1ra-111/2020 — art.287 alin.3 CP

1ra-111/2020 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-111/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui,

Nesmîslov Nicolai xxxx, născut la xxxx, originar

din xxxxxși domiciliat în xx xxx, str. xxxx, ap. xxxx

Toma Ion xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.02.2015 – 15.07.2016

instanța de apel: 12.01.2017 – 01.02.2017

21.08.2017 – 26.09.2018

instanța de recurs ordinar: 29.05.2017 – 04.07.2017

19.07.2019 – 26.05.2020

C O N S T A T Ă :

s-a încetat procesul penal în baza art.332 alin.(2) Codul de procedură penală

în cauza penală privind învinuirea lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.287 alin.(3) Codul penal, pe motiv că

fapta comisă constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Codul

contravențional.

Nesmîslov Nicolai și Toma Ion au fost liberați de răspundere

contravențională conform art.30 Codul contravențional, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție răspunderii contravenționale.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Libinețchii

Alexandr și Josan Denis împotriva lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion cu

privire la încasarea prejudiciului.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă depusă de Misiura

Vladimir împotriva lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion cu privire la încasarea

1

prejudiciului.

Toma Ion, sunt învinuiți de faptul că la data de 22.01.2014, aproximativ pe

la orele 22.45, aflîndu-se în serviciu la exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei

particulare Xxx, fiind în incinta barului „Love City”, situat pe str.xxxxxx,

fără careva motive, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, și

având scopul de a aplica violență asupra persoanelor, i-au aplicat lovituri pe

diferite regiuni ale corpului lui xxxx, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.605/D din 11.03.2014 o traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi ale

capului, echimoze cu edem al țesuturilor moi subiacente și excoriații pe față,

echimoze pe torace posterior, antebrațul drept, membrul inferior stîng, care

au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur

care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și conform acestui

criteriu se califică ca vătămare ușoară și lui xxxxx, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.604/D din 11.03.2014, o traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al

țesuturilor moi ale capului, plagă contuză și excoriație pe față, echimoze pe

antebrațele bilaterale, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur care condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară. Acțiunile lui

Nesmîslov Nicolai și Toma Ion au fost încadrate juridic în temeiul art.287

alin.(3) Codul penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, dacă au fost săvîrșite cu aplicarea - sau cu încercarea aplicării

armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpații să fie recunoscuți vinovați și condamnați potrivit învinuirii

înaintate în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei a câte 4 ani

închisoare, pentru fiecare.

În motivarea apelului procuroul a invocat că:

- prima instanță neîntemeiat și nemotivat a ajuns la concluzia de a

reîncadra acțiunile inculpaților, de rând ce probele administrate de organul

de urmărire penală, cercetate în cadrul ședinței de judecată și anume

declarațiile părților vătămate xxxxxx, cât și probele scrise – rapoartele de

expertiză medico-legală, dovedesc fapta săvârșită și vinovăția inculpaților în

baza art.287 alin.(3) Cod penal;

- greșit instanța a apreciat acțiunile inculpaților și a constatat că acestea

2

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, pe când

acțiunile s-au petrecut într-un loc public, în prezența mai multor persoane,

fiind tulburată liniștea și activitatea normală a localului, în care a avut loc

fapta;

- acțiunile inculpaților au avut un caracter violent, produse prin

aplicarea de lovituri, prin imobilizare, îmbrâncire, urmate de cauzare de

leziuni corporale;

- nu s-a luat în considerație că acțiunile inculpatului I.Toma au creat un

pericol real pentru viața și sănătatea părții vătămate xxxxx, care după

aplicarea electroșocherului și-a pierdut cunoștința, iar inculpatul

N.Nesmîslov tacit a acceptat aplicarea electroșocherului, în calitate de alt

obiect pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei

pătimite, astfel instanța constatând că acțiunile inculpaților urmează a fi

calificate în baza art.78 Cod contravențional, a lăsat fără justa apreciere

acțiunile acestora, care au încălcat grosolan ordinea publică, însoțită de

aplicarea violenței persoanelor și care, prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății, ce constituie latura obiectivă

a componenței de infracțiune prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal.

februarie 2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

procuror.

04 iulie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, fiind casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017 și

dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanța, în alt complet de judecată.

