1ra-1818/2021 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-1818/2021 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1818/2021

1-19144372-01-1ra-16082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către acuzatorul de

stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Devder Djulieta prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2021,

în cauza penală privindu-l pe

Șpak Artur xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Șpak Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320

alin. (1) Cod penal și încetat procesul penal, pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală.

1.2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Șpak Artur în

perioada de timp de pe 18.01.2018 și până la pornirea procesului penal, urmărind

scopul neexecutării intenționate ori eschivării de la executarea hotărârii instanței de

judecată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și admițându-le în mod conștient, acționând cu intenție directă, cunoscând

despre faptul că, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13.12.2011 a

fost dispusă încasarea de la Șpak Artur a datoriei în sumă de 61042, 75 euro și 8000 lei

în beneficiul lui Coșpormac Vladislav, precum și despre faptul că prin hotărârea

Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției, prevăzute de art. 318 Cod contravențional, nu a executat

hotărârea instanței de judecată, refuzând să achite suma dispusă spre încasare.

Acțiunile lui Șpak Artur au fost încadrate în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, și

anume, neexecutarea hotărârii instanței de judecată-neexecutarea intenționată a

hotărârii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale.

în interesele inculpatului Șpak Artur, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

1

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care a-l achita pe Șpak Artur.

2.1 În motivarea apelului apărarea a invocat că, în cadrul cauzei penale, de fapt s-

a constatat cu certitudine faptul unei obligații pecuniare, de executare a unui act

judecătoresc de încasare de bani.

Potrivit art. 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale (Roma, 4.XI.1950), nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru

singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală. Art.320 Cod

penal, prevede pedeapsa privativa de libertate (2 ani de închisoare). Șpak Artur nu este

în măsura să execute integral o obligație contractuala, dar achită în măsura

posibilităților cât poate ca să nu pericliteze interesul superior al copiilor.

Astfel, a susținut apărarea că, potrivit înscrisurile anexate la materialele cauzei se

demonstrează că, în scopul executării titlului de executare, Șpak Artur a achitat cel

puțin următoarele plăti: la 06.12.2016 - 1000 lei, la 22.06.2017 - 2700 lei, la 05.05.2018

- 1250 lei, la 21.05.2018 - 130 lei, la 16.04.2019- 1060 lei, la 02.07.2019500 lei, la

07.08.2019-990 lei, la 05.12.2019-500 lei, la 30.01.2020-400 lei, însă, instanța nu a dat

vreo apreciere acestor înscrisuri.

A menționat avocatul că, prin declarațiile martorului Stoian Grigore (executor

judecătoresc), se demonstrează că, Șpak Artur se prezintă la solicitare în fața

executorului judecătoresc și este nașul de cununie al lui Coșpormac Vladislav. Șpak

Artur, a propus creditorului Coșpormac Vladislav conciliere, dar ultimul a refuzat.

Coșpormac a recunoscut față de executorul judecătoresc că de fapt datoria reală este

mult mai mica decât cea prevăzută de titlul de executare. Șpak Artur a propus să-i

achite suma reală existentă, dar creditorul, sfătuind-se cu cineva a refuzat, invocând că

mai are careva probleme pe care trebuie să le închidă.

A mai indicat apărarea că, motivul neexecutării integrale este faptul că, o

perioadă de timp Șpak Artur nu a fost angajat în câmpul muncii, iar pe perioada cât a

fost angajat, salariul de conducător auto, abia că-i ajungea să întrețină copiii, or, are la

întreținere trei copii minori și o studentă, iar interesul major al copiilor este primordial,

fiind inadmisibilă cauzarea de suferințe fizice și psihice copiilor, iar prin sentința

contestată s-a neglijat acest principiu.

fost admis apelul avocatului Tatarciuc Ghenadie în interesele inculpatului Șpak Artur,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul penal pornit în privința lui

Șpak Artur în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, pe motiv că, există alte circumstanțe

care exclud tragerea la răspundere penală.

3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile părților date în ședința de

judecată și probele administrate, a constatat că, prima instanță greșit a conchis că,

inculpatul Șpak Artur se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320

alin. (1) Cod penal și a încetat procesul penal pornit în privința lui Șpak Artur în baza

2

art. 320 alin. (1) Codul penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală și anume pe motiv că a intervenit termenul de prescripție.

