1ra-132/2022 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-132/2022 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-132/2022

1-21045495-01-1ra-27012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 17 iunie 2021

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, declarat de

avocata Maria Corolevschi în numele inculpatului

Coseac Vitalii xxxx,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Râșcani din 13.05.2003, în

baza art. 120 alin. (2), 219, 40 Cod penal la 7 ani privațiune

de libertate;

2) sentința Judecătoriei Râșcani din 02.03.2009 și

decizia Curții de Apel Bălți din 27.05.2009, în baza art. 188

alin. (2) lit. b), f), 85 Cod penal la 7 ani 6 luni închisoare;

3) sentința Judecătoriei Edineț din 08.10.2019, în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 180 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Termenul de examinare

instanța de fond: 29.03.2021 - 17.06.2021,

instanța de apel: 30.07.2021 - 09.11.2021,

instanța de recurs: 27.01.2022 - 16.02.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 17.06.2021, cu includerea termenului

arestării preventive de la 12.02.2021 până la 17.06.2021.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

1

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

la orele 03:00, Coseac Vitalii, aflându-se la domiciliul soției Cratovici Mariana, situat

în r-nul Xxxx, s. Xxxx, în rezultatul unor relații ostile și a conflictului iscat cu Negura

Grigorii, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și cu o bucată de lemn în

regiunea capului, provocându-i, conform Raportului de constatare nr. xxxx din

04.02.2021, fractura osului frontal pe stânga cu implicarea ambelor lamele, plăgi

multiple contuze la cap și față, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, care se califică ca vătămare gravă, periculoasă pentru viață.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că, împreună au

stat la masă, au servit bucate și băuturi alcoolice. Negura G. s-a sculat și l-a lovit cu

pumnul în regiunea nasului, de la ce a căzut jos, lovindu-se cu capul de colțul plitei.

Atunci, a luat o bucată de lemn și l-a lovit pe Negura G. de 2 ori în regiunea stângă a

capului. Ultimul s-a așezat jos. Altă ieșire din situație nu a avut, or, Negura G. este mai

mare și mai puternic.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Negura G. că și-a pierdut memoria, și-a revenit deja

la Spitalul din Bălți;

declarațiile martorului Cratovici M. că Coseac V. și Negura G. au început să se

certe din cauza unor teme de pe timpul când ambii au stat în penitenciar. Apoi s-au

bătut. Pe podea, era foarte mult sânge. După aceasta, Coseac V. a luat o bucată de lemn,

din rândul celora cu care ei făceau focul, l-a doborât la pământ pe Grigorii, s-a urcat

deasupra lui și a început să-l bată cu lemnul drept în cap. Ea cu Banul S. și Gumenîi V.

l-au ridicat pe Negura G. de jos și l-au așezat pe divan. El era plin de sânge, iar pe cap

se vedeau urme de lovituri asemănătoare cu niște crăpături;

declarațiile martorului Gumeanîi Vitalii că la un moment dat, Coseac V. a

început să se bată cu Negura G. cu palmele, pumnii, picioarele și cu alte obiecte. Coseac

V. a luat în mâină un cuțit, apoi a luat și furca, dar el i-a luat-o. Ei s-au mai liniștit

puțin. În timpul nopții, a auzit cum Negura G. striga „văleu, văleu!”. Când a privit în

direcția vocii, a văzut cum Coseac V. îl lovea pe Negura G. cu un obiect din lemn,

drept în regiunea capului. Dimensiunea bucății de lemn era de vreo 30-40 de cm, de o

formă triunghiulară. Tot capul lui Negura G. era în lovituri, zgârieturi și sânge. El a

luat din mâna lui Coseac V. bucata de lemn, i-a despărțit și l-a spălat pe Negura G. care

era plin de sânge, nu putea vorbi articulat, deoarece era bătut foarte tare, avea ochii

umflați și nu-i putea deschide;

declarațiile martorului Banul Steluța, că era cu soțul Gumenîi V. în ospeție la

Coseac V. La un moment dat, acesta a început să o bată pe Marina cu cotul în torace.

Negura G. a încercat să aplaneze conflictul. În timpul nopții a auzit cum Negura G.

striga „văleu!”, fiind bătut de către Coseac V. cu o bucată de lemn, cu o lungime de

30-40 cm. Era bătut în regiunea capului. Gumenîi V. i-a despărțit. Negura G. era plin

de sânge. Coseac V. spunea că Grișa este „jivucii”. Ea i-a zis Marinei să cheme

salvarea;

declarațiile martorului Grama Tatiana, că activează în calitate de neurolog la

Spitalul Raional Briceni, unde Negura G. a fost internat în secția traumatologie. În timp

cât s-a aflat în secția traumatologie, i-a fost stabilită o diagnoză psihotică „delirium

2

tremens” (delir alcoolic). Cu această din urmă diagnoză, Negura G. a fost transferat în

secția reanimare pe o perioadă de o săptămână. Apoi a stat internat în SR Briceni

aproximativ 1 lună. La întrebările acordate, răspundea cu încetineală, zicea că nu ține

minte nimic, mai ales despre faptul cum a nimerit în spital. Pacientul se ținea de cap;

raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 16.02.2021, conform cărui, la

studierea documentelor medicale pe numele lui Negura G., a.n. xxxx, s-au constatat:

fractura osului frontal pe stânga cu implicarea ambelor lamele, plăgi multiple contuze

la cap și față, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect dur contondent

dur, sau la lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol

pentru viață și, în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare corporală

gravă. De a aprecia numărul loviturilor aplicate, cât și consecutivitatea lor, nu este

posibil.

