1ra-1852/21 — art.264 alin. 3, lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin. 3, lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1852/21 — art.264 alin. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1852/21
1-20043379-01-1ra-23082021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
14 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte –Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion
a judecat în baza materialelor cauzei, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021, în cauza
penală în privința lui
Alsulaiman Аlmаnsоur XXXXX
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 30.04.2020– 26.05.2020;
Instanța de apel: 08.07.2020 – 01.06.2021;
Instanța de recurs: 23.08.2021 – 14.03.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 26 mai 2020, pronunțată
în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Alsulaiman Аlmаnsоur a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)
Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3
(trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip deschis.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Alsulaiman Аlmаnsоur prin
sentință a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.
A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții
vătămate Sîrbu Viorica și s-a dispus a fi încasat de la Alsulaiman Аlmаnsоur în
beneficiul lui Sîrbu Viorica suma de 200 000 (două sute mii), 00 lei cu titlu de
prejudiciu moral, în rest pretențiile din acțiune s-au respins.
S-a încasat de la Alsulaiman Аlmаnsоur cheltuielile judiciare în beneficiul
statului în sumă de 2 258 lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că, Alsulaiman Almansour, la 12 martie 2020, aproximativ la ora 19.17,
conducând automobilul de model „Chevrolet Aveo” cu numărul de înmatriculare XXX xxx,
având ca pasager pe Gorgos Vitalie, se deplasa pe traseul R-6 „Bălți-Orhei”, direcțional
mun. Orhei, în regiunea km 50+51,10(m), s. Pelivan, r-nul Orhei. În timpul deplasării,
1
ajungând la trecerea nedirijată pentru pietoni în sat. Pelivan, șoferul Alsulaiman
Almansour, întrând în zona de acțiune a indicatorului de avertizare 1.20 „Trecere pentru
pietoni” și a marcajului rutier 1.14.1, nu a asigurat securitatea la trafic și nu a acordat
prioritate pietonului la trecerea pentru pietoni nedirijată semnalizată prin indicatoarele și
marcajele corespunzătoare, și încălcând prevederile pct. 11 lit. f) al Regulamentului
Circulației Rutiere conform căruia „Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul
deplasării este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația
nedirijată. În cazul în care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun
vehicul, conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua
deplasarea numai asigurându-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni” și ale
pct.45. 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia: 1) „Conducătorul
trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent
seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)
dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică
a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) iar în cazul în care în
limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă
viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, și ca urmare
cu automobilul pe care îl conducea a comis tamponarea pietonului Sîrbu Ștefan care în acel
moment traversa carosabilul la trecerea nedirijată pentru pietoni semnalizată prin marcajul
rutier 1.14.1, de la stânga spre dreapta relativ deplasării unității de transport.
În rezultatul accidentului rutier pietonul Sîrbu Ștefan, conform raportului de expertiză
judiciară nr.202026C0047 din 31.03.2020 a decedat în rezultatul șocului hemoragic, ca
urmare a hemoragiei interne abundente, datorate traumei contuze a toracelui, cu lezarea
hilului pulmonar bilateral.
Potrivit învinuirii înaintate și rechizitoriului întocmit, prin acțiunile sale intenționate
Alsulaiman Almansour a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod
penal pe semnele: încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care
conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul unei
persoane.
Prima instanță a stabilit că acțiunile infracționale ale inculpatului Alsulaiman
Almansour cuprind elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod
penal pe semnele: încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care
conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul unei
persoane.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
- procurorul în Procuratura raionului Orhei, Carasec Ana, solicitând admiterea
apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Alsulaiman Аlmаnsоur să
fie recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)
Cod penal și în baza acestei Legi, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de 4 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciarul de tip deschis cu anularea dreptului de a
2
conduce mijloace de transport; în termenul de pedeapsa să fie inclus termenul
aflării inculpatului în arestul preventiv de la 12.03.2020, ora 21-10; admiterea
acțiunii civile înaintate de către succesorul părții vătămate, Sîrbu Viorica.
