1cs-101/2022 — art. 46-49 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 46-49 CPP
- Temei legal
- art. 46-49 CPP
1cs-101/2022 — art. 46-49 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1cs-101/2022
1-20114440-01-1cs-12042022
Curtea Supremă de Justiție
Î N C H E I E R E
18 aprilie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând cererea lui FINTISOV Iuri, privind strămutarea judecării recursului
declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, (dosar nr. 12r-
109/20) de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță egală în grad,
c o n s t a t ă :
Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află recursul lui FINTISOV Iuri, declarat
împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, (dosar nr. 12r-109/20)
adoptată și pronunțată asupra chestiuni de aplicare a sechestrului asupra bunurilor
deținute de recurent.
FINTISOV Iuri, a depus cerere de strămutare a judecării recursului de la
Curtea de Apel Chișinău, la o altă instanță egală în grad, motivând că pe parcursul
anilor 2021-2022 a fost modificată de mai multe ori componența completelor de
judecată, existând anumite circumstanțe care pun la îndoială imparțialitatea
judecătorilor cu privire la examinarea cauzelor, inclusiv în partea ce ține de repartizarea
dosarelor. Totodată, acesta își exprimă neîncrederea față de instanța de apel din
Chișinău, pentru examinarea recursului declarat, deoarece recursul a fost depus încă în
anul 2020, iar potrivit Codului de procedură penală, acesta urmează a fi examinat în
termen de 3 zile.
Examinând cererea de strămutare, în raport cu prevederile legii, Colegiul
penal consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.
Conform art. 39 pct. 6) Cod de procedură penală, Curtea Supremă de Justiție
soluționează cererile de strămutare.
În conformitate cu art. 46 alin. (1) Cod de procedură penală, Curtea Supremă de
Justiție strămută judecarea unei cauze penale de la instanța competentă la o altă
instanță egală în grad numai în cazul în care prin aceasta se poate obține soluționarea
ei obiectivă, rapidă, completă și se asigură desfășurarea normală a procesului.
Potrivit art. 46 alin. (2) Cod de procedură penală, strămutarea cauzei poate fi
cerută de președintele instanței de judecată sau de una dintre părți, iar art. 47 Cod de
1
procedură penală prevede că cererea de strămutare înaintată de părți trebuie să fie
motivată, iar documentele pe care se bazează cererea se anexează la aceasta de către
partea care solicită strămutarea.
În jurisprudența sa, CtEDO a statuat că accesul liber la justiție implică prin natura
sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este
atinsă substanța dreptului (hotărârea Lungoci versus România).
În desfășurarea procesului penal, strămutarea cauzei constituie un mecanism care
poate fi invocat în mod excepțional, pentru situații și circumstanțe neprevăzute la
momentul demarării procesului penal, fiind un remediu procesual eficient atunci când
regulile generale de competență ridică îndoieli privind imparțialitatea. De asemenea,
strămutarea cauzei reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu
judecarea pricinii, care are drept scop înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu
privire la independența sau imparțialitatea acesteia, iar prin instituirea termenului
pentru depunerea cererii de strămutare a cauzei se asigură condițiile unui proces
echitabil, deoarece părțile într-un termen rezonabil au posibilitatea să-i comunice Curții
Supreme de Justiție informații și dovezi cu privire la împrejurările procesului și să-și
prezinte poziția față de admisibilitatea și caracterul fondat al cererii de strămutare a
cauzei.
Argumentele titularului cererii de strămutare sunt neîntemeiate, or cele arătate nu
cad sub incidența temeiurilor de strămutare a judecării recursului.
De asemenea, în cerere nu sunt indicate argumente concrete ce ar confirma faptul
necesității dispunerii strămutării cauzei nominalizate, la o altă instanță de judecată
egală în grad cu Curtea de Apel Chișinău, care ulterior ar duce la examinarea obiectivă,
rapidă și completă a cauzei.
În aceeași ordine de idei, Colegiul penal consideră că, motivele invocate sunt
declarative și nu pot servi ca temei de strămutare a dosarului menționat, deoarece prin
argumentele invocate titularul cererii își exprimă neîncrederea față de judecătorii Curții
de Apel Chișinău pentru examinarea recursului, fără a prezenta probe că a fost exercitat
dreptul prevăzut de art. 68 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – dreptul la recuzare
a judecătorului. Mai mult ca atât, potrivit art. 26 Cod de procedură penală la înfăptuirea
justiției în cauzele penale, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii,
cauzele penale judecându-se pe baza legii și propriei convingeri bazate pe probele
cercetate în procedura judiciară respectivă.
În speță, dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 CEDO, nu este atins,
partea apărării având posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale
instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă,
imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, acestea putând fi realizate
prin mijloace procedurale concrete, cum sunt căile de atac, prevăzute de legislație.
Legislația procesual-penală recunoaște dreptul părții de a invoca pretinse încălcări
de drepturi și libertăți în cadrul susținerilor verbale, instanța fiind obligată să se expună
motivat asupra alegațiilor făcute, iar, în situația în care pe parcursul judecării cauzei se
2
vor aduce atingere drepturilor și libertăților procesuale ale inculpatului și apărarea nu
va primi răspunsuri (hotărârile CtEDO Ruiz Torija versus Spania, Moreira Ferreira versus
Portugalia, Wagner și J.M.W.L. versus Luxemburg și Magnin versus Franța), este în drept să
exercite dreptul la atac a hotărârii judecătorești,.
Prin urmare, Colegiul penal, reieșind din circumstanțele stabilite, ajunge la
concluzia că cererea privind strămutarea judecării recursului lui FINTISOV Iuri,
declarată împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana(dosar nr. 12r-
109/20) adoptată și pronunțată asupra chestiuni de aplicare a sechestrului asupra
bunurilor deținute de recurent, este neîntemeiată.
În conformitate cu art. 39 alin. (6) și art. 46-49 Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea lui FINTISOV Iuri, privind strămutarea
judecării recursului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana
(dosar nr. 12r-109/20) de la Curtea de Apel Chișinău la o altă instanță egală în grad.
Încheierea este irevocabilă, publicată la 18 aprilie 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
3