Colegiul Penal reținând aprecierile instanței de fond cu referire la ansamblul

probelor administrate în vederea probării vinovăției inculpatului Șpak Artur în

comiterea infracțiunii incriminate, a constatat faptul că, instanța de fond pe de o parte

în partea descriptivă a sentinței constată faptul săvârșit de către de inculpatul Șpac

Artur și îl recunoaște vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.(1)

Cod penal și admițând solicitarea acuzatorului de stat privind încetarea procesului

penal din motivul intervenirii termenului de prescripție tragerii la răspundere penală în

temeiul art.60 Cod penal, iar pe de altă parte în baza art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală încetează procesul penal în privința lui Șpac Artur pe motiv că există

alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală. O astfel de abordare,

instanța de apel a considerat-o total eronată, or, partea descriptivă a sentinței se

contrazice cu dispozitivul acesteia.

Instanța de apel, apreciind probatoriul administrat la materialele cauzei penale în

conformitate cu criteriile reglementate la art. 101 alin. (1) Cod procedură penală, a

constatat că, la caz, acuzatorul de stat nu a administrat probe suficiente, care apreciate

din punct de vedere al coroborării lor, să demonstreze că inculpatul Șpak Artur, știind

că în privința sa este emisă o încheiere a instanței de judecată cu privire la încasarea

sumei de 61042,75 euro în monedă națională conform cursului valutar la momentul

executării hotărârii și 8000 lei în contul lui Coșpormac Vladislav, a încălcat hotărârea

instanței de judecată și în mod intenționat, chiar după aplicarea sancțiunii

contravenționale pentru neexecutarea intenționată a hotărârii menționate, a continuat

neexecutarea hotărârii. Or, prin probele administrate de către acuzatorul de stat s-a

reținut că: prin titlul executoriu nr. 2-1424/11 din 03.12.2011 emis de Judecătoria

Botanica, mun. Chișinău s-a dispus încasarea de la Șpak Artur în contul lui Coșpormac

Vladislav a sumei de 61042,75 euro, în monedă națională conform cursului valutar la

momentul executării hotărârii și 8000 lei (f.d.10).

Potrivit hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, Șpak Artur

a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod

contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa contravențională sub formă de amendă în

mărime de 50 unități convenționale, echivalentul a 2500 lei (f.d. 40-42), menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 21.03.2018, în baza căreia la data de 05.05.2018

Șpak Artur a achitat suma de 1250 lei (f.d. 167) jumătate din amenda stabilită prin

procesul contravențional.

La data de 15 iulie 2019 executorul judecătoresc s-a adresat organelor de urmărire

penală pentru tragerea la răspundere penală a cet. Șpak Artur, care fiind debitor în

procedura de executare silită, se eschivează de la executarea hotărârii de judecată nr.

2-1424/11 din 13.12.2011 emisă de Judecătoria Botanica, mun. Chișinău prin care s-a

dispus încasarea de la Șpak Artur în beneficiul lui Coșpornac Vladislav datoria în

mărime de 61 042,75 euro și 8000 lei, după ce la data de 18.01.2018 prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Șpak Artur a fost sancționat pentru neexecutarea

hotărârii de judecată, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională în temeiul art. 318

3

alin. (1) Cod Contravențional sub formă de amendă în mărime de 50 unități

convenționale, ce constituie 2500 lei.

Instanța de apel a reținut că, în motivarea sesizării înaintate organelor de drept,

executorul judecătoresc invocă că, în perioada anilor în privința debitorului au fost

întreprinse un șir de acțiuni, inclusiv și scoaterea la vânzare a cotei părți din bunul

imobil ap. 9 din str. Cuza Vodă, 26/1, mun. Chișinău și din ap. nr. 58 din str.

Studenților, 11/2, mun. Chișinău, ce-i aparține lui Șpak Artur, cu ulterioara transmitere

în proprietatea creditorului, dar care potrivit procesului-verbal de vânzare la licitație

publică din 28.11.2014, nu au fost posibile de vândut pe motiv că, la licitația publică

de vânzare a bunului imobil nu s-a înregistrat nici o cerere de participare (f.d.33).

Astfel, instanța de apel a reținut că, executorul judecătoresc nu a indicat ce acțiuni

anume a întreprins după data de 18.01.2018, pentru executarea titlului executoriu, or,

acesta a indicat că, în perioada anilor în privința debitorului au fost întreprinse un șir

de acțiuni, dar nu a indicat care anume perioadă, iar acțiunile indicate datează cu

28.11.2014, până la emiterea hotărârii pe dosarul contravențional.

