1ra-75/2022 — art. 27, 171 alin. 1 CP

1ra-75/2022 — art. 27, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-75/2022

(1-20095736-01-1ra-17012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Gordilă Vitalie în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

CHISTRUGA Nicolae XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.08.2020-25.06.2021;

Instanța de apel: 15.07.2021-06.10.2021;

Instanța de recurs: 17.01.2022- 16.02.2022.

c o n s t a t ă:

Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171

alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3

ani și 5 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la Chistruga Nicolae în beneficiul XXXXX, cheltuieli de judecată

în mărime de 1200 lei.

S-a încasat de la Chistruga Nicolae în beneficiul statului cheltuieli de judecată în

mărime de 2448 lei.

Nicolae la 23.10.2019, în jurul orei 00.30, fiind în stare de ebrietate, acționând

intenționat și conștient, în scop de întreținere a unui raport sexual și satisfacerii poftei

sexuale, a pătruns ilegal în domiciliul lui XXXXX, situat în XXXXX, unde contrar

voinței acesteia, pe parcursul nopții intenționat, manifestând agresiune și aplicând

constrângere fizică și psihică, exprimată prin faptul că a amenințat-o cu un cuțit, și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și a-și exprima voința, în legătură cu

vârsta înaintată, a tentat să întrețină cu aceasta, raport sexual forțat în formă naturală,

însă în virtutea unor circumstanțe independente de voința sa, intenția acestuia nu a fost

dusă până la capăt și Chistruga Nicolae nu a reușit să întrețină un raport sexual cu

1

XXXXX, din motiv că ultima a opus rezistență, că era în stare de ebrietate, precum și

că organul genital masculin nu a ajuns la erecție. Prin acțiunile sale Chistruga Nicolae

i-a cauzat victimei suferințe fizice și psihice.

Astfel, acțiunile lui Chistruga Nicolae au fost încadrate în baza art. 27, 171 alin.

(1) Cod penal „tentativa de viol, adică tentativa de a întreține un raport sexual săvârșit

prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința”.

inculpatului care solicita casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării de către instanța

de fond, cu abrogarea măsurii preventive sub formă de arest aplicată lui Chistruga

Nicolae, cu eliberarea lui de sub arest, cu înlocuirea unei măsuri non privative de

libertate.

În motivare apelantul invoca următoarele considerente:

- instanța de fond a individualizat greșit pedeapsa stabilită inculpatului în partea

excluderii suspendării condiționate a executării acesteia, or, circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului permiteau aplicarea eficientă a prevederilor art. 61 și 75 Cod

penal, coroborate cu art. 90 Cod penal;

- inculpatul nu a recunoscut vinovăția, acesta, neavând antecedente penale

(stinse), avea dreptul la o pedeapsă neprivativă de libertate, cu atât mai mult că

inculpatul a declarat instanței de judecată că infracțiunea a fost comisă de o altă

persoană, potrivit zvonurilor publice (auzite prin sat);

- la aplicarea pedepsei inculpatului instanța de fond nu a ținut cont în măsură

deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei;

- circumstanțe ce ar atenua răspunderea inculpatului nu au fost stabilite și

Chistruga Nicolae se caracterizează pozitiv la locul de trai și în societate;

- prima instanță nu a efectuat o analiză amplă a personalității inculpatului ținând

cont și de conduita acestuia înaintea săvârșirii faptei, după săvârșirea acesteia și în

timpul judecății.

apelul avocatului Gordilă Vitalie în numele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

administrate pe cauză, cercetate în ședința instanței de fond, precum și verificate

suplimentar în ședința instanței de apel, corespundeau cerințelor stipulate de art. 101

Cod de procedură penală, adică-s pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse

la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând

deplin vinovăția lui Chistruga Nicolae în baza art. 27, 171 alin. (1) Cod penal.

Faptul că inculpatul nu recunoștea vinovăția sa în faptele incriminate au fost

apreciate ca o metodă de apărare a inculpatului, care se combate prin cumulul de probe

cercetat și care demonstrează vina lui deplină.

