1ra-153/2022 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f, 217/1 alin. 3 lit. b, f, 217/1 alin. 3 lit. f CP

1ra-153/2022 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f, 217/1 alin. 3 lit. b, f, 217/1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-153/2022

1-21064545-01-1ra-31012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Bălți din 09 noiembrie 2021, declarat de avocatul Ion Dănoi, în numele inculpatului

Toma Nicolai XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.04.2021 - 07.07.2021,

instanța de apel: 30.07.2021 - 09.11.2021,

instanța de recurs: 31.01.2022 - 23.02.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Toma Nicolai a fost

condamnat art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal la 2 ani închisoare, art. 2171 alin.

(3) lit. b), f) Cod penal la 2 ani închisoare și art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 2

ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5

ani.

1

Potrivit art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată pedeapsa

complementară neexecutată definitiv, aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din

08.11.2018, sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 6 luni și 23 zile, care se va executa separat.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Carauș M., dar în privința lui

hotărârile judecătorești nu sunt contestate.

De la inculpați s-au încasat, solidar, în beneficiul statului cheltuielile judiciare

în mărime de 11.240 lei și suma de 6200 lei, utilizați la efectuarea măsurii speciale

de investigație.

acord și prin înțelegere prealabilă cu Carauș M., contrar prevederilor Legii nr. 382-

XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a

precursorilor, care stabilește restricții asupra circulației substanțelor stupefiante și

psihotrope, urmărind scopul de profit personal, rezultat din activitatea de

comercializare a drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestora, au dobândit droguri sub formă de marihuană, pe care le-au transportat în

preajma cimitirului din XXXXXX, XXXXXX și la 19 decembrie 2020, aproximativ

la ora 17.00, i-au comercializat lui XXXXXX un pachet de hârtie, în interior cu masă

vegetală de culoare verde, mărunțită, cu miros specific, asemănător cu marihuana,

contra sumei de 3000 lei, în scop de camuflare a acțiunilor lor, ascunzându-l sub

capătul unui stâlp culcat, aflat între cimitirul și linia de cale ferată din localitate,

comunicându-i lui XXXXXX despre locul unde au pus drogurile, după ce ultimul în

prealabil a transferat pe cardul bancar nr. 4741450000598063 din posesia lui Toma

N. suma respectivă, ulterior împărțind venitul între ei.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-1315 din 25.01.2021,

masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde ridicată la 19.12.2020 de la

investigatorul sub acoperire XXXXXX, reprezintă marihuană, care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante.

Masa substanței stupefiante - marihuană constituie 10,664 gr. (masă uscată).

Potrivit compartimentului I, poziția 7, a Listei substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, masa substanței stupefiante marihuană de 10,664 gr. (masă uscată) se

atribuie la cantități mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal, ca păstrarea, transportarea și înstrăinarea ilegală a drogurilor, acțiuni săvârșite

de două persoane, în proporții mari.

Tot el, intenționat, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Carauș M.,

contrar prevederilor Legii nr. 382-XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația

substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor, care stabilește restricții asupra

circulației substanțelor stupefiante și psihotrope, urmărind scopul de profit personal,

rezultat din activitatea de comercializare a drogurilor, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și admițând în mod

2

conștient survenirea acestora, au dobândit droguri sub formă de marihuană, pe care

le-au transportat în preajma cimitirului din XXXXXX, XXXXXX și la 13 ianuarie

2021, aproximativ la ora 16.30, i-au comercializat lui XXXXXX un pachet de hârtie,

în interior cu masă vegetală de culoare verde, mărunțită, cu miros specific,

asemănător cu marihuana, contra sumei de 2100 lei, în scop de camuflare a acțiunilor

lor, ascunzându-l sub capătul unui stâlp culcat, aflat între cimitirul și linia de cale

ferată din localitate, comunicându-i lui XXXXXX despre locul unde au pus

drogurile, după ce ultimul în prealabil a transferat pe cardul bancar nr.

4741450000598063 din posesia lui Toma N. suma respectivă, ulterior împărțind

venitul între ei.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-22 din 18.02.2021,

masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare verde ridicată la 13.01.2020 de la

investigatorul sub acoperire XXXXXX, reprezintă marihuană, care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante.

Masa substanței stupefiante - marihuană constituie 7,393 gr. (masă uscată).

Potrivit compartimentului I, poziția 7, a Listei substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, masa substanței stupefiante marihuană de 7,393 gr. (masă uscată) se

atribuie la cantități mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal, ca păstrarea, transportarea și înstrăinarea ilegală a drogurilor, acțiuni săvârșite

de două persoane, în proporții mari.