Automobilul de model „Chevrolet Aveo” cu numărul de înmatriculare XXX xxx,
care a fost recunoscut și anexat în calitate de corpul delict, la rămânerea sentinței
definitive de restituit proprietarului cet. Trofim Alexei; de încasat de la Alsulaiman
Almansour cheltuielile judiciare în mărime de 2 258 lei;
- avocatul Pavliuc Ghenadie în numele succesorului părții vătămate Sîrbu
Viorica, solicitând admiterea și examinarea apelului, casarea sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cet. Alsulaiman Almansour să fie
recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod
penal și să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră decât cea prevăzută în sentința
indicată, adică de a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare, iar în ce privește
latura civilă, de încasat de la cet. Alsulaiman Almansour în folosul succesorului
părții vătămate Sîrbu Viorica prejudiciul moral în sumă de 1 000 000 (un milion) lei.
3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:
- instanța în fond a admis o apreciere detașată de principiile generale ale
procesului penal, a circumstanțelor importante pentru individualizare pedepsei,
interpretând extensiv și defavorabil atât normele Codului de procedură penală, cât
și normele Codului penal, fapt ce a adus la aplicarea unei pedepse care nu este
proporțională cu circumstanțele cazului, inclusiv gravitatea infracțiunii;
- instanța de judecată just l-a recunoscut culpabil, însă neîntemeiat a ajuns la
concluzia despre aplicarea față de inculpatul Alsulaiman Almansour a pedepsei sub
formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării ei;
- instanța nu a reținut și nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare
a pedepsei și care nici într-o măsură nu motivează aplicarea unei pedepse față de
Alsulaiman Almansour în condițiile art. 90 Cod penal;
- repararea părțială/totală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune,
luând în considerație gradul prejudiciabil al infracțiunii, caracterul acesteia și
modalitatea săvârșirii, nu este suficient de a reține ca fiind o circumstanță
atenuantă;
- rolul decisiv asupra individualizării pedepsei este gravitatea și consecințele
acestei infracțiuni pentru familia victimei decedate, doi copii minori, care au rămas
fără tată la această vârstă fragedă, de impactul acestei infracțiuni asupra stării de
sănătate a succesorului părții vătămatei, care urmează sesiuni de consiliere la
psiholog;
- simpla conștientizare de către justițiabil a faptului că, pentru săvârșirea
oricărei infracțiuni se aplică inevitabil o pedeapsă, contribuie la prevenirea
săvârșirii infracțiunilor de către persoanele predispuse.
- atât timp cât justițiabilului i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de
închisoare cu aplicarea art. 90 Cod penal, nu se poate vorbi că el a conștientizat rolul
3
lui negativ în societate, odată ce acesta a lipsit persoana de viață.
3.2 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Pavliuc Ghenadie în numele
succesorului părții vătămate Sîrbu Viorica a invocat că:
- sentința este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei, ca fiind una prea
blândă, or, instanța de judecată trebuia să ia în considerație cerințele art. 61 și 75
Cod penal;
- pedeapsa aplicată inculpatului Alsulaiman Almansour nu este una echitabilă
în raport cu fapta comisă, personalitatea inculpatului și circumstanțele agravante;
- infracțiunea comisă de către cet. Alsulaiman Almansour se clasifică ca fiind
una gravă, în cadrul urmării penale, nu a recunoscut vina, prin orice metode încerca
să ducă organul de urmărire penală în eroare, astfel intenționa să se eschiveze de la
răspundere penală, aceasta demonstrând indeferența lui Alsulaiman Almansour
față de faptele sale, care le-a săvârșit împotriva familiei Sîrbu. Refuzul lui
Alsulaiman Almansour de a recunoaște vina în cadrul urmăririi penale atestă faptul
că, nu conștientizează pericolul social al faptelor comise, nu conștientizează propria
responsabilitate referitor la săvârșirea infracțiunii și pagubele cauzate prin aceasta;
- pe parcursul examinării cauzei inculpatul nu a încercat să se intereseze de la
familia Sîrbu, care este prejudiciul cauzat prin infracțiune, precum nici nu a
contribuit la achitarea prejudiciului moral stabilit prin sentința instanței de judecată;
