1ra-60/2022 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-60/2022 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-60/2022

(1-18203185-01-1ra-12012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2021, în cauza

penală privind-o pe

GAVRILIUC Marina XXXXX, născută la

XXXXX, originară din XXXXX, domiciliată în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.11.2018 – 20.01.2021;

Instanța de apel: 17.02.2021 – 20.09.2021;

Instanța de recurs: 12.01.2022-09.02.2022.

c o n s t a t ă:

ianuarie 2021, Gavriliuc Marina a fost recunoscută vinovată și condamnată pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

Conform art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei cu

închisoare pe termen de probațiune de 5 ani.

S-a admis parțial acțiunea civilă depusă de partea vătămată Moisei Maxim și s-a

dispus încasarea din contul Marinei Gavriliuc, în beneficiul părții vătămate Moisei

Maxim a prejudiciului material în sumă de 12.825 lei și prejudiciului moral în sumă de

15.000 lei.

S-a admis solicitarea procurorului și s-a dispus încasarea din contul inculpatei a

320 lei, pentru efectuarea expertizei, în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

iulie 2018, aproximativ la orele 22:30, Moisei Maxim se afla în fața blocului locativ de

pe XXXXX, unde discuta cu Gavriliuc Rodica, cu care se afla în relații de prietenie. În

timpul discuției, ei au început să se certe, iar ca rezultat Gavriliuc Rodica l-a lovit peste

față apoi brusc unul pe altul, după ce Gavriliuc Rodica l-a lăsat pe Moisei Maxim în

fața blocului și a plecat în apartamentul său. Peste puțin timp, de Moisei Maxim s-a

apropiat Gavriliuc Mariana, care este sora lui Gavriliuc Rodica si care a început să

1

strige la el, apoi a scos un cuțit cu care i-a aplicat o lovitură ultimului în regiunea

abdomenului.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 20801E08575 din 07.08.2018, lui

Moisei Maxim i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de plagă tăiată-înțepată

penetrantă în cavitatea abdominală cu lezarea colonului transvers; hemopertoneum a

cavității abdominale (200 ml) care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect

tăietor, posibil în timpul și în circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă. Leziunea corporală

constatată a putut fi cauzată în rezultatul unei singure lovituri cu o manipulare

ulterioară a cuțitului în interiorul cavității abdominale. Localizarea anatomică a leziunii

corporale constatate este accesibilă pentru mâna proprie, cauzarea acesteia prin

autoprovocare este puțin probabil. Ținând cont de caracterul morfologic al leziunii

corporale constatate, cauzarea acesteia în rezultatul căderii de la propria înălțime, se

exclude.

Prin acțiunile sale intenționate, Gavriliuc Mariana a săvârșit vătămare

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață,

infracțiune prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal.

către procuror, partea vătămată Moisei Maxim și avocatul Oleg Mîța în comun cu

inculpata, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul în apel a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpata să fie recunoscută

vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse privative de libertate- închisoare, pe termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, pentru femei.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat:

- inculpata a acționat intenționat la cauzarea de vătămare corporală gravă;

- anterior Gavriliuc Marina a mai comis infracțiuni cu intenție, fiind anterior

condamnată la amendă, însă pedeapsa stabilită anterior în scopul de reeducare a acestea

nu și-a atins scopul, săvârșind din nou cu intenție o nouă infracțiune;

- pedeapsa aplicată cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de

5 ani este prea blândă, în raport cu comportamentul inculpatei, acțiunile ei și

consecințele acestei acțiuni;

- prezența la inculpată a unei arme albe, folosită aparent la o simplă ceartă, fără a

ezita;

- pedeapsa cu suspendare în privința inculpatei nu își va atinge scopul corijării și

aceasta vine în contradicție cu scopul pedepsei penale, care ar trebui să constituie un

mijloc de corectare, reeducare și prevenire în săvârșirea de noi infracțiuni.