Tot el, în perioada toamnei anului 2020, intenționat, în mod ilegal, contrar

prevederilor Legii nr. 382-XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor

stupefiante, psihotrope și a precursorilor, conform căreia sunt stabilite restricții

asupra circulației substanțelor stupefiante și psihotrope, aflându-se la marginea

XXXXXX, XXXXXX, a depistat plante de cânepă, în faza de vegetație, unde,

conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, a cules frunzele verzi de plante de

cânepă, pe care le-a transportat la domiciliul său din XXXXXX, XXXXXX, unde

le-a uscat și le-a mărunțit, obținând droguri sub formă de „marihuană” în stare

uscată, pe care a păstrat-o și a preambalat-o în pachete din hârtie, confecționate

artizanal și, urmărind scopul de profit personal, rezultat din comercializarea

drogurilor, sub formă de marihuană, la 19 februarie 2021, aproximativ la ora 10.00,

în preajma magazinului de produse alimentare amplasat pe str. Industrială 4, mun.

Bălți, a comercializat lui XXXXXX 4 pachete din hârtie în interior cu masă vegetală

uscată, de culoare verde, cu miros specific, asemănător cu cânepa, contra sumei de

900 lei.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-749 din 26.03.2021,

masa vegetală uscată, de culoare verde, ambalată în patru file de hârtie, prezentată

spre examinare, ridicate la 19.02.2021 de la investigatorul sub acoperire XXXXXX,

procurată de la persoana cu numele „Toma Nicolai” reprezintă marihuană, care face

parte din categoria substanțelor stupefiante.

Cantitatea substanței stupefiante - marihuană constituie în total 15,272 gr.

(masă uscată).

3

Potrivit compartimentului I, poziția 7, a Listei substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, masa substanței stupefiante marihuană de 15,272 gr. (masă uscată) se

atribuie la cantități mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

ca prelucrarea, păstrarea, transportarea și înstrăinarea ilegală a drogurilor, acțiuni

săvârșite în proporții mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei

penale în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78

Cod penal, că inculpatul a comis infracțiuni grave care se pedepsesc cu închisoare

de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, că beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 3641 Cod de procedură penală, că nu au

fost stabilite circumstanțe agravante, cea atenuantă fiind recunoașterea vinovăției,

că se caracterizează pozitiv, este angajat în câmpul muncii, căsătorit, are la

întreținere soția și un copil minor, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se

află, că a mai fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți din 08.11.2018 în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar

conform informației eliberate de Biroul de Probațiune Florești nr. 23/547 din

18.03.2021, a executat integral pedeapsa de 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității la 15.05.2019, dar continuă activitățile de probațiune cu privire

la executarea pedepsei complementare până la data de 30.01.2022, concluzionând

că corectarea lui este posibilă prin stabilirea pedepsei cu închisoare și dispunerea

suspendării condiționate a executării ei, în temeiul art. 90 Cod penal.

Cauze Speciale, Tatiana Russu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități care implică gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumite activități care implică gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 3

ani, art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități care implică gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, potrivit art. 84 alin. (1), (4) Cod penal

a-i stabili pedeapsă definitivă de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita anumite activități care implică gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe un termen de 7 luni si 23 zile.

Apelanta a invocat că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

neproporțională faptei infracționale, ignorând personalitatea acestuia și consecințele

infracțiunilor, că acesta, fiind condamnat anterior la pedeapsa sub formă de muncă

4

neremunerată în folosul comunității, a săvârșit infracțiuni, sfidând cu desăvârșire

normele morale și legea penală. În aceste împrejurări, o pedeapsă mai blândă nu va

asigura atingerea scopului pedepsei penale și nu va restabili echitatea socială

perturbată de acțiunile inculpatului.

Astfel, pedeapsa penală aplicată inculpatului incorect a fost stabilită, fiind

necesar ca în privința lui să fie aplicată pedeapsă sub formă de închisoare cu

executarea reală, izolarea acestuia de societate fiind necesară în raport cu acțiunile

comise, pericolul social al faptelor și personalitatea lui.

Pedeapsa cu închisoare va determina inculpatul să conștientizeze fapta

comisă, să se resocializeze, să se corecteze, să se reeduce și, pe viitor, să se abțină

de la comiterea faptelor penale.