-pedeapsa neprivativă de libertate stabilită de instanța de fond inculpatului nu
va asigura atingerea scopului pedepsei și corectarea inculpatului, precum și nu va fi
asigurată restabilirea echității sociale;
- succesorul părții vătămate Sîrbu Viorica, a parcurs un curs de reabilitare
medicală, până în prezent nu și-a revenit în urma consecințelor acestei fapte și
conform ședințelor de conciliere psihologică, ultimei i-a fost stabilit că, simte acuze
la stări de neliniște, anxietate, atacuri de panică, insomnii - însoțite de treziri
frecvente în timpul nopții. La moment cet. Sîrbu Viorica trece printr-o stare de stres
post traumatic. Necesită ședințe de psihoterapie în dinamică;
- prin fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat, cet. Sîrbu Viorica i s-a cauzat
un prejudiciu moral enorm, de nedescris, pierzându-și încrederea într-un viitor
frumos. Durerea, suferința și rănirile psihice i-au cauzat cet. Sîrbu Viorica o traumă
de ordin psihologic. Trăiește cu amintirile, practic trăiește cu trecutul amintindu-și
cu durere în suflet cum arăta până la cele întâmplate, nevăzând clar un viitor bun
pentru sine. Sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții și
neputință, aflându-se într-o stare permanentă de frică, disconfort și retrăire, nu
poate savura de modul obișnuit de trai, simțindu-se totodată și incapabilă de a se
bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege. Reieșind din faptul, că
succesorului părții vătămate Sîrbu Viorica i-au fost cauzate suferințe fizice și
psihice, consideră că, urmează a-i fi achitată de către inculpat suma de 1 000 000 lei
drept prejudiciu moral;
- instanța de judecată a pronunțat o sentință prea blândă în partea măsurii de
4
pedeapsă stabilite în privința inculpatului Alsulaiman Almansour, cât și în partea
laturii civile, la fel, este neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2021 au
fost admise apelul procurorului și apelul avocatului Ghenadie Pavliuc, în numele
succesorului părții vătămate Sîrbu Viorica, casată parțial sentința Judecătoriei Orhei,
sediul Central din 26 mai 2020 și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru primă instanță, după cum urmează:
În temeiul art. 90 alin. (5) lit. e) Cod penal, la pedeapsa suspendată condiționat
pe un termen de 5 (cinci) ani, inculpatului Alsulaiman Almansour s-a stabilit o
pedeapsă complimentară și anume: obligarea să repare prejudiciul cauzat
succesorului părții vătămate în termen de 12 (două spre zece) luni.
S-a încasat de la Alsulaiman Almansour în beneficiul părții vătămate Sîrbu
Victoria cu titlu de prejudiciu moral suma de 300 000 (trei sute mii) lei și 5 000 (cinci
mii) lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.
În rest, sențința s-a menținut, fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond
a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Alsulaiman
Almansour, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor
procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei
instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în
cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de
procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia că, instanța de apel nu este în
drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către
prima instanță.
Instanța de apel a reținut că, chiar dacă inculpatul Alsulaiman Almansour a
recunoscut vinovăția în comiterea infracțunii imputate, aceasta s-a mai dovedit și
prin următorul cumul de probe anexate la materialele cauzei: declarațiile
inculpatului depuse în ședința de judecată, declarațiile succesorului părții vătămate,
Sîrbu Viorica depuse în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată, declarațiile
martorilor: Damaschin Grigore, Galașan Ruslan, Filip Dumitru, Gorgos Vitalie,
Gorbatovschi Viorel depuse în cadrul urmăririi penale; procesul-verbal de
cercetarea locului accidentului rutier din 12.03.2020, procesul-verbal de testare
alcooloscopică din 12.03.2020, Tichetul de la „Drager Alcotest-6810”, test nr.1877 din
12.03.2020, Procesului-verbal de ridicare din 17.03.2020, Procesul-verbal de
examinare a înregistrărilor video din 17.03.2020, ordonanța privind recunoașterea și
anexarea corpurilor delicte la cauza penală din 13.03.2020, ordonanța privind
recunoașterea și anexarea a mijloacelor materiale de probă din 17.03.2020, Raportul
de expertiză judiciară 202026C0047 din 31.03.2020.
