1ra-2162/21 — art,27,191 al.2 lt.b,c,d CP

1ra-2162/21 — art,27,191 al.2 lt.b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2162/21

1-18179953-01-1ra-01122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către inculpatul Bîtcă Andrian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 27 aprilie 2021, în cauza penală în privința

lui

Bîtcă Andrian XXXXX, născut la XXXXX.

Termenii de examinare:

prima instanță: 17.08.2018 – 27.04.2021;

instanța de apel: 25.05.2021 – 15.09.2021;

instanța de recurs: 01.12.2021 – 23.02.2022.

A C O N S T A T A T:

2021, Bîtcă Andrian a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.27, art.191 alin.(2), lit. b), c), d) Cod penal și în baza acestei

Legi i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 800

unități convenționale, ceea ce constituie 40 000 (patruzeci mii) lei, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții ce țin de gestionarea bunurilor altor

persoane pe un termen de 3 (trei) ani.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Lungu Oleg și Plop Maxim, în

privința cărora, prin recursul declarat, hotărârile judecătorești nu au fost

contestate.

Bîtcă Andrian activând în cadrul companiei S.C. „NELIMOT-COM”

S.R.L. în baza Contractului individual de muncă nr.145/17 din 25.07.2017,

fișei postului din 02.10.2017 și acordului adițional din 30.09.2017 în

calitatea de completator de mărfuri și purtând răspunderea materială

individuală deplină în bază contractului respectiv nr. 25/15 din 02.10.2017,

urmărind scopul delapidării averii străine, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă, cu Lungu Oleg și Plop Maxim la 22 iunie 2018, în intervalul de

timp cuprins între orele 05:00-08:00, aflându-se pe teritoriul depozitului

companiei S.C.„NELIMOT-COM” S.R.L., situat pe str. Doina 15/1, mun.

1

Chișinău, prin acces liber, au încărcat în autocamionul de model „Mercedes

616 CDI” cu n/î XXXXX următoarele bunuri materiale care nu fost indicate

în documentație de încărcare pentru unitatea de transport sus menționată:

5 role de furtun din silicon de diametrul 15 a câte 100 metri fiecare, 12 unități

de spumă poliuretanică (PAI) GE 5000, 750ml/630g.,12 unități de spumă

poliuretanică (PAI) PUR 3000, 700ml/580g., 48 unități de spumă poliuretanică

(PAI) Selfoam, 750ml/840g., 48 unități de silicon universal alb SomaFix

(280ml.), 48 unități de silicon universal transparent SomaFix (280ml.), 12

unități de spumă poliuretanică (PAI) SomaFix, 750ml/501, 2 cutii de adeziv

poliuritanic p/u polistiren, 12 unități de pistol SomaFix, EPS-XPS 750 ml/501,

24 unități spumă poliuritanică, (pistol), SomaFix MEGA 850/651, 24 unități de

spumă poliuritanică (pistol), (iarna), SomaFix ULTRA MEGA 870ml/751, în

suma totală 21 233,03 lei, ce aparținea companiei.

După care au părăsit locul comiterea infracțiunii, însă din cauze

independente de voința făptuitorului nu a avut posibilitatea reală de a se

folosi sau de a dispune de bunurile în cauză, deoarece în scurt timp de către

administrația „NELIMOT-COM” S.R.L. a fost depistată sustragerea și

autocamionul de model „Mercedes 616 CDI” cu n/î XXXXX a fost reîntors

înapoi la depozit cu bunurile menționate.

Astfel, acțiunile lui Bîtcă Andrian au fost încadrate juridic în

prevederile art. art.27, 191 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, după indicii

calificativi – „tentativa de însușirea ilegală a bunurilor altei persoane de către

cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop, săvârșit

mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, cu

folosirea situației de serviciu”.

prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

3.1. În motivarea cererii de apel a indicat că nu au fost administrate

probe care ar demonstra despre o eventuală legătură cauzală între faptele

comise de inculpat și consecințele survenite sau care ar demonstra vinovăția

inculpatului Bîtcă Andrian în săvârșirea infracțiunii imputate și din aceste

considerente complicitatea sa în săvârșirea infracțiunii nu este demonstrată.

