1ra-2134/21 — art.264 al.1 CP

1ra-2134/21 — art.264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2134/2021

1-20110262-01-1ra-19112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și

de către avocatul Gorobica Oleg în numele părții vătămate Codreanu Ala,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie

2021 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

16 noiembrie 2020, în cauza penală privind acuzarea lui

Manciu Alexandr xxxxx, născut la xxxxx, originar din sat.

xxxxx

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 17.09.2020 – 16.11.2020;

instanța de apel: 09.12.2020 – 14.07.2021;

instanța de recurs: 19.11.2021 – 15.03.2022.

Asupra motivelor invocate în recursuri, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T :

16 noiembrie 2020, Manciu Alexandr a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi, cu

aplicarea art.3641 alin.(8) Cod penal a fost condamnat la pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 450 (patru sute cincizeci) unități

convenționale, ce constituie 22 500 (douăzeci și două mii cinci sute) lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din

contul lui Manciu Alexandr în beneficiul Alei Codreanu a sumei de

11 526,03 (unsprezece mii cinci sute douăzeci și șase) lei, cu titlul de

prejudiciul material, suma de 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei cu titlul de

prejudiciul moral și suma de 1 000 (una mie) lei cu titlul de cheltuieli

pentru asistența juridică. În rest pretențiile fiind respinse ca neîntemeiate.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea din

contul lui Manciu Alexandr, în beneficiul Tatianei Rotari a prejudiciului

material în sumă de 1 704,93 (una mie șapte sute patru) lei și a

1

prejudiciului moral în sumă de 5 000 (cinci mii) lei. În rest pretențiile fiind

respinse, ca fiind neîntemeiate.

A fost dispusă încasarea din contul lui Manciu Alexandr, în contul

Statului a sumei de 320 (trei sute douăzeci) lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Manciu Alexandr, la 12 martie 2020, aproximativ la ora 07:50,

conducând automobilul de model „xxxxx”, număr de înmatriculare xxxxx,

în mun. Chișinău, se deplasa pe str. Burebista din direcția str.

Sarmisegetusa în direcția bd. Dacia.

În timpul deplasării, în preajma imobilului nr. 93, str. Burebista, a

stopat pe prima bandă de circulație mijlocul de transport pentru

debarcarea pasagerului, după care peste o perioadă scurtă de timp, a

repus automobilul său în mișcare, pentru a efectua manevra de întoarcere

și continuare a deplasării în sensul opus, celui inițial de mers, adică în

direcția str. Sarmisegetusa, fără a aprecia corect situația rutieră în care se

afla autovehiculul la momentul respectiv.

Astfel, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele

drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier,

angajându-se în efectuarea manevrei de cotire spre stânga pe

str. Burebista, fără a manifesta prudență sporită la trafic, nu a cedat

trecerea vehiculelor care se deplasau în aceeași direcție pe banda

alăturată, prin ce a ignorat cerințele pct. 39 (1) al Regulamentului

Circulației Rutiere, care prevede că: „înaintea începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul

trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu

va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, prevederile pct. 40

alin. (1), lit. a) al normei legale citate prevede că: „Înaintea virării la stânga

sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să se apropie din timp de

axa drumului, în cazul circulației dublu sens sau de marginea stângă a

carosabilului cu circulația în sens unic”, precum și cerințele pct. 45 al

Regulamentului citat, care stabilește că: „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția

și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcături; d)

situația rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, ei trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”.

În urma încălcărilor admise, a ieșit pe banda a doua de deplasare

generând tamponarea cu automobilul de model „Volkswagen Passat”,

număr de înmatriculare „xxxxx” condus de Cojocaru Vadim, care se

deplasa pe str. Burebista din direcția str. Sarmisegetusa spre bd. Dacia

din mun. Chișinău, după care automobilul de model „xxxxx”, cu numărul

de înmatriculare „xxxxx”, a fost proiectat spre partea stângă a

carosabilului conform direcției sale de deplasare unde a tamponat pietonul

Codreanu Ala. Ulterior s-a tamponat în automobilul de model „xxxxx”,

2

număr de înmatriculare „xxxxx”, care aparține lui Rotari Tatiana și care

se afla parcat pe acostamentul din stânga părții carosabile.

În rezultatul accidentului, potrivit concluziei fixate în Raportul de

expertiză medico-legală nr.202002D1194 din 14 august 2020, pietonului

Codreanu Ala i-au fost cauzate vătămări corporale medii, sub formă de:

„traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție cerebrală;

fractura claviculei stângi; fractura S1 pe stânga; plagă contuză frontal pe

dreapta; excoriații multiple la nivelul feței; hematom subcutan a regiunii

iliace pe stângă”.

Astfel, acțiunile lui Manciu Alexandru au fost încadrate juridic în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - „încălcarea

regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a unităților de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a provocat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale unei

persoane”.

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Gonța Oleg, prin care

a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul Manciu Alexandr să fie recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și a-i stabili pedeapsa

de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul a conduce mijloacele de

transport pe un termen de 2 doi ani.

Conform art. 90 Cod penal de suspendat executarea pedepsei pe o

perioadă de 2 ani. Admiterea integrală a acțiunilor civile. Încasarea

cheltuielilor judiciare în mărime de 320 lei din contul inculpatului.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța a interpretat eronat legea penală și a aplicat în mod greșit

amenda în mărime de 450 unități convenționale;

- fapta de care a fost învinuit Manciu Alexandr este periculoasă, iar

pedeapsa pentru infracțiune este de până la 3 ani închisoare. Inculpatul

la stabilirea pedepsei a beneficiat de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de aceea aplicarea amenzii, fără privarea de a conduce

mijloacele de transport nu constituie o individualizare corespunzătoare,

astfel încât inculpatul nu va putea fi reeducat decât dacă i se va suspenda

executarea pedepsei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de

transport, fiindcă a provocat accident rutier în circumstanțe generatoare

de pericol. Astfel, încât fapta lui cu mult depășește limitele aplicării unei

pedepse sub formă de amendă și fără privarea de a conduce mijloacele de

transport;

- ședința de judecată partea vătămată și partea civilă au invocat

prezența pretențiilor și faptul că nu l-au iertat pe inculpat, astfel încât

pedeapsa aplicată victimizează în mod exponențial partea vătămată și

partea civilă, le încalcă acestora dreptul la un proces echitabil și

compromite scopul general al pedepsei prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod

penal, de restabilire a echității sociale;

- pedeapsa cu închisoarea, cu suspendarea executării cu privarea de

dreptul de a conduce mijloacele de transport este în coraport cu fapta

săvârșită, dar și pentru prevenirea altor fapte analogice.