Or, pedeapsa aplicată de instanța de fond este inechitabilă și ilegală, nefiind

în corespundere cu gravitatea și motivul infracțiunilor săvârșite, acestea fiind din

categoria celor grave, din capitolul infracțiunilor contra sănătății publice și

conviețuirii sociale, cu modul și condițiile de viață și influența pedepsei asupra

corectării și reeducării lui.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Toma Nicolai, i-a fost stabilită pedeapsa în baza art. 2171 alin. (3) lit. b),

f) Cod penal de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate

de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 3 ani, pe art. 2171

alin. (3) lit. b), f) Cod penal - 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 3

ani, în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal - 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora

pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5

ani.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea pedepsei complementare

neexecutate, aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 08.11.2018, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții

legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani, cu

privarea de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu includerea în

pedeapsa complementară de a conduce mijloace de transport perioada din

30.01.2019 până la 09.11.2021, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

începând din 09.11.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat ca pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de

fond este neîntemeiată în raport cu circumstanțele constatate pe caz.

Astfel, comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani și, în calitate de pedeapsă

complementară obligatorie - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.

5

Însă, la stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte inculpatului,

instanța de fond a omis aplicarea pedepsei complementare obligatorii prevăzute la

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, deși a stabilit-o la deducerea pedepsei

definitive.

Deci, această eroare urmează a fi înlăturată prin stabilirea inculpatului pe art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal a pedepsei de 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora

pe un termen de 3 ani, pe fiecare capăt de învinuire.

Totodată, circumstanțele comiterii infracțiunilor determină inoportunitatea și

netemeinicia suspendării condiționate a pedepsei închisorii, conform art. 90 Cod

penal. Or, inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală și a comis, din nou,

mai multe infracțiuni care atentează la sănătatea publică.

Discordanța între cele reținute de instanța de fond și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei soluții eronate referitor la aplicarea art. 90 Cod penal în

speță.

Potrivit art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

La soluționarea chestiunii cu privire la vinovăția inculpatului, de jure și de

facto, instanța de judecată urma să constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile

prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale și să

decidă asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili.

Prin urmare, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă neproporțională

în raport cu fapta infracțională, neglijând ponderea circumstanțelor ce țin de

personalitatea lui și care îl caracterizează nesatisfăcător.

Or, este reținută situația pluralității infracțiunilor comise de inculpat, categoria

și caracterul faptelor comise, precum și că acesta anterior a fost condamnat, însă

careva concluzii nu și-a făcut și, fiind condamnat anterior la pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, a săvârșit noi infracțiuni, sfidând cu

desăvârșire normele morale și legea penală. În aceste împrejurări, o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării acesteia nu va asigura atingerea scopului

pedepsei penale și nu va restabili echitatea socială.

Astfel, este oportun de a institui executarea reală de către inculpat a pedepsei

cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate

de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani, dedusă în

condițiile art. 84 alin. (1) Cod penal.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

6

Recurentul invocă că, inculpatul și-a recunoscut vina, cauza a fost examinată

conform art. 3641 Cod de procedură penală, acesta pentru prima dată a comis o

infracțiune ce ține de circulația ilegală a drogurilor, are la întreținere trei copii

minori.

Mai mult, unica persoană căruia inculpatul i-a înstrăinat substanțe narcotice a

fost colegul său de serviciu, care în cadrul cauzei penale a avut calitatea de martor

sub acoperire. Acesta anterior a servit inculpatul cu substanțe narcotice, iar peste o

perioadă de timp, a insistat ca inculpatul să facă rost de marihuană și să-i vândă.

Deci, ținând cont de atitudinea și conduita inculpatului în cursul procesului

penal, de faptul că acesta a recunoscut faptele comise, s-a căit sincer, precum și alte

circumstanțe, scopul pedepsei poate fi atins fără executarea reală, fiind întrunite

condițiile prevăzute la art. 90 Cod penal, aceasta fiind o pedeapsă echitabilă, nefiind

rațională aplicarea unei pedepse mai aspre.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420, 427, 432, 434, 435 Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

7

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4., din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța

de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84, 85, Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea

a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele,

instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte,

stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau

parțial, al pedepselor aplicate. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru

săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, inculpatul

a recunoscut vina și s-a căit, a solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, se caracterizează pozitiv, întreține copii minori

dar a comis mai multe infracțiuni grave, care prevăd în exclusivitate pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani, anterior a mai fost condamnat, însă nu s-a corectat și a

continuat comiterea faptelor infracționale, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată s-a

dovedit a fi ineficientă, chiar și în prezența circumstanțelor atenuante invocate de

recurent, condamnarea lui cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în

8

temeiul art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

9

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Dănoi, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în privința

inculpatului Toma Nicolai XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

10