Prin urmare, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-

77 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 5 la 10 ani, că circumstanțe atenuante nu s-au stabilit, cele agravante

fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

alte fapte care au relevanță pentru cauză, că are antecedente penale nestinse, deci a

săvârșit infracțiunea fiind în stare de recidivă periculoasă.

Apelantul a indicat că instanța nu a luat în considerație starea în care era la

momentul respectiv, or, a fost nevoit să se apere. Totodată, declarațiile martorilor, care

sunt și persoane cointeresate, sunt false.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului, care s-a confirmat prin probele acumulate pe

dosar, cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile lui fiind corect calificate în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau

a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Declarațiile inculpatului au fost verificate de către instanță în raport cu alte

probe, care după conținutul lor au prevalat asupra declarațiilor lui, deaceea instanța de

fond just a pus la baza sentinței de condamnare anume aceste probe.

Ori, vina inculpatului este dovedită pe deplin prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care coroborează între ele:

raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 16.02.2021, că la studierea

documentelor medicale pe numele lui Negura G., a.n. xxxx, s-au constatat: fractura

osului frontal pe stânga cu implicarea ambelor lamele, plăgi multiple contuze la cap și

față, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, sau la

lovire de acesta, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru

viață și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare corporală gravă. De

3

a aprecia numărul loviturilor aplicate, cât și consecutivitatea lor, nu este posibil;

declarațiile martorilor Gumenîi V, Banul S., Cratovici M. și Grama T.

Probele enunțate incontestabil au demonstrat vinovăția inculpatului, acestea

fiind prezentate de partea acuzării și în cadrul ședinței instanței de apel întru

respingerea argumentelor din apelul inculpatului.

Așa dar, sunt declarative, formale și convenționale alegațiile inculpatului cu

referință la faptul că instanța de fond, la emiterea sentinței a luat în considerație doar

declarațiile martorilor și nu a luat în calcul declarațiile lui.

Totodată, afirmațiile inculpatului privind comiterea faptei în stare de apărare,

reprezintă o tendință de apărare, pentru a evita răspunderea penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond just a ținut

cont de prevederile art. 61-75 Cod penal, de scopul pedepsei penale întru restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, care atentează la viața persoanei, urmările prejudiciabile, motivul

săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, a

comis și unele contravenții ce au implicat vătămarea integrității corporale ale

persoanei, la locul de trai se caracterizează negativ.

hotărârilor adoptate și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurenta invocă că nu au fost acumulate probe pertinente și concludente din

care ar rezulta cu certitudine că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Prima instanță, a luat în considerație doar declarațiile martorilor, care de fapt

sunt false, întrucât între partea vătămată și aceștea au apărut interese personale.

Instanțele nu au verificat complet și sub toate aspectele circumstanțele cauzei și

au lezat prevederile art. 101 Cod de procedura penală. Împrejurările descrise și

acțiunile inculpatului nu-și regăsesc calificarea corectă la infracțiunea de care este

învinuit și la individualizarea sancțiunii penale.

Inculpatul cunoștea înclinațiile criminale ale părții vătămate încă din perioada

ispășirii pedepsei în locul de detenție, ceea ce i-a și insuflat frica și reflexul de a se

apăra.

Prin urmare, la calificarea infracțiunii, nici instanța de fond, nici cea de apel nu

au ținut cont de personalitatea părții vătămate, care singură a venit în ospeție acasă la

Coseac V. și care mai fusese anterior, iar la momentul conflictului, inițiase momente

amoroase cu soția inculpatului. Însăși partea vătămată de mai multe ori începuse să îl

bată pe inculpat în gospodăria ultimului. Deci, scopul vizitei repetate a părții vătămate

la inculpat și inițierea tensiunii încordate în familia lui, nu a fost examinată de către

organele de drept.

Mai mult, inculpatul a menționat că îi pare rău de cele întâmplate, dar el a fost

nevoit în propria casă să se apere de agresia și atacul fizic al părții vătămate asupra sa.

Insistă că este nevinovat de săvârșirea infracțiunii care i se încriminează, întrucât nu

sunt întrunite elementele infracțiunii.

În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 Cod de procedură penală.

4

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursul vizat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

hotărârii contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar nu au fost

invocate de apărare și în apel (pct. 3.- 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă a acțiunilor infracționale

5

ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Negura G., ale martorilor Cratovici M., Gumenîi

V., Banul S. și Grama Tatiana, raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din 16.02.2021,

toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat și detaliat motivele pentru

care au respins versiunile și dovezile apărării, probele administrate pe caz demonstrând

cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute

la art. 151 alin. (1) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CtEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

6

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că în acțiunile

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, că hotărârile contestate

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Maria Corolevschi,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în

privința inculpatului Coseac Vitalii xxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 18 martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7