1ra-1943/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1943/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1943/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 08 iulie 2020, declarat de avocatul Anatolie Janu, în numele inculpatului

Stremiadi Anatolii

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Dondușeni din 24.12.1997

în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (1961) la 6 ani

închisoare;

2) sentința Judecătoriei Dondușeni din 02.11.2005

în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la amendă

în mărime de 6000 lei;

3) sentința Judecătoriei Dondușeni din 06.11.2007

în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal la 3

ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani;

4) sentința Judecătoriei Dondușeni din 14.09.2009

în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 3 ani

închisoare;

5) sentința Judecătoriei Dondușeni din 05.04.2013

în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2641 alin. (4) Cod

penal la 240 ore muncă neremunerată în folosul

comunității;

6) sentința Judecătoriei Dondușeni din 28.02.2018

în baza art. 312 alin. (1) Cod penal la 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității;

7) sentința Judecătoriei Edineț din 29.01.2019 în

baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 145 ore muncă

neremunerată în folosul comunității;

1

8) sentința Judecătoriei Edineț din 31.07.2019 în

baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 140 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 20.01.2020 – 27.02.2020,

instanța de apel: 19.03.2020 – 08.07.2020,

instanța de recurs: 05.09.2020 – 25.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stremiadi

Anatolii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru un termen de probă de 1 an.

inculpatul Stremiadi A., fiind în stare de ebrietate alcoolică și încălcând grosolan

ordinea publică, dând dovadă de obrăznicie deosebită și cinism, a pătruns în incinta

grădiniței de copii „Солнышко”, amplasată în or. xxxx, str. xxxx, unde, având

asupra sa un cuțit de bucătărie, a amenințat-o cu răfuială fizică pe angajata instituției

Struli V., a lovit cu picioarele în poarta de intrare pe teritoriul grădiniței, continuând

să amenințe angajații grădiniței cu răfuială fizică.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina în săvârșirea

faptelor indicate și a declarat că se căiește sincer și regretă cele comise, că era în

stare de ebrietate și, dorind să se împace cu soția, a mers la grădiniță pentru a lua

copilul.

În baza probelor administrate, instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 287 alin.

(3) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

la 3 la 7 ani, că în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea, noile limite ale

pedepsei fiind de la 2 ani la 4 ani și 8 luni închisoare, care în conformitate cu

prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal urmează a fi executată în penitenciar de tip

semiînchis, ca circumstanțe atenuante fiind - a recunoscut vina, s-a căit sincer de

cele comise, s-a comportat loial în instanță și a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, săvârșirea unei infracțiuni ușoare, că nu au fost stabilite circumstanțe

2

agravante, concluzionând rațional să i se aplice o pedeapsă prin prisma art. 90 Cod

penal, adică cu suspendarea condiționată a pedepsei.

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că inculpatul a săvârșit infracțiunea gravă, prevăzută la

art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Totodată, inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori, iar prin

sentința Judecătoriei Edineț din 31.07.2019, i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 ore și la data de

15.11.2019 a fost exclus de la evidență în legătură cu executarea integrală a pedepsei,

infracțiunea din speță fiind săvârșită la 24.10.2019.

Ori, pedeapsă aplicată inculpatului nu este echitabilă și nu corespunde

gravității infracțiunii săvârșite, prin sancțiunea aplicată nu se va realiza scopul

pedepsei penale, nu se va restabili echitatea socială, precum și aceasta nu va

contribui la prevenirea, săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Stremiadi Anatolii a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

08.07.2020.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a concluzionat despre

necesitatea aplicării în privința inculpatului a pedepsei închisorii, însă eronat a

conchis că în condițiile speței este oportună suspendarea condiționată a executării

acesteia pe o perioadă de probațiune în temeiul art. 90 Cod penal, ignorând

împrejurările cazului ce se referă la fapta infracțională, personalitatea inculpatului,

care nu este la prima abatere și urmările prejudiciabile ale acțiunilor lui, prin ce a

încălcat principiile individualizării pedepsei penale, or, prin suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu vor putea fi atinse scopurile pedepsei penale

incorporate de către legislator la art. 61, 75 Cod penal.

Deci, în împrejurările cauzei, în privința inculpatului urmează a fi aplicată

pedeapsa cu închisoare, cu executare reală.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea unei infracțiuni

grave, faptele având caracter intenționat, îndreptate împotriva ordinii și securității

publice, acesta cu intenție încălcând grosolan, cinic și obraznic ordinea publică,

aplicând în scopurile sale cuțitul, a amenințat cu răfuiala fizică mai multe persoane,

angajații unei instituții de învățământ preșcolar.