Instanța de apel a statuat existența în acțiunile inculpatului Alsulaiman
Almansour a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Codul penal –
încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de
5
transport, încălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane.
Instanța de apel a menționat că sentința primei instanțe a fost contestată atât de
către acuzatorul de stat, cât și de avocat în numele succesorului părții vătămate,
doar în partea individualizării pedepsei penale și a acțiunii civile, iar ce ține de
încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.
Analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul
întregului proces penal, instanța de apel a considerat întemeiată soluția instanței de
fond privind recunoașterea vinovăției inculpatului și cuantumul pedepsei stabilite.
Instanța de apel a constatat că la momentul examinării cauzei în instanța de
apel, inculpatul nu a achitat prejudicial cauzat succesorului părții vătămate Sîrbu
Viorica, stabilit de instanța de fond, în sumă de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu
moral. Din ce motiv, s-a considerat că inculpatului Alsulaiman Almansour urmează
a-i fi stabilită, în baza art. 90 alin. (5) Cod penal o pedeapsă complimentară,
prevăzută de art. 90 alin. (6), lit. e), și anume să repare daunele cauzate în termenul
stabilit de instanță. Instanța a stabilit inculpatului Alsulaiman Almansour un
termen de 12 luni, în care ultimul urmează să repare prejudiciul cauzat părții
vătămate.
Totodată, reținând gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria
celor grave, de persoana inculpatului și anume că, a recunoscut vinovăția și a
contribuit activ la descoperirea infracțiunii, instanța de apel a respins alegațiile
acuzatorului de stat, cât și ale avocatului Ghenadie Pavliuc, de a-i fi stabilită
pedeapsa cu închisoare, cu executare.
În decizie se menționează că, personalitatea infractorului nu fac necesară
aplicarea pedepsei cu caracter excepțional (cu închisoare), iar sancțiunea închisorii
prin suspendare este mai blândă decât celelalte sancțiuni prevăzute de norma
specială, care a fost solicitată de inculpat cu prioritate față de închisoare. Instanța a
atestat că și o pedeapsă cu suspendare este suficientă și ar atinge scopul instituit de
lege, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
S-a menționat că la aplicarea pedepsei, instanța a luat în considerație faptul că
Alsulaiman Almansour, fiind cetățean al altui stat, s-a căit sincer de cele întâmplate
a conștientizat aceasta, iar aplicarea unei pedepsei cu închisoare va face imposibilă
la executarea recuperării prejudiciului cauzat, prin urmare este mai rațional a-i
aplica un termen limită de a recupera prejudiciul.
Instanța a remarcat că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”,
oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei
norme.
Instanța de apel a stabilit că, succesorul părții vătămate Sîrbu Viorica a avut de
suportat și un prejudiciu de natură morală. Estimarea daunei morale suportate de
către ultima se probează prin faptul că, a avut de suportat prejudicii cauzate
personalității afective, categorie în care intră suferințele de categorie psihică, care s-
au manifestat prin stare de stres și frustrare, cauzate de decesul soțului său Sîrbu
6
Ștefan, care era unicul întreținător al familiei, ea fiind casnică, după decesul părții
vătămate a rămas singură cu doi copii minori la întreținere.
S-a constatat că cerințele avocatului Ghenadie Pavliuc, în partea încasării
prejudiciului moral în sumă de 1 000 000,00 lei sunt exagerate, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de acțiunile inculpatului, care a recunoscut vinovăția
integral, a recuperat parțial prejudiciul cauzat, s-a căit de infracțiunea comisă și a
comis o infracțiune din imprudență. Astfel, instanța a considerat că, suma în
mărime de 300 000,00 (trei sute de mii) lei, este echitabilă și în corespundere cu
circumstanțele comiterii de către inculpatul Alsulaiman Almansour, a acțiunilor
ilegale din imprudență care au cauzat decesul părții vătămate Sîrbu Ștefan, iar
potrivit concluziei raportului de expertiză judiciară 202026C0047 din 31.03.2020,
moartea lui Sârbu Ștefan a survenit în rezultatul șocului hemoragic, ca urmare a
hemoragiei interne abundente, datorate traumei contuze a toracelui, cu lezarea
hilului pulmonar bilateral, ce se confirmă prin datele necropsiei.