3.2 Partea vătămată Moisei Maxim a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpata să

fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal la închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru

2

femei. A încasa de la Marina Gavriliuc în beneficiul său suma de 1185 lei cu titlu de

compensare pentru hainele deteriorate și suma de 60.000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

În motivarea cerințelor sale au invocat:

- motivele indicate de instanța de fond cu privire la suspendarea executării

pedepsei sunt neîntemeiate și contravin circumstanțelor de fapt;

- Marina Gavriliuc manifestă lipsă de căință sinceră, nu și-a cerut scuze de la el,

la urmărirea penală și în instanța de fond activ a contribuit la falsificarea probelor,

precum, că la 01.07.2019 el era în stare de ebrietate și ar fi agresat-o;

- instanța de fond neîntemeiat a respins acțiunea cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral;

- neîntemeiat s-a apreciat solicitarea pagubei morale de 60.000 lei, drept

îmbogățire fără justă cauză, având în vedere că lui i-au fost cauzate leziuni corporale

grave.

3.3 Avocatul Oleg Mîța în comun cu inculpata au declarat apel prin care au

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care acțiunile inculpatei să fie recalificate în baza art. 156

Cod penal. De asemenea, casarea integrală a încheierii din 18.11.2020, cu admiterea

cererii părții apărării privind solicitarea dispunerii expertizei psihologice și respingerea

integrală a acțiunii civile.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat:

- inculpata a comis infracțiunea în stare de afect, or, conform propriilor declarații

cât și a martorului Gavriliuc Rodica, inculpata a reacționat afectiv la vederea stării unui

copil de numai doi ani, care plângea, era în stare de șoc și nu putea fi liniștit, iar sora

sa Rodica Gavriliuc avea sânge pe față, plângea, se simțea rău și nu putea respira;

- instanța de fond nu și-a motivat soluția de respingere a argumentului părții

apărării;

- invocă nulitatea ordonanței de pornire a urmăririi penale din 02.08.2018, or,

acest act procesual a fost întocmit în afara termenului legal stabilit de art. 274 alin. (1)

Cod de procedură penală;

-în textul ordonanței de numire a expertizei medico-legale se indica că la

dispoziția experților au fost puse copia de pe ordonanță, un plic de hârtie de culoare

Kraft, în care se conține: fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 1812167 din

10.07.2018 pe 32 de file; un plic de hârtie în care se conține un disc DVD-R cu

inscripția „RG 01.07.18 Moisei Maxim”. Nici din ordonanță nici din alte materiale ale

cauzei penale nu rezultă de unde au apărut aceste materiale, pretins prezentate

expertului în vederea efectuării expertizei medico-legale, cum au fost ele dobândite de

organul de urmărire penală, dacă ele au fost prezentate în original sau în copii, precum

și persoana de la care ele au fost obținute;

- inculpatei nu i-a fost adusă la cunoștință ordonanța privind dispunerea

expertizei;

3

- ordonanța privind dispunerea expertizei medico-legale este în contradicție cu

prevederile art. 144 Cod de procedură penală, întrucât nu conține mențiune cu privire

la timpul și împrejurările de descoperire și ridicare a materialelor prezentate expertului;

- la materialele cauzei nu este prezent un act procesual, din conținutul căruia să

rezulte că organului de urmărire penală, înzestrat cu împuterniciri de efectuare a

urmăririi penale pe faptul cauzării leziunilor corporale victimei Moisei Maxim,

niciodată nu a dispus și nu a efectuat ridicarea fișei medicale a bolnavului de staționar

Moisei Maxim nr. 1812167 din 10.07.2018, precum și plicul de hârtie în care se conține

un disc DVD-R cu inscripția „RG 01.07.18 Moisei Maxim”;

- expertul a întocmit raportul său de expertiză neavând documente medicale în

original, și partea apărării nu avea posibilitatea să verifice și să confirme dacă actele

cu care a operat expertul medicul-legist au reflectat în volum deplin caracterul traumei,

evoluția stării de sănătate a victimei sau alte informații relevante acestui caz;

- s-a produs o violare a dreptului la un proces echitabil și la apărare a inculpatei,

or, s-a constatat în contextul încălcărilor procedurale și neprezentării intenționate a

raportului de expertiză inculpatei.

