1ra-989/2017 — art. 145 alin. 3 lit. h, 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-989/2017 — art. 145 alin. 3 lit. h, 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-989/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 iulie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2016, declarate de condamnatul

Frunza Ion Vasile, născut la

xx xxxxxxxx xxxx în r-nul Xxxxxxxx, locuitor al s.

Xxxxxxxxx, mun. Xxxxxxxx, cetățean al R. Moldova,

anterior condamnat prin:

1) decizia Judecătoriei Supreme din 07.03.1995, în

baza art. 102 alin. (5) Cod penal (1961), la 15 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.05.2016 – 04.07.2016,

instanța de apel: 24.11.2016 – 21.12.2016,

instanța de recurs: 22.05.2017 – 21.06.2017.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

2006, Frunza Ion a fost condamnat în baza art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal la 23

ani închisoare și în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 25 de

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, din 09.09.2005.

22.00, inculpatul Frunza Ion, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se în ap. xx din str. X. Xxxxx, xx/x, mun.

Xxxxxxxx, prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, în mod deschis a sustras de la concubina sa, Nesterenco V., telefonul

mobil de model „NOKIA 3310” la preț de 500 lei și bani în sumă de 100 lei,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu considerabil, în sumă totală de 600 lei.

Tot el, la 03 septembrie 2005, a venit la domiciliul lui Gobjilă F., amplasat

pe str. X. Xxxxx, xx/x, ap. xx, mun. Xxxxxxxx, unde în urma unui conflict,

1

urmărind scopul de a o omorî pe ultima și folosind un pulover în calitate de laț, cu

o deosebită cruzime a strangulat-o și, prin sugrumare cu mâna i-a cauzat leziuni

corporale grave, care au dus la decesul acesteia.

unei noi hotărâri prin care să fie achitat pe art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal.

Apelantul a invocat, că nu a comis omorul imputat.

2007, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a relevat că instanța de fond a adoptat o hotărâre legală și

întemeiată, corect apreciind probele administrate.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

achitat pe art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal.

Recurentul a invocat că nu a comis infracțiunea incriminată.

01 aprilie 2008, recursurile ordinare au fost respinse ca fiind inadmisibile.

Instanța de recurs a reținut că hotărârile contestate sunt legale și întemeiate.

judecătorești au devenit irevocabile.

suplimente, solicitând casarea acestor hotărâri, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie achitat pe art. 145 alin. (3) lit. h) Cod penal.

Recurentul a indicat, că nu a săvârșit această infracțiune.

recursurile în anulare au fost admise, casate parțial hotărârile atacate și pronunțată

o nouă hotărâre.

Acțiunile lui Frunza I. au fost reîncadrate din prevederile art. 145 alin. (3)

lit. h) Cod penal, în prevederile art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, stabilindu-i-se

pedeapsa de 20 de ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 22 de

ani închisoare.

În rest, hotărârile atacate au fost menținute.

suplimente, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat pe art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal.

Recurentul a invocat, că dosarul penal a fost fabricat, iar probele au fost

apreciate eronat de către instanțele judecătorești.

decembrie 2010, recursurile au fost declarate inadmisibile, ca fiind repetate.

Instanța de recurs a reținut că, conform art. 453 alin. (3) Cod de procedură

penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat.

2

suplimente, solicitând casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat, că probele au fost apreciate eronat de către instanțele

judecătorești.

decembrie 2011, recursurile au fost declarate inadmisibile, ca fiind repetate.

solicitând casarea hotărârilor judecătorești și remiterea cauzei la o nouă rejudecare

în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că hotărârile judecătorești sunt ilegale, bazate pe

presupuneri.

aprilie 2012, recursul a fost declarat inadmisibil, ca fiind repetat.

suplimente, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că nu a comis infracțiunea de omor imputată.

august 2012, recursurile au fost declarate inadmisibile, ca fiind repetate.

suplimente, în care a solicitat să fie achitat.

Recurentul a invocat că nu a comis infracțiunea de omor incriminată.

iulie 2013, recursurile au fost declarate inadmisibile, ca fiind repetate.

care a solicitat să fie achitat.

Recurentul a indicat că nu a comis infracțiunea de omor, iar instanțele au dat

o apreciere greșită probelor.

februarie 2014, recursurile au fost declarate inadmisibile, ca fiind declarate repetat.

care a solicitat să fie achitat.

Recurentul a invocat că nu a comis infracțiunea incriminată.

martie 2017, recursul a fost declarat inadmisibil, ca fiind repetat.

sentinței judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 24.11.2006.

Condamnatul a menționat că, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din

23.02.2016, a fost declarată neconstituțională aflarea inculpatului în stare de arest

mai mult de 12 luni, prelungirea termenului de arest mai mult de 30 de zile și

aflarea inculpatului în stare de arest în lipsa unui mandat de arest, iar prevederile

art. 186 alin. (5), (9) Cod de procedură penală au fost declarate neconstituționale.

3

Conform art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală, revizuirea poate fi

cerută în cazurile în care Curtea Constituțională a recunoscut drept

neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a statuat că în ședința de judecată, condamnatul a solicitat

deschiderea procedurii de revizuire, menționând că nu este vinovat de comiterea

infracțiunilor comise, invocând ca motiv de revizuire doar deținerea sa în stare de

arest pe un termen ce depășește 12 luni.

Însă, efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016, nu se

extind asupra persoanelor în privința cărora există o sentință de condamnare.