15 septembrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Serbușco

Vitalie în numele inculpatului Bîtcă Andrian, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Bîtcă Andrian a săvârșit

infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la caz și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, după cum urmează: declarațiile

reprezentantului părții vătămate SC ”Nelimot-Com” SRL, Carp Serghei;

2

martorului Motricală Ion (f.d. 9-15, Vol. I); procesul verbal de examinare a

obiectului din 12.07.2018 (f.d. 90, Vol. I); procesul-verbal de ridicare a fost

ridicat un purtător de informație de tip DVD, de culoare alba cu o

înregistrarea video cu denumirea ”furt 22.06.2018” (f.d. 79, Vol. I); procesul-

verbal de examinare a obiectului din data de 21.07.2018 (f.d. 81, Vol. I);

procesului verbal de ridicare a fost ridicat două purtătoare de informație de

tip CD, de culoare alba cu o înregistrarea video cu denumirea ”Artex”, cu

înregistrare audio identică cu denumirea ”golos 001” (f.d. 84, Vol. I); proces-

verbal de examinare a obiectului din data de 19.07.2018, a fost audiată

secvența audio, ce se referă la discuția telefonică a două persoane de gen

masculin, despre mușamalizarea unui caz de furt (f.d. 85, Vol. I); două

purtătoare de informație de tip CD, de culoare alba cu o înregistrarea video

cu denumirea ”Artex”, cu înregistrare audio identică cu denumirea ”golos

001”, capacitatea de 43,9 MB și durata 00,47,03 sec. au fost recunoscute în

calitate de mijloace materiale de probă, fiind anexate la materialele cauzei

penale prin ordonanța organului de urmărire penală din 19.07.2018 (f.d.86,

Vol.I); ordonanța organului de urmărire penală din 12.07.2018 (f.d. 96-97,

vol.I).

Instanța de apel analizând sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și

utilității lor, le-a apreciază ca fiind dobândite cu respectarea normelor de

procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele,

dar și cu declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor, care

fiind cumulate combat declarațiile inculpatului, cât și argumentele expuse

în apelul apărătorului și indică indubitabil la vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Potrivit doctrinei, latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 191

Codul Penal, constă în 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de

însușire ilegală, adică sustragerea; 2) urmările prejudiciabile sub forma

prejudiciului patrimonial efectiv în proporții considerabile; 3) legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmăririle prejudiciabile.

În cazul infracțiunii de delapidare a averii străine, acțiunea de însușire

ilegală are specificul său.

Prin ”luare” se înțelege nu doar ridicarea bunurilor din locul aflării lor

și deplasarea acestora, nici doar extragerea fizică și scoaterea bunurilor din

stăpânirea altuia, ci și departajarea juridică a bunurilor care de facto se aflau

deja în stăpânirea făptuitorului în temeiuri legale.

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub

formă de intenție directă.

Acest fapt, se confirmă prin declarațiile lui Bîtcă Andrian care a

confirmat că deși avea obligația să verifice conținutul pachetului sigilat dacă

corespunde conținutul cu marfa indicată în documente, a neglijat acest

lucru, încărcând marfa în autocamionul de model „Mercedes 616 CDI” cu

n/î XXXXX.

În speță, vinovăția inculpatului Bîtcă Andrian de comiterea infracțiunii

imputate este dovedită instanța de apel constatând că s-a demonstrat faptul

3

că Bîtcă Andrian, fiind depozitarul rampei nr. I, a executat comanda de

încărcătură a mărfii, având în obligația sa de organizare a încărcării mărfii

potrivit documentației fiscale.

Totodată, acesta a contribuit nemijlocit și la încărcarea fizică a mărfii,

la 22.06.2018 în autocamionul de model „Mercedes 616 CDI” cu n/î XXXXX,

inclusiv și a paletului unic sigilat cu peliculă și bandă adezivă, marcat prin

sticker, cu conținutul: 12 unități de spumă poliuretanică (PAI) GE 5000,

750ml/630g.,12 unități de spumă poliuretanică (PAI) PUR 3000,

700ml/580g.,48 unități de spumă poliuretanică (PAI) Selfoam, 750ml/840g.,

48 unități de silicon universal alb SomaFix (280ml.), 48 unități de silicon

universal transparent SomaFix (280ml.), 12 unități de spumă poliuretanică

(PAI) SomaFix, 750ml/501, 2 cutii de adeziv poliuritanic p/u polistiren, 12

unități de pistol SomaFix, EPS-XPS 750 ml/501, 24 unități spumă

poliuritanică, (pistol), SomaFix MEGA 850/651, 24 unități de spumă

poliuritanică (pistol), (iarna), SomaFix ULTRA MEGA 870ml/751.

