1ra-1799/2021 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1799/2021 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1799/2021

1-17092704-01-1ra-12082021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Roșca Ivan în numele inculpatului Gorica Veaceslav, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Gorica Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în s. xxx, r-nul xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Gorica Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 550 unități convenționale, ceea ce constituie 27 500 lei, cu privarea de dreptul de

a conduce vehicule pe un termen de 1 an.

Au fost admise în principiu acțiunile civile înaintate de Izbaș Tatiana și

Izbaș Evghenii în partea ce ține de încasarea prejudiciului material, cu examinarea

ulterioară în ordinea procedurii civile.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Izbaș Tatiana în partea ce ține de

încasarea prejudiciului moral și s-a încasat din contul lui Gorica Veaceslav în

beneficiul lui Izbaș Tatiana prejudicial moral cauzat în sumă de 30 000,00 lei.

S-a încasat din contul lui Gorica Veaceslav în beneficiul statului suma de

1 116 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

la 07.07.2017, aproximativ la ora 09:45, în timp ce se deplasa pe traseul

Cocieri-Molovata-Nouă, la ieșire din s. Cocieri, r-nul Dubăsari la volanul

automobilului de model „Dacia-Logan”, cu n/î XXXXX, în apropiere de intersecția

1

care duce spre baza de odihnă „Struguraș”, încălcând regulile de securitate a

circulației rutiere, nu a cedat trecerea în rezultat la ce a tamponat frontal automobilul

de model „Opel Vectra”, cu n/î XXXXX, care era condus de Izbaș Evghenii și în

care se afla pe bancheta din față pasagerul Izbaș Tatiana. În urma tamponării victima

Izbaș Tatiana a suferit leziuni corporale, care conform raportului de examinare

medico legală nr. 206 D din 20.07.2017 se califică ca vătămări corporale medii.

Accidentul rutier s-a produs ca rezultat a încălcării de către Gorica Veaceslav

a prevederilor pct. 45 din Regulamentul circulației rutiere (în continuare

Regulament) prin care este indicat că: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.

De asemenea, Gorica Veaceslav a încălcat și prevederile pct. 39 alin. (1) din

Regulamentul circulației rutiere, care prevede că „Prealabil începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul

trebuie să se asigure că această manevră va fi în siguranță și nu va crea obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic”.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Gorica Veaceslav, în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale.

inculpatului, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin

care să fie adoptată o sentință de achitare.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- argumentele prin care prima instanță și-a motivat sentința de condamnare

sunt arbitrare și contradictorii, interpretate eronat în favoarea acuzării și părților

vătămate, nefiind bazate pe materialele cauzei penale;

- prima instanță nu a luat în considerare constatările certe din raportul de

expertiză judiciară complexă auto tehnică și traseologică nr. 020 din 22 aprilie 2019

și insistând pe altele mai puțin relevante speței, făcând abstracție de conținutul

contradictoriu al declarațiilor părților vătămate și a unor martori. Un simplu studiu

ale mai multor imagini foto color prezentate de apărare și anexate la materialele

cauzei penale, denotă cu claritate că roțile din față ale ambelor automobile după

impact, în special Dacia Logan, se află pe linie dreaptă, fără înclinare într-o parte

sau alta;

- prima instanță a ignorat declarațiile părților vătămate, dar și constatările

primare ale agenților de circulație, potrivit cărora automobilul de model Dacia Logan

a manevrat spre stânga, nu a cedat trecerea automobilului Opel Vectra și pe banda

acestuia de circulație s-a produs ciocnirea;

2

- prima instanță în descrierea circumstanțelor de fapt ale accidentului rutier și

aprecierii juridice ale acestora, a luat ca bază niște indicii (îndreptarea roților

automobilului Dacia Logan ușor spre dreapta și ușor spre stânga a roților

automobilului Opel Vectra), care în dosar lipsesc, prin urmare, acești indici, în

pofida prezenței unui raport de expertiză judiciară cu constatări tehnico-științifice

clare, sunt inventați însuși de către prima instanță pentru a-și justifica motivarea

sentinței de condamnare neîntemeiată a lui Gorica Veaceslav;

- prima instanță prin felul în care descrie acțiunile conducătorilor auto,

participanți la accident, de fapt, constată faptul trecerii lui Izbaș Evghenii printr-o

reacție nereușită, pe banda opusă de deplasare, pe care se deplasa Gorica Veaceslav,

unde și s-a produs accidentul. În aceleși timp, prima instanță prin aprecierile sale,

admite că Gorica Veaceslav nu este unicul vinovat în comiterea accidentului rutier,

dar cel de bază, pentru ce și trebuie să poarte răspundere penală. Prin această

constatare, prima instanță admite dubla vinovăție a ambilor conducători auto în

producerea accidentului rutier, doar că vina unuia din ei este mai mare;

- este absolut eronată și ieșită din comun constatarea primei instanțe, precum

că, faptul dacă Izbaș Evghenii, prin acțiunile sale (viteza de deplasare, felul cum a

reacționat nereușit la obstacolul apărut) a contribuit sau nu și el la producerea

accidentului, urmează să dea apreciere organul de urmărire penală;

- în sentința de condamnare nu se constată cu certitudine, prin care anume

acțiuni s-au manifestat încălcările regulilor de securitate a circulației rutiere sau de

exploatare a mijloacelor de transport în cazul lui Gorica Veaceslav;

- nu este corectă soluționarea de către prima instanță a acțiunilor civile ale

părților vătămate, admițându-le în principiu, or instanța soluționează și acțiunea

civilă prin admiterea ei, totală sau parțială, ori prin respingere.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul Gorica Veaceslav a săvârșit infracțiunea imputată

lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a indicat că ține cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

3

Roșca Ivan în numele inculpatului, care invocând drept temei pentru recurs art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia,

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a inculpatului cu respingerea acțiunii civile

în totul.