Astfel, motivele invocate de Frunza I. în susținerea cererii de revizuire nu se

încadrează în prevederile art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală și nu

sunt aplicabile speței.

Or, interpretarea eronată a prevederilor Hotărârii Curții Constituționale nr. 3

din 23.02.2016, privind declararea neconstituțională a prevederilor Codului de

procedură penală cu referire la termenul deținerii în stare de arest preventiv, nu

constituie temei de revizuire a sentinței de condamnare pronunțate în privința

condamnatului.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de revizuire și

înlăturate toate erorile comise.

Apelantul a invocat, că s-a aflat mai mult de 12 luni în penitenciar,cu

încălcarea prevederilor art. 186 alin. (5) și (9) Cod de procedură penală, care au

fost declarate recent neconstituționale.

Având în vedere, că legea respectivă a fost declarată neconstituțională, urma

să se recunoască și că celor care se dețin în penitenciare le-au fost încălcate

drepturile prevăzute de art. 5,1 al Convenției, el fiind deținut mai mult de 9 luni

fără eliberarea mandatului.

Totodată, la examinarea acestui dosar penal au fost admise mai multe erori.

decembrie 2016, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 458 alin. (3) Cod de procedură

penală, revizuirea poate fi cerută în cazurile în care Curtea Constituțională a

recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă, iar

conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016, au fost declarate

neconstituționale prevederile de la alin. (3), sintagma „90 de zile” de la alin. (5),

(8), (9) ale art. 186 Cod de procedură penală, ca fiind contrare art. 25 alin. (4) din

Constituția R.M.

Deci, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională legea aplicată la

acel moment.

Sub acest aspect, instanța de fond, corect a reținut că efectele Hotărârii

Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 nu se extind asupra persoanelor în

privința cărora există o sentință de condamnare.

4

Este justă concluzia instanței de fond că motivele invocate de condamnat nu

se încadrează în prevederile art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală și nu

sunt aplicabile speței, or, interpretarea eronată a prevederilor Hotărârii Curții

Constituționale nr. 3 din 23.02.2016, privind neconstituționalitatea prevederilor

Codului de procedură penală, cu referire la termenul deținerii în stare de arest

preventiv, nu constituie temei de revizuire a sentinței de condamnare pronunțate în

privința condamnatului.

Declararea neconstituționalității prevederilor art. 186 Cod de procedură

penală cu privire la termenul deținerii în stare de arest preventiv nu afectează

fondul cauzei penale și nu poate constitui un temei de revizuire a sentinței de

condamnare, potrivit art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală.

Totodată, efectele Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 nu se

extind asupra persoanelor care ispășesc pedeapsa sub formă de închisoare și în

privința cărora există deja o sentință de condamnare, ci acestea se referă la

persoanele care se află în stare de arest preventiv la momentul intrării în vigoare a

hotărârii menționate, începând cu 23.02.2016.

Argumentele invocate în cererile de apel, sunt neîntemeiate și nu pot servi

temei de admitere a apelului.

dezacordul cu hotărârile menționate.

Recurentul a invocat că i-a fost încălcat dreptul prevăzut de art. 25 alin. (4)

din Constituția R. Moldova, fiind deținut mai mult de 12 luni în Penitenciarul nr.

13 în condiții umilitoare, în baza art. 186 alin. (5) și (9) Cod de procedură penală,

care au fost declarate neconstituționale.

În dosarul penal sunt 2 expertize bazate pe presupuneri și declarațiile

mincinoase ale martorilor acuzării, pe care nimeni nu i-a văzut și care nu au fost

prezenți în ședință.

28.1. La 26.04.2017, condamnatul a mai declarat un recurs ordinar, indicând

că cauza a fost judecată incorect.

Recurentul a invocat că prin deținerea sa în arest preventiv i-a fost încălcat

dreptul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Constituția R. Moldova, fiind deținut mai

mult de 12 luni în Penitenciarul nr. 13.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

5

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul condamnatului din 21.02.2017, în pofida prevederilor

enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori

de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 30. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al condamnatului cu circumstanțe în fapt și

în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri

neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul din 21.02.2017 nu îndeplinește cerințele

legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În al doilea rând, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și

(5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua

de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă

ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul

primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin.

(2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public

dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.

Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia

de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se

expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul ordinar din 26 aprilie 2017(pct. 28.1.

din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța

de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 decembrie 2016, în prezența

condamnatului și avocatului Botnaru Grigore, comunicând că decizia motivată va

fi pronunțată la 17 ianuarie 2017, ulterior fiind amânată pronunțarea deciziei

motivate pentru data de 31 ianuarie 2017, fapt realizat la această dată și consemnat

în respectivul proces-verbal, în prezența avocatului condamnatului – Botnaru

Grigore și în lipsa condamnatului, acestuia fiindu-i expediată copia de pe hotărârea

motivată (vol. IV, f.d. 198-201, 209-2010).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 31 ianuarie 2017,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 03 martie 2017.

6

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, respectivul recurs ordinar a fost depus

la oficiul poștal la 21 aprilie 2017 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 26

aprilie 2017, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. V, f.d. 15-28, pct. 28.1. din

decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar din 26 aprilie 2017 este declarat peste

termen, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar din 21 februarie 2017, declarat de

condamnatul Frunza Ion Xxxxxx împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 iulie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2016, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Inadmisibilitatea recursului ordinar din 26 aprilie 2017, declarat de

condamnatul Frunza Ion Xxxxxx împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 iulie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 decembrie 2016, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7