculpatei Oranciuc Natalia, or, aceste declarații sunt

contradictorii și se combat prin celelalte probe administrate la dosar. Astfel,

declarațiile acestora, prin care au susținut că inculpata nu a aplicat forța fizică față

de partea vătămată, au fost combătute prin ansamblul probelor cercetate în ședința

de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate Greadcenco Ana, declarațiile

martorilor Malcov Iurie, Baciu Vitalie, Toporeț Natalia, raportul de expertiză

judiciară nr.201802D2451 din 16.11.2018 și procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei.

Cu privire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a enunțat că, luând în

considerație circumstanțele cauzei și prevederile legii penale, având în vedere lipsa

circumstanțelor agravante în vinovăția inculpatei, comportamentul inculpatei după

comiterea infracțiunii și pe parcursul examinării cauzei, atitudinea ultimei față de

fapta comisă, persoana inculpatei, prezența antecedentelor contravenționale, a

concluzionat că corijarea și reeducarea inculpatei este posibilă prin aplicarea unei

pedepse sub formă de amendă în mărime de 950 unități convenționale, or, pedeapsa

stabilită de către prima instanță este echitabilă și proporțională faptei comise de către

inculpată.

ordinar de către avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia,

prin care, invocându-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 12) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu adoptarea unei

hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea argumentelor invocate în cererea de recurs ordinar, apărarea a

menționat următoarele:

- instanța de apel la judecarea cauzei a admis o eroare gravă de fapt. Or, la etapa

de urmărire penală și în rechizitoriul, acuzatorul de stat a indicat drept probe care ar

demonstra vinovăția inculpatei - declarațiile martorilor: Vîlcu Vasile, Botnaru

Nicolae, Raiu Mihail, însă, în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță,

acuzatorul de stat din motivul imposibilității prezentării martorilor respectivi a

renunțat la acești martori.

Astfel, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a

respins solicitarea părții apărării de a fi audiați martorii cheie Vîlcu Vasile, Botnaru

Niolae, Raiu Mihail, bazându-se preponderent pe probele cercetate de către prima

instanță.

Or, potrivit declarațiilor date de către martorii solicitați a fi audiați, și anume,

Vîlcu Vasile, Botnaru Nicolae, Raiu Mihail, aceștia au declarat că „la data de

4

25.04.2018, în timp ce efectuau controlul asupra carabinierilor care erau la serviciu

la Ambasada Federației Ruse, au observat cum s-a produs un accident între un

automobil de model Toyota și Mercedes, dar nu a văzut careva conflicte”.

Așadar, consideră că statuarea asupra vinovăției inculpatei Oranciuc Natalia,

fără o audiere a martorilor cheie, declarațiile cărora constituie o mărturie care vine

să combată învinuirea adusă inculpatei prin rechizitoriul înaintat instanței de

judecată, constituie o ilegalitate, or, declarațiile acestor martori demonstrează

neveridicitatea declarațiilor date de către partea vătămată și indicate de către instanța

de apel ca fiind unicile probe ce confirmă vinovăția inculpatei de comiterea

infracțiunii incriminate;

- în acțiunile inculpatei Oranciuc Natalia nu se întrunesc elementele infracțiunii

incriminate și faptei săvârșite de către aceasta i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În speță, anume violența aplicată asupra părții vătămate a și fost reținută de instanța

de apel ca încălcare grosolană a ordinii publice, constatată prin raportul de expertiză-

judiciară nr.201802D2451 din 16.11.2018, ca vătămare corporală ușoară. Totodată,

conform declarațiilor medicului legist, care a întocmit raportul de expertiză, acesta

a indicat că “trauma cranio cerebrală închisă poate fi condiționată în diverse

circumstanțe și posibilitatea formării acestor leziuni corporale în cadrul unui

accident rutier nu poate fi exclus ”. Astfel, consideră că linia de demarcare dintre

infracțiunea prevăzută de art. 287 Cod penal și contravenția reglementată de art. 354

Cod contravențional este foarte sensibilă, iar atunci când există careva îndoieli cu

privire la calificarea corectă a acțiunilor făptuitorului, instanțele urmează a se ghida

de principiu „in dubio pro reo", adică, în alți termeni, se sugerează de tratat

îndoielile în favoarea făptuitorului, aplicându-i făptuitorului răspunderea conform

normelor contravenționale.