2021, apelurile procurorului și al avocatului Oleg Mîța în comun cu inculpata au fost

respinse ca nefondate. Apelul părții vătămate Moisei Maxim a fost admis, cu casarea

parțială a sentinței în latura civilă și s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a încasat de la Gavriliuc

Marina în beneficiul părții vătămate:

- 4010 lei prejudiciu material;

- 30.000 lei prejudiciu moral;

- 15.000 lei cheltuieli de asistență juridică suportate.

În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal s-a

dovedit prin cumulul de probe administrate, și anume prin declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din materialele dosarului, care au

coroborat între ele și au demonstrat incontestabil vina inculpatei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la apelul comun al avocatului Oleg Mîța și inculpatei, s-a conchis că

argumentele invocate de partea apărăii nu și-au găsit confirmare în starea de fapt a

prezentei cauze, motiv pentru care instanța de apel a respins apelul ca fiind nefondat.

În cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe care apreciate în

ansamblu au demonstrat pe deplin vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, inculpata a recunoscut faptul că aceste acțiuni au fost comise de către

ea, în condițiile și circumstanțele în care i-au fost înaintate în învinuire, doar că aceste

acțiuni au fost comise ca urmare a autoapărării și ea a vrut doar să sperie partea

vătămată, iar ultimul s-a năpustit de-asupra ei, din ce motiv ea l-a înjunghiat.

4

Cu referire la latura subiectivă, inculpata și avocatul acesteia au menționat că

aceste acțiuni au fost comise în stare de afect survenit în mod subit ca urmare a

agresiunii din partea părții vătămate, astfel, partea apărării pledând pentru recalificarea

acțiunilor inculpatei din prevederile art. 151 alin. (1) în art. 156 Cod penal. Cu privire

la existența/inexistența stării de afect, instanța de apel a reținut ca fiind relevante

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 201802D1483 din 06.08.2018

prin care se atesta că, părții vătămate Maxim Moisei i-a fost cauzată o lovitură cu

manipulare ulterioară a cuțitului în interiorul cavității abdominale, ceea ce exclude

existența unei emoții intense, de scurtă durată (de la câteva secunde până la câteva

minute), legată de activitatea instinctivă și de reflexele necondiționate.

Instanța de apel a constatat că, argumentele invocate de către partea apărării cu

privire la faptul că, inculpata ar fi comis fapta prejudiciabilă în stare de afect nu și-au

găsit confirmare probatorie, or, simpla afirmare a faptului că, partea vătămată Maxim

Moisei a exprimat cuvinte necenzurate în adresa inculpatei și a agresat-o fizic pe sora

inculpatei, precum și că victima prima a început să aplice lovituri inculpatei, adică a

provocat conflictul, reieșind din prevederile legale și practica judiciară constantă,

expusă supra, nu este suficientă și nici pertinentă în vederea stabilirii faptului că,

inculpata a acționat în stare de afect.

La fel, starea psihico-emoțională neafectată s-a confirmat prin faptul că după

lovitură inculpata a mai efectuat o manipulare cu cuțitul în interiorul cavității

abdominale, conștientizând fapta comisă și ținând cont de concluziile formulate în

raportul de expertiză medico-legală nr. 201802D1483 din 06.08.2018, instanța de apel

a constatat în acțiunile inculpatei realizarea laturii subiective a infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal, deoarece ultima a acționat cu intenție directă,

conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările

prejudiciabile și în mod conștient a dorit și a admis survenirea acestor urmări.

Instanța de apel a apreciat critic concluziile raportului de constatare nr.

201802P2284 din 04.07.2018 prin care la Gavriliuc Rodica au fost constatate vătămări

corporale neînsemnate, deoarece sub aspectul recalificării acțiunilor inculpatei din

prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal în baza art. 156 Cod penal, proba invocată de

către partea apărării nu confirmă ipoteza precum că, inculpata a acționat în stare de

afect.

În ceea ce privește argumentele referitor la faptul că, instanța de fond prin

încheiere a respins cererea apărătorului privind dispunerea unei expertize care să

stabilească dacă inculpata a acționat în stare de afect sau nu, instanța de apel a reținut

că, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în sediul Buiucani din 18

noiembrie 2020 s-a respins cererea apărătorului Oleg Mîța în interesele inculpatei

privind numirea unei expertize psihologice. Avocatul Oleg Mîța în interesele inculpatei

prin cererea de apel declarată împotriva sentinței și încheierii Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani în sediul Buiucani din 18 noiembrie 2020 solicitând casarea acesteia.