3

3.2. Partea vătămată și civilă Codreanu Ala, a solicitat casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Manciu

Alexandr recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani

închisoare, fără aplicarea art. 90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, precum și

admiterea integrală a acțiunii civile cu încasarea din contul lui Manciu

Alexandr a sumei de 67 425,28 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei

de 100 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a sumei de

50 000 lei, cu titlu de prejudiciu biologic. Încasarea tuturor cheltuielilor

de judecată - 6000 lei pentru prima instanță și 5000 lei în instanța de apel

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea apelului, partea vătămată și civilă a menționat că:

- concluzia primei instanțe de aplicare inculpatului o pedeapsă

neprivativă de libertate este prematură și nu va duce la realizarea scopului

pedepsei penale;

- în ședința de judecată s-a stabilit că inculpatul nu a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, iar până în prezent au trecut mai bine

de 6 luni calendaristice. Totodată, inculpatul a dat în ședința de judecată

declarații care nu corespund adevărului, fapt confirmat de ambele părți

vătămate, mai ales în partea acțiunilor sale după săvârșirea infracțiunii,

inclusiv recunoașterea tardivă a vinovăției.

Astfel, se constată că, în cazul inculpatului nu sunt prezente

circumstanțe atenuante, mai ales căința activă sau faptul că inculpatul

are un copil minor, ori aceste circumstanțe nu sunt prevăzute de art. 76

Cod penal;

- prima instanță nu a aplicat corect prevederile art. art. 2028-2029

Cod Civil și art. 219 Cod de procedură penală;

- este incorectă concluzia instanței de respingere a încasării venitului

ratat sub formă de salariu din motiv că legislația muncii acordă

indemnizații pentru concediul medical, ori în atare circumstanțe nimeni

nu ar putea și niciodată să pretindă încasarea venitului ratat, fiindcă este

beneficiarul cărorva indemnizații. Totodată, raporturile de muncă și

condițiile de acordare a indemnizațiilor sociale nu condiționează dreptul

la repararea prejudiciului material sub forma venitului ratat;

- sentința nu conține motive suficiente legale prin care s-ar justifica

respingerea pretenției de 50 000 lei drept prejudiciu biologic, ori însuși

instanța nu a aplicat corect art. 2033 Cod civil;

- acordarea sumei de 50 000 lei drept prejudiciu biologic este

iminentă, ori conform raportului de expertiză se confirmă că, părții

vătămate Codreanu Ala i-au fost cauzate potrivit concluziei fixate în

Raportul de expertiză medico-legală nr. 202002B1194 din 14 august

2020, vătămări corporale medii, sub formă de: „traumatism cranio-cerebral

închis manifestat prin comoție cerebrală; fractura claviculei stângi; fractura

SI pe stânga; plagă contuză frontal pe dreapta; excoriații multiple la nivelul

feței; hematom subcutan a regiunii iliace pe stânga”;

- în partea despăgubirii pentru prejudiciul moral, se constată că,

prima instanță în mod ilegal a acordat despăgubirea doar de 25 000 lei,

ori după cum a fost expus pe larg suferințele psihice, fizice și morale în

4

cererea de chemare în judecată, precum și cele relatate în declarațiile

părții vătămate este oportună încasarea sumei totale de 100 000 lei;

-suplimentar, se solicită încasarea sumei totale de 6 000 lei, drept

cheltuieli de asistență juridică, ori faptul că apelanta nu le-a avansat

anterior până în prezent nu constituie temei de respingere a acestei

pretenții (a se vedea hotărârea CEDO în cauza Țara și Poiată contra RM),

precum și art. 1376 Cod Civil, unde se indică că, „plata pentru servicii se

efectuează după prestarea serviciilor”. Prin urmare, din motiv că,

contractul de asistență juridică nu prevede plata în avans, se conchide că,

caracterul real al angajării și compensării cheltuielilor de asistență

juridică este dovedit.

3.3. Inculpatul Manciu Alexandr, a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admise

în principiu acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Rotari

Tatiana și Codreanu Ala cu privire la încasarea prejudiciului material și a

cheltuielilor judiciare, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

materiale să se expună instanța de judecată în ordine civilă. Micșorarea

cuantumului prejudiciului moral încasat în contul lui Codreanu Ala de la

25 000 lei la suma de 5 000 lei și în contul lui Rotari Tatiana de la suma

de 5 000 lei la suma de 1 000 lei.

În motivarea apelului, inculpatul a menționat că:

- pe lângă prejudiciul moral solicitat, s-a invocat și existența unor

daune de ordin material, iar la acest capitol, prima instanță urma în mod

obligatoriu să dispună citarea și introducerea în proces a companiei de

asigurări;

- conform materialelor cauzei penale, automobilul de model „Renault

Megane Scenic”, cu numărul de înmatriculare xxxxx - condus de către

Manciu Alexandr, dispunea de polița de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto nr. xxxxx din 11.03.2019 - eliberată de compania

de asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, perioada de asigurare a acestuia

fiind din 14.03.2019, până la 13.03.2020, adică perioada de 12 luni;

- instanța urma în mod obligatoriu să citeze compania de asigurări

„Grawe Carat Asigurări” SA, care și este persoana responsabilă material

pentru producerea accidentului rutier din 12.03.2020, nemijlocit pentru

prejudiciile survenite urmare accidentului rutier, fapt nerealizat la caz,

circumstanțe care denotă evident și ireversibil că acțiunea civilă în latură

materială, urma a fi soluționată în mod obligatoriu cu participarea

asigurătorului. În acest caz, însă instanța absolut nejustificat și incorect

a soluționat acțiunile civile în latură materială, cât și a cheltuielilor

judiciare înaintate de către Rotari Tatiana și Codreanu Ala, în situația în

care instanța nu a identificat corect persoana responsabilă material

pentru urmările accidentului rutier și nicidecum nu Manciu Alexandr;

