1ra-1745/21 — art.152 alin.1 art. 166/1 alin.1 art. 328 alin.1 CP

1ra-1745/21 — art.152 alin.1 art. 166/1 alin.1 art. 328 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1745/21

1-15019797-01-1ra-05082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2021, în cauza

penală în privința lui

Teșcureanu Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.01.2015 – 02.03.2017;

Instanța de apel: 28.04.2017 – 16.10.2019;

Instanța de recurs: 29.01.2020 – 30.06.2020;

Instanța de apel: 18.08.2020 - 27.04.2021;

Instanța de recurs: 05.08.2021 – 08.02.2022.

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal de învinuire a lui Teșcureanu Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta comisă constituie o

contravenție prevăzută de art.313 Cod contravențional.

În baza art.30 Cod contravențional a fost liberat de răspundere

contravențională, în legătură cu expirarea termenului prescripției răspunderii

contravenționale.

S-a încetat procesul penal de învinuire a inculpatului în baza art.157 Cod

penal, în legătură cu faptul că a intervenit termenul de prescripție pentru atragere la

răspundere penală.

A fost achitat de învinuirea adusă în baza art.1661 alin.(1) Cod penal, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

urmărire penală, Teșcureanu Ion a fost învinuit că, deținând funcția de inspector

1

inferior patrulare rutieră al plutonului Sîngerei, Glodeni, Fălești a Companiei de

patrulare nr.2 Bălți a Regimentului de patrulare Nord al Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, numit în această funcție prin ordinul

nr. XXXXX din XXXXX al inspectorului general-șef și fiind, astfel, conform

art.123 alin. (2) Cod penal persoană publică, deoarece este funcționar public cu

statut special, având conform art.20 lit. d), art.25 alin.(5) pct.2), art.28 alin.(1) lit.

g) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, art.427 și 429 Cod contravențional drepturi și împuterniciri să constate

contravenții, să exercite drepturile ce rezultă din procedura contravențională în

cazul în care polițistul exercită funcția respectivă în cadrul procesului, dacă este

necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care ar avea importanță pentru

cauză și dacă se cunoaște exact locul și persoana la care se află, angajatul cu statut

special al Ministerului Afacerilor Interne efectuează, în temeiul unei ordonanțe

întemeiate, ridicarea lor, în cazul contravențiilor aflate în competență, organul de

constatare a contravențiilor, dacă există temeiuri de a efectua percheziția corporală

sau ridicarea, poate ridica obiectele și documentele care au importanță pentru

cauză, care se află în hainele, în alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei, în cazul

ridicării obiectelor și documentelor se încheie procesul-verbal, copia de pe

procesul-verbal se înmânează, contra semnătură, persoanei la care se referă sau

reprezentantului ei legal, fiindu-i interzis să abuzeze de calitatea oficială și să

compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul funcției sau al autorității din care

face parte, a săvârșit intenționat acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege în următoarele circumstanțe.

Astfel, pe 13 ianuarie 2014, la aproximativ ora 15:30, Teșcureanu Ion, fiind

în exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la

mijloacele de transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău,

a stopat camionul de model ”XXXXX”, cu numărul de înmatriculare XXXXX,

condus de cet. Ciotu Petru. După verificarea actelor conducătorului auto și a

faptului corespunderii mijlocului de transport parametrilor de greutate, constatând

contravenția prevăzută de art.240 alin.(2) Cod contravențional în acțiunile cet.

Ciotu Petru a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție. În timp ce

conducătorului auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile agentului constatator

Teșcureanu Ion cu telefonul mobil „XXXXX” acesta, ilegal, fără vreun temei legal

i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâina cet.Ciotu Petru și s-a urcat în

microbuzul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul

de a extrage cardul de memorie și a nimicit înregistrarea video. După intervenirea

proprietarului telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și

Ceresău Gheorghe, telefonul mobil „XXXXX‘‘ a fost restituit lui Ciotu Petru. Ca

rezultat al acestor acțiuni comise de Teșcureanu Ion, drepturilor persoanei fizice și

intereselor publice s-a cauzat daună considerabilă, exprimată în lezarea gravă a

dreptului cet. Ciotu Petru la proprietate, fiind deposedat de bunul său apreciat cu

prețul de 3 000 lei și a fost compromis prestigiul funcției de inspector de patrulare

rutieră și al Ministerului Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat

Teșcureanu Ion.

2

Tot, Teșcureanu Ion, fiind în exercițiul funcției ca membru al echipei mobile

de control a sarcinii pe osie la mijloacele de transport, aflându-se la intrarea în or.

