1ra-218/22 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-218/22 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-218/22

1-19080217-01-1ra-11022022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Palii Petru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 13.03.2019 – 18.10.2019;

Instanța de apel: 06.11.2019 – 02.11.2021;

Instanța de recurs: 11.02.2022 – 16.05.2022.

A C O N S T A T A T:

18 octombrie 2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Palii Petru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la

3 (trei) ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilită lui Palii Petru pentru un termen de probațiune de

2 (doi) ani.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea din contul

inculpatului Palii Petru în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă

de 3 518 lei, fiind trecute în contul bugetului de stat.

data de 28 decembrie 2018, aproximativ la ora 20:50, Palii Petru, fiind treaz,

cu permis de conducere valabil pentru categoria mijlocului de transport pe

care-l conducea, aflându-se la volanul automobilului de model „Dacia Logan”,

cu n/î xxxxx, se deplasa în mun. Chișinău, pe șos. Muncești din direcția

str. Minsk spre bd. Iurii Gagarin. În timpul deplasării, ajungând în preajma

imobilului amplasat pe str. Muncești, 73, conducătorul auto Palii Petru, nu a

manifestat prudență sporită la trafic, prin ce a ignorat din imprudență

1

cerințele Regulamentului circulației rutiere (RCR) aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 și anume: aflându-se în perimetrul de

acțiune al indicatoarelor rutiere 1.20 anexa nr. 3 a RCR, „Trecere pentru

pietoni” (porțiunea drumului destinată pentru traversarea carosabilului de

către pietoni, semnalizată ca atare prin instalarea indicatoarelor 5.50.1, 5.50.2

și prin aplicarea marcajului rutier 1.14.1, 1.14.2), nu a ținut permanent seama

de împrejurări, de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină

cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în

siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de conducere a

vehiculului, nu a apreciat corect situația rutieră reală pe drum în care se afla

vehiculul în momentul respectiv, prin ce a încălcat cerințele

Regulamentului circulației rutiere (RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 357 din 13 mai 2009, anexa nr. 1 (în continuare RCR), potrivit cărora

„participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar

depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”; pct. 4) al RCR,

care prevede că „orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament

este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută

cerințele acestuia”; pct. 11) lit. f) al RCR, conform căruia „conducătorul de

vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea

pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată”; pct. 45) al RCR,

care prevede că „1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea tehnică

a vehiculului... d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și

cerințele art. 22 alin. (4) din Legea nr. 131-XVI din 07 iunie 2007 privind

siguranța traficului rutier, care stipulează că „participanții la trafic sunt

obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic”; art. 23

alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131-XVI din 07 iunie 2007 privind siguranța

traficului rutier, care stipulează că „conducătorul de autovehicul este obligat:

a) să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere”.

În rezultatul acțiunilor imprudente ale conducătorului auto Palii Petru,

care manifestând neglijența în circumstanțele sus expuse, nu a reacționat

adecvat, nu a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce reflectă

gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și

consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a

adaptat o conduită corespunzătoare condițiilor de drum care i-ar fi garantat

securitatea circulației, drept urmare a comis tamponarea pietonului

2

Cerchez Efim, a.n. 13 iunie 1954, care traversa carosabilul nemijlocit pe

marcajul rutier orizontal destinat trecerii pietonilor, de la dreapta spre stânga

relativ direcției de deplasare a automobilului de model „Dacila Logan”, cu n/î

„xxxxx”. În rezultatul impactului, pietonului Cerchez Efim i-au fost cauzate

multiple vătămări corporale grave manifestate prin: traumă cranio-cerebrală

închisă, plagă contuză pe frunte, excoriații pe cap și față, hemoragii în

țesuturile moi pericraniene, fractură circulară a bazei craniene cu

telescoparea parțială a coloanei vertebrale în cavitatea craniană, lezarea

trunchiului cerebral cu hemoragii la acest nivel, sânge în ventriculii cerebrali;

traumă vertebro-medulară închisă, fractura discului intervertebral Th2-Th3,

fractura corpului vertebral Th3 cu hemoragii în țesuturile moi adiacente;

traumă închisă a abdomenului, rupturi-fisuri ale splinei și ficatului; traumă

închisă a bazinului și a membrelor, excoriație și plagă contuză în proiecția

cotului stâng, fracturi ale ambelor ramuri a osului pubis pe stânga, fractură

bimaleolară a gambei drepte, toate cu hemoragii în țesuturile moi adiacente.

