1ra-227/2022 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 Cp

1ra-227/2022 — art. 152 alin. 1, 287 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-227/2022

1-20024758-01-1ra-14022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 30 iulie 2020 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, de avocata

Bîrcă Ludmila în numele succesorului părții vătămate Cociuc Efim, în cauza penală

în privința inculpatului

Catan Petru xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.02.2020 - 30.07.2020,

instanța de apel: 19.09.2020 - 22.09.2021,

instanța de recurs: 14.02.2022 - 14.03.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Catan Petru

a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 140 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, și în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 130 ore

de muncă neremunerată în folosul comunității.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 240 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Cociuc Efim prejudiciul material în

cuantum de 29.207,40 lei, cheltuielele pentru asistență juridică în sumă de 12.000 lei

și prejudiciul moral în mărime de 40.000 lei, iar în total 81.207,40 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată pentru

efectuarea expertizei judiciare în sumă de 320 lei.

1

22:00, aflându-se în centrul s. Xxxx, r-nul xxxx, fiind un loc public, din intenții

huliganice, demonstrând lipsă totală de respect față de societate, cu o obrăznicie

deosebită, încălcând grosolan ordinea publică, i-a aplicat lui Cociuc Efim mai multe

lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză

judiciară nr. xxxx din 03.02.2020, trauma cutiei toracice; fractura coastelor 4,5,6,7,8

(bifocală), 9,10 (bifocală) linia claviculară medie, axilara anterioară, medie pe

dreapta, cu deplasarea la nivelul coastei 8,9,10 și coastei 9,11 pe stânga fără

deplasare, contuzie pulmonară bazal bilateral, ce au fost produse prin acțiunea

traumatică, a unui obiect contondent dur, condiționează o dereglare a sănătății de

lungă durată, ce se califică ca vătămare medie.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și

a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, ca vătămarea intenționată medie a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății și în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care prin conținutul lor, se

exprimă printr-o obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis două infracțiuni mai puțin grave, că potrivit art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu muncă neremunerată în folosul

comunității, că a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani și conform

art. 70 alin. (3/1) Cod penal, maximul pedepsei se reduce cu o treime,

concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral urmează a fi admisă

parțial, deoarece cuantumul prejudiciului moral solicitat - 100.000 lei este unul

exagerat, ținând cont de faptul că inculpatul a comis infracțiunile la o vârstă tânără,

având 18 ani, se căiește de cele comise, este de acord să recupereze prejudiciul

material, nu este angajat în câmpul muncii, suma de 40.000 lei constituind un

cuantum echitabil pentru recuperarea prejudiciului moral.

numele părții vătămate Cociuc Efim, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de închisoare.

Apelanții au invocat că inculpatul, se caracterizează negativ la locul de trai,

niciodată nu а cerut iеrtarе părții vătămаtе și nu l-a despăgubit finаnсiаr, ultimul

devenind invalid de gradul I ре viață, са rezultat al acțiunilor inculpatului.

Mai mult, de сătrе inculpat nu а fost restituită paguba cauzată prin acțiunile

sale сriminаlе, acesta nici măсаr nu а manifestat interes cu рrivire la starea de

sănătate а рărții vătămate, astfel dând dovadă de un comportament de rea-credință,

instanța, urmând să constate aceste circumstanțe са fiind аgrаvаntе, сееа се аr duce

2

în mod evident lа stabilirea unei pedepse mai аsрrе fаță de сеа саrе este expusă in

sentință.

Totodată, părții vătămate i-au fost provocate urmări grave sănătății -

invaliditatea victimei, infracțiunea fiind comisă în stare de ebrietate.

Aceste momente au denotat сă judecătorul, рrin prisma prevederilor аrt. 70

alin. (31) Сod penal, putea și trebuia să motiveze aplicarea pedepsei după criterii

generale și nu deducerea a 1/3 din pedeapsa реnаlă maximă.

