1ra-270/21 — art. 217 alin. 3 lit. c CP

1ra-270/21 — art. 217 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-270/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecătorii- Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 august 2020, în cauza

penală în privința lui

Frunza Ion xxxxx, născut la xxxxx,

originar mun. xxxxx, str. xxxxx, ap. xxxxxx,

domiciliat în mun. xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.03.2017 –20.12.2019;

Instanța de apel: 20.01.2020 – 12.08.2020;

Instanța de recurs: 28.09.2020 – 20.04.2021.

A C O N S T A T A T:

2019, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Frunza Ion

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal

la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare

a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

circulației ilegale a drogurilor fără scop de înstrăinare, a săvârșit o faptă

prejudiciabilă în următoarele circumstanțe:

La 18 februarie 2016, în rezultatul efectuării unei percheziții autorizate,

la domiciliul lui Frunza Ion, situat în mun xxxxx, au fost depistate și ridicate 3

file din staniol cu substanțe lipicioase de culoare cafenie în interior și două

pachețele din polietilenă de tip „zip lock” cu depuneri de substanță cafenie pe

pereții interiori, asemănătoare cu heroina.

1

Drept urmare, în urma supunerii obiectelor ridicate, în cadrul

percheziției menționate, unei expertize chimice, conform raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-946 din 03.03.2016 s-a stabilit că: „Substanța

lipicioasă de culoare cafenie din 3 (trei) file de staniol (l,737g, 134g, l,189g) și

pe pereții interiori a două pachețele din polietilenă de tip „zip lock” deteriorată

transparentă (depuneri neesențiale de substanță de culoare cafenie-închis-

0,035g și 0,022g), reprezintă heroină - substanță narcotică, neutilizată în

scopuri medicale. Masa totală a substanței narcotice heroină constituie 2,117 g

(l,737g+0,134g+0,189g+0,035g+0,022g).” Heroina, în cantitatea menționată,

conform prevederilor Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 79 din 23.01.2006,

privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care

conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,

constituie proporții mari.

Acțiunile lui Frunza Ion au fost încadrate în baza art. 217 alin. (3) lit. c)

din Codul penal, circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică

păstrarea și transportarea drogurilor săvârșită în proporții mari, cu utilizarea de

drogurilor a căror circulație în scopuri medicale este interzisă.

Chișinău, oficiul Principal, Rusu Olesea, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

căreia Frunza Ion să fie condamnat în art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal la 2 (doi)

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a

substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 3 (trei) ani.

3.1. În susținerea apelului, procurorul a menționat că prima instanță greșit

i-a aplicat inculpatului Frunza Ion pedeapsa prin prisma prevederilor art. 90

Cod penal, or constatând prin sentință vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, instanța de fond urma a ține cont, la stabilirea pedepsei,

de toate circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în

societate, de personalitatea inculpatului, și anume că la moment nu era implicat

în activitate stabilă și utilă societății, că infracțiunea de care este învinuit este

din categoria celor mai puțin grave, precum și de faptul că traficul ilicit de

substanțe narcotice și consumul abuziv de droguri este problema majoră a

societății, care și menține tendințele de influență negativă atât asupra situației

infracționale, cât și asupra sănătății publice.

Indică, că pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani, va restabili echitatea socială și va preveni comiterea de

noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și din partea altor persoane.

2020 apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței, fără

modificări.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că la

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept ale cauzei și just a ajuns la concluzia că inculpatul Frunza Ion a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal,

aplicându-i o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

Concomitent, instanța de apel a menționat, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Frunza Ion, instanța de fond a respectat prevederile art. art. 6, 7,

61, 75 – 78 din Codul penal, a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederile art.

3641 alin. (4) Cod penal, s-a căit sincer de cele comise, astfel justificat a

considerat necesar aplicarea în privința lui Frunza Ion a unei pedepsei penale

sub formă de închisoare cu aplicarea art. 90 din Codul penal.

4.2. Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

august 2020, a fost corectată eroarea materială evidentă din decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 august 2020, prin înlocuirea sintagmei

„Decizia motivate va fi pronunțată public la 14 septembrie 2020, orele 14.00”

cu sintagma „ Decizia motivată va fi pronunțată public la 21 august 2020, orele

14.00””.

recurs ordinar prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea ce ține

de individualizarea pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea solicitărilor sale, recurentul, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a menționat că cuantumul

pedepsei numite inculpatului Frunza Ion dar și modalitatea de executare a

pedepsei închisorii aleasă de către instanța de fond în privința respectivului nu

este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta săvârșită

dar și impactul social al ei.

Precizează acuzarea, că ținând cont de raționamentul de aplicare a

prevederilor art.90 Cod penal, în cauza inculpatului Frunza Ion nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoarea, or, personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune

conduite, care ar fi permis instanțelor de fond și apel de a da dovadă de

clemență în privința respectivului.

Consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului Frunza Ion cu suspendare

condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (3) lit. c) Codul penal, care este o infracțiune din categoria celor mai puțin

grave, este prea blândă și contrară prevederilor art.61 din Codul penal, astfel

3

nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni din partea lui cât și din partea altor persoane.