- în cazul în care mărimea prejudiciului în caz de vătămări corporale

sau deces, depășește limitele răspunderii asigurătorului de răspundere

civilă auto, obligația de plată a diferenței îi revine persoanei răspunzătoare

de producerea accidentului, așa cum dictează norma art. 16 alin. (2) din

Legea nr. xxxxx;

- deși instanța de judecată a încasat de la Manciu Alexandr suma de

11 526,03 lei - prejudiciul material și 1 000 lei - cheltuieli pentru asistență

5

juridică - în beneficiul lui Codreanu Ala, urmează a se nota că, la capitolul

cheltuielilor judiciare nu a fost prezentată absolut nici o probă ce ar

demonstra că suma de 1 000 lei ar fi fost achitată de către Codreanu Ala

pentru serviciile avocatului, iar prima instanță la capitolul dat a adoptat o

soluție nejustificată;

- este nejustificată și soluția privind încasarea sumei de 11 526,03

lei, ca fiind compuse din cheltuieli pentru medicamente, în situația în care

instanța s-a bazat exclusiv pe unele bonuri de plată pentru careva

medicamente, fără însă a fi anexate careva acte precum sunt prescripții

ale medicului, rețete medicale, sau alte acte, conform cărora să se

adeverească că aceste medicamente au fost prescrise anume pătimitei

Codreanu Ala, și anume pentru recuperarea sănătății urmare a

accidentului rutier;

- este eronată și soluția la capitolul încasării din contul lui

Manciu Alexandr a prejudiciului material în sumă de 1 704,93 lei în contul

pătimitei Rotari Tatiana, în situația în care aceste nu este probat, or, la fel

nu sunt anexate careva acte ce ar adeveri că aceste medicamente au fost

prescrise anume lui Rotari Tatiana, și nu altor persoane;

- este nejustificată și admiterea acțiunilor civile ale pătimitelor Rotari

Tatiana și Codreanu Ala privind încasarea prejudiciului moral în beneficiul

lui Rotari Tatiana suma de 5 000 lei și a lui Codreanu Ala, suma de 25

000 lei, or, la adoptarea soluției în această parte nu s-a ținut cont nici de

faptul că infracțiunea a fost comisă din imprudență, la fel nu s-a luat în

considerație că pătimitele nu au avut de suferit prejudicii și suferințe

morale atât de mari echivalate de către instanță, or, s-a adeverit

survenirea la pătimită Codreanu Ala a unor vătămări corporale medii,

astfel că suma de 25 000 lei este una exorbitant de mare, ținând cont de

faptul că aceasta nu a suportat un tratament anevoios și nici costisitor

după cum se invocă la caz;

- la adoptarea soluției privind încasarea prejudiciului moral se va

ține cont de gravitatea infracțiunii, care la caz este una ușoară, faptul că

inculpatul Manciu Alexandr a recunoscut integral vina, acesta a recuperat

o parte din prejudiciul cauzat, cu atât mai mult că urma a se ține cont și

de gradul de suferințe a pătimitelor care este unul redus, dar și de

posibilitățile materiale reale ale inculpatului, care este căsătorit, are un

copil minor la întreținere și nu are un venit stabil.

2021, apelurile declarate de procuror, de partea vătămată și civilă

Codreanu Ala și de inculpatul Manciu Alexandr, au fost respinse ca

nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că,

prima instanță cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în

sarcina inculpatului Manciu Alexandr încadrarea juridică

corespunzătoare.

Cu referire la apelurile declarate de procuror, de partea vătămată și

civilă Codreanu Ala, instanța de apel verificând chestiunea individualizării

6

pedepsei penale în privința inculpatului Manciu Alexandr a constatat că

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61,

75 Cod penal. Respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Infracțiunea comisă de inculpatul Manciu Alexandr prevăzută de

art.264 alin.(1) Cod penal se califică în conformitate cu prevederile art.16

alin.(3) Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă, pentru care legea penală

prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de până la 650 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că

inculpatul Manciu Alexandr a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise.

În conformitate cu art. 76 Cod penal, au fost reținute circumstanțe

atenuante – căința sinceră și existența unui copil minor la întreținere.

Circumstanțe agravante, nu au fost stabilite.

Cu referire la personalitatea inculpatului Manciu Alexandr, instanța

de apel a reținut și faptul că, anterior acesta nu a fost atras la răspundere

penală (f.d. 117), se caracterizează pozitiv la locul de trai și muncă (f.d.

107, 109), la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f.d. 66),

este încadrat în câmpul muncii (f.d. 68).

Astfel, reiterând prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța de

apel a respins solicitările părții acuzării privind agravarea pedepsei

aplicate inculpatului Manciu Alexandr, deoarece argumentele din apeluri

nu susțin temeinicia soluțiilor propuse, iar datele din dosarul penal

caracterizează atât împrejurările comiterii faptei prejudiciabile, cât și

personalitatea inculpatului indică în mod cert faptul că, realizarea

scopului pedepsei penale este posibilă prin aplicarea amenzii.

În acest context, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele

de apel invocate de acuzatorul de stat și anume că, inculpatul nu va putea

fi reeducat decât dacă i se va suspenda executarea pedepsei, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport, fiindcă a provocat accident

rutier în circumstanțe generatoare de pericol, astfel încât fapta lui cu mult

depășește limite aplicării unei pedepse sub formă de amendă și fără

privarea de a conduce mijloacele de transport, or, pedeapsa sub formă de

„amendă” este reglementată de legiuitor ca și sancțiune pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, iar prima instanță

corect a apreciat că, anume această categorie de pedeapsă este aplicabilă

în speța dată, reieșind din faptul că, inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, este încadrat în

câmpul muncii, este caracterizat din punct de vedere pozitiv la locul de

7

trai și la locul de muncă, anterior nefiind în conflict cu legea penală, careva

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Cu referire la argumentele acuzatorului de stat, și anume că, partea

vătămată și partea civilă au invocat prezența pretențiilor și faptul că nu l-

au iertat pe inculpat, astfel încât pedeapsa aplicată victimizează în mod

exponențial partea vătămată și partea civilă, le încalcă acestora dreptul la

un proces echitabil și compromite scopul general al pedepsei prevăzut la art.

