1ra-142/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-142/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-142/2022

(1-20088116-01-1ra-28012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

FRUNZE Vladimir XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2020 – 17.05.2021;

Instanța de apel: 04.06.2021 – 13.10.2021;

Instanța de recurs: 28.01.2022- 02.03.2022.

c o n s t a t ă:

Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2), lit. f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) și art. 79 Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, fără amendă,

cu executarea pedepsei într-un centru de detenție pentru minori și tineri.

S-a dispus încasarea de la Frunze Vladimir în folosul părții vătămate Alpatova

Anna a 4000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

mai 2020, aproximativ la ora 11:50, Frunze Vladimir, urmărind scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce se afla în buticul „Floreni”, amplasat

pe XXXXX, în mod deschis, a sustras de pe masă, un telefon mobil de model

„Samsung A 10”, în valoare de 4000 lei, care aparținea lui Alpatova Anna, după care,

cu bunul sustras s-a deplasat într-o direcție necunoscută, prin ce a cauzat părții

vătămate daune în proporții considerabile în sumă de 4000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Frunze Vladimir a comis jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, infracțiune prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal.

1

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă mai

blândă, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele:

- sustragerea a avut loc pe ascuns, deoarece făptuitorul a fost convins că acțiunile

lui nu sunt evidente pentru cei din jur, momentul când a fost ridicat telefonul de pe

masă era ascuns și neobservat de alții;

- instanța de fond a luat în considerație doar declarațiile părții vătămate și nici

nu a examinat ce fel de telefon s-a sustras;

- la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanța de judecată nu

a ținut cont de motivul infracțiunii, de persoana minorului și mediul familial al

acestuia;

- instanța de fond nu a luat în calcul faptul că, inculpatul regretă cele comise, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului;

- circumstanțele atenuante care urmau a fi luate în considerație la stabilirea

pedepsei inculpatului erau săvârșirea infracțiunii de către un minor, recunoașterea și

căința sinceră de cele comise;

- cu titlu de circumstanță atenuantă urma a fi luată în considerație un concurs de

împrejurări grele de ordin personal și familial.

2021, apelul avocatului Zadorojnîi Andrei în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate alegațiile avocatului care a pledat

pentru recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că, inculpatul consideră că nu a fost observat de nimeni când a sustras telefonul

mobil, iar prejudiciul material în valoare de 4000 lei nu poate fi apreciat ca

considerabil, întrucât probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată

indică direct și incontestabil că inculpatul a comis infracțiunea imputată de

rechizitoriu.

Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că, inculpatul fiind audiat la etapa

urmăririi penale, în prezenta apărătorului Zadorojnîi Andrei, a reprezentantului legal

și pedagogului, a declarat că, după ce a sustras telefonul mobil de pe masă, i l-a arătat

2

vânzătoarei pentru a se amuza, doamna a venit după el, însă el a fugit sub podul de la

circ.

Astfel, sustragerea nu este ascunsă atunci când făptuitorul este convins că

acțiunile lui sunt evidente pentru cei din jur, iar specificul furtului, în raport cu

celelalte infracțiuni săvârșite prin sustragere, constă în modul ascuns de comitere al

faptei, ceea ce nu s-a constatat în cazul dat.

Referitor la calificarea sustragerii, săvârșită cu cauzarea de daune considerabile,

instanța de apel a reținut prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora,

caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea

materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În circumstanțele descrise supra, luând în considerație declarațiile părții

vătămate Alpatova Anna, instanța de apel a apreciat că în speță corect a fost reținut

că, valoarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de 4000 lei

reprezintă pentru partea vătămată, care are un salariul lunar de 3000 lei, proporții

considerabile și respectiv corect a fost reținut și semnul calificativ agravant stabilit de

lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de fond s-a condus de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, ajungând la concluzia de a aplica față de inculpat

o pedeapsă privativă de libertate sub formă de închisoare, sub limita minimă. După

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2),

lit. f) Cod Penal se califică ca infracțiune „gravă”. În conformitate cu art. 76 Cod

Penal, instanța de fond a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante – săvârșirea

infracțiunii de către un minor și recunoașterea vinovăției, iar circumstanțe agravante

nu au fost constatate. Instanța de apel a reținut că, inculpatul la momentul comiterii

infracțiunii, adică la data de 08 mai 2020 era minor, iar în conformitate cu art. 79 Cod

penal, această circumstanță este excepțională, temei pentru care, pedeapsa penală a

fost numită sub limita minimă. Totodată, cu referire la personalitatea inculpatului,

instanța de apel a reținut că, ultimul anterior a fost atras la răspundere penală.

În contextul circumstanțelor relevate supra, instanța de apel a respins solicitarea

de a stabili inculpatului o pedeapsă mai blândă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din

caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și din personalitatea inculpatului,

totodată, o pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea instituției suspendării

condiționate a executării pedepsei ar fi avut un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală

nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane.

3

La fel, s-au apreciat critic argumentele invocate de avocatul Zadorojnîi Andrei

potrivit cărora, inculpatul s-a căit de cele comise, a recunoscut vina în comiterea celor

imputate, or, aceste circumstanțe au fost evaluate și reținute de către instanța de fond

în procesul de individualizare a pedepsei penale, mai mult ca atât aceste circumstanțe

nu indică la faptul că, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

din partea acestuia este posibilă fără privarea lui de societate, deoarece inculpatul a

comis o infracțiune gravă, anterior fiind atras la răspundere penală.

