1ra-2141/21 — art.192/1 al.1 CP

1ra-2141/21 — art.192/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2141/21

1-21065115-01-1ra-23112021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând recursul ordinar declarat de către avocatul Movilă Corina în

numele inculpatului Lachei Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Lachei Vitalie xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx, anterior condamnat prin deciziile

xxxxx

Termenii de examinare:

Prima instanță: 04.05.2021 – 18.06.2021;

Instanța de apel: 15.07.2021 – 21.09.2021;

Instanța de recurs: 23.11.2021- 22.02.2022.

A C O N S T A T A T :

Lachei Vitalie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.1921 alin.(1) Cod penal, și în baza acestei Legi cu aplicarea art.3641

alin.(8) Cod penal a fost condamnat la 1 an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Lachei Vitalie, la 23.04.2021, aproximativ pe la ora 23.00, în vederea

realizării intenției de răpire a mijlocului de transport fără scop de însușire,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, în lipsa

acordului cet. Lubnițchi Valeriu, intenționat a răpit de la poarta gospodăriei

părții vătămate automobilul de model ” xxxxx” cu n/î xxxxx, fiind ulterior

stopat de către angajații de poliție pe traseul Edineț - Zăbriceni.

Acțiunile lui Lachei Vitalie au fost încadrate juridic în baza art.1921

alin.(1) Cod penal, după semnele calificative – ”răpirea mijlocului de transport

fără scop de însușire”.

Ciumac Natalia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială

a acesteia în partea laturii penale, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de

1

individualizare a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care

o consideră prea aspră, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul

că, antecedentele penale sunt stinse, inculpatul a recunoscut vina integral,

fiind de acord cu toate probele administrate la faza de urmărire penală.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

atacate, fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul Lachei Vitalie a

săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar acțiunile inculpatului au

fost corect calificate de către prima instanță prin prisma art.1921 alin.(1) Cod

penal.

Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art.7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Totodată, a relatat instanța de apel că, temei legal pentru aplicarea

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută Lege - nu se constată, or toate

circumstanțele cauzei au fost luate în considerație de către prima instanță la

stabilirea pedepsei, ținând cont de prevederile art.3641 Cod de procedură

penală, inculpatului beneficiind de reducerea cu 1/3 (una treime) a limitei de

pedeapsă cu închisoare prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia

a fost condamnat.

Contrar alegațiilor părții apărării, instanța de apel a constatat că prima

instanță la stabilirea pedepsei, a ținut cont de faptul că Lachei Vitalie a comis

o infracțiune mai puțin gravă, contra patrimoniului, de personalitatea

inculpatului care la locul de trai nu dispune de date compromițătoare, nu a

fost angajat în câmpul muncii, nu este căsătorit, anterior a fost condamnat

potrivit deciziilor Curții de Apel Bălți din: 1) 14.11.2012 în baza art.188 alin.(2),

lit. b), c), f) Cod penal cu aplicarea art.79 Cod penal – 240 ore muncă

neremunerată, și 2)19.02.2014 în baza art.164 alin.(2), lit. b), e), f), g) Cod

penal – 5 ani închisoare cu aplicarea art.90 Cod penal – 2 ani.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, argumentele apelantului

urmează a fi respinse or, prima instanță întemeiat a reținut ca fiind inechitabil

stabilirea inculpatului a unei alte categorii de pedeapsă neprivative de

libertatea, având în vedere multitudinea acțiunilor infracționale,

consecutivitatea și desfășurarea cronologică a acestora, de rând cu trecutul

criminal al inculpatului Lachei Vitalie, ultimul fiind predispus la comiterea

faptelor prejudiciabile.

2

declarat recurs ordinar avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Lachei

Vitalie, care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art.427 alin. (1)

Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Lachei Vitalie să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

5.1. În argumentarea recursului ordinar declarat, partea apărării a

menționat că, la individualizarea pedepsei instanța nu a luat în considerație

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale analizate în cumul, nu a

ținut de gravitatea infracțiunii comise, de faptul că inculpatul a recunoscut

vina în baza probelor din faza urmăririi penale, s-a căit sincer de cele comise,

are un loc permanent de trai, nu se află la evidența medicului narcolog.