61 alin. (2) Cod Penal, instanța de apel a apreciat că într-adevăr inculpatul

nu a recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate, totodată și partea

vătămată Codreanu Ala a pledat pentru aplicarea unei pedepsei penale

sub formă de închisoare, cu executarea reală a pedepsei, însă, inculpatul

Manciu Alexandr atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și-a

exprimat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat prin infracțiune

părților vătămate, divergențele dintre părți constând doar asupra

cuantumului prejudiciului, iar din aceste considerente, având în vedere

poziția inculpatului, instanța de apel nu poate reține sub aspectul

agravării pedepsei penale faptul că, inculpatul nu a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune.

Cu referire la argumentele invocate de partea vătămată și civilă

Codreanu Ala și anume că, inculpatul a dat în ședința de judecată declarații

care nu corespund adevărului, mai ales în partea acțiunilor sale după

săvârșirea infracțiunii, inclusiv recunoașterea tardivă a vinovăției, instanța

de apel le-a respins ca fiind irelevante sub aspectul individualizării

pedepsei penale, atât timp cât, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul

Manciu Alexandr prin cerere scrisă a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, indicând în acest sens că, recunoaște în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu, probele îi sunt cunoscute, conținutul

acestora îi este clar și obiecții asupra lor nu are, iar prin încheierea

protocolară din 20 octombrie 2020 prima instanță a admis cererea

inculpatului și a dispus examinarea cauzei penale pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale.

În ceea ce privește argumentele părții vătămate și civile Codreanu Ala

cu referire la faptul că, în cazul inculpatului nu sunt prezente circumstanțe

atenuante, mai ales căința activă sau faptul că, inculpatul are un copil minor

la întreținere, deoarece aceste circumstanțe nu sunt prevăzute de art. 76

Cod penal, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate, or, spre

deosebire de circumstanțele agravante, lista cărora este exhaustivă

(art. 77 Cod penal), în cazul circumstanțelor atenuante, instanța de

judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte

circumstanțe neprevăzute la alin. (1), după fiind reglementat la alin.(2)

art.76 Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a evidențiat că pedeapsa

penală trebuie să asigure restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis

asupra menținerii soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei sub formă

de amendă în mărime de 450 unități convenționale, ceea ce constituie

22 500 lei.

8

În ceea ce privește pedeapsa complementară – „cu (sau fără) privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2

ani”, instanța de apel a respins solicitările părții acuzării de aplicare a

pedepsei complementare, or, privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport este aplicabilă în cazul în care în privința persoanei vinovate este

aplicată pedeapsa închisorii, prevederi inaplicabile prezentei spețe din

moment ce instanța de judecată a decis că inculpatul urmează a fi

sancționat cu pedeapsa sub formă de amendă.

Astfel, în latura individualizării pedepsei penale, instanța de apel a

reținut că prima instanță a respectat limitele de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea incriminată - art. 264 alin. (1) Cod penal, așa cum au

fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Cu referire la apelurile declarate de procuror, de partea în latura

soluționării acțiunii civile, instanța de apel a reiterat conținutul

prevederilor art. art. 385 alin.(1), pct. 10), 13) 14); 225; 387 alin. (1), (3)

Cod de procedură penală, și cu referire la solicitarea de apel a inculpatului

Manciu Alexandr cu privire la admiterea acțiunilor civile în principiu,

instanța de apel a respins-o ca fiind nefondată, or, la judecarea cauzei

penale inculpatul Manciu Alexandr a avut suficient termen de a prezenta

probe în susținerea poziției sale, fiindu-i asigurate toate garanțiile

procesuale în prezenta cauză penală, fiind asistat și de apărător.

Astfel, la caz, instanța de fond nu a constatat careva temeiuri de a

lăsa soluționarea acțiunilor civile instanței civile, solicitare în detrimentul

părților civile și contrar unei administrări eficiente a justiției.

Din materialele probatorii administrate la dosarul penal se constată

că, părților civile Codreanu Ala și Rotari Tatiana, prin acțiunile

inculpatului Manciu Alexandr au fost cauzate prejudicii materiale și

morale, ce urmează a fi rambursat.

În acest sens, reieșind din faptul că, reclamanta Codreanu Ala a

prezentat probe pertinente și concludente în partea ce ține de mărimea

prejudiciului material suportat în urma accidentului rutier, instanța de

apel a respins alegațiile inculpatului ce se referă la faptul că, prima

instanță nejustificat a dispus încasarea sumei de 11 526,03 lei, or, în

conformitate cu art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Alegațiile inculpatului Manciu Alexandr ce se referă la faptul că,

prima instanță s-a bazat exclusiv pe unele bonuri de plată pentru careva

medicamente, fără însă a fi anexate careva acte precum sunt prescripții ale

medicului, rețete medicale sau alte acte, care să adeverească că aceste

medicamente au fost prescrise anume pătimitei Codreanu Ala și anume

pentru recuperarea sănătății urmare a accidentului rutier, instanța de apel

le-a respins ca nefondate, în acest sens specificând că, partea vătămată

Codreanu Ala a anexat certificatul medical (trimitere-extras) care conține

inclusiv și recomandările pentru pacient, ce ține de tratamentul

medicamentos, care au fost administrate, fapt ce rezultă din bonurile de

plată anexate la dosar.

9

Prin probele prezentate s-a dovedit existența prejudiciului material

pentru tratament care este unul incontestabil, soluția primei instanțe în

acest aspect fiind motivată și întemeiată.

În ce privește venitul ratat, calculat pe un termen de 5 luni și 18 zile

de concediu medical, în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit că,

reclamanta Codreanu Ala este angajată în câmpul muncii, iar conform

certificatelor de concediu medical administrat la materialele cauzei (f.d.

186-189), partea vătămată și civilă s-a aflat în concediu medical,

dispunând de plățile de rigoare.

Astfel, instanța de apel a respins solicitarea de apel formulată de

partea vătămată și civilă Codreanu Ala privind încasarea de la inculpatul

Manciu Alexandr a venitului ratat sub formă de salariu în sumă de 55

899,25 lei, or, în conformitate cu prevederile art. 194 Codul Muncii, în caz

de acordare salariatului a unui concediu medical, angajatorul este obligat

să-i plătească acestuia o indemnizație în condițiile art.123 alin.(2).