S-a menționat în decizie că caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau
fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a
fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv,
fiecare persoană, care pretinde că a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul
moral suferit, dar numai instanța de judecată este împuternicită prin lege să
determine mărimea prejudiciului moral prin echivalent bănesc, conducându-se de
noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea părții vătămate, de circumstanțele
cazului concret în care părții vătămate i-au fost cauzate vătămari corporale.
Instanța de apel a decis de a admite și solicitarea avocatului Ghenadie Pavliuc,
în interesele succesorului părții vătămate Sîrbu Viorica, de a fi încasate, din contul
inculpatului Alsulaiman Almansour, cheltuielile de judecată, în suma acordată de 5
000 lei, pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel, ceea ce se confirmă
prin bonul de plată seria XL nr. 474133 din 15.09.2020.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care invocând
incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,
solicită admiterea recursului, casarea parțială a deciziei, cu remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.
5.1 În susținerea recursului procurorul invocă că:
- decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea
individualizării pedepsei, or această soluție este vădit neîntemeiată, inculpatului
fiindu-i aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale, inclusiv
decizia fiind atacată și în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor de judecată, erori
de drept care pot fi reparate doar prin casarea parțială a deciziei;
- instanțele inferioare, aplicând instituția suspendării condiționate a executării
pedepsei în privința inculpatului, nu au ținut cont de toate circumstanțele inerente
speței, fapt ce denotă că nu au fost respectate prescripțiile dispozițiilor art. 61 și 75
7
Cod penal;
- constatarea eronată de către instanța de apel bazată pe personalitatea
inculpatului, circumstanțele comiterii infracțiunii, nu pot substitui acel fapt că a fost
spulberată viața unei persoane, una din valorile incomensurabile;
- soluția instanței de apel, prin care a fost respins apelul procurorului referitor
la neîncasarea cheltuielilor judiciare, exprimate în costul expertizelor judiciare, în
sumă totală de 2 258 lei, contravine normelor procesual penale în vigoare.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și temeiurile
invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală.
Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul
declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme
de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În particular, avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și finalitatea
exercitării căii de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic
inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe
care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.
Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art. 435
alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul
instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu trimiterea
cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, când
eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor.
Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de
natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință
adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.
Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de procedură penală,
în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează să se expună
instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.
La chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost
săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost
comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost
apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.
8
În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de
apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost
corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept
procesual sau penal au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu
trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La caz, din conținutul recursului declarat în speță, rezultă că acesta se
întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și
anume, referindu-se la cazurile în care: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Din esența argumentelor invocate în recurs Colegiul penal lărgit constată că,
partea acuzării invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, în partea pedepsei
stabilite inculpatului Alsulaiman Almansour și în partea cheltuielilor judiciare, prin
urmare, instanța de recurs se va expune doar în limitele solicitărilor formulate de
către recurent.
Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în
recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că
criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit parțial confirmare în
speța dedusă judecății sub aspectul că decizia nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit sentinței Alsulaiman
Аlmаnsоur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) lit. b) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 3 (trei) ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar
prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Alsulaiman
Аlmаnsоur a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.
Totodată, s-a încasat de la Alsulaiman Аlmаnsоur cheltuielile judiciare în beneficiul
statului în sumă de 2 258 lei.
Instanța de apel a menținut soluția primei instanțe de suspendare condiționată
a pedepsei, adăugător, în temeiul art. 90 alin. (5) lit. e) Cod penal, a obligat
inculpatul să reperare prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate în termen de
12 luni.
