1re-26/2022 — art. 473-2 CPP

Dosarul nr. 1re-26/2022

(1-21065415-01-1r/e-15022022)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare declarat de condamnatul Moisa Alexandru, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15

decembrie 2021,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.05.2021 – 31.05.2021;

Instanța de recurs: 07.09.2021 – 15.12.2021;

Instanța de recurs în anulare: 15.02.2022 – 02.03.2022.

c o n s t a t ă:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. h) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 22 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis. Sentința respectivă a fost menținută prin decizia

Curții de Apel Cahul din 20 iunie 2006.

Prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2009, acțiunile

lui Moisa Alexandru au fost reîncadrate din prevederile art. 145 alin. (3) lit. h) Cod

penal, în prevederile art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 20 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 31 mai 2021 s-au respins

ca neîntemeiate plângerile lui Moisa Alexandru împotriva condițiilor de detenție din

Penitenciarul nr. 1 Taraclia în perioadele 15.01.2020-05.03.2021 și 12.04.2021-

31.05.2021.

S-a respins plângerea depusă de condamnatul Moisa Alexandru împotriva

administrației Penitenciarului nr. 1 Taraclia, referitoare la condițiile de detenție pentru

perioada 05.03.2007-14.01.2020 care, conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului sau ale prevenitului,

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

1

înaintat recurs asupra încheierii instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu

reducerea pedepsei pentru detenția în condiții precare în Penitenciarul nr.1 Taraclia,

unde se deține din 05 martie 2007 în condiții contrare art. 3 CEDO.

Drept motiv invocă că, rapoartele privind condițiile de detenție în Penitenciarul

nr. 1 Taraclia au demonstrat faptul că condițiile de detenție au fost precare. Solicită

aplicarea în privința sa a prevederilor art. 385, 4732 Cod de procedură penală, cu

reducerea pedepsei în temeiul art. 3 CEDO.

2021, a fost respins recursul declarat de condamnat, cu menținerea încheierii

contestate fără modificări.

4.1 În motivarea concluziei sale, instanța de recurs a menționat că, instanța de

fond corect a respins plângerea condamnatului privind condițiile de detenție care

afectează grav drepturile condamnatului.

Potrivit procesului-verbal de reținere, Moisa Alexandru a fost reținut la data de

07 decembrie 2005.

Potrivit raportului prezentat de Penitenciarul nr. 1 Taraclia, în conformitate cu

prevederile art. 4733 alin. (2) Cod de procedură penală, Moisa Alexandru a fost deținut

în P-5 Cahul în perioada 08.02.2019-19.03.2019, 22.03.2019-07.04.2019, ceea ce

constituie 59 zile (f.d. 50-53).

În Penitenciarul nr. 5 Cahul, condamnatul Moisa Alexandru s-a deținut în

perioada 16.12.2005-04.03.2007, 13.07.2018-22.07.2018, 25.11.2019-08.12.2019;

În Penitenciarul nr. 16 Pruncul condamnatul Moisa Alexandru s-a deținut în

perioada 06.03.2021-11.04.2021;

În perioada 10.02.2020-23.02.2020, Moisa Alexandru s-a deținut Penitenciarul

nr. 5 Cahul;

În Penitenciarul nr. 1 Taraclia, Moisa Alexandru s-a deținut în perioadele

05.03.2007- 12.07.2018, 23.07.2018- 24.11.2019, 09.12.2019- 05.03.2021,

12.04.2021- 31.05.2021- până în prezent.

În ședința de judecată condamnatul a invocat că a fost deținut în condiții inumane

în Penitenciarul nr. 1 Taraclia, care în opinia ultimului constituie condiții de detenție

contrare art. 3 din CEDO.

Instanța de fond, examinând cererea condamnatului a constatat netemeinicia

plângerii depuse de condamnat, constatând că pretențiile lui Moisa Alexandru pentru

perioada 05.03.2007-14.01.2020 au fost deja supuse examinării de Instanțele de

judecată, pedeapsa condamnatului fiind redusă.

Colegiul judiciar a considerat că instanța de fond a determinat toate

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea justă a cauzei, a apreciat

probele prezentate de părți, complet, în ansamblul lor, corect a aplicat normele de

drept material și întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge plângerea condamnatului

Moisa Alexandru.