La 28 februarie 2022, inculpata Oranciuc Natalia a depus a o cerere prin care

a solicitat aplicarea, la caz, a prevederilor Legii nr. 243/2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, procurorul a menționat că instanța de apel, judecând cauza just a

constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, și corespunzător corect a

reținut constatarea vinovăției inculpatei Oranciuc Natalia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

În același timp, din conținutul recursului, se evidențiază că recurentul, de fapt,

își motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

însă, motivele de reapreciere a materialului probatoriu, nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

De asemenea, indică că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al corborării lor și totodată, instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar motivarea soluției

5

corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

constată că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În expunerea motivelor ce au stat la baza respingerii recursului ordinar

declarat de către avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia,

Colegiul penal lărgit pornește de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, instanța de recurs, judecând recursul, îl respinge

ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că

titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanței de

fond și de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției

fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de avocatul Jereghi Anatolie în numele

inculpatei Oranciuc Natalia, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

6

tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal lărgit le apreciază ca fiind

neîntemeiate, deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apel, se atestă că apărarea a primit răspuns la argumentele

înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în

speță, nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat. Mai mult, în

conținutul recursului nu au fost descrise care anume din motivele apelului nu au fost

luate în considerație la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Subsecvent, reieșind din esența criticilor invocate de către apărare, Colegiul

penal lărgit reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere

a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând

versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă

vinovăția inculpatei Oranciuc Natalia în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287

alin. (1) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu,

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca

fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatei conform

învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar

o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

7

În acest sens, instanța de recurs ordinar atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind menținerea

sentinței primei instanțe.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul, că statuarea asupra

vinovăției inculpatei Oranciuc Natalia, fără o audiere a martorilor cheie Vîlcu

Vasile, Botnaru Nicolae, Raiu Mihail (deși apărarea a înaintat un demers în acest

sens), declarațiile cărora constituie o mărturie care vine să combată învinuirea

adusă inculpatei prin rechizitoriul înaintat instanței de judecată, constituie o

ilegalitate, or, declarațiile acestor martori demonstrează neveridicitatea

declarațiilor date de către partea vătămată și indicate de către instanța de apel ca

fiind unicile probe ce confirmă vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal lărgit notează că instanța de apel întemeiat a respins

demersul apărării de a fi audiați acești martori întrucât partea apărării nu a motivat

suficient necesitatea audierii acestora în sensul art. 414 alin. (3) Cod de procedură

penală, expunându-se detaliat asupra acestui argument în decizie (f.d.127, Vol. II).

Totodată, apărarea consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție insuficient

motivată, însă Colegiul penal lărgit relevă că nu s-a stabilit presupusa eroare de drept

invocată de către recurent, or, din conținutul deciziei recurate rezultă în mod clar

raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel prin care a fost

menținută sentința primei instanțe privind condamnarea inculpatei Oranciuc Natalia

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

950 unități convenționale.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o eroare

gravă de fapt, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea

pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

8

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante

ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță, inculpata Oranciuc Natalia

a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, soluție care a fost

menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a

stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatei Oranciuc

Natalia în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere

corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și

veridicității.

Referitor la criticile înaintate de către apărare privind raportul de expertiză

judiciară nr.201802D2451 din 16.11.2018, prin care s-a constatat că părții

vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, instanța de recurs ordinar

menționează că potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

dispunând examinarea probelor și înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de

către prima instanță, la caz, raportul de expertiză judiciară nr.201802D2451 din

16.11.2018, apărarea nu a înaintat careva întrebări pentru a elucida existența

pretinselor divergențe (f.d. 105, Vol. II), sau nu a solicitat efectuarea expertizei

judiciare în comisie, potrivit art. 146 Cod de procedură penală. Or, potrivit

procesului-verbal de comunicare părților a raportului de expertiză din 11 aprilie

2019, părțile, deși și-au rezervat dreptul să înainteze careva obiecții, cereri privitor

la raport, nu au făcut-o (f.d.129, Vol. I ).

Așadar, acțiunile inculpatei nu pot fi calificate în baza art. 354 Cod

contravențional, după cum solicită apărarea, deoarece au fost comise cu încălcarea

ordinii publice, însoțite cu aplicarea violenței asupra persoanei, în urma cărui fapt a

fost tulburată ordinea publică, în prezența altor persoane, însă au fost îndreptate spre

cauzare de vătămare a integrității corporale.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit, analizând materialele cauzei în raport

cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând

soluția primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării

juridice a acțiunilor inculpatei Oranciuc Natalia, astfel corect concluzionând că în

acțiunile inculpatei sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens,

așa cum este indicat în pct. 3.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs

o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de

apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și

practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

9

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie

1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda,

nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97

din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, invocată de recurent, care susține că acțiunile inculpatei Oranciuc

Natalia nu au fost calificate corect ca huliganism dar urmează a fi reîncadrate în baza

art. 354 Cod contravențional, Colegiul penal lărgit constată că alegațiile apărării în

această parte sunt vădit neîntemeiate, astfel, invocarea erorii de drept prevăzute la

pct. 12) este una contradictorie, mai mult, asupra argumentelor expuse în susținerea

prezenței erorii indicate instanțele de fond s-au expus în mod temeinic și deplin,

considerând corectă încadrarea acțiunilor inculpatei în baza prevederilor art. 287

alin.(1) Cod penal.