Sîngerei din direcția Chișinău, după ce ilegal l-a deposedat pe conducătorului auto

Ciotu Petru de telefonul mobil „XXXXX ” cu care înregistra acțiunile polițistului,

s-a urcat în microbuzul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul

cu scopul de a extrage cardul de memorie și la încercările martorului ocular al

cazului Ceresău Iurie de a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat acestuia mai

multe lovituri cu mâina în regiunea ochiului drept și cu piciorul încălțat peste

piciorul victimei Ceresău Iurie cauzându-i conform rapoartelor de expertiză

medico-legală nr.XXXXX și nr.XXXXX vătămări medii și deteriorându-i

încălțămintea. Ca rezultat al acestor acțiuni cet. Ceresău Iurie i s-au cauzat dureri și

suferințe fizice și psihice prin traumarea ochiului drept care a provocat scăderea

acuității vederii până la 0,3, traumarea gambei drepte, crearea sentimentului de

teamă și umilință.

Tot el, pe 13 ianuarie 2014, la aproximativ la ora 15:30, fiind în exercițiul

funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele de

transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, după ce ilegal

l-a deposedat pe conducătorului auto Ciotu Petru de telefonul mobil „XXXXX‘‘ cu

care înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat în microbuzul cu care era dotată

echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cardul de

memorie și la încercările martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de a înapoia

telefonul, intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu mâna în regiunea

ochiului drept și cu piciorul încălțat peste piciorul victimei Ceresău Iurie cauzându-

i conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. XXXXX și nr. XXXXX

vătămări medii sub formă de traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept,

edem a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba dreaptă, trauma ochiului

drept a provocat scăderea acuității vederii până la 0,3

Acțiunile inculpaților, de către organul de urmărire penală au fost calificate

conform art.328 alin.(1) Cod penal, adică săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, dacă acestea a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

art.1661 Cod penal, adică cauzarea intenționată a unei durei sau suferințe fizice și

psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană

publică, art.152 alin.(1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viața și nu a provocat

urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea

îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o

treime din capacitate de muncă.

2.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că,

Teșcureanu Ion pe 13 ianuarie 2014, deținând funcția de inspector inferior

patrulare rutieră al plutonului Sîngerei, Glodeni, Fălești a Companiei de patrulare

nr.2 Bălți a Regimentului de patrulare Nord al Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, se afla în exercițiul funcției ca

3

membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele de transport,

aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău. Aproximativ la ora

15:30, a stopat camionul de model ”XXXXX”, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, condus de cet. Ciotu Petru. După verificarea actelor conducătorului auto

și a faptului corespunderii mijlocului de transport parametrilor de greutate,

constatând contravenția prevăzută de art.240 alin.(2) Cod contravențional în

acțiunile cet. Ciotu Petru a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție. În

timp ce conducătorului auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile agentului

constatator Teșcureanu Ion cu telefonul mobil „XXXXX” acesta, neîntemeiat, fără

vreun temei legal i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâna cet.Ciotu Petru și s-a

urcat în microbuzul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu

scopul de a extrage cardul de memorie și a nimicit înregistrarea video. Drept

urmare, martorul ocular al acestor acțiuni Ceresău Iurie, l-a apucat pe Teșcureanu

Ion de mâna în care ținea telefonul mobil pentru a-l împiedica să scoată cartela,

Teșcureanu Ion fiind silit a se retrage în microbuzul cu care era dotată echipa

mobilă, fiind urmat de către Ceresău Iurie, care în tot acest timp îl ținea pe

Teșcureanu Ion de mâna încercând să-i i-a telefonul. Drept răspuns, Teșcureanu

Ion, aflându-se deja în microbuz aplica în direcția lui Ceresău Iurie lovituri haotice

cu mâna liberă pentru a se elibera de acesta, ca rezultat ultimul a primit vătămări

medii sub formă de traumă închisă ochiului drept, hemoftalm ochiului drept, edem

a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba dreaptă, trauma ochiului drept a

provocat scăderea acuității vederii până la 0,3, telefonul mobil fiind restituit părții

vătămate Ciotu Petru.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului Teșcureanu Ion întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.313 Cod Contravențional,

după indicii calificativi: săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii; și de

art.157 Cod penal, după indicii calificativi: Vătămarea medie a integrității

corporale sau a sănătății Ceresău Iurie cauzată din imprudență.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Teșcureanu Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art.328 alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 2 ani;

- art.1661 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 4 ani;

- art.152 alin.(1) Cod în penal, la 1 an închisoare.