3.1. Avocata Ludmila Bîrcă a declarat apel suplimentar în numele

succesorului părții vătămate, Cociuc Vitalie, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu

închisoarea, cu executare în penitenciar, și să fie încasat de la inculpat în beneficiul

succesorului părții vătămate prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei.

Apelanții au invocat că urmare a loviturilor aplicate de inculpat la data de

21.10.2019, partea vătămată Cociuc Efim, de nenumărate ori era internat și tratat în

Instituția Medico-Sanitară Publică Institutul de Neurologie și Neurochirurgie

„Diomid Gherman”, iar pe 20.11.2020, fiind internat în spital, a decedat.

Cociuc Vitali, fiul defunctului Cociuc Efim, a primit de la medicul

morofpatolog actul de deces nr. xx din 25.11.2020, în care era menționată cauza

decesului în baza expertizei morofpatologice - traumă cranio-cerebrală.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă în raport cu gravitatea

faptei comise, iar instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele în care s-a produs

infracțiunea.

Inculpatul nu a întreprins careva acțiuni în vederea restituirii prejudiciului

cauzat prin infracțiune părții vătămate, or, potrivit materialelor cauzei, ultimul nu a

restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, nici după pronunțarea sentinței.

Mai mult, inculpatul nici nu și-a cerut iertare de la victimă, nu i-a propus

ajutor financiar pentru acoperirea cheltuielilor suportate pentru tratament, sau după

decesul părții vătămate.

De asemenea, prima instanță nu a luat în considerație faptul că inculpatul, la

locul de trai se caracterizează negativ, nefiind la prima abatere.

Drept consecință, partea vătămată a fost încadrat în grad de invaliditate, iar în

urma traumelor primite nu mai era apt de muncă.

Sub aspectul suferințelor psihice, vătămarea integrității corporale, în cazul lui

Cociuc E. s-a manifestat în sentimentul de rușine, neajutorare, complexul de

inferioritate, insatisfacție de lipsirea de libertatea de a se deplasa unde dorea fără

vreun fel de temere că cineva în orice moment îl poate ataca și batjocori în felul în

care a făcut-o deja inculpatul, dar și în general, prezența sentimentului de

neîncredere în ziua de mâine.

Starea sănătății lui Cociuc E., i-a afectat grav comportamentul, acesta

devenind mai apatic, introvert, neîncrezător într-un viitor mai bun.

Totodată, soluția primei instanțe privind evaluarea daunelor morale cauzate

părții vătămate în sumă de 40.000 lei este inechitabil evaluate în raport cu

consecințele care au survenit în urma săvârșirii infracțiunii, gravitatea acestora și

impactul produs asupra succesorilor părții vătămate.

septembrie 2021, apelurile au fost admise, casată sentința în latura penală și

pronunțată o nouă hotărâre.

3

Catan Petru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 140 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

Catan Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la

art. 354 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond nu a dat o apreciere cuvenită

prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății.

Astfel, instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt: Catan Petru, la

20.10.2019, orele 22:00, aflându-se în centrul s. Xxxx, r-nul xxxx, fiind un loc

public, din intenții huliganice, demonstrând lipsă totală de respect față de societate,

cu o obrăznicie deosebită, încălcând ordinea publică, i-a aplicat lui Cociuc Efim mai

multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. xxxx din 03.02.2020, trauma cutiei toracice; fractura

coastelor 4,5,6,7,8 (bifocală), 9,10 (bifocală) linia claviculară medie, axilara

anterioară, medie pe dreapta, cu deplasarea la nivelul coastei 8,9,10 și coastei 9,11

pe stânga fără deplasare, contuzie pulmonară bazal bilateral, ce au fost produse prin

acțiunea traumatică, a unui obiect contondent dur, condiționează o dereglare a

sănătății de lungă durată, ce se califică ca vătămare medie.

Instanța de apel a statuat că, fapta reținută în sarcina inculpatului se

încadrează în baza de art. 354 Cod contravențional, ca huliganismul nu prea grav,

adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare

ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, precum și în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la

art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Ori, având în vedere condițiile faptei examinate, este inadmisibil prin

aplicarea loviturilor (aceleași lovituri comise de către inculpat asupra părții

vătămate) comiterea simultană a infracțiunilor prevăzute de art. 152 Cod penal și

art. 287 Cod penal, întrucât ambele infracțiuni presupun violență.