Concediul medical plătit se acordă tuturor salariaților în baza certificatului

medical, totodată, în ședința de judecată la întrebarea instanței de

judecată partea vătămată și civilă Codreanu Ala a confirmat faptul că, a

primit indemnizațiile corespunzătoare, dar nu ține minte cuantumul

acestora.

Respectiv încasarea sumei solicitate de partea vătămată și civilă este

neîntemeiată, ce poate fi calificată ca o îmbogățire nejustificată și care nu

poate fi pusă în sarcina inculpatului, or, aceasta reprezintă pentru aceeași

perioadă o dublă remunerare materială, pentru aceleași circumstanțe și o

sarcină excesivă pentru inculpat.

Partea vătămată și civilă Codreanu Ala a solicitat încasarea

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 6 000 lei, fiind prezentat

bonul de plată cu seria PL nr. 281485 din 20.10.2020, în sumă de

1 000 lei, fiind invocat în acest sens că, conform contractului încheiat,

urmează să achite în total suma de 6 000 lei pentru serviciile juridice. La

acest capitol, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea apelantei

Codreanu Ala privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor pentru

asistență juridică în sumă de 6 000 lei, or, neprezentarea de către client a

bonului, facturii de achitare nu îi dă posibilitatea acestuia să probeze că

a suportat aceste cheltuieli, asumându-și în așa mod pierderile.

Totodată, în corespundere cu prevederile art. 96 Cod de procedură

civilă, cheltuielile de asistență juridică urmează să fie reale, însă

reclamanta Codreanu Ala nu a demonstrat că a achitat avocatului său

suma în cuantumul solicitat de 6 000 lei. Prin urmare, cheltuielile

suportate în legătură cu acordarea asistenței juridice au fost confirmate

parțial, din care considerente se justifică pe deplin soluția primei instanțe

privind admiterea parțială a acestei cerințe.

Cu referire la solicitarea formulată de partea vătămată și civilă

Codreanu Ala privind încasarea prejudiciul biologic, instanța de apel a

notat că prin „prejudiciu biologic” se înțelege pierderea sau diminuarea

unei capacități a corpului uman, ce se poate manifesta prin: modificarea

aspectului exterior sau a caracterelor morfologice ale persoanei; reducerea

eficienței psihico-fizice adică diminuarea posibilității de utilizare a propriului

10

corp; reducerea capacității sociale, adică aptitudinii de afirmare a persoanei

în mediul ambiental; pierderea sau reducerea capacității generale de

muncă; pierderea sau lezionarea dreptului de a alege în mod liber meseria

sau profesia; depunerea unui efort major în desfășurarea propriei activități,

fără pierderea sau reducerea câștigului realizat.

Aceste pretenții instanța de apel le-a respins ca nefondate, deoarece

careva probe în susținerea încasării prejudiciului biologic nu au fost

prezentate, în cadrul cercetării judecătorești fiind constatat lipsa survenirii

urmărilor ce ar putea fi calificate drept prejudiciu biologic conform

manifestărilor menționate mai sus, or, potrivit Raportului de expertiză

judiciară nr. 202002D1194 din 14 august 2020, la examinarea medico-

legală a datelor medicale prezentate pe numele Alei Codreanu s-a

constatat: dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu

s-a calificat ca vătămare corporală medie, ceea ce nu constituie un

prejudiciu biologic. Respectiv, la caz nu sunt întrunite criteriile de încasare

a prejudiciului biologic.

În latura pretenției privind încasarea prejudiciului material din

acțiunea civilă înaintată de partea civilă Rotari Tatiana, instanța de apel a

notat faptul că, prin probele prezentate se dovedesc cheltuielile suportate

în legătură cu procurarea medicamentelor, precum și a cheltuielile legate

de transport pentru deplasarea la ședințele de judecată, fiind prezentate

bonurile de plată în sumă totală de 1 704,93 lei (f.d.195, 200), iar din

aceste considerente, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile

inculpatului referitor la faptul că, prejudiciul material suportat de către

partea vătămată Rotari Tatiana nu este probat și a menținut constatările

primei instanțe și anume încasarea din contul inculpatului în beneficiul

părții vătămate Rotari Tatiana a prejudiciului material în cuantum de

1 704,93 lei.

În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat în acțiunile civile,

instanța de apel, reiterând prevederile art. art. 2036, 2037 Cod civil, a

conchis că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru

daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare.

Prin urmare, o dată cu stabilirea vinovăției inculpatului cu

certitudine s-a stabilit faptul că părțile civile au avut de suferit ca urmare

a faptelor infracționale îndreptate împotriva lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o serie de aprecieri

notabile în ceea ce privește proba prejudiciului moral, constatând în

repetate rânduri că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca

prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând

să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei

ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în

care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv,

intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă

(cauza A. împotriva Norvegiei, nr. 28070/06, 9 aprilie 2009).

În acest sens, instanța de apel a reținut că în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit cu certitudine că, partea vătămată și civilă

Codreanu Ala a avut de suportat un prejudiciu de natură morală.

11

Estimarea daunei morale suportate de către ultima se probează prin faptul

că, ea a avut de suportat prejudicii cauzate personalității afective,

categorie în care intră suferințele de categorie psihică, care s-au

manifestat prin stare de stres și frustrare, însă cerințele încasării

prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei sunt exagerate, de către

instanța de judecată nefiind constatată o asemenea intensitate a

suferințelor psihice.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, caracterul leziunilor

corporale pricinuite, care după accident a avut nevoie de îngrijire și

tratament medical, suferințele fizice și stresul psihologic suportat,

perioada de restabilire fiind nevoită să stea în izolare, instanța de apel a

apreciat că suma de 25 000 lei este echitabilă și în corespundere cu

circumstanțele comiterii de către inculpatul Manciu Alexandr a acțiunilor

ilegale îndreptate împotriva reclamantei Codreanu Ala, reprezentând o

satisfacție echitabilă.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral solicitat de către

partea civilă Rotari Tatiana în mărime de 20 000 lei, instanța de apel a

apreciat că suma de 5 000 lei, este o compensare echitabilă a suferințelor

suportate în calitate de parte civilă.

La aprecierea cuantumului prejudiciului moral s-a ținut cont de

caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate părților civile, gradul

vinovăției autorului prejudiciului, personalitatea inculpatului, care a

recunoscut vina pe parcursul cercetării judecătorești.