În baza prevederile art.84 Cod penal, prin cumul parțial de pedepse, a-i

stabili o pedeapsă definitivă inculpatului Teșcureanu Ion, sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

4

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului

Afacerilor Interne pe termen de 5 ani și retragerea gradului special atribuit.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

- instanța de judecată, calificând acțiunea criminală a lui Teșcureanu Ion

deposedare a părții vătămate Ciotu Petru de telefon ca contravenție, a stabilit

eronat faptele, în inexistența infracțiunii, n-a luat în considerație mai multe probe

la adoptarea soluției, în special declarațiile părții vătămate. Vinovăția inculpatului

este dovedită prin declarațiile lui Ciotu Petru, cele ale martorilor oculari Ceresău

Iurie, Ceresău Gheorghe și înregistrarea video din care se aud clar cuvintele lui

Ceresău Iurie: „dă telefonul”. Prin procesul-verbal de ridicare și tabelul foto din

13.01.2014, este dovedit că Ciotu a dispus de telefon mobil de model Samsung de

culoare neagră, care a constituit obiectul acțiunilor criminale. Martorul Țurcan

Vitalie a declarat în instanță că a auzit pe cineva cerând telefonul. Este evident

faptul, că inculpatul a ieșit din cadrul drepturilor și atribuțiilor ce i-au fost acordate

prin lege. Teșcureanu Ion când s-a angajat într-o funcție publică și-a asumat niște

riscuri, inclusiv cel de a fi înregistrat video când se află în spațiul public. Conform

practicii CEDO, filmarea în spațiul public a unei persoane fără permisiunea

acesteia, pentru a obține o probă pentru instanță, nu este ilegală. Fapta lui Ciotu

Petru de înregistrare video a polițistului a Teșcureanu Ion a fost comisă anume în

acest scop, dar agentul statului prin acțiunea sa violentă a dorit să-și demonstreze

nesupunerea față de lege. Conform actului de învinuire, ca consecință a acțiunilor

inculpatului Teșcureanu Ion, drepturilor persoanei fizice și intereselor publice s-a

cauzat daună considerabilă, exprimată în lezarea gravă a dreptului cet. Ciotu Petru

la proprietate, fiind deposedat de bunul său apreciat cu prețul de 3 400 lei și a fost

compromis prestigiul funcției de inspector de patrulare rutieră și al Ministerului

Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat Teșcureanu Ion. În final, acțiunile

criminale săvârșite de inculpatul Teșcureanu Ion, exprimate în deposedarea cet.

Ciotu Petru de telefon sunt de un pericol social sporit, depășesc limitele unei

contravenții, sunt prevăzute de legea penală, au fost comise cu vinovăție și sunt

pasibile de pedeapsă penală;

- privitor la învinuirea adusă lui Teșcureanu Ion în baza art.1661 alin.(1) Cod

penal, instanța de judecată greșit a considerat că nu s-au adus probe de către

acuzare, care ar confirma faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii

incriminate. Instanța de judecată se contrazice referitor la temeiurile de drept care

au servit pentru adoptarea soluției de achitare a lui Teșcureanu Ion, inițial se

expune referitor la lipsa probelor care ar confirma faptul comiterii de către inculpat

a infracțiunii, iar la final despre aceea că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii și anume latura obiectivă. Probe în confirmarea poziției

acuzării sunt declarațiile părții vătămate Ceresău Iurie, care a declarat despre

aplicarea de către Teșcureanu a mai multor lovituri cu mâna în regiunea ochiului

drept și cu piciorul încălțat peste piciorul său, precum și rapoartele de expertiză

medico-legală nr. XXXXX și nr. XXXXX, potrivit cărora la examinarea lui

Ceresău Iurie s-a constatat traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept,

edem a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba dreaptă, care în ansamblu

5

se califică ca medii, actul nr.XXXXX de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie

prin care este stabilit că Ceresău Iurie a suportat traumă psihologică în rezultatul

acțiunilor agresive din partea colaboratorului de poliție, ce se manifestă prin reacție

depresiv-anxioasă, cu hipervigilență suspicioasă, gânduri obsesive, dispoziție tristă,

neliniște, insomnie. Instanța de judecată a lăsat fără apreciere echimoza pe gamba

dreaptă constatată prin rapoartele de expertiză medico-legală la Ceresău Iurie, care

la fel a fost cauzată de inculpat prin lovirea cu piciorul, or și această vătămare a

provocat victimei dureri fizice. Teșcureanu Ion a acționat în exercițiul funcției ca

agent al statului, fapta n-a comis-o ca persoană privată, pe bază de relații

personale. Polițistul Teșcureanu Ion era în drept a aplica forța fizică doar când sunt

întrunite cerințele legii și din momentul aplicării nejustificate a forței asupra lui

Ceresău Iurie, ultimul este plasat în câmpul de aplicabilitate a art.1661 alin.(1) Cod

penal, ca victimă. Probele examinate în instanță înlătură dubiile la care face

trimitere instanța, iar declarațiile colegilor inculpatului despre aceea că ultimul n-a

aplicat violența sunt tendențioase și dovedesc interesul corporativ de a-și proteja

colegul;

- cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului de la vătămare medii

intenționată la cea din imprudență a menționat că în cazul survenirii unor

consecința sub formă de vătămări medii pentru persoana supusă maltratării de către

un agent a statului, suntem în prezența concursului ideal de infracțiuni. Teșcureanu

Ion a fost învinuit și de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal. Instanța de judecată a considerat că lipsesc probe ce ar demonstra caracterul

intenționat a acțiunilor acestuia, calificând fapta lui Teșcureanu Ion în baza art.157