10 noiembrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că, deși

instanța de apel a indicat în textul acesteia argumentele invocate de partea apărării,

nu s-a pronunțat asupra acestora, nefiind regăsit în textul deciziei nici o concluzie a

instanței în acest sens.

Mai mult instanța de recurs ordinar a stabilit că judecând apelul, instanța de

apel n-a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, limitându-se doar

la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei constatate

de prima instanță, or, aceasta urma să examineze și să supună verificării toate

probele și argumentele aduse de apelant. La fel, instanța de apel s-a limitat doar la

descrierea probelor prezentate de partea acuzării și nu a supus unei analize ample

fiecare probă în parte în raport cu motivele invocate de către inculpat și apărătorul

acestuia.

Instanța de recurs a indicat că prima instanță în descrierea circumstanțelor de

fapt ale accidentului rutier, face referire la indici care lipsesc în învinuire

(îndreptarea roților automobilului Dacia Logan ușor spre dreapta și ușor spre

stânga a roților automobilului Opel Vectra). În același timp, prima instanță a admis

că Gorica Veaceslav nu este unicul vinovat de comiterea accidentului rutier, dar cel

de bază, pentru ce și trebuie să poarte răspundere penală. Astfel, prin această

constatare, prima instanță a admis dubla vinovăție a ambilor conducători auto în

producerea accidentului, doar că vina inculpatului este mai mare.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a atestat și aprecierile confuze și

contradictorii ale primei instanțe, care mai întâi a indicat ,,Deși Gorica Veaceslav a

încercat să evite impactul prin virarea spre dreapta (...), apoi indică în loc să încerce

evitarea impactului prin virarea ușoară spre dreapta, și-a urmat impulsul de moment

și a virat spre stânga, astfel accidentul devenind inevitabil.

Prin urmare, în opinia instanței de recurs, atât prima instsanță, cât și instanța

de apel nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă

discrepanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea

unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

contradictorii și nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte sub aspectul

procedurii penale cât și coroborarea acestora.

a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în temeiul

4

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea învinuirii în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Gorica Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de amendă, în mărime de 550 unități convenționale, ceea ce constituie 27

500 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, deși

în partea dispozitivă a sentinței recunoaște vinovăția lui Gorica Veaceslav în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, totuși în partea

descriptivă a sentinței, în ceea ce privește aprecierea probelor, a acceptat concluzii

de ordin general cu privire la vinovăția inculpatului, fiind atestată o discrepanță

dintre conținutul real a probelor și concluziile formulate, precum și stabilirea

pedepsei penale.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță urma să constate fapta infracțională

pentru învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, însă

aceasta a încălcat prevederile art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1), pct. 1) – 4), 394

alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a constatat că Gorica Veaceslav, la 07.07.2017,

aproximativ ora 09:45, în timp ce se deplasa pe traseul Cocieri-Molovata-Nouă, la

ieșire din s. Cocieri, r-nul Dubăsari la volanul automobilului de model

„Dacia-Logan”, cu n/î XXXXX, în apropiere de intersecția care duce spre baza de

odihnă „Struguraș”, încălcând regulile de securitate a circulației rutiere, nu a cedat

trecerea, în rezultat la ce a tamponat frontal automobilul de model „Opel Vectra”

cu n/î XXXXX, care era condus de Izbaș Evghenii, născut la xxxx și în care se afla

pe bancheta din față pasagerul Izbaș Tatiana, născută la xxxxx. În urma tamponării,

victima Izbaș Tatiana a suferit leziuni corporale sub formă de fractura maliolei

laterale stângi, excoriație pe gamba stângă, care au fost produse cu un corp

contondent sau la lovirea de acest corp, care conform raportului de examinare

medico legală nr. 206 D din 20.07.2017, se califică ca vătămare corporală medie.

Accidentul rutier s-a produs ca rezultat a încălcării de către Gorica Veaceslav a

prevederilor pct. 45 din Regulamentul circulației rutiere (în continuare Regulament)

prin care este indicat că: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră.” De asemenea,

Gorica Veaceslav a încălcat și prevederile pct. 39 alin. (1) din Regulamentul

circulației rutiere, „Prealabil începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic.”