Toate leziunile descrise mai sus au fost produse vital, prin acțiunea

traumatică cu corp (-uri) contondent (-e) sau/și la lovirea de acesta (acestea),

posibil în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță, au legătură cauzală

directă cu decesul și în comun, după criteriul (pericol pentru viață), se califică

ca vătămare corporală gravă.

Moartea cet. Cerchez Efim, a.n. xxxxx, a survenit în rezultatul traumei

cranio-cerebrale închise, manifestată prin plagă contuză pe frunte, excoriații

pe cap și față, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fractura bazei

craniene cu telescoparea coloanei vertebrale în cavitatea craniană și lezarea

trunchiului cerebral, ce se confirmă prin datele necropsiei.

Având în vedere localizarea și caracterul morfologic al leziunilor

depistate, la momentul impactului pietonul a fost în poziție ortostatică și

putea fi orientat atât cu partea anterioară, laterală cât și cu cea posterioară a

corpului spre unitatea de transport aflată în mișcare. La cercetarea

toxicologică în sângele cadavrului se conține 1,11 % de alcool etilic, ceea ce la

persoane produce o stare de ebrietate alcoolică ușoară, fapt confirmat prin

raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 201803D2687 din

28 ianuarie 2019, prin care a fost efectuată expertiza medico-legală a

cadavrului cet. Cerchez Efim.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului și cheltuielilor judiciare, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatului Palii Petru, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, să-i fie

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și

dispunerea încasării din contul lui Palii Petru în beneficiul statului, a

cheltuielilor de judecată în sumă de 3 518 lei.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă prea blândă, luând în considerație circumstanțele în care a fost

săvârșită infracțiunea, persoana inculpatului, precum și poziția procesuală a

3

inculpatului la examinarea cauzei, fapt ce atestă că scopul pedepsei și

răspunderii penale, nu vor fi realizate fără privarea de libertate a inculpatului

Palii Petru.

Prin urmare, partea acuzării a precizat că aplicarea pedepsei

inculpatului sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, va restabili

echitatea socială și va preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, precum și din partea altor persoane. Or, inculpatul nu

conștientizează pericolul pe care îl prezintă nerespectarea regulilor de

circulație rutiere impuse fiecărui conducător auto participant la trafic și

consecințele ce au survenit.

Astfel, a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului,

nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, aplicându-i acestuia o

pedeapsă care nu este una echitabilă în raport cu circumstanțele în care au

fost săvârșită infracțiunea, și anume locul accidentului rutier care a avut loc

nemijlocit pe trecerea de pietoni, parte a carosabilului care ar trebui să fie

considerată cea mai sigură.

De asemenea, partea acuzării a invocat dezacordul și cu soluția primei

instanței în partea respingerii solicitării privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate în

prezenta cauză penală.

În acest context, partea acuzării a indicat că cheltuielile judiciare într-o

cauză penală sunt condiționate de săvârșirea unei infracțiuni care impune

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii

penale.

Invocând prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, a conchis

că la caz cheltuielile judiciare suportate de către stat în cauza penală de

învinuire a lui Palii Petru, în sumă de 3 518 lei, pentru examinarea cadavrului

în caz de moarte violentă, și anume cadavrul, suma de 2 048 lei; determinarea

concentrației de alcool etilic și prezenței surogatelor (metoda gaz-

cromatografică) în sânge, urină, 1 probă, suma de 210 lei; și expertiza

histologică 9 fragmente x 140 lei = 1 260 lei, urmează să fie încasate din contul

inculpatului Palii Petru.

02 noiembrie 2021, a fost respins apelul procurorului, și menținută fără

modificări sentința primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

prima instanță corect a constatat situația de fapt și vinovăția inculpatului,

efectuând cercetarea judecătorească cu respectarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, procedură care nu a fost viciată, iar în cadrul

urmăririi penale nu au fost încălcate prevederile Codului de procedură penală,

astfel că instanța de apel nefiind în drept să constate o altă situație de fapt

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a

menționat că la stabilirea și individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă

corectă și echitabilă, și anume: de caracterul și gradul prejudiciabil al

4

infracțiunii săvârșite, de personalitatea lui Palii Petru, de condițiile de viață

ale acestuia, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea

penală, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

În acest context, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță

corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75

Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a constatat că inculpatul și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate și a conlucrat activ cu organele

de urmărire penală, se căiește sincer de cele comise, anterior nu a fost în

conflict cu legea penală, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

a restituit prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate, precum și a

executat efectiv pedeapsa stabilită condiționat pentru un termen de

probațiune de 2 ani.