Astfel, recurentul consideră că instanța de judecată nu a apreciat dacă

scopul pedepsei penale poate fi atins și fără executarea pedepsei cu

închisoare. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în

Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă -

până la mai aspră – închisoare, însă în pofida celor expuse mai sus instanța

nu a ținut cont de acest fapt numindu-i cea mai aspră pedeapsa care este

prevăzută de prezentul articol.

De asemenea recurentul a atras atenția că, jurisprudența CEDO,

stipulează expres că „soluție mai potrivită pentru problema supra aglomerării

ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea mai frecventă a măsurilor

punitive non-privative de libertate prin minimizarea recurgerii la detenția

preventivă”, amintind în acest scop Recomandările Comitetului de Miniștri nr.

R(99)22 și nr. R (2006) 13, care invită statele să încurajeze procurorii și

judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele de detenție având

scopul de a rezolva problema creșterii numărului deținuților în închisori.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Suvac

Nicolae, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit conchide că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil,

din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil), ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal lărgit reține că de către

recurent nu a fost indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Însă, din conținutul argumentelor expuse, se atestă că titularul cererii de

recurs invocă dezacordul cu pedeapsa aplicată, considerând că este una prea

aspră, argumente care se circumscriu temeiului de casare prevăzut de art.

427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

3

individualizate contrar prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de Lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că persoanei declarate vinovate,

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

După cum se constată în speță, prin sentința primei instanțe, Lachei

Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1922 alin.(1) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

Este cert și faptul, că sancțiunea infracțiunii încriminate inculpatului

Lachei Vitalie prevede următoarele categorii alternative de pedeapsă: amendă

în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale sau cu închisoare de la 1

la 3 ani.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.

75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanțele de fond la stabilirea

pedepsei au luat în considerație căința sinceră a inculpatului cu privire la

acțiunile săvârșite și recunoașterea vinovăției.

Totodată, se evidențiază că instanțele de fond, la determinarea categoriei

pedepsei ce urma a fi stabilită inculpatului Lachei Vitalei, corect și întemeiat

4

au reținut faptul că, acesta anterior a fost condamnat prin deciziile Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 14.11. 2012, în baza art.188 alin. (2) lit. b), e),

f) Cod penal (f.d.56-65) și din 19.02.2014 în baza art.164 alin.(2) lit. b), e), f), g)

Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani (f.d.66-70), fapt, ce denotă în mod

concludent că inculpatul nu a conștientizat că, faptele social periculoase sunt

supuse răspunderii penale și din nou a săvârșit o infracțiune, fără a face

concluzii necesare că, faptele social periculoase sunt supuse răspunderii

penale, iar în asemenea caz, stabilirea unei pedepse mai blânde, neprivativă

de libertate este inoportună și contrară scopului general și special al Legii

penale.

La fel, instanțele de fond au reținut că potrivit cazierului contravențional,

Lachei Vitalie a săvârșit 8 (opt) contravenții, fapt care-l caracterizează negativ

și este predispus de a mai săvârși alte fapte ilicite.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că hotărârea

instanței de apel în latura atacată de către recurent, conține motivele pe care

se întemeiază soluția, și la capitolul individualizării pedepsei penale, instanța

de apel nu a comis erori ce ar duce la casarea deciziei, raportându-le la

circumstanțe concrete ale cauzei, și anume: personalitatea inculpatului, care

deși anterior a mai fost atras la răspundere penală și contravențională, nu a

tras concluziile de rigoare, comițând o nouă infracțiune.

Motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii

oportunității aplicării unei pedepse neprivative de libertate, precum

recunoașterea vinei, căința sinceră nu pot fi reținute, or circumstanțele

invocate au fost examinate și apreciate de către instanțele de fond, fapt care

a generat aplicarea unei pedepse legale, întemeiate și care este în interiorul

noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că instanțele de fond au acordat

deplină eficiență prevederilor art. art.7, 61, 75 Cod penal și art.3641 Cod de

procedură penală, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului

în scopul restabilirii echității sociale, corectării condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și

a altor persoane, iar pedeapsa stabilită este motivată, individualizată și

aplicată în limitele prevăzute de Lege.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate

a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit

confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost

abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat

prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de

individualizarea pedepsei. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește

5

integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii

CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din

16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către avocatul Movilă Corina în numele

inculpatului Lachei Vitalie, cu menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Movilă Corina în numele inculpatului Lachei Vitalie, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui Lachei Vitalie xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

6