Din materialele cauzei s-a constatat că anterior Moisa Alexandru a mai depus

plângere împotriva administrației instituțiilor penitenciare referitoare la condițiile de

2

detenție, care prin încheierea Judecătoriei Cahul sediul Central din 30 septembrie

2020, a fost admisă parțial, constatându-se deținerea în condiții contrare art. 3 CEDO

a lui Moisa Alexandru în penitenciarul nr. 5 Cahul în calitate de prevenit în perioada

16.12.2005-26.03.2006, fiind redusă pedeapsa neexecutată a lui Moisa Alexandru,

calculându-se 2 zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, ceea ce constituia

202 zile. Iar în calitate de condamnat în perioada 27.03.2006 – 05.03.2007,

13.07.2018-23.07.2018, 25.11.2019-09.12.2019, fiind redusă pedeapsa cu 74 de zile

calculându-se 2 zile de reducere pentru 10 zile de detenție, iar în total termenul

pedepsei neexecutate a fost redus cu 276 zile. În rest, plângerea condamnatului a fost

respinsă ca neîntemeiată ( f.d. 30-31).

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2020, a fost casată parțial

încheierea Judecătoriei Cahul sediul Central din 30 septembrie 2020, în partea

respingerii ca neîntemeiată a plângerii depuse împotriva condițiilor de detenție în

Penitenciarul nr. 1 Taraclia, fiind rejudecată cauza în această parte și pronunțată o

nouă hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva condițiilor

de detenție în Penitenciarul nr. 1 Taraclia în perioada executării pedepsei de la

20.10.2015 până la 14.01.2020. A fost respinsă ca fiind tardivă plângerea

condamnatului împotriva condițiilor de detenție în Penitenciarul nr. 1 Taraclia în

perioada executării pedepsei de la 05.03.2007 până la 20.10.2015. În rest, încheierea

Judecătoriei Cahul sediul Central din 30 septembrie 2020, a fost menținută. (f.d.32-

34)

Astfel, instanța de recurs a constatat că prin încheierea în cauză, pretențiile

condamnatului privind constatarea deținerii sale în condiții contrare art. 3 CEDO în

Penitenciarul nr. 1 Taraclia în perioada 05.03.2007– 14.01.2020, a fost suspusă

anterior examinării de către instanță, fapt ce exclude examinarea repetată a pretențiilor

înaintate de condamnat, circumstanță ce indică asupra justeței soluției primei instanțe

care a respins plângerea condamnatului în această parte.

Condamnatul în plângerea depusă, a solicitat aplicarea remediului

compensatoriu privind condițiile de detenție în Penitenciarul nr.1-Taraclia și pentru

perioada 15.01.2020-05.03.2021 și 12.04.2021-31.05.2021, care afectează grav

drepturile condamnatului în cadrul executării pedepsei, garantate de art. 3 CEDO.

Reieșind din jurisprudența CEDO și rapoartele Comitetului european pentru

prevenirea torturii, s-a constatat că Moisa Alexandru, executând pedeapsa în

Penitenciarul nr.1- Taraclia, în perioada executării pedepsei 15.01.2020- 05.03.2021

și 12.04.2021- 31.05.2021 a fost deținut în condiții adecvate, care nu întrunesc

aspectele unui tratament contrar art. 3 CEDO.

4.2 În conformitate cu prevederile art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești au devenit irevocabile.

declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea deciziei Curții de Apel Comrat și

aplicarea prevederilor art. 4732 Cod de procedură penală.

3

În motivarea recursului se referă la condițiile de detenție care afectează grav

drepturile sale și prin urmare cere reducerea pedepsei în temeiul art. 3 CEDO.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Hotărârea judecătorească irevocabilă, împiedică redeschiderea procesului penal

cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către Colegiul

penal.

Or, Colegiul reiterează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

stipulează exhaustiv care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și

anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alin. (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este

declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Conform art. 456 alin. (1) coroborat cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul

în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455

Cod de procedură penală.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică cerințele cărora

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special este descris conținutul

acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea expresă a

temeiurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

În ceea ce privește recursul declarat în speță, Colegiul penal conchide că acesta

nu este motivat de recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele

ierarhic inferioare la judecarea acestei cauze, mai mult ca atât, se constată că

recurentul invocă motive care nu respectă cerințele recursului în anulare. Mai mult,

recurentul s-a adresat anterior cu astfel de plângerea care a fost admisă parțial și a fost

redus din termenul neexecutat al pedepsei.

În asemenea condiții, Colegiul penal conchide că titularul recursului nu a

respectat cerințele legale cu privire la întocmirea unei cereri de recurs în anulare,

ignorând prevederile art. 455 Cod de procedură penală în acest aspect.

4

453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Moisa

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15

decembrie 2021, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 22 aprilie 2022.

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5