Concluzia care se impune rezidă în faptul că, în cazul în care violența aplicată

de către făptuitor în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă

sub forma vătămării medii, calificarea se va face potrivit art. 152 Cod penal și art.

354 Cod contravențional. Infracțiunea de huliganism nu poate absorbi infracțiunea

prevăzută de art. 152 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă trebuie să prevadă

o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită.

Acceptarea unei asemenea variante de calificare prin concurs ideal în baza art.

287 alin. (1) Cod penal și art. 152 alin. (1) Cod penal, ar însemna ignorarea

principiului neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori pentru aceeași

faptă, prevăzut la art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 22 alin. (1) Cod de procedură

penală. Fiind aplicată o singură dată, violența nu poate fi reținută de două ori la

calificare: prima dată în contextul infracțiunii prevăzute de art. 152 Cod penal și a

doua oară ca expresie a infracțiunii de huliganism.

La caz, dacă se aplică regula „elemente esențiale”, care rezultă din

jurisprudența Curții, atunci se concluzionează că elementul esențial – aplicarea

violenței, este atribuit atât în cazul art. 152 alin. (1) Cod penal, cât și în cazul art.

4

287 alin. (1) Cod penal. Dacă aceleași element esențial este prezent în ambele

infracțiuni incriminate, atunci este posibilă o încălcare a articolului 4 al Protocolului

nr. 7.

Totodată, la 17.12.2020, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție,

examinând recursul în interesul legii, despre unificarea practicii judiciare, privind

calificarea acțiunilor de încălcare grosolană a ordinii publice (art. 287 Cod penal),

însoțite de violență soldată cu vătămarea medie (art. 152 Cod penal), gravă a

integrității corporale sau a sănătății (art. 151 Cod penal) ori cu omorul intenționat al

persoanei (art. 145 Cod penal), declarat de Procurorul General Alexandru

Stoianoglo a Decis că ” 1. Se admite recursul în interesul legii, declarat de

Procurorul General al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo, în vederea

asigurării interpretării și aplicării unitare a legii penale și de procedură penală. 2. În

cazul în care, în cadrul infracțiunii de huliganism, prevăzute la art. 287 Cod penal,

este aplicată violența soldată cu omorul intenționat, vătămarea intenționată gravă ori

medie a integrității corporale sau a sănătății, acțiunile făptuitorului vor fi calificate,

în temeiul art. 145, 151 sau 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional

(Huliganismul nu prea grav). Atunci când infracțiunea de huliganism este urmată de

cea de omor intenționat, de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității

corporale ori a sănătății, faptele vor fi calificate, potrivit concursului de infracțiuni,

în baza art. 287 și art. 145, 151 sau 152 Cod penal. 3. Decizia este obligatorie din

ziua pronunțării și nu are efect asupra cauzelor deja soluționate printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, fiind pronunțată integral la 14 ianuarie 2021”.

La caz, inculpatul a aplicat violența față de partea vătămată Cociuc Efim,

soldată cu vătămarea medie, anume în cadrul infracțiunii de huliganism, motiv

care impune soluția de calificarea a acțiunilor inculpatului în temeiul art. 152

alin. (1) Cod penal și art. 354 Cod Contravențional.

Procesul în baza art. 354 Cod contravențional urmează a fi încetat, în

conformitate cu art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspunderea contravențională, care este de un

an.

De asemenea, este irațională executarea unei pedepse mai aspre, precum cea

sub formă de închisoare de către Catan P., or, acesta a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și a fost de acord să

execute pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Totodată, criteriul general evocat în jurisprudența CtEDO constă în aceea că,

despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu

atingerea adusă reputației, având în vedere totodată gradul de lezare a valorilor

sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. În situația

daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în

bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată

la elementele de fapt.