În ceea ce privește faptul că, inculpatul la momentul comiterii faptei

prejudiciabile era minor, instanța de apel a notat că, s-a expus prin aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsa sub limita

minimă.

Cu referire la alegațiile care se referă la faptul că, inculpatul a comis infracțiunea

ca rezultat a unor circumstanțe grele, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate,

or, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva împrejurări care să

denote faptul că, inculpatul a acționat ca urmare a unor împrejurări grele de ordin

personal sau familial, iar în sensul dat, apărarea nu a prezentat careva probe

pertinente, concludente, utile și veridice.

Ținând cont de cele menționate anterior, instanța de apel a respins ca nefondată

solicitarea privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la caz nu au fost

stabilite careva circumstanțe pertinente în baza cărora să fie dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei, concluziile date fiind generate de faptul că,

inculpatul a comis o infracțiune gravă, s-a eschivat de a se prezenta în instanța de

judecată în fond și apel, anterior a fost judecat.

Totodată, instanța de apel relevă că, pedeapsa penală sub formă de închisoare,

raportat la prevederile art. 90 Cod penal– suspendarea condiționată a executării

pedepsei, ar fi imposibil de a fi pusă în executare, în contextul în care, inculpatul este

anunțat în căutare, respectiv, instanța de judecată ar fi în imposibilitate de a stabili în

sarcina inculpatului în conformitate cu alin. (6) art. 90 Cod penal, anumite obligații

pe care ultimul ar urma să le respecte pe perioada termenului de probațiune fixat, iar

pe de altă parte, nici organul de probațiune nu ar avea pârghiile de a controla

comportamentul inculpatului pe perioada dată, din moment ce, nu se cunoaște locul

de aflare al inculpatului Frunze Vladimir.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care

inculpatului să-i fie reîncadrată infracțiunea în baza art. 186 alin. (l) Cod penal cu

aplicarea pedepsei condiționate.

În motivare recurentul a indicat aceleași motive ca și în apel, menționând

suplimentar:

4

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge o parte din cerințele și argumente ale apelantului;

- acțiunile inculpatului urmau să fie încadrate în baza art. 186 alin. (l) Cod penal;

- instanța de fond și instanța de apel, încălcând art. 61, 75, 76, 78 Cod penal au

aplicat pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;

- instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul, că inculpatul este minor, are

situația dificilă;

- în cauză sunt prezente toate condițiile pentru dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate lui Frunze Vladimir, iar instanțele

inferioare nu au examinat oportunitatea numirii lui Frunze Vladimir a pedepsei cu

executare, adică s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor art. 90 Cod

penal;

- instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de

drept comise de instanța de fond și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță;

- nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei, se constată că

acesta a invocat temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12)

Cod de procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa,

instanța eronat i-a respins apelul și menținut sentința de condamnare.

Potrivit textului, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

5

penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Referitor la argumentele în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal le constată ca declarative și nu pot fi

acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe

cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios

și veridic răspunsuri în sentința adoptată și în decizia instanței de apel.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici

acesta nu și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de

apel au fost dovedite elementele infracțiunii prezente a art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

În esență, recurentul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă judecății,

ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului în baza art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, fiind oportună, în opinia sa recalificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 186 alin. (l) Cod penal.

Referitor la criticele expuse de către recurent, Colegiul Penal amintește că la

etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea

fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal

nu va examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt

stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de

inculpatul Frunze Vladimir.

Analizând materialele cauzei, Colegiul Penal constată că, alegațiile recurentului

privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor

inculpatului este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut soluția

instanței de fond, motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor expuse în

sentința primei instanțe. Or, din toate probele examinate și cercetate, instanța de apel

a constatat indubitabil și a motivat concluziile prin care constată că, inculpatul a comis

infracțiunea ce i s-a incriminat individualizate prin „jaf, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzare de daune în proporții considerabile”, adică art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Prin urmare, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale acuzării, fapt ce face ca concluzia

despre vinovăția lui Frunze Vladimir în săvârșirea infracțiunii prevăzute imputate să

6

fie una legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată în limita sancțiunilor prevăzute de

legea penală.

Referitor la a doua solicitare invocată în recurs privind aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul penal de asemenea o consideră neîntemeiată, deoarece

analizând decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat și în acest aspect

soluția în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința

inculpatului, concluzionând că nu este posibilă aplicarea pedepsei condiționate. Or

inculpatul nu este la prima abatere și anterior a fost atras la răspundere penală, sunt

prezente circumstanțe atenuante și excepționale, infracțiunea comisă se califică ca

infracțiune „gravă”, inculpatul la momentul comiterii infracțiunii era minor, ce a

permis instanțe de judecată să aplice în conformitate cu art. 79 Cod penal, pedeapsa

penală sub limita minimă.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei, rezultă că acesta nu este un drept al inculpatului, ci

o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul

să o acorde. Instanța de apel corect a conchis că inculpatul nu întrunește condițiile

necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite

și, respectiv, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu ar fi proporțională faptei

prejudiciabile săvârșite și persoanei inculpatului.

Colegiul penal notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în art. 427

alin. (1) pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75

și 90 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor

și condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, limitele în raport de

circumstanțe agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea

specială a Codului.

Criticile formulate de apărător în recursul ordinar au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

7

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Zadorojnîi Andrei nu și-au găsit

confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 13 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe FRUNZE Vladimir XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8