Cu referire la argumentele inculpatului Manciu Alexandr potrivit

cărora prima instanță urma în mod obligatoriu să dispună citarea și

introducerea în proces a companiei de asigurări „Grawe Carat Asigurări”

SA, care este persoana responsabilă material pentru producerea

accidentului rutier din data de 12.03.2020, nemijlocit pentru prejudiciile

survenite urmare accidentului rutier, instanța de apel le-a apreciat ca

nefondate, or, în conformitate cu prevederile art. art. 14, 16 din Legea

nr. 414-XVI din 22.12.2006 „cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”, sa constatat că,

prejudiciul material și moral cauzat părților vătămate urmează a fi

recuperat de către inculpatul Manciu Alexandr, ca urmare a faptei

prejudiciabile comise la data de 12 martie 2020, or, aceste pagube nu sunt

reparate de asigurător, dar în temeiul art. 1998 alin. (1) Cod Civil, cel ce

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

ordinare:

5.1. Procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Popov

Oleg, prin care invocând prevederile art.427 alin.(1), pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel

în partea individualizării pedepsei precum și în partea soluționării acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată și civilă, Codreanu Ala, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că:

12

- instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

- instanța de apel, la judecarea cererii de apel formulate de către

acuzatorul de stat a avut obligația pozitivă de a se pronunța motivat

asupra argumentelor privind erorile admise de către prima instanță la

individualizarea pedepsei penale - amenda stabilită inculpatului Manciu

Alexandru și în consecință să dea un răspuns clar și concis întru

asigurarea garanțiilor unui proces echitabil;

- argumentul indicat la pct.6.6 a deciziei corespunde cu exactitate

raționamentului de neaplicare a pedepsei complementare facultative într-

o speță identică soluționată tot de către instanța de apel. Astfel, prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020 în

cauza lui Cumeac Serghei, instanța de apel a decis că pedeapsa sub formă

de privare de dreptul de a conduce mijlace de transport nu poate fi

complementară facultativă la pedeapsa amenzii. În accepțiunea legislativă

a sancțiunii art.264 alin.(1) Cod penal la momentul producerii

evenimentelor, pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport era complementară facultativă atât la pedeapsa

închisorii cât și la cea a amenzii;

- instanța de apel, indiferent de faptul dacă a considerat că nu este

rațional și rezonabilă condamnarea inculpatului Manciu Alexandru la

pedeapsa închisorii, inclusiv în condiții suspensive, trebuia să observe că

prima instanță a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă sub formă de

amendă sub limita minimă prevăzută de lege. Indiferent de procedura de

examinare a cauzei penale, limita minimă a pedepsei amenzii nu putea fi

sub limita minimă de 500 u.c., prevăzută la art.64 alin.(3) Cod penal.

5.2. Avocatul Gorobica Oleg în numele părții vătămate și civile,

Codreanu Ala, prin care, invocând prevederile art.427 alin.(1), pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea integrală a deciziei instanței

de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Casarea

parțială a sentinței în partea laturii penale - stabilirea pedepsei penale și

în partea laturii civile cu pronunțarea unei noi hotărâri pentru modul

prevăzut de prima instanță prin care să fie dispusă stabilirea lui

Manciu Alexandr a unei pedepse de 2 (ani) închisoare, fără aplicarea

art.90 Cod penal și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 (doi) ani, precum și admiterea integrală a

acțiunii civile cu încasarea sumei de 67 425,28 lei cu titlu de prejudiciu

material și a sumei de 100 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum

și a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu biologic precum și încasarea

tuturor cheltuielilor de judecată - 6000 lei pentru prima instanță și 5000

în instanța de apel cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea recursului, avocatul părții vătămate a menționat că:

- concluzia primei instanțe de ai fi aplicată inculpatului o pedeapsă

neprivativă de libertate este prematură și nu va duce la realizarea scopului

pedepsei penale;

- inculpatul până în prezent nu a reparat prejudiciile materiale și

morale care sunt în creștere de la o zi la alta. Totodată, inculpatul a dat în

13

ședința de judecată declarații care nu corespund adevărului, fapt

confirmat de ambele părți vătămate, mai ales în partea acțiunilor sale

după săvîrșirea infracțiunii, inclusiv recunoașterea tardivă a vinovăției;

- în partea despăgubirii pentru prejudiciu moral constatăm că prima

instanță în mod ilegal a acordat despăgubirea doar de 25 mii lei, ori după

cum a fost expuse pe larg sferințele psihice, fizice și morale în cererea de

chemare în judecată, precum și cele relatate în declarațiile părții vătămate

consideră oportun încasarea sumei totale de 100 mii lei;

- este necesară încasarea sumei totale de 6000 lei drept cheltuieli de

asistență juridică, ori faptul că apelanta nu le-a avansat anterior până în

prezent nu constituie temei de respingere a acestei pretenții, a se vedea

hotărîrea CEDO în cauza Țara și Poiată contra RM, precum și art. 1376

Cod civil, unde se indică că „Plata pentru servicii se efectuează după

prestarea serviciilor”. Prin urmare, din motiv că contractul de asistență

juridică nu prevede plata în avans, conchide că caracterul real al angajării

și compensării cheltuielilor de asistență juridică este dovedit;

- în decizia instanței de apel nu au fost elucidate corect motivele de

fapt și de drept, iar soluția de a menține sentința primei instanțe doar

demonstrează ilegalitatea și nemotivarea deciziei raportată la cererea de

apel a părții vătămate și partea acuzării.

procedură penală, avocatul Frecăuțan Mariana în numele inculpatului

Manciu Alexandr, pledând pentru respingerea recursurilor declarate cu

menținerea fără modificări a deciziei contestate.

penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerentele.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs verifică doar dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Potrivit practicii constante a CtEDO și a instanțelor naționale, în

cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, de vreme

ce viciul fundamental admis în cadrul unei proceduri precedente, care

afectează hotărârea pronunțată, este o ignorare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de CEDO, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale, instanțele de

recurs sunt obligate de a rectifica eroarea de procedură comisă de

instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar art. 6 CoEDO este încălcat, or

se afectează echitatea procedurii (hotărârea CtEDO Leoni vs Italia).