Cod penal. De către instanță s-a acceptat faptul provocării vătămărilor medii lui

Ceresău Iurie anume de către inculpat, dar s-a considerat că loviturile au fost

aplicate haotic și este puți probabil ca acesta să fi avut intenția a-1 nimeri pe

Ceresău în ochi și a-i cauza vătămările depistate ulterior. Aprecierea instanței de

judecată nu este una certă când a utiliza formulări despre probabilitate referitor la

atitudinea psihică a persoanei față de consecințe. La părerea acuzării de stat fapta

de cauzare a vătămărilor corporale medii din imprudență are altă formă, dar în

situația dată când Teșcureanu Ion a aplica intenționat loviturile în direcția lui

Ceresău Iurie, suntem în prezența componențe prevăzute de art.152 alin.(1) Cod

penal. Reieșind din circumstanțele cazului, prin aplicarea loviturilor repetate în față

și ochi, confirmate prin prezența edemului țesuturilor moi și echimoză pe față din

dreapta, inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a

prevăzut urmările ei prejudiciabile și a admis, în mod conștient, survenirea acestor

urmări. Componența de cauzare a vătămărilor medii prevăzută de art.152 alin.(1)

Cod penal este dovedită prin rapoartele de expertiză medico-legală nr.XXXXX și

nr.XXXXXX conform cărora la examinarea lui Ceresău Iurie s-a constatat traumă

închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză

față dreapta și gamba dreaptă. Trauma ochiului drept a provocat scăderea acuității

vederii până la 0,3, pe stânga acuitatea vederii 1,0. Prin documente medicale s-a

demonstrat că Ceresău Iurie n-a suportat anterior traume la ochi și vederea era în

normă. Trauma provocată la 13.01.2014 de către inculpat a avut ca consecință

6

scăderea acuității vederii până la 0,3. Fiind investigate suplimentar la cererea părții

apărării actele medicale în raport cu circumstanțele cazului, expertul a formulat

aceleași concluzii.

3.1. Partea vătămată Ceresău Iurie, a contestat cu apel sentința, solicitând

casarea acesteia și condamnarea lui Teșcureanu Ion în baza art.328 alin.(1),

art.1661 alin.(1), art.152 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse care îl va

determina să înțeleagă caracterul ilegal al acțiunilor sale.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

- că instanța de judecată l-a îndreptățit pe Teșcureanu Ion, iar partea

vătămată a rămas păgubit total, nu i s-au restabilit deloc drepturile sale. Pentru

îndrăzneala care a manifestat-o de a se judeca cu un polițist pe parcursul mai

multor ani, a fost presat din exterior de a fi convins să cedeze, și în final nu s-a ales

cu nimic. Nu a declarat nici o faptă neadevărată, totul s-a întâmplat așa cum a

povestit. A dorit să documenteze cu telefonul ilegalitatea acțiunilor lui Teșcureanu

și atunci dânsul obraznic a smuls telefonul din mână și apelantul a dorit să-l ia

înapoi. Telefonul era al rudei sale și partea vătămată nu l-a atacat pe Teșcureanu, a

apucat de telefon și atunci inculpatul îl lovea cu mina în ochi și cu piciorul încălțat

peste piciorul său. Din cauza lui Teșcureanu a pierdut vederea cu 0,3, i s-a cauzat

traumă morală care a avut-o mult timp, iar după sentința judecătorească i s-a

agravat. Nu a urmărit nici un interes material și nu-l are nici la moment, dorește

doar să fie stabilită dreptatea.

3.3. Inculpatul, care a solicitat casarea sentinței în partea în care s-a încetat

procesul penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art.157 Cod penal în legătură

cu faptul că a intervenit termenul de prescripție pentru atragere la răspundere

penală, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința

sa, în temeiul art.391 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor apelului a invocat următoarele:

- totalitatea probelor cercetate în instanța de judecată nu au dovedit că

inculpatul a săvârșit fapta prevăzută la art.157 Cod penal. O acuzație de săvârșire a

infracțiunii prevăzute la art.157 Cod penal nu poate fi formulată pe bază de

supoziții. Or, în speța dată, nici un înscris anexat la dosar, nici o probă a acuzării

nu confirmă că inculpatul a aplicat lovituri în direcția lui Ceresău Iurie. În această

ordine de idei au fost ignorate prevederile pct. 5 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție privind sentința judecătorească nr. 5 din 19.06.2006, și anume

instanța de fond nu s-a bazat pe probe exacte, iar divergențele apărute nu au fost

înlăturate și apreciate în modul corespunzător. Prin urmare, au fost respinse

neîntemeiat demersurile ce se referă la numirea unei expertize medico-legale în

comisie (expertiză, care ar fi fost numită cu respectarea normelor procesual-

penale). Admiterea cererii de dispunere a expertizei medico-legale în comisie

(expertiză care s-a solicitat și în cadrul urmăririi penale însă s-a respins Iar motive

întemeiate), ar fi dat posibilitate instanței să stabilească lipsa faptului infracțiunii.