Însă, instanța de apel exercitând controlul ierarhic superior și asupra legalității și

temeiniciei încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în sediul Buiucani din 18

5

noiembrie 2020 nu a stabilit incidența nici unui temei de a dispune casarea încheierii,

or, încheierea a fost pronunțată în conformitate cu prevederile art. 342, 142-143 Cod

de procedură penală, iar simplul dezacord al părții apărării cu soluția pronunțată de

către instanța de fond nu afectează legalitatea și temeinicia încheierii în contextul în

care nu se invocă careva argumente de drept sau de fapt relevante.

Cu referire la argumentele de apel invocate de către partea apărării cu referire la

încălcările de procedură admise la etapa urmăririi penale și administrării probelor

acuzării de stat, instanța de apel le-a respins ca nefondate alegațiile în partea ce ține de

faptul că, organul de urmărire penală a omis termenul de 30 zile reglementat la art. 274

alin. (1) Cod de procedură penală, or, plângerea lui Moisei Maxim a fost înregistrată la

data de 03.07.2018 (f.d. 12, vol. I), respectiv, la această dată organul de urmărire penală

a fost sesizat în conformitate cu art. 262 Cod de procedură penală, iar organul de

urmărire penală a dispus începerea urmăririi penale în termen de 30 zile în conformitate

cu prevederile art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală (ordonanța privind pornirea

urmăririi penale din 02.08.2018, f.d. 1, vol. I).

Cu referire la alegațiile părții apărării privind declararea inadmisibilității

raportului de expertiză medico-legală nr. 21802D1483 din 06.08.2018, fiind invocat

că, expertiza medico-legală a fost dispusă la data de 18.07.2018, adică până la pornirea

urmăririi penale, instanța de apel a relevat că, presupusele încălcări ale legii procesuale

penale invocate de partea apărării, nu se încadrează în prevederile expres prevăzute de

alin. (2) art. 251 Cod de procedură penală, potrivit cărora, încălcarea prevederilor

legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea

instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea

părților în cazurile obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sânt

obligatorii potrivit legii, care atrag nulitatea actului procedural.

Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile alin. (4) art. 251 Cod de procedură

penală, partea apărării nu a invocat nulitatea actului nici la efectuarea acțiunii și nici la

terminarea urmăririi penale, or, prin procesul-verbal de prezentare a materialelor de

urmărire penală din 23.11.2018 rezultă că, partea apărării nu a invocat careva cereri

sau obiecții (f.d. 156, vol. I).

Cu referire la alegațiile părții apărării privind faptul că, organul de urmărire penală

a admis încălcarea drepturilor învinuitei Gavriliuc Marina la numirea și efectuarea

expertizei medico-legale a victimei Moisei Maxim, instanța de apel cu referire la

prevederile art. 251 Cod de Procedură Penală, a reținut și în acest caz faptul că,

presupusele încălcări a legii procesuale penale invocate de partea apărării, nu s-au

încadrat în prevederile expres prevăzute de alin. (2) art. 251 Cod de procedură penală,

totodată, partea apărării nu a invocat nulitatea actului nici la efectuarea acțiunii și nici

la terminarea urmăririi penale. Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 148

alin. (2) Cod de procedură penală, partea apărării nu a solicitat efectuarea unei expertize

repetate medico-legale în cazul în care a considerat că a fost încălcată ordinea

procesuală de efectuare a expertizei judiciare.

6

Cu referire la apelurile procurorului și a părții vătămate Moisei Maxim, în partea

individualizării pedepsei penale, instanța de apel a reținut că prin cererile de apel

formulate, apelanții au pledat pentru aplicarea inculpatei a pedepsei penale sub formă

de închisoare, cu executare reală a pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pentru

femei.

Instanța de apel verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatei a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.