Respectiv, suma de 40.000 lei, acordată de instanța de fond părții vătămate ca

despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune este una reală și

proporțională cu suferințele cauzate.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispusă rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5

Recurenta indică că conform materialelor cauzei penale, infracțiunea de

huliganism а fost urmаtă de infracțiunea de vătămаrеа intenționată medie а

integrității corporale ori а sănătății și de асееа calificarea acțiunilor urmеаză а fi

încadrate în baza concursului real de infracțiune, iar calificarea urmеаză а fi

efectuată conform art. 287 și art. 151 Cod penal, fapt се а avut loc соnfоrm

rechizitoriului și sentinței.

Instanța de арel, recalificând acțiunile inculpatului de la art. 287 alin. (1) la

art. 354 Cod contravențional nu а dat арrесiеrе faptului că de către inculpat а fost

aplicată violența fizică în privința lui Cociuc E., fiind lovit сu pumnii și picioarele în

regiunea feții și соrрului, în rezultatul căruia i-a cauzat lui Cociuc E., conform

raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 03 februarie 2020, vătămări corporale

medii, din се rezultă сă violența fiziсă aplicată în privința lui Cociuc E. nu sunt

absorbite de art. 354 Cod Contravențional.

Mai mult, instanța de apel nu а motivat decizia în partea се ținе de

respingerea apelului părții vătămаtе în partea individualizării pedepsei.

Astfel, la aplicarea pepdepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, ambele

instanțe nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, în speță inсоrесt аu

аjuns la concluzia stabilirii unеi pedepse nоnрrivаtivе de libertate.

Raportând la aspectele de individuаlizаre a pedepsei, reieșind din cerințele

legislației реnаlе, apreciind circumstanțele cauzei penale și а faptelor imputate

inculpatului, iar instanța de apel а omis faptul сă infrаcțiunile соmisе de сătrе

inculpat, respectiv, un concurs de infracțiuni și se califică са fiind mai puțin grave,

iar caracterul și circumstanțele faptei, denotă сă în privința făptașului, nu pot fi

folosite alte măsuri de constrângere mai blânde, са închisoarea.

Potrivit caracteristicii eliberate de administrația publică locală s. Gеаmăna,

Саtаn P. se atestă сă acesta are un comportament negativ în societate, este implicat

în diferite situații de conflict, consumă abuziv băuturi alcoolice și are un

comportament agresiv.

În situația aplicării de сătrе prima instanță а dispozițiilor аrt. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de аpel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate

reține о altă situație de fapt și о altă încadrare juridică decât сеа reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.1. Declară recurs ordinar și avocata Bîrcă Ludmila, în numele succesorului

părții vătămate, Cociuc Efim, solicitând casarea deciziei menționate și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu închisoare în

limita maximă a sancțiunii, cu admiterea integrală a acțiunii civile și încasarea în

beneficiul succesorului părții vătămate a prejudiciului moral în mărime de 100.000

lei, cât și suma de 7000 lei pentru asistența juridică acordată.

Recurenta indică că prima instanță, la individualizarea și stabilirea pedepsei

inculpatului, a pronunțat o sentință nemotivată, deoarece circumstanțele reale și

personale ale ultimului nu au fost analizate conform normelor penale relevante și ca

finalitate i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă, în raport cu faptele comise.

6

Mai mult, Catan P., la domiciliul său, se caracterizează negativ, fapt confirmat

prin actele corespunzătoare, niciodată, după comiterea infracțiunilor imputate, nu a

cerut iertare părții vătămate și nu l-a despăgubit financiar.

Instanța nu a luat în considerație că partea vătămată a fost bătută, fiind invocat

un motiv formal pentru justificarea agresiunii fizice, însuși inculpatul, fiind audiat în

primă instanță, a confirmat că după ce a bătut victima, nu i-a acordat ajutor, nici nu

a chemat ambulanța, ci împreuna cu Mutu Mihail, au luat-o și au aruncat-o la

marginea drumului, pentru a nu fi depistată, astfel, partea vătămată a devenit invalid

de gradul I pe viață. Comiterea faptelor prejudiciabile s-au produs în stare de

ebrietate.