Pentru demonstrarea laturii obiective a acestei modalități de comitere a

infracțiunii, acuzatorul de stat urma să prezinte probe care să demonstreze „dincolo de

orice dubiu rezonabil” că inculpatul a avut anumite active patrimoniale care i-ar fi

permis să execute documentul executoriu, adică să stingă, cel puțin parțial datoria și

că, în pofida acestui fapt, ultimul nu a executat intenționat hotărârea instanței de

judecată. Or, din conținutul mijloacelor de probă administrate de acuzatorul de stat

rezultă că: - prin răspunsul parvenit de la „Registru” SA din 25.06.2012, răspunsul

parvenit de la registratorul independent „Solidaritate” din 25.06.2012, prin răspunsul

SA „Registru-F” în adresa executorului judecătoresc Grigore Stoian, se atestă că în

registrele deținătorilor de valori mobiliare nu este înregistrat Șpak Artur (f.d. 16-17);

prin răspunsul parvenit de la BC „Unibank” SA în adresa judecătorului judecătoresc

Grigore Stoian, rezultă că Șpak Artur nu dispune de conturi bancare deschise în BC

„Unibank” SA (f.d.18); prin răspunsul parvenit de la BC „Mobias Banca” din

25.06.2012 în adresa executorului judecătoresc Grigore Stoian, rezultă că, titularul

Șpak Artur nu deține conturi deschise în BC „MobiasBanca- Groupe Societe Generale”

SA (f.d. 19).

În acest context, instanța de apel a apreciat că, probele administrate la dosar nu

demonstrează că executorul judecătoresc, ar fi stabilit că după data de 18.01.2018

(momentul tragerii la răspundere contravențională) inculpatul Șpak Artur ar fi avut

posibilitatea de a executa documentul executoriu și nu a realizat intenționat acest lucru,

deoarece la cauza penală nu sunt administrate careva probe care să demonstreze că

după data de 18.01.2018 situația financiară a debitorului s-ar fi îmbunătățit și că acesta

ar fi obținut posibilitatea de a executa documentul executoriu, dar în pofida acestui fapt

el nu a făcut-o.

Totodată, la cauza penală nu au fost administrate careva probe care să

demonstreze dacă executorul judecătoresc sau acuzatorul de stat au verificat dacă

acesta ar fi avut posibilitatea reală de a executa documentul executoriu după data de

18.01.2018, ba din contra potrivit bonurilor de plată anexate la materialele cauzei, în

scopul executării titlului de executare, Șpak Artur a transferat bani pe contul

4

executorului judecătoresc în procedura de executare nr. 176-379/12, următoarele plăți:

la 06.12.2016 - 1000 lei (f.d. 70), la 22.06.2017 - 2700 lei (f.d. 69), la 21.05.2018 - 130

lei (f.d. 68), la 16.04.2019-1060 lei (f.d. 67), la 02.07.2019-500 lei (f.d. 66), la

07.08.2019-990 lei (f.d. 65), la 05.12.2019-500 lei (f.d. 165), la 30.01.2020-400 lei

(f.d. 164).

Instanța de apel a reținut că, la dosar nu au fost prezentate probe care să permită

instanței de judecată să combată „dubiul rezonabil” ce apare în speță și anume că,

neexecutarea s-a datorat situației financiare precare a debitorului și a familiei sale, dar

nu nedorința intenționată a acestuia de a executa documentul executoriu.

Astfel, învinuirea imputată inculpatului în rechizitoriu constituie faptele

inculpatului privind neexecutarea hotărârii judecătorești în baza cărora acesta anterior

a fost sancționat contravențional. Or, din conținutul rechizitoriului se constată, că fapta

infracțiunii, indicată în rechizitoriu nu cuprinde o perioadă concretă, diferită de

împrejurările constatate în procesul contravențional, asupra cărora Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, s-a expus la 18.01.2018 printr-o hotărâre, care la moment este

în vigoare, conform căreia Șpak Artur a fost sancționat în baza art.318 Cod

contravențional la amendă în mărime de 50 unități convenționale.