Chișinău din 26 septembrie 2018, a fost admis parțial apelul procurorului în

Procuratura sectorului Rîșcani mun. Chișinău, Motîngă Maxim și Barbă

Stela, s-a casat integral sentință, din alte motive, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Nesmîslov Nicolai și

Toma Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (3) Codul penal

pe motiv că fapta constituie contravenție.

Au fost liberați Nesmîslov Nicolai și Toma Ion de răspundere

contravențională în baza art.78 alin.(2) Codul contravențional din motivul

expirării prescripției răspunderii contravenționale.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către xxxxxx.

A fost încasată în mod solidar, de la Nesmîslov Nicolai și Toma Ion în

3

beneficiul lui xxxx suma de 407 (patru sute șapte) lei 64 bani cu titlu de

prejudiciu material.

A fost încasată în mod solidar, de la Nesmîslov Nicolai și Toma Ion în

beneficiul lui Josan Denis suma de 345 (trei sute patruzeci și cinci) lei, cu titlu

de prejudiciu material.

În rest, acțiunea civilă s-a respins ca neîntemeiată.

7.1. Pentru motivarea soluției, instanța de apel a reținut următoarele

circumstanțe:

Nesmîslov Nicolai și Toma Ion, la data de 22.01.2014, aproximativ ora

22.45, aflîndu-se în serviciu la exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei

particulare Xxx, fiind în incinta barului „xxxx, situat pe str. xxxx,

mun.Chișinău, manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, și

avînd scopul de a aplica violență asupra persoanelor, i-au aplicat lovituri pe

diferite regiuni ale corpului lui xxxx, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.605/D din 11.03.2014 o traumă cranio-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi ale

capului, echimoze cu edem al țesuturilor moi subiacente și excoriații pe față,

echimoze pe torace posterior, antebrațul drept, membrul inferior stîng, care

au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur

care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și conform acestui

criteriu se califică ca vătămare ușoară și lui xxxx, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.604/D din 11.03.2014, o traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al

țesuturilor moi ale capului, plagă contuză și excoriație pe față, echimoze pe

antebrațele bilaterale, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur care condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Instanța de apel a constatat că, vinovăția inculpaților în comiterea faptei

constatate este demonstrată prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate xxxx (f.d 61 vol. 1, f.d. 100-101 vol. 2);

- declarațiile părții vătămate xx (f.d 66 vol. 1, f.d. 98-99 vol. 2);

declarațiile părții vătămate xx (f.d 71 vol. 1, f.d. 96-97 vol. 2);

- declarațiile martorului xx(f.d 75 vol. 1, f.d. 103 vol. 2);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică (f.d.

57 vol. 1);

- raportul de expertiză medico-legală în privința lui xxx(f.d. 87 vol. 1);

- raportul de expertiză medico-legală în privința lui xxx (f.d. 89 vol. 1);

- procesul-verbal de ridicare cu planșa fotografică (f.d. 15, 61 voi. 1);

procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 35 voi. 1);

- mijloacele materiale de probă (f.d. 36 vol. 1);

- procesul-verbal de confruntare dintre Nesmîslov și Josan (f.d. 170 vol.

4

l);

- procesul-verbal de confruntare dintre Nesmîslov și Misiura (f.d. 174

vol. 1);

- procesul- verbal de confruntare dintre Nesmîslov și Libinețchii (f.d.

177 vol. 1);

- procesul-verbal de confruntare dintre xxx (f.d. 180 vol. 1);

- procesul-verbal de confruntare dintre Toma și xxx (f.d. 182 vol. 1);

procesul-verbal de confruntare dintre Toma șixxx(f.d. 184 vol. 1);

- procesul-verbal de confruntare dintre xxxși xxx (f.d. 39 vol. 2);

- procesul-verbal de confruntare dintre xxxxx (f.d. 46 vol. 2).

Instanța de apel a considerat că, probele examinate demonstrează cu

certitudine comiterii faptei de către inculpați.