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea hotărârii

atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

14

în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea

erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori

de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată

verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Reieșind din conținutul recursurilor se reține că acestea sunt

întemeiate în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

– hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, și când: 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei instanței de apel

prin prisma temeiurilor invocate de către recurenți, constată că instanța

de apel la examinarea apelurilor declarate de către partea acuzării, nu a

respectat întru totul prevederile art. art. 414 alin. (5), 417 alin.(1), pct. 8)

Cod de procedură penală, iar în rezultat a admis erori de drept care au

afectat hotărârea pronunțată.

Conform prevederilor art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și

chestiunile de drept, printre care: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal, au

fost corect aplicate.

În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale

referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

15

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Pentru

ca pedeapsa aplicată inculpatului să atingă scopurile sus-menționate,

legea penală stabilește anumite criterii de individualizare a pedepsei.

Criteriile generale au caracter obligatoriu la individualizarea oricărei

pedepse, la alegerea categoriei și termenului pedepsei, la stabilirea atât a

pedepsei principale, cât și a celei complementare. Aceste criterii nu pot fi

utilizate separat, ci numai în ansamblu. Neglijarea unuia dintre aceste

criterii la aplicarea pedepsei înseamnă că pedeapsa aplicată a fost

individualizată contrar prevederilor legale și constituie temei pentru

casarea a hotărârii contestate în baza temeiului prevăzut art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală.

După cum se constată la caz, prin sentință Manciu Alexandru a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1)

Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod penal,

a fost condamnat la pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

450 (patru sute cincizeci) unități convenționale, ce constituie 22 500

(douăzeci și două mii cinci sute) lei.

În apelul declarat, procurorul a solicitat atenția instanței asupra

faptului că – „prima instanță a interpretat eronat legea penală și a aplicat

în mod greșit amenda în mărime de 450 unități convenționale”, însă

instanța de apel a neglijat acest motiv din apel și în decizia emisă nu a

oferit nici o apreciere acestui motiv, fapt prin care au fost încălcate atât

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, cât și art.64 alin.(3)

Cod penal.

Sub acest aspect se evidențiază că prima instanță la stabilirea

mărimii amenzii, operând cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, în vederea reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de sancțiunea

art.264 alin.(1) Cod penal, eronat a stabilit mărimea de 450 (patru sute

cincizeci) unități convenționale, întrucât prevederile art.64 alin.(3) Cod

penal, determină clar că – „mărimea amenzii pentru persoanele fizice

se stabilește în limitele de la 500 la 3000 unități convenționale, iar

pentru infracțiunile săvîrșite din interes material – pînă la 20000 unități

convenționale, luîndu-se ca bază mărimea unității convenționale la

momentul săvîrșirii infracțiunii…”.

Prin urmare, deși inculpatul a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, urmând să beneficieze de reducerea limitelor de

pedeapsă în temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit evidențiază că la categoria pedepsei sub formă de amendă,

mărimea acesteia pentru persoanele fizice nu putea fi stabilită sub limita

minimă prevăzută de art.64 alin.(3) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a preluat și

menținut eroarea admisă de prima instanță privind individualizarea

pedepsei penale, fapt care determină necesitarea casării deciziei atacate

16

prin prisma temeiului prevăzut de art.427 alin.(1), pct.10) Cod de

procedură penală, eroare care urmează a fi corectată la rejudecarea cauzei.

În ceea ce privește solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei

complementare – „cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de până la 2 ani”, Colegiul penal lărgit apreciază

această solicitare ca fiind neîntemeiată întrucât art.264 alin.(1) Cod penal,

prevede sancțiunea sub formă de amendă în mărime de până la 650 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

Astfel, urmează a fi evidențiat că doar pedeapsa sub formă de

închisoare este însoțită de pedeapsa complimentară sub formă de privare

de dreptul de a conduce mijloace de transport, acest raționament reieșind

inclusiv din dispozițiile art. 264 alin.(2) Cod penal, în sancțiunea căruia

legiuitorul a operat clar și cu sintagma – „în toate cazurile”.

Prin urmare, privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

este aplicabilă doar în cazul în care în privința persoanei vinovate este

aplicată pedeapsa închisorii, prevederi inaplicabile prezentei spețe din

moment ce prima instanță a statuat asupra pedepsei sub formă de

amendă.

7.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Gorobica Oleg

în numele părții vătămate și civile, Codreanu Ala, Colegiul penal lărgit

notează că potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, judecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. art. 225 alin.(3), 220 alin. (3) Cod de

procedură penală și art. 1423 Cod civil, odată cu soluționarea cauzei

penale, judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că partea vătămată

și civilă Codreanu Ala a solicitat încasarea cheltuielilor pentru asistență

juridică în sumă de 6 000 lei, la materialele cauzei fiind anexat Contractul

de asistență juridică din 02.10.2020, în care la pct. 4.1. este stabilit

onorariul avocatului în mărime de 6000 lei (f.d.165, vol. I).

Totodată, pe parcursul judecării cauzei se atestă că anume avocatul

Gorobica Oleg a prestat servicii de asistență juridică calificată părții

vătămate și civile Codreanu Ala, în toate instanțele de judecată pe calea

ordinară.

În corespundere cu prevederile art. 96 Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să

compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

În asemenea circumstanțe, odată ce prima instanță a constatat

vinovăția inculpatului și a admis parțial acțiunea civilă, urma să

soluționeze obiectiv, real și rezonabil solicitarea părții vătămate și civile

17

Codreanu Ala cu privire la compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică, însă la acest capitol atât prima instanță, cât și instanța de apel

au expus concluzii premature ce pot afecta dreptul părții vătămate la un

proces echitabil.

În sensul respectiv, instanța de apel fără a judeca fondul problemei

privind compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică, a abordat

superficial respectiva chestiune, fapt care generează constatarea

temeiurilor de casare a deciziei contestate prin prisma prevederilor art.427

alin.(1) pct.6) și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri și că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, Colegiul penal lărgit examinând argumentele recursului

declarat în raport cu textul deciziei contestate reține că, instanța de apel

la judecarea cauzei în apel în ce privește latura civilă, a admis erori ce nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că, potrivit acțiunii

civile, partea vătămată Codreanu Ala a solicitat în cadrul judecării cauzei,

în afară de prejudiciul material, încasarea prejudiciului moral cauzat în

urma acțiunilor comise de inculpat în sumă de 100 000,00 lei, însă prima

instanță judecând prezenta cauză penală, prin sentință a admis parțial

acțiunea civilă, încasând de la inculpat suma de 25 000 lei cu titlul de

prejudiciul moral.