Judecătorul, prin prisma prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, putea și

trebuia să motiveze aplicarea pedepsei după criterii generale și nu deducerea a 1/3

din pedeapsa penală maximă. Deci, sentința este afectată de insuficiență și

contradicții, în partea motivării aplicării pedepsei penale inculpatului.

Cociuc Efim a trecut prin grave suferințe, atât de ordin fizic, cât și psihice.

Până la incidentul din seara de 20.10.2019, reclamantul era o persoană sănătoasă,

grație cărui fapt a putut să se bucure de viața pe care o avea. Evident că acestuia,

mai întâi de toate, i s-au cauzat daune fizice, ceea ce presupune orice schimbare

negativă în organismul uman, ce împiedică funcționarea biologică normală, adică

decurgerea normală din punct de vedere medical a tuturor proceselor

psihofiziologice. Urmarea tratamentului cu numeroase intervenții, prin sine a

presupus o durere fizică de o intensitate deosebită.

Totodată, prin înscrisul eliberat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Institutul de Medicină Urgentă”, medic Bolduma Dorin, s-a atestat faptul că i s-a

recomandat un regim de lucru hipoactiv și ține regim alimentar dietetic cu vizite

frecvente la medicul neurolog. Vizitele la neurolog au fost indicate părții vătămate

din cauza diagnosticului stabilit de medici și anume contuzie cerebrală, cât și

fractura bazei craniului pe stânga. Din ziua în care a fost bătut și până la deces,

reclamantul a avut amețeli, cefalee, se mișca foarte greu, practic mereu era asistat de

către rude la orice activitate pe care o face, se exprima greu. Toate aceste simptome

sunt de fapt relatate și în documentația medicală, anexată la materialele dosarului.

Pe lângă cele descrise, rudele părții vătămate (soția, fiul, fiica și nepoata), care au

fost nevoite să vină de urgență din Federația Rusă în R. Moldova pentru a avea grijă

de reclamant în cadrul tratamentului, dar și la reabilitarea acestuia, au menționat că

Cociuc Efim, din momentul incidentului suferit, a avut o stare permanentă de frică și

nesiguranță. Se exprima foarte greu, manifestând o stare de inhibiție și izolare

socială, stări pe care nici o rudă nu le-a observat până acum la reclamant. Mai grav

este faptul, că drept consecință a celor întâmplate, partea vătămată a fost încadrat în

grad de invaliditate, iar în urma traumelor primite nu mai era apt de muncă.

Autorul prejudiciului, inclusiv reeșind din faptul că este învinuit și de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal (huliganismul), a

manifestat o vădită lipsă de respect față de cei din jur, căutând prin asemenea

modalități de a-și impune autoritatea în raport cu cei din apropiere, manifestând o

evidentă lipsă de respect față de oamenii cu o vârstă înaintată, care sunt mai

vulnerabili la capitolul siguranță în raport cu un organism tânăr.

Așadar, inculpatul prin acțiunile sale obraznice și grosolane, a demonstrat

faptul că nimeni și nimic nu-1 poate împiedica să acționeze după bunul său plac,

7

chiar dacă acesta este unul infracțional. În concluzie, Catan P., din punct de vedere a

răspunderii civile delictuale a manifestat o vinovăție sub formă de intenție, ceea ce a

dus la urmări fizice, irecuperabile pentru Cociuc E., dar și la consecințe psihice, care

nu au putut fi înlăturate. Aplicarea loviturilor, dar și celelalte acțiuni înfracționale

din partea inculpatului, i-a adus o atingere irecuperabilă statutului social al lui

Cociuc E. Acesta nu a avut anterior probleme cu poliția, în familie avea un

comportament normal, în societate se bucura de un comportament exemplar. În

seara de 20.10.2020, Cociuc E. a mers să-și exercite dreptul de vot, dând dovadă de

responsabilitate socială și care până la urmă s-a ales cu o bătaie pe care nici măcar

nu a înțeles din ce motiv s-a iscat, râmânând în poziție culcată și însângerat.

