1ra-2171/21 — Art.190 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 03 martie 2021, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cernat Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art.287 alin.(1) Cod penal - 1 an închisoare; - în baza art.349 alin.(11) Cod penal - 1 an închisoare. În conformitate cu art.84 alin.1 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Cernat Veaceslav i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 ani. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Tutunaru Cristina a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul inculpatului Cernat Veaceslav în beneficiul părții vătămate Tutunaru Cristina, suma de 2 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. 1 Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Zamșa Victor a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul inculpatului Cernat Veaceslav în beneficiul părții vătămate Zamșa Victor, suma de 4 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că: Cernat Veaceslav la 23 decembrie 2019, aproximativ la ora 19:00 aflându-se în strada s. xxxxxx, r-nul xxxxxx, loc ce se califică ca fiind public, a solicitat intervenția echipajului ”112” la fața locului pentru documentarea unui caz de conflict, iar la sosirea angajaților IP Cantemir, ultimul fiind în stare de ebrietate alcoolică, având intenția comiterii unui act de huliganism, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, acționând intenționat, fiind conștient că se află în loc public, încălcând ordinea publică, manifestată prin exprimarea lipsei vădite de respect față de societate, ignorând regulile sociale și morale de conviețuire, dând dovadă de neobrăzare, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a amenințat-o cu răfuială fizică și a încercat să o lovească cu brațul drept în regiunea capului pe subofițerul superior de sector al IP Cantemir, agent Tutunaru Cristina aflat în exercițiu funcțiunii, după care a lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele în automobilul de serviciu „xxxxxx” cu n/î xxxxxx. În continuare, având scopul sistării activității polițiștilor, a aplicat violență fizică nepericuloasă pentru viață strangulându-l cu mâinile pe subofițerul superior de sector al IP Cantemir, agent-șef Zamșa Victor, în timp ce acesta conducea automobilul de serviciu, prin ce i-au fost cauzat dureri fizice. Astfel, acțiunile inculpatului Cernat Veaceslav au fost încadrate juridic în baza art.287 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi – „huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”, precum și în baza art.349 alin.(11) Cod penal, după indicii calificativi – „amenințarea cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate față de persona cu funcție de răspundere care participă la prevenirea și curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către avocații Josu Artur și Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cernat Veaceslav. 2.1. Avocatul Josu Artur în numele inculpatului Cernat Veaceslav, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului Cernat Veaceslav, pentru infracțiunile comise, să i se stabilească, prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, art. 84 Cod penal, o pedeapsă definitivă sub formă de 200 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, inclusiv, să fie micșorată suma prejudiciului moral încasat în favoarea părților vătămate la suma de 500 lei, fiecăruia. În motivarea apelului apărarea a menționat următoarele: 2 - inculpatul Cernat Veaceslav a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit de cele comise, a conștientizat fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a avut un comportament loial în instanța de judecat, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii imputate - circumstanțe ce urmau a fi constatate la examinarea cauzei în prima instanță; - prima instanță a stabilit pedeapsa solicitată de către acuzare sub formă de închisoare, fără a motiva aplicarea pedepsei mai aspre, prin ce a ignorat prevederile art. 75 alin.(1), art.61 alin.(2) Cod penal; - prejudiciul moral încasat de la inculpat în beneficiul părților vătămate, este prea mare în raport cu starea materială a acestuia, ceea ce este o povară financiară pentru el, motiv din care a solicitat reducerea sumei prejudiciului moral până la 500 lei, pentru fiecare parte vătămată. 2.2. În apelul declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului, s-a solicitat casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, ținându-se cont de faptul că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Cernat Veaceslav să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității; în baza art. 349 alin.(11) Cod penal, la pedeapsa sub formă de 120 ore de muncă neremunerată în folosul comunității; în temeiul art. 84 Cod penal, să i se stabilească o pedeapsă definitivă sub formă de 130 ore de muncă neremunerată în folosul comunității; iar acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate să fie admisă parțial, cu dispunerea încasării sumei de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral, fiecăruia. Apărarea, în susținerea apelului declarat a reiterat că: - la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, fără a ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, fără a oferi posibilitate reală de a dovedi corectarea sa prin comportamentul corect și exemplar, nesăvârșind o nouă infracțiune, ceea ce va asigura atingerea scopului pedepsei penale; - prima instanță dispunea de motive legale, recunoscându-l vinovat de comiterea infracțiunilor imputate, să-i aplice inculpatului o pedeapsă mai blândă, în special sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității; - cuantumul prejudiciului moral, dispus spre încasare din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate, este exagerat, punându-l pe inculpat în imposibilitatea de a-l executa.