6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, s-a reținut că, infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod Penal

se califică ca infracțiune gravă, inculpata nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii,

nu se afla la evidența medicului narcolog sau psihiatru, anterior a fost judecată,

antecedentul penal fiind stins. În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod Penal

instanța de fond nu a reținut careva circumstanțe atenuante sau agravante.

În conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de fond a reiterat că

nu este rațional ca inculpata să ispășească real pedeapsa cu închisoare, având în vedere

că ultima la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se afla și având în vedere faptul

că este la început de cale cu o vârstă tânără a considerat oportun de a-i acorda șansa de

integrare în societate.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă

de ea este un incident în viața acesteia.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apelanților privind individualizarea

pedepsei, or, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatei a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acesteia.

Cu referire la apelul părții vătămate Moisei Maxim declarat împotriva sentinței în

latura civilă, instanța de apel a reținut că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de

fond, partea vătămată Moisei Maxim a solicitat încasarea de la inculpata Gavriliuc

Marina a prejudiciului material cauzat în legătură cu titlu de compensare pentru

perioada de incapacitate de muncă din 01.07.2018 până la 01.10.2018 în valoare de

2825 lei, suma de 1185 lei cu titlu de compensare pentru hainele deteriorate, prejudiciul

moral în sumă de 60.000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei.

Din materialele probatorii, instanța de apel a constatat că, Moisei Maxim la data

de 01.03.2018 a fost angajat în calitate de conducător auto la SRL „Optimasig”, iar la

data de 31.07.2018 a fost eliberat din funcție conform art. 85 alin. (1) Codul muncii,

iar la data de 01.10.2018 a fost angajat în funcție de agent pe vânzări (f.d. 7-8, vol. II).

Din informația pentru salariul eliberată de SRL „Optimasig” rezultă că, salariul mediu

7

din perioada angajării (01.03.2018 – 31.07.2018) a fost în sumă de 2825 lei (f.d. 11,

vol. II). Totodată, conform certificatului eliberat de SRL „Basic Group” s-au confirmat

prețurile de vânzare a hainelor, după cum urmează: șorti – 245 lei; tricou– 250 lei;

hanorac– 690 lei (f.d. 13, vol. II).

Astfel, în temeiul art. 219 alin. (2), (3) Cod de Procedură Penală coroborat cu art.

118 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța de apel a considerat că, în speță urma

a fi admisă integral pretenția reclamantului Moisei Maxim privind încasarea

prejudiciului material, or, din probele administrate la materialele cauzei și menționate

supra, rezulta că, în urma acțiunilor ilicite ale inculpatei a fost cauzat un prejudiciu

material în sumă de 4010 lei, respectiv, instanța de fond în mod eronat a apreciat

materialele probatorii administrate la dosar, ceea ce a afectat soluția instanței de

judecată în partea despăgubirilor materiale.

În ceea ce privește pretențiile de ordin moral invocate de către reclamantul Moisei

Maxim, s-a reținut că, conform art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale și ale prejudiciului moral, instanța de judecată i-

a în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc. Cu referire la cuantumul prejudiciului

moral solicitat, acesta nu este supus unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lui

în concret este lăsată la libera apreciere a instanței de judecată.

Instanța de apel a menționat că, despăgubirile pentru daunele morale se disting de

cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare. În urma acțiunilor ilicite ale inculpatei, părții

vătămate i s-a cauzat leziuni corporale grave, suferințe fizice, în urma cărora a fost în

concediu de boală din 01 până la 03.09.2018. Reclamantul are prescris un regim de

lucru special, este interzisă munca cu ridicarea greutăților, din care motiv a fost nevoit

să depună cerere de concediere de la serviciu. Din 03.09.2018- 01.10.2018 reclamantul

a prelungit termenul, starea sănătății nu-i permitea munca fizică, a fost lipsit de

posibilitatea de a se odihni în perioada estivală 2018, avea prescris tratament

ambulatoriu la medicul de familie. Reclamantul a fost nevoit să mențină până în prezent

un regim cu restricții de alimente, situație ce presupune cheltuieli suplimentare pentru

anumite alimente, avea nevoie de tratament balneosanatorial, prescrise de medicii de

la Institutul de Medicină Urgentă și de la medicul de familie.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat că, stabilirea cuantumului

prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei este una justă și echitabilă, ca urmare a

evenimentelor care au produs suferințe atât fizice și psihice reclamantului Moisei

Maxim, or, suma stabilită de către instanța de fond în cuantum de 15.000 lei este

inechitabilă raportată la faptul că, reclamantului i s-au cauzat vătămări corporale grave

și la suferințele atât fizice, cât și psihice care au fost resimțite de către reclamant și care

produc efecte și în prezent.