Astfel, ținând cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii,

conducându-se de principiile generale de stabilire a pedepsei prevăzute de

art. 61 alin. (2) Cod penal, luând în considerație caracterul infracțiunii, care

potrivit art. 16 Cod penal, este una gravă, săvârșită din imprudență, ținând

cont de noile limite minime și maxime ale pedepsei cu închisoarea prevăzute

de art. 264 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a conchis că prima instanță

corect a statuat că în privința inculpatului Palii Petru, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, pedeapsa stabilită sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, aplicată prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune

de 2 ani, este una echitabilă.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului

cu suspendare condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune,

este una legală și rațională, întrucât inculpatul Palii Petru se căiește sincer și

regretă cele săvârșite, acesta se caracterizează pozitiv, or, acordarea

posibilității acestuia, ca în termenul de probațiune, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va

oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului de

societate.

În opinia instanței de apel, nu pot fi reținute argumentele acuzării cu

privire la blândețea pedepsei stabilite inculpatului, deoarece la aplicarea

acesteia, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă,

instanța a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de faptul că acesta se caracterizează pozitiv, are un copil minor

la întreținere, este căsătorit și angajat în câmpul muncii, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării, astfel, prima instanță aplicându-i

inculpatului o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, sub formă de închisoare cu suspendare condiționată a

executării acesteia, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

5

or, prima instanță a reținut că aplicarea pedepsei închisorii, cu executare, în

circumstanțele ce caracterizează fapta săvârșită, și anume prezența unui copil

minor la întreținere, ar înrăutăți considerabil situația acestuia și ar provoca

consecințe capabile de a afecta și desconsidera factorul uman, făcând

inechitabilă pedeapsa penală.

Așadar, instanța de apel a respins argumentele părții acuzării cu privire

la dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță, or,

pedeapsa aplicată de către această instanță, corespunde atât principiului

proporționalității, precum și scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61

alin. (2) Cod penal, întrucât stabilirea pedepsei închisorii, cu executare reală,

luând în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite și urmările acesteia nu

va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar contracara săvârșirea

de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și altor persoane.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului în beneficiul statului, suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară (medico-legală) nr. 201803C2687

din 28 ianuarie 2019, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect și

legal a respins aceste solicitări, or, este obligația pozitivă a statului de a

administra probele necesare în vederea constatării faptei penale, identificării

făptuitorului și, implicit, asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul

statului.

În acest context, reținând prevederile Hotărârii Curții Constituționale

nr. 116g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din

articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanța de apel a

conchis că cerința părții acuzării privind dispunerea încasării din contul

inculpatului Palii Petru în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă

de 3 518 lei, corect a fost respinsă de către prima instanță și trecute în contul

statului.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea pedepsei stabilite inculpatului și cheltuielilor

judiciare, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului partea acuzării menționează că instanțele

de fond, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, nu au ținut cont de

toate circumstanțele cauzei, nu au respectat prevederile art. 61 și 75

Cod penal. Or, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate inculpatului

Palii Petru care a săvârșit o infracțiune cu un grad prejudiciabil sporit, nu va

contribui la realizarea scopului principal și anume ca sancțiunea penală să-și

poată îndeplini mai eficient rolul preventiv-educativ.

Astfel, invocă că instanțele de fond eronat au aplicat la caz, instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei inculpatului, pentru săvârșirea

unei infracțiuni grave, în contextul în care inculpatul nu a demonstrat că

regretă și că se căiește pentru fapta săvârșită, întrucât la un interval de doar

12 luni după săvârșirea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, pentru ce a fost condamnat prin

6

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 13 iunie 2019, în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, inculpatul săvârșește o infracțiune mai gravă,

fiind implicat deja și într-un accident rutier soldat cu decesul persoanei.

Cu referire la cheltuielile judiciare, partea acuzării menționează că

instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 227-229

Cod de procedură penală și eronat au respins solicitarea privind încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 3 518 lei din contul inculpatului

Palii Petru în beneficiul statului.

În acest context, susține că obligația inculpatului condamnat de a

suporta cheltuielile judiciare este principală, în contextul în care săvârșirea

infracțiunii atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a

judecării cauzei, inclusiv pentru a i se aplica infractorului pedeapsa de a

suporta cheltuielile judiciare, îi revine acestuia în principal.