Astfel expertiza medico-legală efectuată în cadrul urmăririi penale nu putea fi

reținută ca probă, dat fiind faptul că ea contravine pct. 13 din regulamentul de

7

apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, în care este prevăzut că

„aprecierea gravității vătămării corporale la persoanele cu maladii preexistente,

particularități individuale ale organismului, deficiențe în acordarea asistenței

medicale, stări de simulare, agravare, maladii artificiale, în caz de adresare tardivă

după ajutor medical se va efectua numai în baza consecințelor posttraumatice. în

asemenea cazuri medicul legist va determina și va indica influența traumei asupra

evoluției bolii (acutizarea bolii, influența asupra tanatogeniei etc.), inclusiv cu

participarea specialiștilor de profil”. Potrivit pct. 2 din regulamentul sus-menționat,

„volumul incapacității permanente de muncă se apreciază în conformitate cu actele

normative în vigoare”. „Expertiza medico-legală în baza acestui criteriu se

efectuează numai după definitivarea consecințelor vătămării corporale, confirmate

prin date obiective”;

- nu pot fi considerate date obiective declarațiile Iui Ceresău Iurie. Faptul că

până la data de 13.01.2014 vederea la ambii ochi era la același nivel nu a fost

constatată de către expert, ultimul rezumând-u-și concluziile pe declarațiile

victimei care poartă un caracter tendențios și sunt în interesul ei. Mai mult,

expertul ilegal a pus la baza emiterii concluziilor de expertiză adeverința medicală

nr. XXXXX. Adeverința menționată nu putea fi luată în considerație deoarece

înscrisul respectiv era valabil doar timp de 3 ani din momentul eliberării, adică

până la 20.12.2013, însă conform ordonanței de punere sub învinuire presupusa

faptă este din 13.01.2014. Prin urmare expertul nu avea dreptul să se conducă de

adeverința medicală nr.XXXXX, deoarece pct.68 din regulamentul de apreciere

medico-legală a gravității vătămării corporale, prevede că „medicul legist, la

constatarea caracterului și duratei bolii sau a dereglării sănătății cauzate de

vătămarea corporală, reiese din datele medicale obiective, inclusiv concretizate în

cadrul efectuării expertizei”;

- La fel, prin raportul de expertiză medico-legală nr.XXXXX nu s-a răspuns

clar la întrebările adresate, nu s-a constatat dacă scăderea acuității vederii la

Ceresău Iurie putea fi până la data de 13.01.2014, precum și dacă există legătură

cauzală între pierderea vederii și presupusa faptă. Este de remarcat faptul, în acest

aspect, că prin ordonanța de dispunere a expertizei medico-legale suplimentare din

24.06.2014 s-a solicitat soluționarea întrebărilor la o examinare corporală

suplimentară a cet. Ceresău Iurie, însă aceasta a fost ignorat de către expert la

expertiza suplimentară, expunându-se doar în baza raportului de expertiză medico-

legală primară. Mai mult, potrivit înregistrărilor video și declarațiilor martorilor

oculari oferite în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că „Ceresău Iurie la

data de 13.01.2014 nu a acuzat careva dureri, careva urme pe părțile vizibile a

corpului la Ceresău Iurie nu au fost observate, ultimul nu se ținea cu mâna la ochi,

nu șchiopăta și nu a comunicat că ar fi fost maltratat. Concluziile rapoartelor de

expertiză medico-legală după caracteristica și localizarea anatomică a leziunilor

corporale depistate sunt admisibile mâinilor proprii. Potrivit pct.70 al

Regulamentului Ministerului Sănătății nr.99/2003, prin „pierdere considerabilă și

stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă se înțelege o incapacitate

generală de muncă în volum mai mare de 10%, dar până la 33% (o treime)

8

inclusiv. Astfel, din motiv că partea acuzării nu a prezentat careva probe care ar

confirma că până la data de 13.01.2014 vederea la Ceresău Iurie la ochiul drept era

la același nivel cu ochiul stâng, lipsește și urmarea prejudiciabilă sub forma

vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății.

2019, apelul inculpatului s-a respins ca nefondat.

Apelul procurorului și apelul părții vătămate au fost admise, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Teșcureanu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661

alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 4 ani.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa închisorii s-a suspendat condiționat pe o

perioadă de probațiune de 3 ani.

În baza art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal, Teșcureanu Ion s-a liberat de

răspundere penală pe art.328 alin.(1) și art.152 alin.(1) Cod penal în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție pentru atragerea la răspundere penală, cu

încetarea procesului penal în temeiul art.332 alin.(1) și art.391 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală.

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Teșcureanu Ion, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor.