5

Prin urmare, instanța de apel a indicat că ținând cont de prevederile art. 27,

99-101 Cod de procedură penală, și cercetând sub toate aspectele probele

administrate, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor, confirmă vinovăția inculpatului

Gorica Veaceslav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a precizat că deși inculpatul

Gorica Veaceslav nu și-a recunoscut vina, prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate în

baza art. 264 alin. (1) Cod penal, astfel că prima instanță s-a bazat pe următoarele

probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele,

și anume: declarațiile părții vătămate Izbaș Tatiana (f.d.31-32, vol.II); declarațiile

martorului Surdu Sergiu (f.d.33-34, vol.II); declarațiile martorului

Gorgan Alexandru (f.d.37, vol.II); declarațiile martorului Trișca Nicolae (f.d.43,

vol.II); declarațiile martorului Gorica Iuliana (f.d.40-42, vol.II); declarațiile

martorului Ursu Alexandru (f.d.75, vol.II); declarațiile martorului Prodan Andrian

(f.d.76, vol.II); declarațiile martorului Mițcul Andrei (f.d.103-104, vol.II);

Caterev Serghei (f.d.106, vol.II); declarațiile expertului Hapatniucovschii Mihail

(f.d.171-173, vol.II); procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 07.07.2017

(f.d.3, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.07.2017 (f.d.8-14,

vol.I); îndreptarea nr. 155 privind determinarea alcoolemiei la Gorica Veaceslav

(f.d.55, vol.I); procesul-verbal nr. 155 din 07.07.2017 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei la

Izbaș Evghenii (f.d.46-47, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 206 D din

20.07.2017 (f.d.54-55, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 207 D din

20.07.2017 (f.d.64-65, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 210 D din

26.07.2017 (f.d.72-73, vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul

infracțiunii din 05.10.2017, întocmit cu participarea bănuitului Gorica Veaceslav

(f.d.167-170, vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din 20.10.2017, întocmit cu participarea martorului Trișca Nicolae (f.d.175-179,

vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

26.10.2017, întocmit cu participarea părții vătămate Izbaș Evghenii (f.d.182-185,

vol.I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

26.10.2017, întocmit cu participarea părții vătămate Izbaș Tatiana (f.d.186-188,

vol.I); procesul-verbal de confruntare din 03.11.2017, între partea vătămată Izbaș

Evghenii și bănuitul Gorica Veaceslav (f.d.193, vol.I); procesul-verbal de

confruntare din 03.11.2017, între partea vătămată Izbaș Tatiana și bănuitul

Gorica Veaceslav, (f.d.194, vol.I); raportul de expertiză auto-tehnică nr. 020 din

22.04.2019, emis de Biroul asociat de expertiză Judiciară, expert judiciar

Hapatniucovschii Mihail (f.d.140-154, vol.II).

De asemenea, instanța de apel a menționat că suplimentar, în ședința de

judecată a instanței de apel, procurorul a solicitat verificarea următoarelor probe:

declarațiile inculpatului Gorica Veaceslav date în calitate de bănuit la 04.08.2017

6

(f.d.122 vol.I); declarațiile inculpatului Gorica Veaceslav date suplimentar în

calitate de bănuit la 05.10.2017 (f.d.165 vol.I); declarațiile inculpatului

Gorica Veaceslav date în calitate de inculpat la 11.09.2018 (f.d.85 vol.II);

declarațiile părții vătămate Izbaș Evghenii date în calitate de victimă la 07.07.2017,

la urmărirea penală la 04.08.2017, suplimentar la urmărirea penală la 03.11.2017, în

instanța de judecată la 11.04.2018 (f.d.19, vol.I; f.d.100, vol.I; f.d.190, vol.I; f.d.29–

30, vol.II; f.d.88, f.d.108, vol.II); declarațiile părții vătămate Izbaș Tatiana date la

urmărirea penală la 04.08.2017, suplimentar la urmărirea penală la 03.11.2017, în

instanța de judecată la 11.04.2018 (f.d.84, vol.I; f.d.193, vol.1; f.d.31–32, vol.II);

declarațiile martorului Surdu Sergiu date la urmărirea penală din 11.04.2018 (f.d.31-

32, vol.II); declarațiile martorului Gorgan Alexandru date în instanța de judecată din

11.04.2018 (f.d.33-34, vol.II); declarațiile martorului Trișca Nicolae date la faza de

urmărire penală din 28.07.2017 (f.d.101, vol.I), din 20.10.2017 (f.d.173, vol.I);

declarațiile martorului Trișca Nicolae depuse în instanța de judecată din 11.05.2018

(f.d.43, vol.II); declarațiile martorului Gorica Iuliana depuse la faza de urmărire

penală din 27.07.2017 (f.d.106, vol.I); declarațiile martorului Gorica Iuliana depuse

în instanța de judecată din 11.05.2018 (f.d.40-42, vol.II); declarațiile martorului

Ursu Alexandru depuse la faza de urmărire penală din 27.07.2017 (f.d.105, vol.I);

declarațiile martorului Ursu Alexandru depuse în instanța de judecată din

11.05.2018 (f.d.75, vol.II); declarațiile martorului Prodan Andrian date la faza de

urmărire penală din 24.10.2017 (f.d.180, vol.I); declarațiile martorului

Prodan Andrian date în instanța de judecată din 22.08.2018 (f.d.76, vol.II);

declarațiile martorului Mițcul Andrei date în instanța de judecată din 25.09.2018

