1ra-335/2021 — art.187 al.2 lit.e si f, 145 al.3 lit. h CP

1ra-335/2021 — art.187 al.2 lit.e si f, 145 al.3 lit. h CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-335/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

condamnat și de către avocatul acestuia, Croitor Alexei, în procedura de revizuire, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Frunza Ion xxx, născut la xxx, originar din xxx și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.10.2018 - 28.11.2018;

Instanță de apel: 03.04.2019 - 05.02.2020;

Instanță de recurs: 20.10.2020 - 03.02.2021.

a c o n s t a t a t :

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal,

la 3 ani închisoare, fără amendă și în baza art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal, la 23 ani

închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 25 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis, cu evidența la psihiatru și tratament sedativ.

aproximativ ora 22.00, inculpatul Frunza Ion, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în xxx, prin aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, în mod deschis a sustras de la

concubina sa, Nesterenco V., telefonul mobil de model „NOKIA 3310” la preț de 500 lei

și bani în sumă de 100 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu considerabil, în sumă

totală de 600 lei.

Tot el, la 03 septembrie 2005, a venit la domiciliul lui Gobjilă F., amplasat pe xxx,

unde în urma unui conflict, urmărind scopul de a o omorî pe ultima și folosind un pulover

în calitate de laț, cu o deosebită cruzime a strangulat-o și prin sugrumare cu mâna i-a

cauzat leziuni corporale grave, care au dus la decesul acesteia.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.art.187 alin.(2) lit. e), f) și 145 alin.(3) lit. h) Cod penal.

1

inculpatului Frunza Ion și menținută sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

24.11.2006 (f.d. 133-134, vol.II).

declarate de către Frunza Ion și de către partea vătămată Nesterenco V. au fost respinse ca

inadmisibile (vol.II, f.d. 179-184).

recalificate acțiunile lui Frunza Ion din prevederile art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal în

prevederile art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal și stabilită pedeapsa de 20 ani închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis (vol.III, f.d.63-67).

05.04.2012, 16.08.2012, 06.12.2012, 13.02.2014 au fost respinse ca inadmisibile

recursurile în anulare declarate de către condamnatul Frunze Ion (Vol.III, f.d. 92-95;

146-149; Vol.IV, f.d.46-53; 108-111).

procedurii de revizuire, menționând că nu este vinovat de comiterea infracțiunilor

imputate, invocând ca motive de revizuire atât pretinse abuzuri comise de către

procurorul participant la examinarea cauzei; comiterea încălcărilor de către ofițerul de

urmărire penală, expert etc., cât și încălcarea ordinii și modalității de efectuare a

expertizelor judiciare pe caz și lipsa probelor incriminatorii.

respins ca inadmisibilă cererea condamnatului Frunza Ion de revizuire a sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24.11.2006, prin care a fost condamnat în baza

art.187 alin.(2) lit. e), f) și art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal, la 25 ani închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a explicat condamnatului dreptul de a

depune cerere de revizuire a procesului penal în conformitate cu modul și ordinea

prevăzută de art.460 Cod de procedură penală.

integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie deschisă procedura de revizuire.

În motivarea cererii a indicat că, în cadrul dosarului penal de învinuire în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal, nu au fost audiați toți martorii

și nu a fost efectuată expertiza medico-legală pentru a fi stabilite în baza amprentelor

digitale și cui aparțin aceste amprente găsite pe corpul delict, cât și urmele lăsate pe gâtul

părții vătămate, or, consider că, dacă aceste probe ar fi fost cercetate în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond, atunci s-ar dovedi nevinovăția lui în comiterea acestei

infracțiuni.

prin care a solicitat admiterea apelului depus de condamnat, casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani din 28.11.2018 cu remiterea cauzei la rejudecare în vederea

examinării cererii de revizuire împotriva sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

24 noiembrie 2006.

În motivarea apelului, avocatul a făcut trimitere la hotărârile instanțelor de judecată

adoptate anterior pe acest caz și prevederilor art.art.384, 458, 459 și 460 Cod de

procedură penală în vederea susținerii apelului.

apelul condamnatului Frunza Ion și apelul suplimentar al avocatului Croitor Alexei, au

fost respinse și s-a menținut fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

2

din 28.11.2018.

11.1 În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia de a respinge ca inadmisibilă cererea condamnatului Frunza Ion de

revizuire a sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24.11.2006, prin care a fost

condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e), f) și art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal, la 25 ani

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat aceste împrejurări din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

La fel, instanța de apel, pentru a decide respingerea apelurilor declarate a făcut

trimitere la prevederile art.art. 458, 460, 462 Cod de procedură penală, notând că, în speța

dedusă judecății, instanța de fond corect și întemeiat a constatat, că temeiurile invocate de

către condamnatul Frunza Ion și anume, că nu au fost audiați martorii și expertiza

medico-legală a fost falsificată, deja au fost examinate, apreciate și au fost respinse de

către instanțele de judecată care s-au pronunțat asupra vinovăției condamnatului.

Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a concluzionat că în situația în

care Frunza Ion mai face referință și la careva încălcări a normelor de procedură penală,

acesta urma să se adreseze cu cererea de revizuire procurorului de nivelul instanței care a

judecat cauza în fond, adică la adjunctul procurorului-șef al mun. Chișinău, șef al

oficiului Rîșcani și nu judecătoriei, întrucât, după cum prevede norma legală, cererea de

revizuire se depune direct în instanța de judecată doar în două cazuri: - două sau mai

multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot concilia; - Curtea Constituțională a

recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Reieșind din cele enunțate supra, instanța de apel a considerat că, instanța de fond

corect a conchis, că la cazul dedus judecății Frunza Ion nu a respectat aceste prevederi

legale de depunere a cererii de revizuire la procurorul de nivelul instanței care a judecat

cauza în fond, adică la adjunctul procurorului-șef al mun. Chișinău, șef al oficiului

Râșcani, iar careva temeiuri legale pentru revizuirea procesului penal în privința

condamnatului Frunza Ion nu există, motiv din care a respins cererea de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

De asemenea, instanța de apel a menționat că sub acest aspect, se impune și

precizarea că, potrivit dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă

fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare pentru a fi deschisă procedura de revizuire a

sentinței de condamnare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, s-a adresat la procuratură cu cererea de a

fi inițiată procedură de revizuire a sentinței de condamnare potrivit prevederilor art.448

Cod de procedură penală, dar cererea sa a fost lăsată fără răspuns.