Mai mult, în actul de învinuire nu au fost descrise acțiunile inculpatului privind

neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată după finalizarea procesului

contravențional și sancționarea definitivă a inculpatului în baza art.318 Cod

contravențional, acuzatorul de stat nu a indicat ce acțiuni a întreprins inculpatul sau a

refuzat să întreprindă pentru a putea efectiv să-i incrimineze învinuirea în baza art.320

alin.(1) Cod penal, ba din contra, inculpatul Șpak Artur, în măsura posibilităților, a

întreprins măsuri de achita această sumă (f.d. 160-166).

În acest context, instanța de apel a reținut că, principiul de drept „non bis in idem”

interzice, practic, reluarea procedurilor penale ce au fost închise printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, iar de către acuzare nu a fost prezentat careva probe care ar

confirma că după sancționarea lui Șpac Artur în baza art.318 Cod contravențional prin

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, executorul

judecătoresc, în procedura căruia se află documentul executoriu respectiv a întreprins

careva măsuri de executare. Or, din probele materiale prezentate de acuzare, după

această sancționare contravențională, nu rezultă că executorul judecătoresc la care s-a

aflat spre executate actul judecătoresc, a întreprins careva măsuri de asigurare,

reglementate de art.63, 67, 72-74 Cod de executare, în vederea executării acestuia,

încât la expirarea acestui nou termen, persoana să poată fi din nou trasă la răspundere

pentru neexecutarea intenționată de la executarea hotărârii care era obligată a o executa,

astfel nu a fost probată pe perioada de la 18 ianuarie 2018 până la 03 septembrie 2019,

inacțiunea inculpatului de neexecutare a hotărârii instanței de judecată.

În acest context, s-au reținut prevederile pct.86 și 87 din Hotărârea Curții

Constituționale nr.13 din 11.06.2013 privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale art.320 Cod penal din 18.04.2002, în redacția Legii nr.173 din

09.07.2010, potrivit căreia s-a notat că, după aplicarea primei sancțiuni

contravenționale, autoritățile urmează să consemneze un nou termen pentru executarea

5

obligației, astfel încât, la expirarea acestui nou termen, persoana să poată fi din nou

trasă la răspundere.

Instanța de apel a indicat că, circumstanțele enunțate denotă că, de la 18.01.2018

(data când hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru de sancționare

contravențională a devenit definitivă) până la data când Șpak Artur a fost pus sub

învinuire la 03.09.2019, de către executorul judecătoresc, contrar pct. 87 al Hotărârii

Curții Constituționale nr.13 din 11.06.2013, nu a fost întreprinsă nici o măsură nouă

pentru punerea în executare silită a actului judecătoresc, limitându-se doar la

întocmirea unei sesizări în adresa organului de urmărire penală la data de 15.07.2019.

Inculpatul nu a fost citat la executor sau somat repetat să execute hotărârea,

executorul nu s-a deplasat la domiciliu sau la locul de muncă al acestuia în vederea

acordării unui nou termen pentru executarea hotărârii, nu i-au fost aplicate alte

interdicții legale (de ex: sechestru pe bunuri), nu s-a solicitat instanței anunțarea în

căutare sau aplicarea interdicției, părăsirii frontierei.

Astfel, instanța de apel a conchis că, nu au fost probate în ce concret au constat

inacțiunile de rea-credință ale lui Șpak Artur de la executarea hotărârii instanței de

judecată.

Pe de altă parte, Colegiul penal a reținut că, nu s-a stabilit nici intenția inculpatului

de a se eschiva de la executarea hotărârii, or, nu s-a stabilit că inculpatul are venituri și

cu rea-credință se eschivează de la onorarea obligațiilor.

Mai mult, din materialele cauzei s-a stabilit că inculpatul nu are loc de muncă, nu

dispune de avere, are patru copii, dintre care doi minori și un student, astfel este în

imposibilitate de a-și onora obligațiunile.

În conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă: există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În conformitate cu art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct.

5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că, urmează a fi încetat procesul penal

pornit în privința lui Șpak Artur în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există

alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău – Devder Djulieta care

indicând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

admiterea recursului, casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

4.1 În motivarea recursului acuzarea indică:

- sunt eronate constatările colegiului penal privind lipsa probelor care să

demonstreze vina inculpatului Șpak Artur, or invocând lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor componenței de infracțiune prevăzută de art.320 alin.(1) Cod penal,

instanța de apel a reținut inocența inculpatului, deși acțiunile făptașului reieșind din

6

probatoriul administrat legal de către organul de urmărire penală și ulterior cercetat în

ambele instanțe de judecată, denotă că inculpatul intenționat nu a executat hotărârea

instanței de judecată, după aplicarea sancțiunii contravenționale;

- temeiul-premisă, pentru declanșarea urmăririi penale în privința lui Șpak Artur

a constituit faptul că dânsul cunoscând că a fost sancționat contravențional în baza art.