(f.d.103-104, vol.II); declarațiile martorului Caterev Serghei date în instanța de

judecată din 25.09.2018 (f.d.106, vol.II); declarațiile expertului

Hapatniucovschi Mihail (f.d.171-173, vol.II); informația parvenită în adresa

IP Dubăsri la 07.07.2017 (f.d.5, vol.I); declarațile depuse inițial de Trișca Nicolae

(f.d.18, vol.I); ordonanța din 04.08.2017 privind recunoașterea lui Izbaș Tatiana în

calitate de parte civilă (f.d.82, vol.I); ordonanța din 04.08.2017 privind

recunoașterea lui Izbaș Evgheni în calitate de parte civilă fiind pretins prejudiciul de

33 000 lei (f.d.98, vol.I).

Prin urmare, analizând probele prezentate în ședința instanței de apel și

apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate,

instanța de apel a conchis că acestea demonstrează cu certitudine vinovăția

inculpatului Gorica Veaceslav în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar acțiunile

acestuia corect fiind încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale.

Astfel, instanța de apel a stabilit că declarațiile inculpatului privind

nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate, se combat prin totalitatea

probelor pertinente, concludente, utile și veridice, cercetate în ședința de judecată, și

7

anume: prin declarațiile părții vătămate Izbaș Tatiana; declarațiile martorului

Trișca Nicolae; declarațiile martorului Mițcul Andrei; declarațiile expertului

Hapatniucovschi Mihail; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.07.2017;

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 05.10.2017;

procesul-verbal de confruntare întocmit la 03.11.2017, între partea vătămată

Izbaș Tatiana și Gorica Veaceslav; raportul de expertiză auto-tehnică nr. 020 din

22.04.2019, precum și schița accidentului rutier; raportul de expertiză judiciară

nr. 207 D din 20.07.2017; raportul de expertiză judiciară nr. 210 D din 26.07.2017,

probe care coroborează între ele și demonstrează cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Reținând prevederile pct. 3, 10 alin. (1) lit. b), 45 alin. (1) din Regulamentul

circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, instanța

de apel a menționat că argumentele părții apărării potrivit cărora circumstanțele

relatate de către părțile vătămate și de către martorul Trișca Nicolae, sunt nesincere,

parțial false și neobiective, nu pot fi reținute, în contextul în care acestea au fost date

sub jurământ, și totodată coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 07.07.2017, schița accidentului rutier, planșele foto precum și concluziile

formulate în raportul de exprtiză.

Mai mult, în combaterea argumentelor părții apărării, instanța de apel a reținut

ca fiind plauzibile declarațiile expertului Hapatniucovschi Mihail, care a comunicat

că: „...viteza automobilului de model „Opel Vectra”, în opinia sa, era de 60 km/oră,

iar a automobilului de model „Dacia Logan”, era mai mult de 90 km/oră, respectiv

automobilul de model „Dacia Logan”, nu putea să se miște cu 60 km/oră, mai repede

decât automobilul cu care se mișca martorul Trișca Nicolae, impulsul de mișcare

depinde de viteză și masă, dar ca factor secundar poate fi situația când viteza este

cuplată, roțile se mișcă înainte și forța de frecare oprește celălalt automobil. În timpul

impactului, e foarte probabil că la automobilul de model „Opel Vectra” s-a blocat

roata din dreapta din față, iar la automobilul de model „Dacia Logan”, din stânga

din față. Impulsurile automobilului de model „Opel Vectra”, erau mai mari, din care

motiv automobilul s-a deplasat înainte, iar automobilul „Dacia Logan”, a fost

deplasat în urmă…”.

Așadar, în acest sens, instanța de apel a respins argumentele apărării cu

referire la viteza de deplasare, poziționarea autoturismelor după accident, precum și

localizarea roților.

Mai mult, instanța de apel a reținut ca fiind relevante și concluziile formulate

în raportul de expertiză complexă autotehnică și trasologică nr. 1-155/17 din

22.04.2019, inclusiv concluziile privind poziționarea autoturismelor în momentul

accidentului, potrivit cărora autoturismul de model „Dacia Logan” s-ar fi aflat la

momentul impactului sub un unghi de 162 grade, față de axa centrală, reieșind din

unghiul din partea dreaptă a autoturismului de model „Opel Vectra” și cel din partea

stângă a automobilului de model „Dacia Logan”, precum și de locul accidentului

rutier reflectat în schiță.