În continuare a relatat condamnatul că, a fost deținut ilegal în stare de arest

preventiv, pentru o perioada de 1 an și 9 luni fără mandat de arest. A fost impus să

semneze declarația de a recunoaște vinovăția.

3

La fel, nu este de acord cu concluziile experților care au fost falsificate și nu au dat

răspunsuri la întrebările acordate care ar demonstra vinovăția sau nevinovăția sa, iar

martorii care ar pute relata adevărul nu au fost audiați.

12.1. Condamnatul Frunza Ion a contestat cu recurs suplimentar decizia prin care a

fost respinsă cererea de inițiere a procedurii de revizuire, având aceleași revindicări și

argumente.

12.2. Avocatul Croitor Alexei în numele condamnatului, în temeiul pct.6) și 8)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitând remiterea

cauzei penale la rejudecare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, drept temei de revizuire a fost indicat -

alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care

independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat

este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau mai gravă decât cea pentru

care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a

dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată, în conformitate art.458 alin.(3)

pct.2) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor declarate, menționând

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

revizuire, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că,

inculpatul nu a indicat nici un temei de recurs, iar avocatul Croitor Alexei a invocat

temeiul prevăzute la art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiuni, însă

avocatul recurent nu a indicat care anume elemente ale infracțiunii incriminate

condamnatului nu au fost întrunite.

Or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin

constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal reține că avocatul recurent își exprimă dezacordul cu

decizia instanței de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzute la pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu

s-au pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței;

4

Însă, esența criticilor avansate de ambii recurenți se axează pe ideea că instanța de

apel neîntemeiat a respins cererea de revizuire a sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 24.11.2006 prin care Frunza Ion a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.

e), f) și art.145 alin.(3) lit. h) Cod penal.

În această ordine de idei, Colegiul penal notează că, la pronunțarea hotărârii de

respingere a cererii de revizuire atât prima instanță cât și instanța de apel corect au stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just au ajuns la concluzia de a respinge ca

inadmisibilă cererea condamnatului Frunze Ion în privința revizuirii sentinței de

condamnare.

Colegiul penal consideră că, sunt nefondate alegațiile recurenților precum că, ,,

instanța de apel nefondat a menținut hotărârea primei instanțe prin care a fost respinsă

cererea privind intentarea procedurii de revizuire a sentinței de condamnare”, deoarece la

judecarea apelurilor declarate, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza celor constatate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată,

așa cum este indicat în pct. 11.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-

o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a sublinia că, instanța de apel corect

a aplicat prevederile Capitolul V, Secțiunea II din codul de procedură penală, punctând

într-o manieră convingătoarea asupra respingerii cererilor de revizuire, ca fiind

inadmisibile.

Colegiul penal menționează că, în speța dedusă judecății, temeiurile invocate de

către recurenți și anume, că nu au fost audiați martorii și că expertizele sunt falsificate, au

fost examinate, apreciate și au fost respinse de către instanțele de judecată care s-au

pronunțat asupra vinovăției condamnatului.

De asemenea, din materialele dosarului Colegiul penal atestă că anterior, Frunza

Ion a depus mai multe cereri de recurs în anulare, toate fiind respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei penale concluzionează că, în situația

în care Frunza Ion mai face referință și la careva încălcări a normelor de procedură

penală, cum ar fi detenția ilegală în stare de arest preventiv sau impunerea semnării

declarațiilor de recunoașterea vinovăției, urma să se adreseze cu cererea de revizuire

procurorului de nivelul instanței care a judecat cauza în fond, adică la adjunctul

procurorului-șef al mun. Chișinău, șef al oficiului Rîșcani și nu instanțelor de judecată,

întrucât, după cum prevede norma legală, cererea de revizuire se depune direct în instanța

de judecată doar în două cazuri: - două sau mai multe hotărâri judecătorești

irevocabile nu se pot concilia; - Curtea Constituțională a recunoscut drept

neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Reieșind din cele enunțate supra, Colegiul penal consideră că la caz, Frunza Ion nu

a respectat aceste prevederi legale de depunere a cererii de revizuire la procurorul de

nivelul instanței care a judecat cauza în fond, iar careva temeiuri legale pentru a admite

recursul declarat nu există.

Mai mult ca atât, conform practicii judiciare, inclusiv și a Curții Europene pentru

Drepturile Omului, în temeiul art.6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil enunță

preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre elementele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă,

5

printre altele, că, o soluție definitivă (irevocabilă) a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii, chiar și în scopul reluării

procesului de judecată și a unei noi soluționări a cazului. Competența de rejudecare

(revizuire) a hotărârilor judecătorești definitive poate fi exercitată pentru a corecta erorile

de drept și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Existența a două păreri asupra

aceleiași probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

Totodată, Colegiul penal invocă că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă

în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie

1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să

solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul

reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire

a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile

justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un

recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în

cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și

obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către condamnat și de către

avocatul acestuia, Croitor Alexei, în procedura de revizuire, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Frunza Ion xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

6