318 Cod contravențional, pentru neexecutarea titlului executoriu nr.2-1424/2011 din

03.12.2011, s-a eschivat în continuare de la executarea hotărârii instanței de judecată;

- din suportul probatoriu administrat la caz, se constată circumstanțe importante

ce indică că, inculpatul Șpak Artur a cunoscut despre hotărârile instanței de judecata

ce urma sa le execute, titlul executoriu nr.2-1424/2011 din 03.11.2011 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, prin care a fost sancționat

contravențional, or inculpatul a fost înștiințat legal despre necesitatea executării actelor

menționate, însă contrar obligațiunilor asumate intenționat a continuat sa se eschiveze

de la executarea hotărârii instanței de judecata;

- analizînd probele administrate de către organul de urmărire penală și ulterior

cercetate în ambele instanțe de judecată se constată că, Șpak Artur a acționat cu intenție

directă, or dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, intenționat nu a executat,

hotărârea instanței de judecată;

- din cele enunțate se conturează și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 320 alin. (1) Cod penal, care se caracterizează prin intenție directă a eschivării

voluntare (conștiente) și refuzului expres al inculpatului Șpak Artur de la executarea

hotărârii judecătorești;

- contrar celor reținute de către colegiul penal, acuzarea remarcă că, pe parcursul

procedurilor, inculpatul nu a intervenit către executorul judecătoresc în persoana lui

Grigore Stoian, în vederea reeșalonării /restructurării obligațiunilor financiare, ba

dimpotrivă Șpak Artur manifestând recalcitranță (încăpățânare) și indolentă (nepăsare),

a refuzat tacit de la executarea documentului executoriu, acțiuni care în sine denotă

eschivarea inculpatului de la executarea hotărârii judecătorești;

- instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a analizat

în deplină măsură componența elementelor constitutive a faptelor prejudiciabile

imputate inculpatului Șpak Artur, fiind prezentă discrepanta între cele reținute de

instanțe si conținutul real al probelor și faptelor, ignorarea unor astfel de aspecte

evidente au avut drept consecință pronunțarea de către prima instanță și cea de apel a

unor concluzii premature -privind încetarea procesului penal, conform prevederilor art.

391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în legătură cu faptul că s-au stabilit

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penal, soluții care nu pot fi menținute.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul urmează a fi admis,

cu casarea totală a deciziei instanței de apel și a sentinței, din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

7

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și cu

dispunerea achitării persoanei.

În sensul normei enunțate este de înțeles, că instanța de recurs poate să intervină

în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului,

atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei

hotărâri nefondate de către instanța de apel. Or, rațiunea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea

erorilor în domeniul justiției, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează,

are un rol preventiv și unul reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic

inferioare.

La caz, din textul recursului ordinar declarat se constată că, titularul dreptului de

recurs, își întemeiază cererea, pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, criticând soluția adoptată de către instanța de apel de încetare a procesului penal

pornit în privința lui Șpak Artur în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, solicitând

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, invocând că, motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii adoptate.

La caz, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs

reține că, Șpak Artur este învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că: în

perioada de timp de pe 18.01.2018 și până la pornirea procesului penal, urmărind

scopul neexecutării intenționate ori eschivării de la executarea hotărârii instanței de

judecată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările și admițându-le în mod conștient, acționând cu intenție directă, cunoscând

despre faptul că, prin Hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13.12.2011

a fost dispusă încasarea de la Șpak Artur a datoriei în suma de 61.042, 75 euro si 8000

lei in beneficiul lui Coșpormac Vladislav, precum și despre faptul că prin Hotărîrea

Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, a fost recunoscut vinovat

de comiterea contravenției, prevăzute de art.318 din Codul contravențional, nu a

executat hotărârea instanței de judecata, refuzând sa achite suma dispusa spre

încasare.

Prin acțiunile sale Șpak Artur este învinuit că, a comis infracțiunea prevăzută de

art.320 alin. (1) Cod penal, adică neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de

judecată, comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

8

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 noiembrie 2020, Șpak

Artur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal și încetat procesul penal, pe motiv că a intervenit termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.