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 august 2021, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocații Josu Artur și Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cernat Veaceslav, cu menținerea sentinței primei instanțe. 3 3.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității, raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Cernat Veaceslav o încadrare juridică corespunzătoare, în baza art. 287 alin.(1) Cod penal și respectiv, art. 349 alin. (11) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse definitive echitabile, sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Cu privire la solicitarea apărării de a-i stabili inculpatului o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel a menționat că inculpatul Cernat Veaceslav nu este la prima sa abatere, anterior a comis alte infracțiuni, inclusiv contravenții, astfel, nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune stabilirea unei pedepse mai blânde. Referitor la argumentul invocat de partea apărării privind încasarea exagerată a prejudiciului moral de la inculpatul Cernat Veaceslav în beneficiul părților vătămate Tutunaru Cristina și Zamșa Victor, în mărime de 2000 lei și respectiv 4000 lei, instanța de apel reiterând prevederile art. art. 219, alin. (1), (2), (4) Cod de procedură penală, 2036 alin. (1), (2), 2037 alin.(1) Cod civil, a considerat ca fiind justă poziția primei instanțe privind stabilirea cuantumului prejudiciului moral, mărimea căruia este corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul reducerii acestui cuantum.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cernat Veaceslav, prin care, invocîndu-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, se solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această latură, prin care inculpatului, pentru infracțiunile comise, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate să fie admisă parțial, cu dispunerea încasării sumei a câte 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral, fiecăruia. În susținerea solicitărilor sale, de altfel, similare celor invocate în propria cerere de apel, apărarea a notat că instanța de apel neîntemeiat a menținut sentința primei instanțe, prin care inculpatului, pentru infracțiunile comise, i s-a aplicat o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Astfel, fiind ignorate prevederile art. art.61, 75 Cod penal, or, la caz, sunt prezente circumstanțele ce ar întruni condițiile necesare de aplicare a unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Subsidiar, cu referire la cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate, recurentul a subliniat că este exagerat, inculpatul fiind în imposibilitatea de a-l restitui, astfel considerând necesar încasarea a câte 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul fiecărei părți vătămate.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, 4 care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția instanței de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului corespunde prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, fiind argumentată suficient prin prisma principiilor și criteriilor de individualizare a pedepsei. În consecință, consideră că pedeapsa aplicată este una echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor instanțelor de fond art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, însă, în esență, indică asupra dezacordului cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motiv care se subscrie doar temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din raționamentele ce urmează a fi expuse. În fundamentarea concluziilor sale, cu privire la criticile recurentului că ”instanța de apel neîntemeiat a menținut sentința primei instanțe, prin care inculpatului, pentru infracțiunile comise, i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, astfel, fiind ignorate prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, or, la caz, sunt prezente circumstanțele ce ar întruni condițiile necesare de aplicare a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, Colegiul penal notează că sunt neîntemeiate, or, instanța de apel în decizia sa și-a argumentat detaliat soluția de menținere a sentinței primei instanțe în acest sens, prin care corect a fost dispusă stabilirea unei pedepse definitive cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe un 5 termen de probațiune de 2 ani. Or, pedeapsa aplicată inculpatului Cernat Veaceslav prin raportare la noile limitele de pedeapsă stabilite prin prevederile art. 3641 alin.8 Cod de procedură penală, este una echitabilă, iar temei de a constata contrariul, nu a fost identificat. În continuarea expunerilor sale, cu privire la stabilirea unei pedepse mai blânde, sub formă de muncă neremunerată, instanța de recurs ordinar reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel, la individualizarea și stabilirea pedepsei aplicate inculpatului Cernat Veaceslav, au respectat cu strictețe prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal, care prevede că o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Așadar, revenind la materialele cauzei, Colegiul penal reiterează că potrivit Formei de revendicare nr. 246 (f.d. 74-75, Vol. I), inculpatul anterior a comis mai multe infracțiuni, fiindu-i stabilite diverse categorii de pedepse penale, însă nu s-a corectat, nu a tras concluziile necesare și a continuat comiterea faptelor infracționale. Tot în acest sens, instanța de recurs ordinar mai notează că potrivit cazierului contravențional (f.d. 73, Vol. I), inculpatul a fost atras la răspundere contravențională de 10 ori, inclusiv, pentru huliganism nu prea grav și vătămarea integrității corporale. Mai mult ca atât, conform Caracteristicii eliberate de la locul de trai (f.d. 71, Vol. I), se atestă faptul că ”inculpatul Cernat Veaceslav a avut mai multe observații și preîntâmpinări din partea Primăriei și a Organelor de drept; face abuz de băuturi alcoolice; în societate se comportă neadecvat, este predispus spre comiterea faptelor ilicite”. Din cele reliefate, Colegiul penal lărgit remarcă că circumstanțele relatate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, relevă în mod concludent că instanțele de fond corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prescripțiile din art. art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Reieșind din faptul că recursul declarat este întemeiat pe critica modului în care instanțele de fond au individualizat pedeapsa stabilită inculpatului Cernat Veaceslav, la acest capitol instanța de recurs amintește că, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. 