Referitor la categoria și termenul pedepsei stabilite inculpatului instanța de apel a

apreciat-o echitabilă faptei infracționale săvârșite, pedeapsa fiind în corespundere cu

2

împrejurările cauzei, normele legale, așadar instanța a considerat că va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului.

Instanța de apel a respins ca declarative afirmațiile invocate în apel, că instanța de

fond a individualizat greșit pedeapsa stabilită inculpatului în partea excluderii

suspendării condiționate a executării acesteia, că circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului permiteau aplicarea eficientă și a prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, coroborate cu art. 90 Cod penal, considerîndu-le declarative și fără

specificare clară în circumstanțele stabilite pe caz.

În aspectul dat, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea imputată face parte din categoria

celor mai puțin grave, circumstanțe atenuante nu ai fost stabilite, însă ca circumstanță

agravantă s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, săvârșită asupra unei

persoane cu vârsta înaintată.

De asemenea la aplicarea pedepsei instanța de fond a luat în considerare

nerecunoașterea vinovăției, lipsa căinței despre fapta săvârșită, rezonanța cazului,

personalitatea părții vătămate și vârsta înaintată, modul violent în care a avut loc

infracțiunea, ținerea persoanei în vârstă o perioadă îndelungată în frig, toate acestea au

dus instanța de fond la concluzia că suspendarea condiționată a pedepsei nu și-ar atinge

scopul pedepsei penale, iar unica pedeapsă eficientă este închisoarea cu executare reală

în penitenciar de tip semiînchis.

În aspectul solicitării avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a menționat că sunt declarative

afirmațiile invocate de avocat, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii

incriminate, față de o persoană de vârstă înaintată, prezența stabilirii faptului că

inculpatul nu este la prima abatere, deși antecedentul penal este stins, faptul dat indică

că inculpatul este predispus la comiterea infracțiunilor și nu a făcut careva concluzii și

în atare situație este inoportună aplicarea prevederilor privind suspendarea condiționată

a executării pedepsei.

Nu s-au reținut nici afirmațiile că în cazul nerecunoașterii vinovăției de către

inculpat, acesta neavând antecedente penale (stinse) oricum are dreptul la o pedeapsă

neprivativă de libertate, cu atât mai mult că inculpatul a declarat instanței de judecată

că infracțiunea a fost comisă de o altă persoană, potrivit zvonurilor publice (auzite prin

sat), deoarece sunt afirmative în circumstanțele stabilite pe caz.

În aspectul dat, vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost dovedită deplin

prin declarațiile părții vătămate, care a indicat că anume Chistruga Nicolae a comis

infracțiunea față de ea, aplicând violență, declarații confirmate și prin concluziile

raportului de expertiză din 03.03.2019, din care rezultă clar că la XXXXX la momentul

examinării medico-legale pe data de 24.10.2019 au fost depistate leziuni corporale care

3

puteau să se formeze în momentul unui atac din partea altei persoane, posibil în

momentul când pătimita opunea rezistență fizică (vol. I, f.d.126).

La fel, declarațiile părții vătămate au fost confirmate prin declarațiile martorilor

audiați în cadrul judecării cauzei în instanța de fond, cât și prin probele scrise cercetate,

printre care concluziile rapoartelor de expertiză, amprentele depistate pe becul electric

de la casa victimei, care aparțineau anume inculpatului, astfel încât vinovăția

inculpatului nu este bazată pe presupuneri, ci pe elementele de fapt dobândite din

probele cercetate, acțiunile inculpatului fiind corect calificate în baza art. 27, 171 alin.

(1) Cod penal, iar faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția sa nu poate fi luat în

considerație, fiind un drept al persoanei, dar nu și o obligație.

S-a respins și solicitarea de admitere a apelului, cu casarea sentinței instanței de

fond, cu remiterea cauzei la rejudecare, care de altfel nu a fost susținută de avocat,

precum și privind achitarea inculpatului, deoarece nerecunoașterea vinei de către

inculpat și dezacordul cu sentința instanței de fond nu poate fi echivalată cu achitarea

inculpatului, fiind constatată complet vina inculpatului în faptele descrise prin dovezile

cercetate care se coroborează reciproc, astfel, temeiuri de intervenire a instanței de apel

și achitare a inculpatului nefiind stabilite.