Relevă, că la stabilirea pedepsei, instanțele de fond și apel nu au dat

deplină eficiență prevederilor art.61 Cod penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă, că

acuzatorul de stat invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau când 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal lărgit conchide că

acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent,

și anume din motivul că, în opinia sa, instanța de apel greșit a menținut sentința

în partea stabilirii în privința inculpatului a unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal.

Raportând însă argumentele invocate la circumstanțele speței, Colegiul

penal relevă, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit

atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt

și de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

4

ținând cont de prevederile art. art. 61, 75-77, 84, 87, 90 Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de

apel corect a conchis, că vinovăția inculpatului Frunza Ion este pe deplin

dovedită și acțiunile lui just au fost încadrate în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod

penal, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de pînă la 4 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel corect a reținut opinia primei instanțe privind

stabilirea unor noi limite de pedeapsă aplicabile în privința inculpatului, în baza

cărora i-a fost stabilită inculpatului Frunza Ion, pentru infracțiunea comisă, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, o pedeapsă definitivă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, pe un termen de probațiune de 2 ani.

În practica judiciară constantă a fost statuat, că prin sintagma „limitelor de

pedeapsă prevăzută de lege” legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în

care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul

prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel corect a

stabilit măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea

căreia au luat în considerație, că Frunza Ion și-a recunoscut vina și se căiește

5

sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Subsecvent, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

În privința dezacordului procurorului cu aplicarea de către instanța de

apel a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, Colegiul penal

lărgit menționează, că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a

fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea

condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Așadar, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală

și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă

de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

6

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale

ale infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și

socială etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că

instanța de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de faptul că potrivit art.

16 Cod penal, infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, săvârșită din intenție, iar art. 90 Cod penal nu

interzice dispunerea suspendării condiționate a executării pedepselor pentru

săvârșirea acestui gen de infracțiuni, că inculpatul Frunza Ion a recunoscut vina

integral, s-a căit de cele comise, anterior a fost condamnat, de circumstanțele

atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așadar, în contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul penal lărgit

consideră că atât instanța de apel, cât și prima instanță corect au ajuns la

concluzia, că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării acesteia

pentru o perioadă de probațiune, întrucât în acest caz scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece din circumstanțele

speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul social al acțiunilor sale

infracționale.

Relevant, la caz, Colegiul penal lărgit constată și faptul, că temeiurile

invocate de către recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect

de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța

judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanța de apel

și-a argumentat hotărârea în sensul menținerii aplicării art. 90 Cod penal,

corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii

7

echității sociale. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost

constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate,

deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția

acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror urmează a fi respins, ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 august 2020, în cauza penală

în privința lui Frunza xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

8

20 aprilie 2021 Dosarul nr. 1ra-270/21

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-l pe Frunza xxxxx.

aprilie 2021, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Tăut

Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 august

2020, în cauza penală în privința lui Frunza xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

ordinar urma a fi admis sub aspectul individualizării pedepsei, în partea excluderii

art.90 Cod penal, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

august 2020 și pronunțată în această parte o nouă hotărâre privind excluderea

aplicării art.90 Cod penal.

Consider, că instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, cauza

fiind soluționată în ordinea prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală, a luat în

considerație gravitatea infracțiunii incriminate, personalitatea inculpatului, însă

soluția instanței de fond, menținută prin Decizia instanței de apel în partea

suspendării executării pedepsei cu închisoarea, conform art. 90 Cod penal o consider

eronată, fiind deacord cu argumentele recurentului.

Sunt solidară cu argumentele recurentului, precum că instanțele de fond n-au

luat în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului,

ținând cont de rolul și comportamentul acestuia în timpul și după la comiterea

infracțiunii și consecințele acesteia.

Or, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, în

baza cărora instanța de judecată a redus pedeapsa, în conformitate cu prevederile

art. 364/1 Cod de procedură penală, în lipsa altor circumstanțe atenuante și în

prezența unor circumstanțe care confirmă că personalitatea inculpatului,

comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii, nu pot servi temei de aplicare

a prevederilor art.90 Cod penal.

9

Astfel, inculpatul Frunza Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.

(3) lit.c) din Codul penal, circulația ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare,

adică păstrarea și transportarea drogurilor săvârșită în proporții mari, cu utilizarea

de drogurilor a căror circulație în scopuri medicale este interzisă.

Aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu este

una echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanța de fond urma să

țină cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care

a fost comisă fapta, circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în societate,

de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere penală, antecedentul

penal fiind stins, și anume că la moment nu era implicat în activitate stabilă și utilă

societății, precum și de faptul că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul

abuziv de droguri este problema majoră a societății, care și menține tendințele de

influență negativă atât asupra situației infracționale, cât și asupra sănătății publice.

Aceste circumstanțe, n-au fost elucidate de către instanța de apel, la caz

argumentele procurorului indicate în recurs fiind întemeiate.

Având în vedere cele menționate cât și materialele cauzei, consider că doar prin

executarea reală a pedepsei, inculpatul v-a conștientiza gravitatea acțiunilor sale,

precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare

a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestora, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului ordinar

declarat, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 august

2020, în partea individualizării pedepsei, privind excluderea aplicării art.90 Cod penal,

în cauza penală de învinuire a lui Frunza Ion.

Judecător Cobzac Elena

10