Astfel, probele directe și indirecte analizate supra și apreciate în opinia

instanței de apel indică clar că poziția apărării și a inculpatului precum că

nu a fost demonstrat faptul că Bîtcă Andrian a avut vreo înțelegere prealabilă

cu ceilalți doi inculpați de a sustrage bunuri de la întreprindere, urmează a

fi apreciată critic, or, în acest sens nu a fost invocată, prezentată nici o probă

pertinentă, concludentă și utilă.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel reiterând prevederile

art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei

acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, a considerat că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

800 unități convenționale este proporțională și echitabilă faptei comise,

ținând cont de faptul, că nu are antecedente penale, nu a contribuit la

descoperirea infracțiunii.

temeiul art.427 alin.(1), pct.6) Cod de procedură penală, a declarat recurs

ordinar prin care a solicitat casarea sentinței și a deciziei instanței de apel,

cu emiterea unei noi hotărâri de achitare.

5.1. În motivarea recursului, inculpatul a menționat că:

- infracțiunea imputată nu a săvârșit-o, fiind că nici nu cunoștea că

Lungu Oleg și Plop Maxim se pregăteau să sustragă careva bunuri. Nu a fost

nici o înțelegere prealabilă de a săvârși infracțiunea, deoarece erau puțin

cunoscuți ca lucrători ai aceste firme și se vedeau numai în timpul

serviciului. Careva discuții între ei nu erau, și nici relații de prietenie. Din

aceste motive consideră că înțelegere prealabilă nu a avut loc și nici nu putea

să fie;

- nici Plop Maxim, nici Lungu Oleg, atât în materialele dosarului, cât și

în instanța de judecată nu au declarat despre faptul că se cunoșteau și au

avut careva înțelegeri de a săvârși furturi de la întreprindere;

- în instanța de judecată fost ascultat și vizualizat CD (video și audio)

de la camerele de Supraveghere în care este constatat faptul că nu a avut

4

careva tangențe, relații, înțelegeri cu Lungu Oleg și Plop Maxim. Alte careva

dovezi care ar demonstra vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

imputate, nu au fost administrate de către partea acuzării și organul de

urmărire penală și din aceste considerente complicitatea lui în sarvârșitea

infracțiunii nu este demonstrată, deoarece nici nu poate sa fie aduse careva

probe, deoarece ele nu sunt din motivul că nu a comis careva fapte ilegale;

- instanța de apel nu a examinat toate circumstanțele pe cauza dată și

a emis o decizie nemotivată, probele fiind examinate superficial.

procedură penală, procurorul Suvac Nicolae a depus referință asupra

recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit

neîntemeiat, deoarece instanțele de fond corect au apreciat probele ce

demonstrează vinovăția inculpatului Bîtcă Andrian.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele

invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat, inculpatul invocă

drept temei de recurs pct.6), alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

potrivit cărui hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Totodată din însăși esența solicitărilor înaintate și a poziției privind

lipsa de vinovăție în infracțiunea incriminată, Colegiul penal atestă

semnalarea temeiului prevăzut de pct. 8), alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit cărui hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat

o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

5

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit

prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz,

la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Sub acest aspect, Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele

recursului potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.414 alin. (2) Cod

de procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

În acest sens instanța de recurs atestă că, la soluționarea cauzei

instanța a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-

le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

inculpatului Bîtcă Andrian vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.27, art.191 alin.(2), lit. b), c), d) Cod penal, iar recurentul de fapt își

exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanțele de

fond.

La acest capitol Colegiul penal reiterează că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv de casare a

hotărârii contestată. Reaprecierea probelor, în modul propus de către

autorul recursurului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza

hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

6

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate de către acuzare

au fost corect apreciate, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

materialul factologic acumulat la prezenta cauză.

Prin urmare, este întemeiată concluzia instanței de apel precum că

învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe pertinente și

concludente, care în coroborare dovedesc vinovăția în comiterea infracțiunii

imputate.

Din considerentele menționate, instanța de recurs conchide că opinia

recurentului expusă în recurs precum că, „instanța de apel nu a examinat

toate circumstanțele pe cauza dată și a emis o decizie nemotivată, probele fiind

examinate superficial”, nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs, invocarea erororilor prevăzute de art.