Colegiul atestă că atât prima instanță, cât și instanță de apel și-au motivat
soluția de condamnare a lui Alsulaiman Аlmаnsоur în baza art. 264 alin. (3) lit. b)
Cod penal, însă, pripit instanța de apel a menținut sentința în latura pedepsei, în
partea aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, fără a elucida toate
circumstanțele cauzei.
Colegiul penal lărgit constată insuficiența motivării hotărârilor instanțelor de
fond asupra chestiunilor ce ține de individualizarea pedepsei și consideră relevant
9
de a puncta că o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum
și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au
format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au
înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.
Instanțele inferioare doar au menționat texte de lege, fără a motiva în fapt
cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, or la
individualizarea cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia,
instanța de judecată, în conformitate cu normele penale, urmează să țină cont de
coroborarea faptei comise cu consecințele survenite (decesul persoanei), modalitatea
de săvârșire a acesteia (accident săvârșit în localitate, pe trecerea de pietoni) cât și
rezonanța infracțiunii în societate.
Colegiul penal lărgit atestă că, la argumentarea soluției, instanța de apel a
motivat doar prin faptul:
„reținând gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor grave, de
persoana inculpatului Alsulaiman Almansour și anume că, a recunoscut vinovăția și a
contribuit activ la descoperirea infracțiunii, va respinge alegațiile acuzatorului de stat, cât și
ale avocatului Ghenadie Pavliuc, în interesele succesorului părții vătămate Sîrbu Viorica, de
a-i fi stabilită pedeapsa cu închisoare, cu executare, or, având în vedere faptul că, atât în
instanța de judecată, cât și în instanța de apel, nu s-a constatat faptul că personalitatea
infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu caracter excepțional (cu închisoare), totodată
sancțiunea închisorii prin suspendare, este mai blândă decât celelalte sancțiuni prevăzute de
norma specială menționată și a fost solicitată de inculpat cu prioritate față de închisoare, iar
instanța atestă că și o pedeapsă cu suspendare este suficientă și ar atinge scopul instituit de
Lege, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, instanța
de judecată îi va stabili inculpatului pedeapsa cu suspendare, în limitele sancțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) din Codul penal, ținând cont de reducerea cu ¼ a
limitelor respective, Colegiul penal la aplicarea pedepsei i-a în considerație faptul că
Alsulaiman Almansour fiind cetățean al altui stat, s-a căit sincer de cele întâmplate a
conștientizat aceasta, iar aplicarea unei pedepsei cu închisoare v-a face imposibilă la
executarea recuperării prejudiciului cauzat, prin urmare este mai rațional a-i aplica un
termen limită de a recupera prejudiciul.”
Prin insuficiența motivării deciziei, a fost afectată hotărârea și această încălcare
nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii pronunțate.
Totodată, Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiate criticile recurentului,
privind neîncasarea cheltuielilor de judecată, or, după cum s-a indicat supra, prima
instanță a dispus de a fi încasat de la Alsulaiman Аlmаnsоur cheltuielile judiciare în
beneficiul statului în sumă de 2 258 lei, soluție menținută și de instanța de apel.
Se constată, astfel că, la caz, nu a existat soluția instanței de apel, de respingere
a apelului procurorului referitor la încasarea cheltuielilor judiciare, exprimate în
costul expertizelor judiciare, în sumă totală de 2 258 lei, după cum s-a invocat în
recursul declarat.
10
Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță
și-au găsit confirmare o parte din temeiurile invocate de către partea acuzării în
recurs, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura penală,
în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în
aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece această eroare nu poate
fi corectată de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile
legii procesuale penale asupra aspectelor evidențiate în prezenta decizie, să
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele
casării deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în
conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu articolele 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, casează parțial decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 01 iunie 2021, în partea stabilirii pedepsei, în cauza
penală în privința lui Alsulaiman Аlmаnsоur XXXXX și dispune rejudecarea
cauzei, în această parte, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În rest, dispozițiile deciziei atacate se mențin.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, în partea dispusă rejudecării, în rest
este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 21 aprilie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
11