2020, s-a admis recursul ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului, cu

casarea integrală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți di 16 octombrie

2019 și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în al complet

de judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că, instanța de apel

indică două sume diferite privind costul telefonului mobil de care se pretinde că a

fost deposedat Ciotu Petru – 3 400 lei (această sumă figurând și în ordonanța de

punere sub învinuire și în rechizitoriu) și 3 000 lei.

Instanța de recurs a statuat că, potrivit certificatului de cost, anexat la

materialele cauzei, eliberat de SRL ,,XXXXX”, rezultă că costul telefonului mobil

de model ,,XXXXX”, nou, în ianuarie 2014 era de 2 000 lei. Alte probe care ar

confirma costul telefonului mobil de 3 000 lei sau 3 400 lei, nu există la

materialele cauzei.

Instanța de recurs a menținut că, instanța de apel încadrând acțiunile

inculpatului în baza prevederilor art.328 alin.(1) Cod penal, n-a argumentat

concluziile sale cu privire la faptul, că în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului acesta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor, deoarece noțiunea de „daune în

proporții considerabile” este clar definită în prevederile art.126 alin.(2) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs a notat că, instanța de apel stabilind vinovăția

inculpatului Teșcureanu Ion în baza art.1661 alin.(1) și art.152 alin.(1) Cod penal, a

9

reținut aceeași faptă pentru ambele capete de acuzare.

De asemenea, pentru a cădea sub incidența art.1661 alin.(1) Cod penal,

tratamentul aplicat victimei trebuie să depășească un anumit ,,prag de gravitate”.

Altfel spus, tratamentul inuman ori degradant constituie nu o simplă ,,brutalitate”,

ci este suficient de grav. Astfel, instanța de apel pronunțând o sentință de

condamnare în privința lui Teșcureanu Ion în baza art.1661 alin.(1) Cod penal, a

omis să se expună care anume acțiuni îndreptate împotriva lui Ceresău Iurie

constituie tratament inuman și degradant.

apelul procurorului și apelul părții vătămate au fost respinse ca nefondate.

Apelul inculpatului a fost admis, casată sentința și rejudecată cauza cu

pronunțarea unei noi hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după

cum urmează:

A fost achitat de sub învinuirile aduse în baza art.152 alin.(1), art.1661

alin.(1) și art.328 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptelor

infracțiunii.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, fiind verificate toate

probele administrate sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiecare probă fiind

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța

de apel a ajuns la concluzia că, Teșcureanu Ion urmează a fi achitat de sub

învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute la art.328 alin.(1), art.1661 alin.(1)

și art.152 alin.(1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptelor

infracțiunii.

Cu referire la capătul de acuzare a infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1)

Cod penal, instanța de apel a notat că, rămâne nedovedit faptul că lui Ciotu Petru

i-a fost cauzat prejudiciu și dacă valoarea acestuia este în mărime de 3 400 lei,

după cum este prevăzut în rechizitoriu. Declarațiile părții vătămate Ciotu Petru,

coroborate la declarațiile martorului Ceresău Gheorghe, au stabilit că de facto

telefonul mobil a fost înapoiat lui Ciotu Petru, și aceasta contravine acuzației

faptice imputate lui Teșcureanu Ion prin actul de învinuire. Cât privește valoarea

telefonului mobil „XXXXX”, materialele cauzei nu conțin dovezi care ar confirma

costul de 3 400 lei. Deoarece, însăși partea vătămată Ciotu Petru a făcut referire la

altă sumă a valorii telefonului mobil, indicând 200 euro.

Astfel, instanța de apel atrage a atras atenția asupra faptului că, procurorul

încadrând acțiunile inculpatului în baza prevederilor art.328 alin. (1) Cod penal,

n-a argumentat concluziile sale și nu a prezentat probe cu privire la faptul, că în

urma acțiunilor infracționale ale inculpatului acesta a cauzat daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor, deoarece

noțiunea de „daune în proporții considerabile” este clar definită în prevederile

art.126 alin.(2) Cod penal. Nu sa reținut nici poziția instanței de fond, prin care a

fost încetat procesul penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(1)

Cod penal, pe motiv că fapta comisă constituie o contravenție prevăzută de art.313

Cod contravențional, nefiind constatată în fapt, fapta contravenției.

10

Instanța de apel a subliniat că, instanța de fond urma să soluționeze anume

consecutiv chestiunile stipulate de art.385 alin.(1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură

penală, însă acest aspect nu a fost elucidat și constatat complet, fapt care a dus la

emiterea unei soluții premature ce reiese din examinarea superficială a materialului

probator în raport cu circumstanțele cauzei.

Prin urmare, a fost constat că, părții vătămate nu i-a fost lezat dreptul de

proprietate asupra telefonului mobil de model XXXXX, or, deși a fost luat de

Teșcureanu Ion, într-un final a fost restituit lui Ceresău Iurie în stare funcțională.