Totalitatea acestor momente au demonstrat cu prisosință că lui Cociuc E. i s-au adus

grave atingeri statutului său social, care a avut impact negativ și asupra apropiaților

săi.

Cu referire la suma prejudiciului moral dispusă a fi încasată, aceasta nu este

echitabilă în raport cu suferințele psihice cauzate în urma vătămării lui Cociuc E.,

care la data de 20.11.2020 a decedat, ca urmare a acțiunilor inculpatului, or instanța

de fond a ignorat criteriul echității, care prevede că indemnizația trebuie să

reprezinte o justă și integrală despăgubire.

Suma stabilită de către instanța de fond în mărime de 40.000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral, nu este echitabilă, or prima instanță nu a luat în considerație toate

consecințele cauzate prin infracțiune, importanța valorilor morale lezate, măsura în

care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele

comiterii acestei infracțiuni, precum și măsura în care i-a fost afectată situația

familială și socială.

Astfel, stabilirea cuantumului prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei, este

just și echitabil, ca urmare a consecințelor care au produs suferințe psihice și care în

esență sunt de natură perpetuă.

Însă, soluția primei instanțe privind evaluarea daunelor morale cauzate părții

vătămate în sumă de doar 40.000 lei, este inechitabil evaluată în raport cu

consecințele care au survenit în urma săvârșirii infracțiunii, gravitatea acestora și

impactul produs asupra succesorilor părții vătămate.

Totodată, succesorul părții vătămate a achitat avocatului pentru asistența

juridică suma de 7.000 lei, motiv din care în instanța de apel s-a solicitat încasarea

cheltuielilor de asistență juridica, dar instanța de apel nici nu s-a referit la acest

aspect, în pofida faptului că a admis apelul comun al avocaților din numele părții

vătămate și a succesorului părții vătămate și a avocatului.

Astfel, doar instanța de recurs poate să dispună încasarea sumei de 7.000 lei

de la inculpat în calitate de cheltuieli de asistență juridică.

Prin urmare, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept și ca urmare a constatat niște concluzii eronate, fapt ce a dus la recalificarea

acțiunilor inculpatului, urmată de încetarea procesului penal în cauză.

În concluzie, raportat la norma de incriminare că fapta imputată inculpatului,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 287 alin. (1) Cod

penal, astfel încât soluția instanței de fond este întemeiată și legală.

Deci, instanța de apel nu a stabilit integral starea de fapt și de drept pe

infracțiunea în cauză, apreciind eronat un cumul de probe dobândit conform

8

procedurii stabilite de legislația în vigoare, ceea ce contravine prevederilor art. 394

Cod de procedură penală.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) – 3), 10) Cod

de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă trebuie admisă

acțiunea civilă, în folosul cui și în ce sumă. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5)

Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care

se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Potrivit

art. 2037 alin. (1)-(3) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

9

echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le

apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de

judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime

comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă

parte, ia în cont particularitățile cazului.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.). În

sensul art. 287 Cod penal, prin „violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea

ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu

presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și

stabilă a capacității de muncă. Vătămarea intenționată medie a integrității corporale

sau a sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută în

temeiul art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional (Huliganismul nu prea grav).

În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza 152 și art.

287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte

interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile

de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de

vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se

vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face conform

art. 287 și art. 152 Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr. 4 din 19.06.2006 Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3., 10.4.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a omis să aprecieze circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în raport cu jurisprudența națională, potrivit cărei, în sensul art. 287

Cod penal, prin „violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a

integrității corporale sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun

nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a

capacității de muncă. Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută în

temeiul art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional (Huliganismul nu prea grav).

În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza 152 și art.

287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte

interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile

de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de

vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori a sănătății, cele săvârșite se

vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va face conform

10

art. 287 și art. 152 Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr. 4 din 19.06.2006 Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3., 10.4.);

b) în latura prejudiciului moral, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, cât și cu circumstanțele invocate

de partea vătămată în aspectul vizat.