8

Instanța de apel a menționat că urmând cursul consecutivității poziției inițial

formulată de părțile vătămate Izbaș Evgheni și Izbaș Tatiana, de declarațiile

martorului Trișcă Nicolae, care au stabilit cu certitudine „...faptul depășirii

propriului autoturism de către automobilul „Dacia Logan” care circula cu o viteză

mare în coraport cu viteza automobilului său, de 60 km/oră, lipsa manevrării înapoi

pe banda dreaptă de circulație regulamentară de către șoferul autoturismului

„Dacia Logan””, de raportul de expertiză auto-tehnică nr. 020 din 22.04.2019 emis

de expertul judiciar Hapatniucovschi Mihail și declarațiile acestuia, de raportul de

expertiză judiciară nr. 207D din 20.07.2017 și raportul de expertiză judiciară

nr. 210D din 26.07.2017, a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele părții apărării,

acestea bazându-se pe o apreciere unilaterală și subiectivă a situației de fapt, or, fapta

prejudiciabilă incriminată inculpatului Gorica Veaceslav, întrunește elementele

componente ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal – încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, reținând prevederile art. 7, 61,75

Cod penal, instanța de apel a stabilit că prima instanță, nu a ținut cont de sancțiunea

art. 264 alin. (1) Cod penal, care prevedere aplicarea pedepsei complementare doar

în raport cu pedeapsa închisorii, din care motiv instanța a considerat necesar de a

interveni din oficiu în această parte, și luând în considerație gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, săvârșite din

imprudență, motivul acesteia, faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului

psihiatru sau narcolog, că anterior Gorica Veaceslav nu a fost judecat, lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante, influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia, a conchis că

inculpatului Gorica Veaceslav, urmează să-i fie stabilită o pedeapsă pecuniară, sub

formă de amendă, astfel că pedeapsa acestuia fiind stabilită cu respectarea

prevederilor legale în vigoare.

Referitor la acțiunea civilă, reținând prevederile art. 219 alin. (1)-(4), 220

alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că prima instanță

corect a stabilit cuantumul prejudiciului material, soluționând just acțiunea civilă și

dispunând admiterea parțială a acțiunii civile, cu încasarea din contul lui

Gorica Veaceslav în beneficiul părților vătămate, suma de 30 000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor

de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Gorica Veaceslav să fie achitat din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat,

și respingerea acțiunii civile.

9

În argumentarea recursului, indică apărarea că la aprecierea probatoriului

administrat în cauza penală, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 100

alin. (1)-(4), 101 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală.

Prin urmare, invocând declarațiile expertului Hapatniucovschi Mihail, a

menționat apărarea că unele concluzii ale acestuia, nu corespund circumstanțelor de

fapt ale cauzei.

De asemenea, susține că instanța de apel a acordat o credibilitate deosebită

declarațiilor părții vătămate Izbaș Evghenii, precizând că de fapt martorul care a

urmărit accidentul rutier, este Trișca Nicolae, și în acest sens invocă apărarea

declarațiile acestuia. Totodată, invocă apărarea dezacordul și cu declarațiile părții

vătămate Izbaș Evghenii.

Astfel, menționează apărarea că potrivit concluziilor din raportul de expertiză

complexă autotehnică și traseologică nr. 020 din 22.04.2019, rezultă că automobilul

de model „Opel Vectra”, la curba drumului Cocieri-Molovata Nouă, după intersecție

în sensul deplasării sale, unde s-a produs accidentul rutier, a depășit viteza admisă

fără risc de derapare (77 km), iar ciocnirea celor două automobile, s-a produs pe

banda opusă a drumului, pe care regulamentar se deplasa automobilul de model

„Dacia Logan”. Potrivit pct. 4.5 din concluziile raportului de expertiză judiciară

(varianta II), în momentul aflării automobilului „Opel Vectra” la distanța de oprire

de 98 m până la locul ciocnirii, distanța totală dintre automobile putea fi de 155 m.

La apariția obstacolului de circulație, șoferul automobilului de model „Dacia

Logan”, nu mai dispunea de posibilitatea tehnică de a evita ciocnirea prin frânare.

În acest context, conchide apărarea că circumstanțele obținute prin analiza

datelor obiective, pe cale de exeprtiză judiciară, combat concluziile greșite ale

instanței de apel potrivit cărora instanța a reținut ca fiind plauzibile declarațiile

expertului Hapatniucovschi Mihail, or, atât în raportul de expertiză, precum și în

materialele cauzei penale, cu excepția declarațiilor inculpatului Gorica Veaceslav,

lipsesc date obiective cu privire la viteza de deplasare a automobilui de model

„Dacia Logan”, până la accidentul rutier. Mai mult, declarațiile inculpatului

Gorica Veaceslav, nu au fost combătute cu nici o probă în acest sens.

În concluzie, indică apărarea că inculpatul Gorica Veaceslav, nu a încălcat

Regulamentul circulației rutiere, acesta deplasându-se regulamentar, astfel că

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea incriminată, din care motiv Gorica Veaceslav,

urmează a fi achitat.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care și-a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei instanței de apel

invocând că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

Din conținutul recusului, se evidențiază că recurentul își manifestă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

10

probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost

pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza

unei legi mai blânde.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu s-au confirmat în

urma examinării materialelor cauzei, din considerentele ce succed.