Împotriva sentinței, a declarat apel avocatul Tatarciuc Ghenadie în interesele

inculpatului, criticând soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, optând pentru

achitarea lui Șpak Artur.

Urmare a contestării sentinței de către partea apărării, instanța de apel rejudecând

cauza a admis apelul, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a încetat procesul

penal pornit în privința lui Șpak Artur în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, pe motiv că,

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Astfel, la adoptarea soluției instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit

a conchis că, inculpatul Șpak Artur se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 320 alin. (1) Cod penal și a încetat procesul penal pornit în privința lui Șpak

Artur în baza art. 320 alin. (1) Codul penal, pe motiv că există alte circumstanțe care

exclud tragerea la răspundere penală și anume pe motiv că a intervenit termenul de

prescripție.

Instanța de apel, judecând cauza în urma cercetării judecătorești invocând

raționamentele stipulate în Hotărîrea Curții Constituționale nr. 13 din 11.06.2013, a

reținut că, tragerea la răspundere contravențională a lui Șpak Artur, prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, nu ar constitui un impediment în

urmărirea penala și eventuala tragere la răspundere penala a inculpatului Spak Artur în

baza art. 320 alin. (1) Cod penal, în cazul demonstrării faptei prejudiciabile, care

întrunește semnele componentei de infracțiune date.

La fel, instanța de apel în concluziile sale, a consemnat că, probele administrate

la dosar nu demonstrează că executorul judecătoresc, ar fi stabilit ca după data de

18.01.2018 (momentul tragerii la răspundere contravențională) inculpatul Șpak Artur

ar fi avut posibilitatea de a executa documentul executoriu și nu a realizat intenționat

acest lucru, or la cauza penală, lipsesc probe care sa demonstreze că după data de

18.01.2018, situația financiara a debitorului s-ar fi îmbunătățit și că acesta ar fi obținut

posibilitatea de a executa documentul executoriu, dar în pofida acestui fapt el nu a

făcut-o.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, nu s-a demonstrat latura obiectivă a

infracțiunii, devreme ce în acțiunile inculpatului lipsește intenția de a comite această

infracțiune.

În concluziile sale, instanța de apel, reținând lipsa probelor în vederea probării

vinovăției inculpatului Șpak Artur în comiterea infracțiunii incriminate, a constatat

faptul că, pe de o parte în partea descriptivă a deciziei constată faptul lipsei laturii

obiective în acțiunile inculpatului Șpac Artur, iar pe de altă parte în baza art. 391

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală încetează procesul penal în privința lui Șpac

Artur pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală. O

astfel de abordare, instanța de recurs o consideră total nefondată, or, partea descriptivă

a deciziei se contrazice cu dispozitivul acesteia.

9

Analizând hotărârea judecătorească atacată, prin prisma temeiului de recurs

invocat, în raport cu circumstanțele cauzei, stabilite în prezenta speță, Colegiul penal

constată că, sunt eronate concluziile instanței de apel, de încetare a procesul penal

pornit în privința lui Șpak Artur în baza art. 320 alin. (1) Codul penal pe motiv că,

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel, pronunțând în privința lui Șpak

Artur a decizie de încetarea a procesului penal, n-a dat deplină eficiență prevederilor

art.8, art. 384 alin. (3), 394 alin. (4), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Partea

descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și

motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Prin urmare, instanța de recurs ține să specifice că, Colegiul penal lărgit va acționa

conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit

cărora judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii

atacate și să dispună achitarea persoanei din motiv că, fapta lui Șpak Artur nu întrunește

elementele infracțiunii.

Contrar raționamentelor expuse de instanța de apel în hotărârea adoptată, Colegiul

penal lărgit reține că, în cauza deferită judecății, din probatoriul administrat și cercetat

se constată că partea acuzării n-a prezentat probe care să demonstreze că fapta lui Șpak

Artur întrunește elementele infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.320 Cod penal.

Inculpatul Șpak Artur a pledat nevinovat, declarând că recunoaște suma datorată

și că nu se eschivează de la executarea hotărârii instanței de judecată, însă din condiții

independente de voința lui, a lipsei de mijloace bănești și posibilitatea de a se angaja,

n-a putut executa hotărârea.