Avocatul părții vătămate, nefiind de acord cu soluția primei instanțe

a contestat-o cu apel, inclusiv și în partea civilă, solicitând admiterea

integrală a acțiunii civile, invocând că, suma prejudiciului moral încasat

în beneficiul părții vătămate nu este proporțională cu prejudiciul provocat

prin infracțiunea comisă.

Instanța de apel, judecând cauza a respins solicitarea părții

vătămate, menținând dispozițiile primei instanțe, însă, în opinia Colegiului

penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel nu sunt motivate

suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale,

considerând pripite concluziile instanței de apel, precum că suma de

25000 lei este echitabilă în raport cu suferințele psihice și fizice cauzate

pietonului Codreanu Ala.

La acest capitol, instanța de recurs notează că, potrivit art. 219

alin.(4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

suferințele fizice ale victimei. În corespundere cu art. 220 Cod de procedură

penală și art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Ținând cont de aceste

împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori

pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Astfel, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

18

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin

evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și

jurisprudența CtEDO, în cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde

Curtea a statuat, în principiu, că „atunci când victima unei infracțiuni se

constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică introducerea unei

cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea

prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul

penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Având în vedere aceste considerente ale instanței europene, Colegiul

penal lărgit evidențiază că în această speță instanța de apel nu a ținut

cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei care evaluează acest

aspect, or, potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr.202002D1194

din 14 august 2020, pietonului Codreanu Ala i-au fost cauzate vătămări

corporale medii, sub formă de: „traumatism cranio-cerebral închis

manifestat prin comoție cerebrală; fractura claviculei stângi; fractura S1 pe

stânga; plagă contuză frontal pe dreapta; excoriații multiple la nivelul feței;

hematom subcutan a regiunii iliace pe stângă”.

Astfel, instanța de apel, neținând cont în deplină măsură că în urma

acțiunilor infracționale ale inculpatului, părții vătămate Codreanu Ala i-

au fost cauzate suferințe psihice și fizice, durerile suportate în urma

leziunilor, a tratamentelor la care a fost supusă și impactul psihologic

produs, a diminuat neîntemeiat intensitatea suferințelor suportate și a

stabilit o valoare inechitabilă a prejudiciului moral, fără a-și argumenta

soluția.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel nu a ținut cont în care măsură compensarea sumei de 25000 lei,

poate aduce satisfacție persoanei vătămate, în urma suferințelor psihice și

fizice cauzate în urma accidentului rutier, astfel nu și-a motivat soluția

conform prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel urmează să stabilească mărimea

compensației pentru prejudiciul moral în așa fel încât acesta să fie

echitabil în raport cu suferințele psihice și fizice cauzate părții vătămate,

în urma comiterii infracțiunii de către inculpatul Manciu Alexandru, dar

să nu ducă la o îmbogățire fără just temei a părții vătămate.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel nu a

reacționat corespunzător la neconformarea primei instanțe la regulile

stabilite în practica judiciară privind evaluarea corectă cheltuielilor pentru

asistență juridică cât și a evaluării prejudiciului moral, prin prisma

jurisprudenței CtEDO, și a menținut soluția prematură a instanței de fond.

Potrivit jurisprudențe constante a CtEDO, efectul Articolului 6 este,

printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a petrece o

examinare adecvată a pozițiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea sau dacă ele sunt relevante pentru decizia sa, având în vedere

că Curtea nu este chemată să examineze dacă argumentele sunt întrunite

în mod adecvat (Perez v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004 I, și

Buzescu v. România, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005). Cu toate acestea,

19

deși art.6 obligă instanțele să motiveze deciziile sale, aceasta nu poate fi

înțeles ca impunându-se un răspuns detaliat la fiecare argument (Van de

Hurk v. the Netherlands, 19 Aprilie 1994, §§ 59 și 61, A no. 288, și Burg v.

France (dec.), no. 34763/02, ECHR 2003-II). Întinderea obligației de a

motiva poate varia în conformitate cu natura deciziei și trebuie

determinată în lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija v. Spain și Hiro

Balani v. Spain, 9 decembrie 1994, A nr. 303-A și 303-B, § 29 și § 27; și

Helle v. Finland, 19 decembrie 1997, § 55).

În speță, Colegiul penal lărgit reține că în decizia contestată, instanța

de apel s-a limitat la o motivare superficială, fără a elucida și analiza

circumstanțe concrete ale cauzei care au fost invocate de către partea

vătămată Codreanu Ala privind evaluarea corectă a cheltuielilor suportate

pentru asistență juridică prestată de către avocatul Gorobica Oleg, precum

și a prejudiciului moral.

În cauza Ruiz Torija v. Spain (§§ 29-30) CtEDO, a menționat că „…o

funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o

conteste, precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de

recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public a administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu

doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele

pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. Această

obligație este întotdeauna subiectul prevederii că instanța poate considera

necesar de a nu răspunde la argumentele care sunt vădit irelevante,

neîntemeiate, abuzive sau în orice alt fel inadmisibile datorită prevederilor

legale clare sau unei practici judiciare constante în privința unor tipuri de

argumente similare”.

Astfel, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în

cauza dată, este insuficient motivată în partea soluționării chestiunii

privind valoarea cheltuielilor suportate pentru asistență juridică prestată

de către avocatul Gorobica Oleg, părții vătămate Codreanu Ala precum și

a prejudiciului moral, nefiind oferite răspunsuri la toate argumentele

înaintate în apel, întrunindu-se cazul de casare invocat de recurent și

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite

recursurile ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează

a fi casată total cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în

alt complet de judecători, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu

respectarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor

esențiale invocate în apelurile declarate în prezenta speță, să elucideze

20

faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-

și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, și de către avocatul

Gorobica Oleg în numele părții vătămate Codreanu Ala.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 iulie 2021, în cauza penală în privința lui Manciu Alexandr xxxxx,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 22 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

21