Astfel, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit relevă, că

instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecând

apelul declarat, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, astfel

ajungând la concluzia corectă enunțată la pct. 7 al prezentei decizie, și pe larg

motivată în pct. 7.1.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

11

Conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La caz, se atestă că apărarea invocă versiunea potrivit căreia probele

administrate la cauza penală, nu confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării

ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta

fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către

partea apărării, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Gorica Veaceslav în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de recurs reține că în speță nu și-a găsit confirmare nici

temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică

12

a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit precizează, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante

ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a recunoscut vinovat pe

Gorica Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

La rândul său, instanța de apel judecând apelul declarat, a ajuns la concluzia

că acțiunile inculpatului Gorica Veaceslav corect au fost încadrate în baza art. 264

alin. (1) Cod penal, și anume încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale, constatând în acest sens că nu pot fi reținute

argumentele părții apărării potrivit cărora declarațiile părților vătămate și ale

martorului Trișca Nicolae, sunt nesincere, parțial false și neobiective, în contextul în

care acestea au fost date sub jurământ și coroborează cu procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 07.07.2017, schița accidentului rutier, planșele foto precum și

concluziile formulate în raportul de expertiză.

Mai mult, ținând cont de declarațiile părților vătămate Izbaș Evghenii și

Izbaș Tatiana, declarațiile martorului Trișcă Nicolae, potrivit cărora s-a constatat

”…faptul depășirii propriului autoturism de către automobilul „Dacia Logan”, care

circula cu o viteză mare în raport cu viteza automobilului său, de 60 km/oră, lipsa

manevrării înapoi pe banda dreaptă de circulație regulamentară de către șoferul

autoturismului „Dacia Logan””, precum și de raportul de expertiză auto-tehnică

nr. 020 din 22.04.2019, emis de expertul judiciar Hapatniucovschi Mihail, de

declarațiile acestuia, de raportul de expertiză judiciară nr. 207 D din 20.07.2017 și

raportul de expertiză judiciară nr. 210D din 26.07.2017, instanța de apel a stabilit că

argumentele părții apărării sunt neîntemeiate, și se bazează pe o apreciere unilaterală

și subiectivă a situației de fapt, or, fapta prejudiciabilă incriminată inculpatului

Gorica Veaceslav, întrunește elementele componente ale infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare medie a integrității corporale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că nu pot fi reținute argumentele

recurentului cu privire la dispunerea achitării inculpatului Gorica Veaceslav, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, or, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală,

iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de recurs mai notează și faptul, că argumentele invocate în cererea de

recurs, au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în ordine de apel, în

privința cărora instanța s-a expus motivat și amplu argumentat, soluție care este

13

descrisă la pct. 7.1. ale acestei decizii și pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară.

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania,

hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea

deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea recursului ordinar declarat de către

avocatul Roșca Ivan în numele inculpatului Gorica Veaceslav, ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca Ivan

în numele inculpatului Gorica Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Gorica

Veaceslav Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

14

Dosarul nr. 1ra-1799/2021

1-17092704-01-1ra-12082021

08 februarie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Gorica Veaceslav Xxxxx

februarie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

avocatul Roșca Ivan în numele inculpatului Gorica Veaceslav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Gorica Veaceslav Xxxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

decizia dar nu am susținut motivarea și soluția adoptată(pct. 10 – 11 a deciziei) am

propus și susținut o altă soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca Ivan în numele

inculpatului Gorica Veaceslav, de casat total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 iunie 2021, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel".

introductivă și în pct. 1-9 a deciziei nr. 1ra-1799/2021, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

La motivarea și adoptarea soluției instanței de recurs ordinar nu s-a ținut cont

de motivele invocate în recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca Ivan în

numele inculpatului, cum sunt:

"- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde;

- instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile instanței de recurs, dar a mai admis

și alte erori de apreciere arbitrară și confuză a probelor, fără să intre în esența

circumstanțelor de fapt ale accidentului rutier, ce a afectat soluția adoptată;

- instanța de apel a încălcat prevederile art. 100 alin. (1), (4), 101 alin. (1), (3)

Cod de procedură penală;

- din analiza cocluziilor instanței de apel asupra declarațiilor expertului

Hapatniucovschii Mihail, rezultă că aceste concluzii nu corespund circumstanțelor

de fapt stabilite, altele, precum declarațiile expertului Hapatniucovschii Mihail,

15

fiind traduse neinspirat din rusă în română, distorsionează în totalitate conținutul

și sensul acestora, fapt ce a condus la concluzii exact inverse celor constatate;

- instanța de apel a acordat o credibilitate deosebită declarațiilor părții

vătămate Izbaș Evghenii, în special în partea care se referă la prezența pe segmentul

de drum indicat în timpul comiterii accidentului rutier a unui micorbus de culoare

albă care i-a îngrădit vizibilitatea, dar și a altor circumstanțe de fapt, deși apărarea

a indicat asupra faptului că asemenea mijloc de transport nu a existat, însă instanța

de apel a reținut această circumstanță;

- unicul martor care a urmărit într-o oarecare măsură accidentul a fost Trișca

Nicolae, și care a declarat că la momentul tamponării, prin preajmă alte automobile

pe acel traseu, nu a observat, dacă după depășirea sa, automobilul Dacia Logan să

fi conectat semnalul luminos din partea stîngă pentru a indica manevra de trecere

spre drumul secundar din stânga înainte de a intra în acea intersecție bifurcată, nu

cunoaște dacă șoferul Dacia Logan avea această intenție;