Totodată, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 2037 Cod civil, ori,

prejudiciul moral încasat de la inculpat în mărime de 40.000 lei nu este adecvat și

proporțional caracterului și gravității suferințelor psihice cauzate părții vătămate,

împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele infracționale, gravității consecințelor

survenite, cât și măsurii în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă părții vătămate.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt

și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.435

CPP, întrucît o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel).

Însă, instanța de apel, întemeiat făcâd trimitere la decizia CSJ nr. 4-1ril-

1/2020 din 17.12.2020 și rejudecând cauza potrivit regulilor generale, nu a

respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și

dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) în descriptiv a descris o singură faptă criminală, considerată ca fiind

dovedită, constatând că: „Catan Petru, la 20.10.2019, orele 22:00, aflându-se în centrul s.

Xxxx, r-nul xxxx, fiind un loc public, din intenții huliganice, demonstrând lipsă totală de respect

față de societate, cu o obrăznicie deosebită, încălcând ordinea publică, i-a aplicat lui Cociuc

Efim mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. xxxx din 03.02.2020, trauma cutiei toracice; fractura coastelor 4,5,6,7,8

(bifocală), 9,10 (bifocală) linia claviculară medie, axilara anterioară, medie pe dreapta, cu

deplasarea la nivelul coastei 8,9,10 și coastei 9,11 pe stânga fără deplasare, contuzie pulmonară

bazal bilateral, ce au fost produse prin acțiunea traumatică, a unui obiect contondent dur,

11

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată, ce se califică ca vătămare medie”, în care

se regăsesc elementele calificative ale infracțiunilor prevăzute atât de art. 287 alin.

(1), cât și de 152 alin. (1) Cod penal, deci ca în rechizitoriu.

Ulterior, însă, contrazicându-se, concluzionând neclar și divergent că: „...dacă

elementul esențial – aplicarea violenței, este prezentă în ambele infracțiuni incriminate, atât în

cazul art. 152 alin. (1) Cod penal, cât și în cazul art. 287 alin. (1) Cod penal, atunci este posibilă

o încălcare a articolului 4 al Protocolului nr. 7 CEDO...,...la caz, inculpatul a aplicat violența

față de partea vătămată Cociuc Efim, soldată cu vătămarea medie, anume în cadrul infracțiunii

de huliganism, motiv care impune soluția de calificarea a acțiunilor inculpatului în temeiul art.

152 alin. (1) Cod penal și art. 354 Cod Contravențional...”, a încadrat acțiunile inculpatului

în baza art. 354 Cod contravențional, dar fără a constata fapta contravențională, cât

și pe art. 152 alin. (1) Cod penal, la fel, neconstatând, deja, respectiva faptă penală;

b) recalificând acțiunile inculpatului în baza art. 354 Cod contravențional ca

alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, pe

lângă faptul că nu le-a desfășurat esența, nu a coroborat această soluție cu

prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală - judecarea cauzei se

efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, cât și cu faptul că prin

rechizitoriu asemenea elemente calificative nu i-au fost imputate în genere

inculpatului;

c) în latura prejudiciului moral, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, cât și cu circumstanțele invocate

de avocații părții vătămată și a succesorului acestei, în aspectul vizat.

Totodată, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 2037 Cod civil, ori,

prejudiciul moral încasat de la inculpat în mărime de 40.000 lei nu este adecvat și

proporțional caracterului și gravității suferințelor psihice cauzate părții vătămate,

împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele infracționale, gravității consecințelor

survenite, cât și măsurii în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă părții vătămate;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul avocaților

părții vătămate și a succesorului părții vătămate, repetate în recursul ordinar, in

special în latura prejudiciului moral și a individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1. și 5.1. din prezenta decizie,

cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanțele de

fond și de apel nu au judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege,

deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța de apel

nepronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, și că

recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

12

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, de avocata Bîrcă Ludmila în numele

succesorului părții vătămate Cociuc Efim, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2021, în privința inculpatului Catan Petru

xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 08

aprilie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

13