1re-28/2022 — art. 217/5 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/5 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-28/2022 — art. 217/5 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1re-28/2022
1-20061718-01-1r/e-23022022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 martie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție
în componență
Președinte Nadejda Toma,
Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului în anulare împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 19
martie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07
decembrie 2021, declarat de avocatul Iulian Cașu, în numele condamnatului
Șpac Vladimir XXXXXX
.
1
Termenul de examinare,
instanța de fond: 09.06.2020 – 19.03.2021,
instanța de recurs: 20.05.2021 – 07.12.2021,
instanța de recurs
în anulare: 23.02.2022 - 16.03.2022.
Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 19 martie 2021, cauza fiind
examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Șpac
Vladimir a fost condamnat în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal, la amendă în
mărime de 700 unități convenționale, ce constituie 35.000 lei.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea părții neexecutate a
pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
06.05.2015, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități de gestionare a substanțelor
narcotice, psihotrope sau analogilor lor pe un termen de 5 ani, cu amendă în
mărime de 700 unități convenționale, ce constituie 35.000 lei, cu executare în
penitenciar de tip închis, începând din 19.03.2021, urmând ca durata arestării
preventive de la 10.12.2014 până la 06.05.2015 și durata executării pedepsei
aplicate prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06.05 2015 până la
19.03.2021, să fie computată pe parcursul executării pedepsei.
Instanța de fond a constatat că la 25 februarie 2020, inculpatul Șpac
Vladimir, aflându-se în Penitenciarul nr. 9-Pruncul, situat pe str. Pruncului 44,
mun. Chișinău, unde executa pedeapsa cu închisoarea stabilită prin sentința
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06.05.2015, prin care a fost recunoscut
vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i
aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, iar în baza art. 85
Cod penal, prin cumul de sentințe, la sentința stabilită a fost adăugată parțial
pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău
din 16.10.2012, prin care Șpac Vladimir a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2)
și art. 2172 Cod penal, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 10 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități de gestionare a
substanțelor narcotice, psihotrope sau analogilor lor pe un termen de 5 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, urmărind scopul consumului ilegal
de droguri pe teritoriul penitenciarului, dându-și seama de caracterul prejudiciabil
al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,
acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul stabilit, în circumstanțe
de timp nestabilite de către organul de urmărire penală, a consumat droguri, fapt
confirmat prin conținutul procesului-verbal nr. 7737 al examinării medicale de
constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din
25.02.2020.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în
rechizitoriu și vina în săvârșirea acestora, solicitând examinarea cauzei penale în
baza probelor administrate la urmărirea penală.
2
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 2175 alin. (1) Cod
penal, ca consumul ilegal de droguri pe teritoriul penitenciarului.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod
penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară care se pedepsește cu amendă de
la 750 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 180 la 240 ore, că lipsesc circumstanțe agravante, concluzionând
că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea pedepsei cu
amendă în mărime de 700 unități convenționale.
Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a sentinței
și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă cu muncă
neremunerată în folosul comunității.
Recurentul a invocat că este în imposibilitate de a achita amenda, deoarece
se află în continuare în închisoare.
Potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07
decembrie 2021, recursul a fost respins, ca nefondat.
Instanța de recurs a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, și
anume că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, că în corespundere cu art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală noile limite pentru amendă sunt de la 562,5 la
787,5 unități convenționale, că acesta a recunoscut vina și s-a căit de cele comise.
Astfel, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, instanța de fond a
aplicat pedeapsa inculpatului luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil
al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,
caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau
agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra
corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, corect
stabilindu-i pedeapsa cu amendă în mărime de 700 unități convenționale.
Totodată, potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, dacă, după pronunțarea
sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o
nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa
aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința
anterioară
Deci, în corespundere cu prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa
aplicată prin noua sentință, corect a fost adăugită în întregime partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06.05.2015.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile
judecătorești au devenit irevocabile.
Avocatul Iulian Cașu declară recurs în anulare, solicitând casarea deciziei
menționate și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Recurentul invocă că instanțele de fond și de recurs eronat au aplicat
prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, deoarece condamnatul, după pronunțarea
sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei cu închisoarea, a comis o
nouă infracțiune, pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.
3
Însă, urmau a fi aplicate doar prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal,
deoarece art. 85 Cod penal reglementează doar cumularea pedepselor sub formă de
închisoare.
În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 449 alin. (1)
pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare nominalizat
pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul Penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot
fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la
judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de
procedură penală, art. 4 din protocolul nr. 7 CEDO, viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenita pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Hotărârea judecătorească
definitivă, împiedică redeschiderea, reluarea examinării procesului penal în
privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.
Însă, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare
este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod
de procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în
anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea
ilegalității hotărârii atacate.
Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat, fondat neclar
și confuz pe temeiurile de drept improprii procedurii recursului în anulare - art.
427 alin. (1) pct. 6), 10), 449 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, nu
sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental,
raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu
indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial
încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective
raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate
internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile
atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să
genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se
completamente argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens și
indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 6. din decizie).
Rezultă, că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute
în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din
oficiu recursul în anulare al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar
justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de
recurent.
4
Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească
nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a
apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Totodată, conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că
acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut.
Prin urmare, dat fiind că recursul în anulare de pe rol nu îndeplinește
cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1), 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1),
alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal,
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Iulian Cașu,
împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie
2021, în privința condamnatului Șpac Vladimir XXXXX, deoarece nu îndeplinește
cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 08 aprilie 2022.
Președinte Nadejda Toma
Judecători Iurie Diaconu
Victor Boico
5