Totodată, infracțiunea incriminată inculpatului prevede doar pedeapsa cu

închisoare, de legislator nefiind propuse alternative pentru această categorie de

pedeapsă.

3

Mai mult, inculpatul anterior a fost atras la răspundere contravențională pentru

diverse fapte contravenționale, precum deteriorarea bunurilor străine,

procurarea/păstrarea ilegală de droguri, vătămarea integrității corporale, huliganism

nu prea grav, apariția în locuri publice în stare de ebrietate, injuria, tulburarea liniștii,

violența în familie, sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului, în total pe

parcursul anilor 2014-2019 a comis 30 contravenții.

Pe lângă aceasta, inculpatul nu este la prima abatere de la legislația penală, în

privința acestuia fiind încetate mai multe cauze penale privind comiterea

infracțiunilor de furt, plângerile fiind retrase de către părțile vătămate. Inculpatul de

mai multe ori a fost condamnat la pedepse penale, inclusiv muncă neremunerată,

pedepse condiționate, fiind vizat în comiterea infracțiunilor de furt, violare de

domiciliu, pentru darea declarațiilor mincinoase, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, jaf,

etc.

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 31.07.2019, inculpatul a fost condamnat

în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 140 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, executând pedeapsa la 15.11.2019, iar infracțiunea în cauză a fost

comisă la 24.10.2019, până la executarea integrală a pedepsei stabilite lui Stremiadi

Anatolii prin sentința din 31.07.2019.

Deci, inculpatul este o persoană predispusă de a leza valorile sociale ocrotite

de legea penală, iar pentru a-l convinge în necesitatea respectării ordinii de drept și

a normelor morale, este oportună izolarea acestuia de societate, urmând a-i fi aplicată

pedeapsa de 2 ani închisoare, care este în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și personalitatea inculpatului, care nu și-a făcut concluzii corespunzătoare din

anterioarele condamnări, a continuat activitatea sa criminală, lezând deja valorile

sociale din altă categorie de infracțiuni.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul s-a

căit sincer în cele săvârșite, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, ce determină micșorarea

cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii, dar a comis o infracțiune gravă, anterior a fost

condamnat, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale, fiind

justificată aplicarea față de el a pedepsei cu închisoare, acesta fiind unica măsură ce

ar putea să atingă scopurile prevăzute de art. 61 Cod penal.

Ori, pedeapsa stabilită inculpatului este proporțională faptelor comise,

echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, de restabilire a echității

sociale, de corectare a vinovatului și care va putea influența asupra convingerii

acestuia de necesitatea respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, în condițiile prezentei spețe corectarea lui în condiții neprivative de

libertate fiind imposibilă.

care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul a indicat că inculpatul a recunoscut integral vina, s-a căit de cele

comise, a conștientizat fapta săvârșită, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, a avut un comportament loial în instanță și a contribuit activ la

4

descoperirea infracțiunii, circumstanțe ce au fost reținute ca atenuante de instanța de

fond, nefiind invocate și constatate circumstanțe agravante în privința acestuia.

Deci, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor 61, 75, 90 Cod penal.

Însă, instanța de apel a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului în

partea excluderii suspendării condiționate a executării.

Ori, nu a fost stabilit vreun prejudiciu și nu a fost înaintată acțiune civilă, care

ar fi rămas fără satisfacție echitabilă, împrejurări în care este posibilă oferirea șansei

inculpatului de corectare în condiții de libertate, cu impunerea la respectarea

anumitor restricții în temeiul art. 90 alin. (6) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 247 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța

de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

5

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul

care inculpatul s-a căit, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, dar a comis o infracțiune

gravă, însoțită de cinism, obrăznicie deosebită, amenințarea cu aplicarea unui cuțit,

și care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 3 la 7 ani, anterior a fost

condamnat, însă nu s-a corectat și a continuat comiterea faptelor infracționale, iar

pedepsele ce i-au fost aplicate s-au dovedit a fi ineficiente, chiar și în prezența

circumstanțelor atenuante invocate de recurent, suspendarea condiționată a

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă

penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

6

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anatolie Janu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2020, în

privința inculpatului Stremiadi Anatolii xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 11 decembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7