427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală ca temei de casare a decizie

atacate, fiind declarativă și vădit neîntemeiată.

De asemenea Colegiul lărgit atestă că, recurentul solicită achitarea de

sub învinuirea înaintată din motivul lipsei de vinovăție, în acest sens

instanța de recurs urmând a supune verificării deciziei instanței de apel prin

prisma erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură

penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Sub aspectul situației de neîntrunire a elementelor infracțiunii, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Potrivit prevederilor art.113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii

se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care

efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare

a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală.

În conformitate cu art.126 alin. (2) Cod penal, caracterul considerabil

sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea,

cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul

acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor

7

și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Analizând acțiunile inculpatului prin prisma probelor cercetate detaliat

de către prima instanță și de către instanța de apel, verificând materialele

cauzei în raport cu argumentele recursului, Colegiul penal ajunge la

concluzia, că instanțele judecătorești apreciind corect probele administrate

în cauză, întemeiat au stabilit în acțiunile inculpatului întrunirea tuturor

elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de art. art.27, 191 alin. (2),

lit. b), c) și d) Cod penal, după indicii calificativi – „tentativa de însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane de către cel căruia i-au fost încredințate în

baza unui titlu și cu un anumit scop, săvârșit mai multe persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile, cu folosirea situației de serviciu”.

Deși în cererea de recurs inculpatul solicită achitarea, invocând lipsa

probelor care ar demonstra vinovăția acestuia în tentativa de delapidare,

instanța de recurs constată netemeinicia acestei cerințe și subliniază, că

latura obiectivă a delapidării în cazul dedus judecății se caracterizează prin

săvârșirea acțiunii îndreptate spre însușirea ilegală a bunurilor persoanei

juridice, în a cărei posesie sau detenție se află. Luarea bunului de la

persoana juridică respectivă reprezintă acțiunea prin care se aduce atingere

poziției bunurilor din sfera ei patrimonială provocându-i pagube materiale.

Caracterul ilicit al însușirii se exprimă prin scoaterea de către făptuitor,

fără temei, a bunului din posesia sau deținerea altei persoane și trecerea

acestuia, fără nici un drept, în stăpânirea sa, ținând cont de faptul că acest

bun i-a fost încredințat în administrare sau gestionare în legătură cu funcția

exercitată în cadrul unității.

Subiectul infracțiunii de delapidare a averii străine trebuie să aibă

calitatea specială de administrator. În sensul art. 191 Cod penal, a

administra înseamnă: a) a avea dreptul de a da dispoziții cu privire la

primirea, păstrarea sau eliberarea de bunuri; b) a veni în contact direct și

material cu bunurile altei persoane, datorită atribuțiilor încredințate în baza

unui titlu și cu un anumit scop.

Colegiul penal lărgit evidențiază că, la materialele dosarului este anexat

Contractul individual de muncă nr.145/17 din 25.07.2017, fișa postului din

02.10.2017 și acordul adițional din 30.09.2017, conform cărora inculpatul

Bîtcă Andrian în calitatea de completator de mărfuri, purta răspunderea

materială individuală deplină în baza Contractului nr. 25/15 din

02.10.2017. Circumstanțe care denotă întrunirea de către inculpat a

caracteristicilor subiectului infracțiunii, precum și prezența celorlalte

elemente care au fost clar stabilite în sentință la constatarea faptei precum

și încadrării juridice a acesteia.

La acest capitol Colegiul penal constată că, sunt neîntemeiate și

argumentele inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii

imputate, deoarece criticile înaintate sunt axate pe faptul, că probele

administrate de prima instanță și verificate de instanța de apel au fost

apreciate greșit, însă un astfel de temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurlui, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată

de recurent.

8

Mai mult ca atît, instanța de recurs remarcă faptul că argumentele

recurentului privind nevinovăția sa au format obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a dat o apreciere

motivată, care este expusă și în prezenta decizie la pct. 4.1, pe care instanța

de recurs o însușește și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere

și faptul, că verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și

a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea hotărârii atacate.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal a ajuns la

concluzia că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat și careva erori de drept în speța examinată

nu s-au comis.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că hotărârea atacată

este una legală și întemeiată, considerente din care recursul inculpatului

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bîtcă

Andrian XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

9