6 Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile Legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și restabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avîndu-se în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. Adică, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. art.76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal. În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată că aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost respectate de către instanțele de fond. Ca urmare, fiindu-i stabilită inculpatului Cernat Veaceslav o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise, sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Distinct de considerentele expuse mai sus, instanța de recurs ordinar, referitor la alegațiile recurentului privind cuantumul exagerat al prejudiciului moral dispus spre încasare din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate, acesta fiind în imposibilitatea de a-l restitui, reiterează că decizia instanței de apel este motivată suficient, inclusiv, în latura civilă, în partea soluționării cerințelor de încasare a prejudiciului moral. La acest capitol, instanța de recurs ordinar ține să sublinieze că instanța de apel corect a menținut soluția primei instanțe prin care s-a dispus încasarea prejudiciului moral din contul inculpatului Cernat Veaceslav în beneficiul părții vătămate Tutunaru Cristina în sumă de 2 000 lei, și respectiv, în beneficiul părții vătămate Zamșa Victor în sumă de 4 000 lei, menționând în acest sens că ”Incontestabil este stabilit că inculpatul, prin acțiunile ilegale le-a cauzat părților vătămate Tutunaru Cristina și Zamșa Victor suferințe fizice și psihice, care la momentul săvârșirii faptelor erau în exercițiul funcțiunii, acțiunile inculpatului atentând la demnitatea și onoarea părților vătămate, având ca scop denigrarea persoanelor cu funcție de răspundere care erau în exercițiul funcțiunii la menținerea ordinii publice, prevenirea și curmarea infracțiunilor”. La acest capitol, instanța de recurs ordinar notează că potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc. În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art. 2037 Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în 7 care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului. Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În susținerea celor enunțate, ține a se statua că prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Evaluarea prejudiciului moral nu presupune determinarea „prețului suferințelor fizice și psihice”, care sunt inestimabile, dar aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate dimensiunile vieții sociale. Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor. La determinarea compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se țină cont de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul suportării unui prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație diferită valorilor lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități, care îi satisfac anumite necesități sau aspirații. Cuantumul compensației acordate depinde și de durata menținerii consecințelor cazului urmare a cărora s-au produs. Stabilind cuantumul compensației pentru prejudiciul moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de măsura în care această compensație poate acorda persoanei vătămate o anumită satisfacție. Învederând aceste considerente, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel, la menținerea cuantumului prejudiciului moral, dispus spre încasare din contul inculpatului în beneficiul părților vătămate, a ținut cont în deplină măsură de circumstanțele cauzei, și anume că în urma acțiunilor infracționale comise de către inculpatul Cernat Veaceslav, le-a fost lezată demnitatea și onoarea părților vătămate, având ca scop denigrarea persoanelor cu funcție de răspundere care erau în exercițiul funcțiunii la menținerea ordinii publice, prevenirea și curmarea infracțiunilor. Așadar, solicitarea apărări de a se încasa din contul inculpatului a câte 500 lei în beneficiul părților vătămate, cu titlu de prejudiciu moral, întrucât este în imposibilitatea de a-l restitui, este neîntemeiată și nu poate fi acceptată de către instanța de recurs ordinar. Prin urmare, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe chestiunile esențiale supuse atenției sale, descrisă și la pct. 3.-3.1. al prezentei decizii, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se însușește de instanța de recurs 8 ordinar, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În acest context, Colegiul penal constată că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele Legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cernat Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cernat Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 august 2021, în cauza penală în privința lui Cernat Veaceslav xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 9