La acest capitol, s-a reținut că, prin bonul de plată cu seria YL, nr. 066097 din

16.07.2018 s-a atestat că, Moisei Maxim a achitat BAA „Rîhlea&Asociații” suma de

8

10.000 lei pentru serviciile de asistență juridică (f.d. 12, vol. II). Totodată, prin bonul

de plată cu seria YL, nr. 066135 din 13.01.2021 s-a atestat că, Moisei Maxim a achitat

BAA „Rîhlea&Asociații” suma de 5000 lei pentru serviciile de asistență juridică,

pentru judecarea cauzei penale în instanța de apel. În contextul dat, s-a conchis asupra

necesității de a încasa de la inculpată în beneficiul părții vătămate Moisei Maxim suma

de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivare recurenta a indicat că;

- pedeapsa numită inculpatei și modalitatea de executare a pedepsei nu este în

acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta săvârșită dar și impactul

social al ei;

- în cauza lui Gavriliuc Marina Constantin nu s-au constatat circumstanțe ce ar

justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare;

- practica judiciară în cauzele de vătămare corporală gravă, denotă ca regulă că o

pedeapsă condiționată nu poate asigura un echilibru cert între scopul de reeducare al

inculpatei și așteptările societății față de actul de justiție realizat;

- infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave și pedeapsa este prea

blândă și contrară prevederilor art. 61 Cod penal;

- nu există nici o premisă de a considera că o pedeapsă condiționată v-a fi în stare

să contribuie la corectarea și reeducarea inculpatei;

- acuzarea își exprimă convingerea că pedeapsa stabilită inculpatei nu va duce la

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acesteia în

vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept și nici nu v-a constitui

o avertizare publică pentru alte persoane;

- instanța de apel a ignorat în cazul numirii pedepsei prevederile art. 75 Cod penal

potrivit cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

la opinia asupra recursului ordinar depus de procuror, menționând că susține recursul

dat în partea ce ține de individualizarea pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

9

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Din conținutul cererii, se constată că procurorul face trimitere la temeiurile de

casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, menționând

că prin decizia contestată, inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă raportată

la fapta comisă de aceasta, de aceea, la caz, a fost aplicată pedeapsa individualizată

contrar prevederilor legale, instanța nemotivându-și suficient hotărârea în acest aspect.

Mai concret, recurenta critică primordial aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpată.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele enunțate, Colegiul penal

conchide că la judecarea apelului instanța a examinat prezenta cauză penală în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură

penală, a ținut cont de motivele expuse de instanțele precedente, astfel ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei de săvârșirea infracțiunii

incriminate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

La caz, instanța de apel și-a motivat concluzia prin statuarea faptului că a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal în coraport cu prevederile

art. 90 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana vinovatei, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării ei, precum și de

condițiile de viață ale familiei acesteia.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre, sub formă închisoare reală, în privința inculpatei la moment nu se

constată, or, pedeapsa stabilită răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatei, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acesteia, cât și a altor persoane.

Mai mult ca atât, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatei, nu a invocat careva motive care ar justifica

aplicarea unei pedepse cu executare reală, or, criticile formulate de procuror au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5,

iar argumentele invocate de recurentă nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or noțiunea

de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea

motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările esențiale

care au fost declarate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul concluzionează că, instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, care corespunde tuturor prevederilor legii

10

de procedură penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză, fapt

ce permite declararea inadmisibilității recursului pe motiv că acesta este vădit

neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatei

pedeapsa individualizată conform prevederilor legale, astfel încât recursul ordinar

declarat de procuror este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursul înaintat de procuror, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 septembrie 2021, în cauza penală privind-o pe GAVRILIUC

Marina XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

11