Din materialele cauzei rezultă că: prin titlului executoriu nr. 2-1424/11 din

03.12.2011 emis de Judecătoria Botanica, mun. Chișinău s-a dispus încasarea de la

Șpak Artur în contul lui Coșpormac Vladislav a sumei de 61042,75 euro, în monedă

națională conform cursului valutar la momentul executării hotărârii și 8000 lei.

Potrivit hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18.01.2018, Șpak Artur

a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod

contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa contravențională sub formă de amendă în

mărime de 50 unități convenționale, echivalentul a 2500 lei, menținută prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 21.03.2018, în baza căreia la data de 05.05.2018 Șpak

Artur a achitat suma de 1250 lei jumătate din amenda stabilită prin procesul

contravențional.

La data de 15 iulie 2019 executorul judecătoresc s-a adresat cu o sesizare

organelor de urmărire penală pentru tragerea la răspundere penală a cet. Șpak Artur,

care se eschivează de la executarea hotărârii de judecată nr. 2-1424/11 din 13.12.2011

emisă de Judecătoria Botanica, mun. Chișinău prin care s-a dispus încasarea de la Șpak

Artur în beneficiul lui Coșpornac Vladislav datoria în mărime de 61 042,75 euro și

8000 lei, după ce la data de 18.01.2018 prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

10

Centru, Șpak Artur în baza art. 318 alin. (1) Cod Contravențional a fost sancționat

pentru neexecutarea hotărârii de judecată.

Potrivit sesizării înaintate organelor de drept, executorul judecătoresc invocă că,

în perioada anilor în privința debitorului au fost întreprinse un șir de acțiuni, inclusiv

și scoaterea la vânzare a cotei părți din bunul imobil, ce-i aparține lui Șpak Artur, cu

ulterioara transmitere în proprietatea creditorului, dar care potrivit procesului-verbal

de vânzare la licitație publică din 28.11.2014, nu au fost posibile de vândut pe motiv

că, la licitația publică de vânzare a bunului imobil nu s-a înregistrat nici o cerere de

participare (f.d.33).

Astfel, Colegiul constată că, executorul judecătoresc nu a indicat ce acțiuni anume

a întreprins după data de 18.01.2018, pentru executarea titlului executoriu, or, acesta a

indicat că, în perioada anilor în privința debitorului au fost întreprinse un șir de acțiuni,

dar nu a indicat care anume perioadă, iar acțiunile indicate datează cu 28.11.2014, până

la emiterea hotărârii pe dosarul contravențional.

Colegiul penal lărgit reține că, Șpak Artur este învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.320 alin.(1) Cod penal, infracțiunea se exprimă în neexecutarea

intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată, dacă

aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Potrivit doctrinei penale latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.320

Cod penal constă în fapta prejudiciabilă exprimată în inacțiunea de neexecutare sau

eschivare de la executarea hotărârii de judecată, dacă aceasta a fost comisă după

aplicarea sancțiunii contravenționale.

Componența de infracțiune reglementată art. 320 alin. (1) Cod penal, Colegiul

Penal reține că, aceasta include noțiunea de „neexecutare intenționată”. Sintagma

respectivă nu presupune o simplă neexecutare, ci o neexecutare voită, adică o

neexecutare admisă de un debitor, care avea posibilitatea de a executa și în pofida

acestui fapt nu a făcut-o. Această idee reiese din necesitatea stabilirii celor două

elemente distinctive ale intenției, elementul intelectiv (înțelegerea faptului că poate

executa și perceperea caracterului prejudiciabil al neexecutării) și elementul volitiv

(dorința de a nu executa în pofida posibilității de a o face).

Totodată, Colegiul reține că, un element obligatoriu pentru existența respectivei

componențe de infracțiune este comiterea faptei infracționale după aplicarea sancțiunii

contravenționale, aceasta fiind condiție obligatorie pentru ca persoana să fie pasibilă

răspunderii penale conform art.320 alin.(1) Cod penal.

În acest sens, urmează a se reține prevederile art. 86 și 87 din Hotărârea Curții

Constituționale nr.13 din 11.06.2013 privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale art. 320 Cod penal din 18.04.2002, în redacția Legii nr.173 din

09.07.2010, potrivit căreia s-a notat că, ,,după aplicarea primei sancțiuni

contravenționale, autoritățile urmează să consemneze un nou termen pentru

executarea obligației, astfel încât, la expirarea acestui nou termen, persoana să poată

fi din nou trasă la răspundere. Analizând prevederile art. 318 din Codul

contravențional și art. 320 din Codul penal, Curtea acceptă că ambele sancțiuni pot

surveni pentru neexecutarea aceleiași hotărâri judecătorești”.