Sentința atacată a fost apreciată ca corespunzând tuturor prevederilor legii penale,

întemeiată, iar argumentele invocate de avocat nu persistă în cauză, totodată

argumentele indicate de avocat nu au suport probatoriu și contravin probelor

administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

apel să concluzioneze asupra respingerii afirmațiilor invocate în apel.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în această parte

a unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, deoarece fapta nu a fost comisă

de el.

În motivare recurentul a indicat că:

- în ședința de judecată nu a fost dovedit prin probe pertinente faptul că, anume

inculpatul este vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (1) Cod

penal;

- instanța de judecată nu a ținut cont că în cadrul urmăririi penale au fost admise

încălcări de procedură penală, iar probele obținute prin încălcarea prevederilor legale

nu pot fi reținute ca fiind admisibile;

- din declarațiile părții vătămate, depuse sub jurământ în cadrul cercetării

judecătorești, rezultă că a fost agresată fizic de Chistruga Nicolae, dar când a apelat

inițial poliția a declarat că a fost agresată de o persoana necunoscută, apoi la domiciliul

ei s-a prezentat colaboratori de poliție care în urma concretizării circumstanțelor

comiterii infracțiunii i-au comunicat că unicul suspect ar fi Chistruga Nicolae.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

4

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Colegiul reține că recurentul indică la prezența erorilor de drept prevăzute de pct.

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și pct. 8) nu au fost

întrunite elementele infracțiunii a alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Potrivit textul recursului declarat, recurentul nu a concretizat care din temeiuri

pct. 6) le pune la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar

alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

invocat de recurent, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, se reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu

pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate,

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială și competența

instanțelor respective.

Din conținutul cererii de recurs de facto rezultă, că recurentul critică hotărârea,

solicitând achitarea inculpatului, din motiv că fapta nu a fost comisă de el.

În speță, însă, s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunilor imputate

lui Chistruga Nicolae, iar instanțele de fond și apel s-au pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt, și au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente,

concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

5

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Nu pot fi reținute nici argumentele recursului părții apărării, precum că concluziile

instanțelor judecătorești privind vinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, deoarece

probele administrate demonstrează că el a săvârșit infracțiunile incriminate. Instanța de

apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a audiat inculpatul,

partea vătămată, martorii Gaina Rodion, Sosna Ivan, Sosna Anatolie, a apreciat

obiectiv cumulul de probe, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei incriminate se combăteau prin totalitatea de probe

cercetate în ședința de judecată care au demonstrat incontestabil vinovăția inculpatului

de cele incriminate.

Prin urmare, afirmația părții apărării precum că, inculpatul nu se consideră vinovat

de cele întâmplate, invocând că în cadrul ședințelor instanțelor de judecată nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, este

neîntemeiată și contravine materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către

acesta nu echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și concludente

care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Mai mult, Colegiul penal reține că partea apărării cu aceeași poziție a contestat

sentința de condamnare, totodată îndemnând și aplicarea față de inculpat a prevederilor

art. 90 Cod penal. Astfel, acceptând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate de rechizitoriu, concluzii ce se contrazic cu cerințele recursului ordinar. Prin

urmare, nu există circumstanțe cu caracter substanțial și convingător, care să justifice

implicarea instanței supreme în hotărârea instanței de apel.

Instanța de recurs consideră pedeapsa stabilită inculpatului ca fiind una echitabilă,

legală, cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținându-se seama de gradul

prejudiciabil al faptelor comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele

cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limita

sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a

interveni în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-a stabilit.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța nu a admis vreo eroare

gravă de fapt, care să fi afectat soluția, că au fost întrunitele elementele infracțiunii, și

că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva diferit

răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii

răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în

situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care

acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

6

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c.Finlandei).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Gordilă Vitalie nu și-au găsit

confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gordilă Vitalie în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CHISTRUGA Nicolae XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

7