Faptul deposedării pe o perioadă scurtă a părții vătămate de telefonul mobil, cu

pretinsa valoare de 3 400 lei, nu echivalează cu cauzarea acestuia a unui prejudiciu

în mărime direct proporțională valorii bunului scos temporar din posesia

proprietarului.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul procurorului prin care a

fost susținut că aceeași faptă incriminată lui Teșcureanu Ion a cauzat daune

considerabile intereselor publice, prin lezarea credibilității autorităților.

Credibilitatea autorităților și prestigiul funcției de inspector de patrulare rutieră și

al MAI sunt formulări prea generale a pretinselor urmări prejudiciabile și a lăsat

impresia că procurorul îi incriminează inculpatului infracțiunea prevăzută la

art.328 alin.(1) Cod penal nu în calitate de infracțiune materială, ci ca o infracțiune

formală, adică doar în baza constatării acțiunilor incriminate, făcând abstracție de

evaluarea urmărilor prejudiciabile.

Referitor la capătul de acuzare pe art.152 alin.(1) Cod penal, instanța de apel

a conchis că, probele administrate, atât la etapa urmăririi penale, cât și la judecarea

cauzei, nu dovedesc existența legăturii de cauzalitate între acțiunile inculpatului

Teșcureanu Ion, manifestate prin aplicarea loviturilor lui Ceresău Iurie și pretinsele

urmări prejudiciabile de vătămare medie, sub formă de traumă închisă ochiul drept,

hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba

dreaptă, trauma ochiului drept cu scăderea acuității vederii până la 0,3.

Așadar, fiind cercetat raportul de expertiză medico-legală nr.XXXXX,

instanța de apel a considerat că proba în cauză este lipsită de pertinență și

concludență întru dovedirea acuzațiilor imputate lui Teșcureanu Ion. Or, concluzia

medicului, privitor la timpul survenirii traumei la ochiul drept, este dedusă exclusiv

din cuvintele lui Ceresău Iurie, susținând că până la 13.01.2014 vederea la ambii

ochi era la același nivel. Totodată, concluzia raportului de expertiză nu elucidează

faptul dacă există legătură cauzală între pierderea vederii și presupusa faptă.

Într-un final instanța de apela a indicat că trauma lui Ceresău Iurie stabilită

în baza raportului de expertiză medico-legală nr.XXXXX, nu a putut fi pusă în

sarcina inculpatului Teșcureanu Ion, odată ce nu există un răspuns ferm referitor la

cauza care le-a provocat. La fel, în baza declarației părții vătămate referitor la

faptul că până la 13.01.2014 vederea la ambii ochi era normală, ar fi inechitabil de

a deduce că trauma a fost provocată prin acțiunile lui Teșcureanu Ion. Toate

dubiile în probarea învinuirii se interpretează în interesele celui acuzat.

Cu referire la capătul de acuzare a infracțiunii prevăzute de art.1661 alin.(1)

Cod penal, instanța de apel a indicat că, acuzarea învinuindu-l pe Teșcureanu Ion

11

în comiterea acestei infracțiuni, a omis să se expună care anume acțiuni îndreptate

împotriva lui Ceresău Iurie constituie tratament inuman și degradant.

Potrivit actului nr.XXXXX de expertiză psihiatric-legală în privința lui

Ceresău Iurie: în cadrul examinării actuale la expertizat nu s-a constat consecințe

ale traumei psihologice în rezultatul acțiunilor violente (evenimentele importante

pentru dosar a avut loc la data de 13 ianuarie 2014, până la data examinării în

secția de expertiză a trecut o perioadă lungă de timp – 9 luni). La expertizat nu s-a

depistat tendința de a exagera evenimentele produse, de a inventa (de a face

fantezii) (răspuns la întrebarea nr.2.12.).

Cât privește cauzarea suferințelor fizice, în măsura în care acțiunile lui

Teșcureanu Ion să se încadreze în baza art.1661 alin.(1) Cod penal, probele

administrate în prezenta cauză nu denotă survenirea unor urmări prejudiciabile de o

pondere care să impună instanța să conchidă că au fost cauzate prin acțiuni ce

constituie tratament inuman.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei spre o

nouă rejudecare în aceiași instanță de judecată în altă complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a invocat că:

- este dovedit incontestabil că, Teșcureanu Ion prin exces de putere, 1-a

deposedat pe Ciotu Petru de telefonul său și s-a retras în microbuzul cu care era

dotată echipa mobilă, fără a fi silit de cineva, pentru a extrage cârdul de memorie.