Mai mult, indică partea acuzării că prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017 (MO nr. 40-47/108 din 09 februarie 2018), a fost abrogat alin. (2) din

art. 143 Cod de procedură penală, fapt ce atestă intenția legiuitorului de a

pune cheltuielile judiciare în sarcina inculpatului, modificări care se extind și

asupra situației inculpatului Palii Petru, întrucât expertiza judiciară a fost

ordonată și efectuată la 28 ianuarie 2019 (f.d.53-55, vol.I), or, potrivit art. 3

Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care

este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța

judecătorească.

În concluzie, acuzarea precizează că trecerea cheltuielilor judiciare în

contul statului, contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituția RM.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează

a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

După cum rezultă din materialele cauzei, recurentul invocă drept

temeiuri pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazurile când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, și 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

7

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Din conținutul acelorași norme rezultă, că instanța de apel, urma să

soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv dacă

normele de drept procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi

constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei

instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Potrivit recursului declarat se atestă că, partea acuzării critică decizia

instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului

Palii Petru și soluționării cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată din contul inculpatului.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a

respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Prin urmare, temeiurile invocate de procuror parțial și-au găsit

confirmare în cauza dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței

de apel în partea soluționării cerinței procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, deoarece eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Având în vedere cele constatate, instanța de recurs atestă că potrivit

sentinței primei instanțe, Palii Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite pentru un termen de probațiune de 2 ani, și

respinsă solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului

Palii Petru în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 3 518 lei,

acestea fiind trecute în contul bugetului de stat, soluție care a fost menținută

și de către instanța de apel.

Astfel, judecând cererea de apel depusă de procuror, Colegiul penal

lărgit constată că, instanța de apel corect a statuat că pedeapsa aplicată

inculpatului Palii Petru pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, de către prima instanță, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pentru un termen de probațiune, este una echitabilă și

corect individualizată, ținând cont de motivul și gravitatea infracțiunii, de

persoana celui vinovat care se caracterizează pozitiv, are un copil minor la

întreținere, este căsătorit și angajat în câmpul muncii, însă Colegiul penal

lărgit consideră că pripit a concluzionat asupra netemeiniciei cerinței

acuzatorului de stat privind dispunerea încasării cheltuielilor judiciare în

sumă de 3 518 lei, din contul inculpatului Palii Petru, în beneficiul statului.

În acest context, instanța de recurs constată că de fapt, instanța de apel

nu s-a expus asupra argumentelor părții acuzării care în cadrul ședinței

8

instanței de apel, sub aspectul cheltuielilor judiciare, a făcut referire și la

prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, precum și la modificările

operate la art. 143 Cod de procedură penală.

Întru elucidarea acestor aspecte, Colegiul penal lărgit menționează că

potrivit art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, normă generală, care nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci să le

achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor

organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa încălcarea termenului

rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

De asemenea, art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, statuează

că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului. Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor,

precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele

justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a

fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de

persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de

nereabilitare.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual penală, Colegiul penal

lărgit consideră că instanța de apel nu a ținut cont de aceste prevederi legale.

La caz, Colegiul penal lărgit precizează că instanța de apel nu a motivat

și nu a stabilit circumstanțe concrete ce ar justifica respingerea cererii

procurorului cu privire la compensarea costului cheltuielilor suportate pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 201803C2687

din 28 ianuarie 2019 (f.d.53-55, vol.I), în sumă de 3 518 lei, or, potrivit

prevederilor art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor

de efectuare a expertizei este un drept discreționar al instanței.

Norma juridică respectivă urmează a fi interpretată ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare

la 09 februarie 2018, prin care a fost exclus alin. (2) al art. 143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) al normei respective, se face din contul

bugetului de stat.

Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre analizarea și

soluționarea în fiecare caz concret a chestiunilor privind compensarea

cheltuielilor judiciare.

Mai mult, Colegiul penal lărgit evidențiază și faptul că instanța de apel

nu a luat în considerație nici declarațiile inculpatului Palii Petru, care fiind

audiat în cadrul ședinței instanței de apel la data de 02 noiembrie 2021, a

comunicat că este de acord să achite cheltuielile judiciare suportate la caz

(f.d.33, vol.II).

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul penal lărgit conchide că

erorile de drept constatate supra se încadrează în cele prescrise de pct. 6)

9

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel, nu a

respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, și, ținând cont de

faptul, că erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate în

instanța de recurs, decizia atacată urmează a fi casată parțial, în partea

soluționării chestiunii privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor

judiciare, cu remiterea cauzei în această parte pentru rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, în rest, celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate urmând a fi menținute.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând

cont de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, casează parțial decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Palii Petru xxxxx, în partea soluționării chestiunii privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost

dispusă rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

10