Cu referire la cererea lui Oranciuc N. din 28.02.2022, de a aplica în privința

sa prevederile Legii nr. 243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021,

publicată și intrată în vigoare la 31.12.2021, Colegiul penal lărgit ține să menționeze

următoarele.

Potrivit prevederilor art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, fiind enumerate 16 temeiuri de recurs, iar potrivit

alin.(2) temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în

care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Colegiul penal lărgit atestă, că la momentul pronunțării de către instanța de

apel a deciziei la data de 02 iulie 2021 în privința inculpatei Oranciuc Natalia,

instanța de apel a examinat apelul avocatului Jereghi Anatolie, care a solicitat

achitarea inculpatei pe motiv că nu au fost acumulate suficiente probe care ar

confirma vinovăția acesteia, apel care a fost susținut de către Oranciuc Natalia.

În recursul depus de către avocatul Jereghi Anatolie în numele inculpatei la

19.07.2021 de asemenea se invocă numai faptul condamnării neîntemeiate, în opinia

apărării, a lui Oranciuc Natalia, Colegiul penal, după cum este indicat supra,

neconstatând careva erori la judecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel

instanța de apel n-a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei

pronunțate în speță, mai mult aplicarea Legii sus-menționate nu a constituit obiect

de examinare în instanța de apel, a cărei decizie este definitivă și executorie.

10

În aceste condiții Colegiul penal lărgit consideră că aplicarea prevederilor

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, publicată și intrată în

vigoare la 31.12.2021 în această speță nu poate avea loc la etapa recursului ordinar,

urmând a fi soluționată la etapa executării pedepsei, în conformitate cu prevederile

art. 469-472 Cod de procedură penală.

constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea

atacată sub aspectele contestate, deoarece decizia adoptată de către instanța de apel

este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Jereghi

Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privind-o pe Oranciuc

Natalia Xxxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

11

Dosarul nr. 1ra-2034/2021

1-20000578-01-1ra-07102021

01 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Oranciuc Natalia Xxxx

martie 2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Jereghi Anatolie în numele inculpatei Oranciuc Natalia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privind-

o pe Oranciuc Natalia Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am susținut motivarea și soluția, am propus și susținut o altă soluție,

potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, și

anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Jereghi Anatolie în

numele inculpatei Oranciuc Natalia, de casat total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 iunie 2021, în cauza penală privind-o pe Oranciuc Natalia

Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecată".

în pct. 1-4 al deciziei nr. 1ra-2034/2021, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Accept constatarea vinovăției inculpatei Oranciuc Natalia în baza mijloacelor

de probă examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea acțiunilor

inculpatei este corectă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, dar nu accept ignorarea

prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care a intrat în

vigoare la 31.12.2021 (în continuare Legea nr. 243), în speța dată.

Mai mult, la 28 februarie 2022, inculpata Oranciuc Natalia a depus a o cerere

prin care a solicitat aplicarea, la caz, a prevederilor Legii nr. 243/2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

12

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Am rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din aceea că, potrivit dispoziției

art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții Europene a

Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și

instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10

din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica Moldova, dreptul intern și cel

internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor

normative se includ și normele internaționale, la care Republica Moldova este parte.

Având în vedere că, prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,

jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law), ea devine parte a dreptului intern. De aici, modificarea jurisprudenței CtEDO

echivalează cu modificarea actelor normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

13

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de deliberare

și va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea

hotărârii de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatei Oranciuc Natalia, deoarece nu văd interdicții la aplicarea Legii

nr. 243 în privința acesteia, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei instanței

de recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar

ceilalți judecători ai Colegiului penal lărgit au considerat că inculpata Oranciuc

Natalia a căpătat statut de condamnată după decizia instanței de apel, totodată,

indicând în decizie cuvântul ”inculpată” nu ”condamnată” ce este în contradicție cu

prevederile pct. 37 al Hotărârii CtEDO în cauza Nikitin vs Federația Rusă și cu

Recomandarea nr. 97 din 09.02.2017 a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

privind aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, ce în viziunea mea

nu putea fi acceptat, căci în astfel de circumstanțe, recursul ordinar devine o cale

extraordinară de atac și după adoptarea deciziei instanței de apel, participanții la

14

proces penal ar putea contesta hotărârile judecătorești la CtEDO, fără a trece calea

ordinară de atac – recursul ordinar. Astfel, a fost ignorată aplicarea Legii nr. 243 în

speța dată, cu ce nu sunt de acord categoric.

Judecător Timofti Vladimir

15