Ceresău Iurie l-a urmărit și 1-a apucat de telefonul mobil, cerându-i polițistului

Teșcureanu Ion să-1 restituite, fără a-l ataca cu violenta și atunci Teșcureanu Ion

nu în scop dc apărare, deoarece atacul n-a existat, clar în scopul de a rămâne în

posesia telefonului pentru a-și realiza intenția de ștergere a înregistrării video, l-a

lovit pe Ceresău Iurie în față în regiunea ochiului de mai multe ori, inclusiv cu

piciorul încălțat peste piciorul victimei. Nu poate fi acceptat faptul că Ceresău Iurie

a intervenit fără motiv între conflictul lui Ciotu Petru cu polițistul Teșcureanu Ion;

- polițistul ca agent constatator a întreprins acțiuni ilegale care îi afectau

direct drepturile lui Ceresău Iurie ca proprietar al camionului conclus de Ciotu

Petru, iar solicitarea explicațiilor referitor la o anumită soluție adoptată de

Teșcureanu Ion ca agent constatator nu constituie ilegalitate. Teșcureanu Ion a

acționat în exercițiul funcției ca agent al statului, fapta n-a comis-o ca persoană

privată, pe bază de relații personale. Polițistul Teșcureanu Ion era în drept a aplica

forța fizică doar când sunt întrunite cerințele legii și din momentul aplicării

nejustificate a forței asupra lui Ceresău Iurie, ultimul este plasat în câmpul de

aplicabilitate a art.1661 alin.(1) Cod penal;

- evaluarea tratamentului inuman este relativă, la fel ca și toate evaluările

conform art.3 din Convenția Europeană. Curtea a enunțat că noțiunea de tratament

inuman acoperă cel puțin un asemenea tratament, care în mod intenționat cauzează

suferințe fizice sau psihice intense, care nu sunt justificate într-o anumită situație;

- cât despre tratamentul degradant, acesta generează victimelor un sentiment

de frică, anxietate și inferioritate, capabil să determine victima să acționeze

împotriva voinței sale. Din considerentele expuse suntem în prezența infracțiunii

12

de tratament inuman în acțiunile lui Teșcureanu Ion. Probele examinate în instanță

înlătură dubiile la care face trimitere instanța, iar declarațiile colegilor inculpatului

despre aceea că ultimul n-a aplicat violența, apără interesul corporativ de a-și

proteja colegul, acestea fiind făcute cu scopul ca inculpatul să evite răspunderea

penală. Totodată, toate probele indicate supra confirmă cu certitudine vinovăția

inculpatului Teșcureanu Ion și în baza art.art.328 alin.(l) și 152 alin.(1) Cod penal.

penală, avocatul Ciobanu Gheorghe în numele inculpatului a depus referință

privitor la opinia sa asupra recursului declarat de procuror, menționând că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis cu casarea totală a deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că

titularul acestuia invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

În primul rând, în apelul declarat de către inculpat a fost solicitat casarea

sentinței în partea în care s-a încetat procesul penal în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.157 Cod penal în legătură cu faptul că a intervenit termenul de

prescripție pentru atragere la răspundere penală, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

13

unei noi hotărâri de achitare în privința sa, în temeiul art.391 alin.(1) pct. 3) Cod de

procedură penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Însă, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat și a dispus achitarea acestuia în

baza art.152 alin.(1), art.1661 alin.(1) și art.328 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptelor infracțiunii, fără a indica în partea descriptivă și

dispozitivă a decizie că la desființarea sentinței a fost aplicat principiului devolutiv

prevăzut de art.409 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de apel la motivarea soluției adoptate era obligată

să facă trimite la prevederile art.409 Cod de procedură penală, întrucât, pe de o

parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic

superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție

împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare

au fost riguros analizate.

În al doilea rând, instanța de apel la dispunerea achitării inculpatului în linii

generale a statuat că Teșcureanu Ion nu se face vinovat de cele imputate prin

rechizitoriu din două motive, care nu se conciliază între ele și, în fond, reprezintă

temeiuri diferite de achitare, stipulate de art. 390 Cod de procedură penală: nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii și procurorul nu a adus probe în confirmarea

învinuirii imputabile inculpatului.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că,

concluziile instanței de apel conțin stipulări care se contrazic și pun la îndoială

nevinovăția inculpatului.

Astfel, motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției

inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui

proces logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al treilea rând, în partea achitării inculpatului Teșcureanu Ion învinuit de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.152 alin.(1), art.1661 alin.(1) și art.328

alin.(1) Cod penal, Colegiul penal lărgit constată că, în partea descriptivă a deciziei

sale, instanța de apel a indicat declarațiile părților vătămate Ceresău Iurie și Ciotu

Petru, a martorilor Ceresău Gheorghe și expertului judiciar Cojocaru Valeriu, a

inculpatului Teșcureanu Ion, precum și probele materiale invocate de către

procuror și de către avocatul inculpatului, fără însă, a supune unei verificări

14

minuțioase și obiective fiecare probă separat - sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere

al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea

loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la

toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute.

Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter generic

asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea

probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale,

lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei

hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra

calității efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, „când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanță de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

15

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2021, în cauza penală în privința inculpatului

Teșcureanu Ion XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 17 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

16