- declarațiile martorului Izbaș Evghenii sunt prea amănuțite, care descrie în

detalii (de parcă s-ar fi pregătit din timp pentru un asemenea scenariu) cum se

deplasa autoturismul Dacia Logan până la ciocnire (ba dispărea după microbusul

de culoare albă, ba apărea din nou), declarații care impun părerea că partea

vătămată a urmărit situația rutieră mai multe minute în șir în realitate, acel segment

de drum unde a avut loc accidentul rutier reprezintă prin sine o curbură închisă de

circa 90 grade, care de rând cu stufărișul sălbatic ce creștea până aproape pe

acostamentul carosabilului pe ambele părți, făcea imposibilă vizibilitatea înainte

atât dintr-o direcție de deplasare, cât și din alta. Pe de altă parte, ciocnirea celor

două automobile s-a produs într-o frântură de secundă și a rezultat cu pierderea

cunoștinței de către ambii conducători auto. O asemenea situație implică îndoieli

temeinice vis-a-vis de autenticitatea și credibilitatea mărturiilor lui Izbaș Evghenii,

cu atât mai mult că aceste îndoieli se amplifică și prin concluziile din raportul de

expertiză, susținut de expertul Hapatniucovschii Mihail în ședința de judecată;

- starea lui Gorica Veaceslav de după accident, care-și pierduse cunoștința,

părea mai gravă decât a lui Izbaș Evghenii, de aceea acesta a și fost transportat la

un spital din apropiere, cel din Dubăsari, pe când soții Izbaș au fost transportați cu

ambulanța la spitalul raional din or.Criuleni. În acest context, este îndoielnică

afirmația lui Izbaș Evghenii, precum că imediat după accident Gorica V. s-ar fi

expus că „demult trebuiau tăiați arbuștii de pe marginea drumului", având în

vedere, la părerea sa că, acestea ar fi încurcat vizibilității conducătorilor auto aflați

în trafic;

- revenind la declarațiile expertului Hapatniucovschii Mihail în ședința de

judecată în prima instanță și cu referire la Raportul de expertiză complexă

autotehnică și traseologie cu nr.020 din 22.04.2019, atât în partea descriptivă (de

cercetare) a acestuia, cât și dispozitivul (concluziile), care parțial este întocmit în

limba rusă, se menționează că, în rezultatul cercetării, locul ciocnirii celor două

automobile a fost stabilit sub partea de mijloc a automobilului Opel Vectra aflat pe

banda de circulație a automobilului Dacia Logan, aproape de acostament, fapt

confirmat și prin schițele grafice din raportul de expertiză judiciară. Din concluziile

de expertiză menționate, rezultă că automobilul Opel Vectra la curbura drumului

16

Cocieri-Molovata Nouă, după intersecție în sesnul deplasării sale, unde s-a produs

accidentul rutier a depășit viteza admisă fără risc de derapare (77km), iar ciocnirea

celor două automobile s-a produs pe banda opusă a drumului, pe care regulamentar

se deplasa automobilul Dacia Logan. Potrivit pct.4,5 din concluziile raportului de

expertiză judiciară (varianta II) în momentul aflării automobilului Opel Vectra la

distanța de oprire de 98 m până la locul ciocnirii, distanța totală dintre automobile

putea fi de 155 m. La apariția obstacolului de circulație, șoferul automobilului

Dacia Logan nu mai dispunea de posibilitatea tehnică de a evita ciocnirea prin

frânare;

- în cazul stabilirii pe cale de expertiză a locului ciocnirii mijloacelor de

transport, șoferul automobilului Dacia Logan, care se deplasa pe partea sa de

carosabil n-a creat obstacol mijloacelor de transport, care se deplasau din sens

opus, cu atât mai mult în situația când Dacia Logan nu se afla în intersecție

(neajungând la ea). De aceea în situația dată obstacolul pentru Dacia Logan a

fost creat în rezultatul acțiunilor șoferului automobilului Opel Vectra în rezultatul

analizei grafice, având în vedere amplasarea pe carosabil a petelor de culoare

întunecată, se constată că, locul ciocnirii automobilelor se afla pe banda de

deplasare a automobilului Dacia Logan sub automobilul staționat după ciocnire

Opel Vectra;

- aceste circumstanțe obținute prin analiza datelor obiective, obținute pe cale

de expertiză judiciară, combat în mod categoric concluziile greșite și arbitrare a

instanței de apel, în general și celei din pct. 31 a deciziei contestate, în special,

potrivit căreia suplimentar, colegiul reține în combaterea argumentelor formulate

de apărare în cererea de apel drept plauzibile declarațiile expertului

Hapatniucovschii Mihail;