11

Totodată, Curtea Europeană a specificat că articolul 4 din Protocolul nr. 7 la

Convenția Europeană interzice sancționarea repetată a aceleiași persoane pentru același

comportament și nu exclude sancționarea succesivă, întemeiată pe comportamente

manifestate la diverse reprize, chiar dacă acestea prezintă în substanță un caracter

similar sau identic (decizia Smolickis s. Letonia și decizia Raninen vs. Finlanda, din 7

martie 1996).

În acest sens, Colegiul penal lărgit remarcă că, potrivit materialelor cauzei nu se

atestă că executorul judecătoresc, după data de 18.01.2018, momentul tragerii la

răspundere contravențională a inculpatului Șpak Artur ar fi stabilit un nou termen

pentru executarea documentul executoriu și că inculpatul ar fi avut posibilitatea de a

executa documentul executoriu și nu a realizat intenționat acest lucru, deoarece la

cauza penală nu sunt administrate careva probe care să demonstreze că după data de

18.01.2018 situația financiară a debitorului s-ar fi îmbunătățit și că acesta ar fi obținut

posibilitatea de a executa documentul executoriu, dar în pofida acestui fapt el nu a

făcut-o.

Din probele materiale prezentate de acuzare, după această sancționare

contravențională, nu rezultă că executorul judecătoresc la care s-a aflat spre executate

actul judecătoresc, a întreprins careva măsuri de asigurare, reglementate de art. 63, 67,

72-74 Cod de executare, în vederea executării acestuia, încât la expirarea acestui nou

termen, persoana să poată fi din nou trasă la răspundere pentru neexecutarea

intenționată sau eschivare de la executarea hotărârii care era obligată a o executa, astfel

nu a fost probată pe perioada de după 18.01.2018, inacțiunea inculpatului de

neexecutare sau eschivare de la executarea hotărârii instanței de judecată.

Aici ține de menționat faptul, că răspunderea penală survine doar după

sancționarea contravențională și perioadele trebuie să fie distincte, cu întreprinderea

unor acțiuni de executare efective din partea executorului judecătoresc, ceia ce în cazul

dat nu s-a realizat.

Prin urmare, instanța de recurs ține să specifice că, aceste fapte n-au fost stabilite

nici de executorul judecătoresc, nici de organul de urmărire penală și nici de procuror,

precum nici de instanța de fond.

Din descrierea faptelor rezultă, că executorul judecătoresc n-a întreprins absolut

nici o acțiune în procedura de executare, care să probeze elementele infracțiunii

prevăzute la alin.(1) art. 320 Cod penal după sancțiunea contravențională, astfel nu s-a

demonstrat latura obiectivă a infracțiunii încriminate inculpatului Șpak Artur de a nu

executa sau de a se eschiva de la executarea documentului executoriu.

Pretinsa neexecutare intenționată și eschivare de la executarea hotărîrii

judecătorești nu se confirmă prin careva probe pertinente, concludente, utile, veridice,

fiind doar o presupunere a executorului judecătoresc și organului de urmărire penală.

Deci, prin coroborarea probelor date, Colegiul penal constată lipsa neexecutării

intenționate sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată astfel

lipsind în acțiunile inculpatului elementele componente ale infracțiunii și învinuirea

adusă lui Șpak Artur nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia.

12

Astfel, inculpatul nu poate răspunde pentru omisiunile executorului, care nu a

întreprins măsuri necesare și legale posibile pentru executarea titlului executoriu

privind încasarea datoriei.

În concluzie, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel prin care în

privința lui Șpak Artur a fost încetat procesul penal nu poate fi menținută deoarece

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, astfel urmând a fi pronunțată o

nouă hotărâre în speță în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod

de procedură penală, prin care Șpak Artur urmează a fi achitat de învinuirea adusă în

baza art. 320 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, în conformitate cu prevederile art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Chișinău – Devder Djulieta, în cauza penală privindu-l

pe Șpak Artur xxxxx, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iunie 2021 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 noiembrie

2020 și dispune achitarea lui Șpak Artur xxxxx de învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta acestuia nu întrunește

elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 17 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

13