- această concluzie a instanței de apel este expusă într-o formă confuză și

neclară, or în raportul de expertiză, dar și în materialele cauzei penale, în afară de

declarațiile inculpatului Gorica Veaceslav nu există nici un indiciu obiectiv privind

viteza de deplasare a automobilui Dacia Logan înainte de accidentul rutier. Mai

mult ca atât, declarațiile inculpatului Gorica Veaceslav în acest sens n-au fost

combătute cu nici o probă. Din acest motiv, expertul a folosit în calculele sale viteza

de deplasare a automobilului Dacia Logan de aproximativ 60 km/oră, menționată

de către inculpat în declarațiile sale. În același timp, instanța de recurs va observa

că în materialele cauzei penale nu există nici un indiciu care ar arăta că viteza de

deplasare a automobilului Dacia Logan ar fi fost de 90 km/oră (această viteză

maximă admisă pe acel sector de drum a fost modelată de expertul judiciar la

efectuarea investigațiilor de expertiză). În schimb, există declarații explicite ale

părților vătămate Izbaș Evghenii și Izbaș Tatiana, care indică la viteza deplasării

de până la ciocnire a autoturismului Opel Vectra de 80-90 km/oră, declarații care

sunt foarte aproape și practic coincid cu viteza automobilului Opel Vectra calculată

pe cale de expertiză (87 km/oră la mișcarea pe curbă).”

Considerăm că toate aceste motive sunt relevante pentru speța dată și în baza

lor urma a fi adoptată soluția propusă de noi, dar instanța de recurs ordinar le-a

ignorat, fără să se pronunțe.

17

Lecturând motivarea(pct. 10 a deciziei 1ra-1799/2021) constatăm că instanța

de recurs ordinar prin neexpunerea asupra motivelor relevante din recursul ordinar,

total a ignorat temeiul pentru recurs ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, invocat de recurent în recurs ordinar (f.d. 153, vol. III) și art. 6

CEDO, unde este clar stipulat că instanțele naționale urmează să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context constatăm, că inculpatul Gorica Veaceslav a fost condamnat

incorect în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, pentru că a încălcat prevederile art. 39

alin. (1), 45 R.C.R., căci din mijloacele de probă rezultă că automobilul Dacia nu a

ajuns la intersecție pentru a coti la stânga(astfel, nu avea pentru ce să schimbe

direcția de deplasare și să cedeze trecerea), plus conform urmelor de la fața locului,

analizate amănunțit în raportul de expertiză judiciară complexă auto tehnică și

traseologică nr. 20 din 22.04.2019 efectuată de expertul judiciar în autotehnice,

autotrasologie, cu o vechime în lucru de 46 ani (v. II, f.d. 140 – 154) rezultă cert că

locul tamponării automobilelor Dacia Logan cu Opel Vectra a fost pe banda de

deplasare a automobilului Dacia Logan, adică pe contrasens pentru Opel Vectra, ce

nu justifică condamnarea inculpatului Gorica Veaceslav care conducea automobilul

Dacia Logan, la ce instanța de recurs ordinar nu s-a pronunțat. Mai mult, a pus la

baza condamnării inculpatului acest mijloc de probă, care combate învinuirea.

Referindu-ne la decizia instanței de apel din 03.06.2021, considerăm că la fel

ca și instanța de recurs ordinar, instanța de apel nu a dat răspuns la motivele

relevante/esențiale invocate de apelantul – avocatul Roșca Ivan în numele

inculpatului(v. III, f.d. 1-20), dar s-a limitat la reluarea motivelor greșite din sentință

privind condamnarea inculpatului Gorica Veaceslav, plus instanța de apel a mai

motivat greșit (v. III, f.d. 143) că „prima instanță corect a stabilit mărimea

prejudiciului material”, pe când prima instanță prin sentință a admis în principiu

acțiunea civilă în partea prejudiciului material(v. II, f.d. 229) lăsând examinarea

ulterioară în ordinea civilă, iar instanța de recurs ordinar nu s-a expus nicicum asupra

acestui motiv, menținând greșit decizia instanței de apel în această parte.

La fel considerăm că instanța de apel a ignorat prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, care invocă în alin. (2) că „pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii..”, căci prin decizia Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 noiembrie 2020(v. III, f.d. 77 – 90),

instanța de recurs ordinar a criticat sentința unde s-a motivat(v. III, f.d. 89) că

„inculpatul Gorica Veaceslav nu este singurul vinovat de comiterea accidentului

rutier, dar cel de bază... vina inculpatului este mai mare.... deși Gorica Veaceslav a

încercat să evite impactul prin virarea spre dreapta.... și a urmat impulsul de

moment și a virat spre stânga...”, adică persistă concluzii contradictorii și

nemotivate, care în prezent sunt repetat menținute prin decizia instanței de apel din

03.06.2021, care la rândul ei este greșit menținută prin această decizie a instanței de

recurs ordinar, ce este incorect și nu putea fi acceptat.

Rezumând circumstanțele constatate, conchidem că la caz este incident temeiul

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cazul

când instanța de apel nu s-a expus pe motivele relevante invocate în apelul

avocatului Roșca Ivan în numele inculpatului Gorica Veaceslav și sunt încălcate

18

prevederile art. 6 CEDO cu referire la neexpunerea instanțelor de judecată asupra

chestiunilor esențiale supuse atenției sale, ceia ce duce la casarea totală a deciziei

instanței de apel din 03.06.2021 în speța dată cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, soluție propusă de noi, descrisă în

pct. 2 a acestei opinii separate.

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

19