Instanța de apel a specificat că, urmează a fi apreciate probele, ținînd

cont de faptul că atît părțile vătămate, cît și inculpații sînt cointeresați să

camufleze unele aspecte (părțile vătămate - referitor la comportamentul lor

pînă și după chemarea angajaților companiei de pază, inculpații - referitor

la comportamentul lor față de părțile vătămate). În cazul dat, este constatat

cu certitudine că părțile vătămate xxx și xxx au avut vătămări ușoare ca

urmare a aplicării loviturilor de către inculpați. Anume acest fapt indică la

vinovăția inculpaților în comiterea faptei.

Instanța de apel a stabilit că, prin rechizitoriu (la descrierea

circumstanțelor de fapt) nu este incriminată aplicarea armei sau altor

obiecte în calitate de armă, fiind indicată expresia” i-a aplicat lovituri pe

diferite regiuni”, deși în descrierea semnelor indică semnul respectiv.

Învinuirea adusă inculpaților trebuie să fie în concordanță strictă cu

circumstanțele de fapt și de drept, ultimele, de asemenea, urmând a fi în

concordanță.

Instanța de apel a considerat că nu poate constata prezența armei și

aplicarea armei/altor obiecte în calitate de armă, deoarece acestea nu sunt

incriminate prin rechizitoriu.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Codul penal,

cunoaște patru modalități și anume: - acțiunile care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor; - acțiunile care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea

violenței asupra persoanelor; - acțiunile care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice; - acțiunile care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a constatat că, inculpații au fost învinuiți, prin

rechizitoriu, că au comis fapta prejudiciabilă care s-a manifestat prin două

modalități și anume: încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de

5

aplicarea violenței asupra persoanelor și prin acțiuni care se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a notat că, prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea

publică se înțelege fapta săvîrșită în public, îndreptată împotriva ordinii

publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte

acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea

persoanelor. Totodată, pe fondul transformărilor radicale din economie și

din alte domenii sociale, asigurarea ordinii publice comportă o semnificație

aparte în planul reformării politicii penale. Iar, desconsiderarea deplină a

ordinii publice o demonstrează dorința făptuitorului de a profita de un

pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima. În frecvente cazuri, pretextul

pentru săvârșirea infracțiunii din motive huliganice este, în genere, aproape

imposibil de identificat. Aceasta deoarece un astfel de pretext este în totală

necorespundere cu fapta comisă și cu urmările produse de aceasta. Celelalte

trăsături ale motivelor huliganice sunt: capacitatea de actualizare

fulminantă și spontană, ușurința cu care e săvârșită infracțiunea; reacția

neadecvată a făptuitorului îi aduce satisfacție însuși faptul comiterii

infracțiunii.

În cazul infracțiunii de huliganism, aceste trăsături specifice ale

motivelor huliganice se concretizează în lipsa evidentă de respect față de

societate și normele etice general acceptate; conduita făptuitorului care

reprezintă o provocare manifestă ordinii publice; conduita făptuitorului

condiționată de dorința de a se contrapune altor membri ai societății și de a-

și demonstra sentimentul de desconsiderare a acestora.

Instanța de apel a mai menționat că, acțiunile inculpaților nu au fost

îndreptate spre încălcarea ordinii publice, aceștia dorind să înlăture

conflictul iscat între părțile vătămate și martorul care activa în calitate de

barmen în incinta barului. Acest fapt rezultă din declarațiile inculpaților, a

martorilor, cît și a părților vătămate.

Instanța de apel a considerat că, în speță lipsește obiectul juridic al

prezentei componente de infracțiune și anume relațiile sociale cu privire la

ordinea publică. Or, după cum rezultă din materialele dosarului inculpații

nu au atentat asupra ordinii publicii prin acțiunile acestora ci în scopul

aplanării conflictului inițiat de părțile vătămate prin refuzul de a achita nota

de plată. De asemenea, nu s-a atestat nici acțiuni care încalcă grosolan

ordinea publică din partea inculpaților.

De asemenea instanța de apel a stabilit că, în acțiunile inculpaților nu

este prezentă acțiunea de încălcare grosolană a ordinii publice, dat fiind

faptul că aceștia s-au prezentat la fața locului în virtutea chemării făcute și

în baza atribuțiilor de serviciu, pentru a liniști părțile vătămate ce se aflau

în incinta barului și care refuzau să achite nota de plată, acostând martorul.

6

De altfel, potrivit art. 3 al Legii nr. 283 din data de 04 iulie 2003 privind

activitatea particulară de detectiv și de pază, activitate particulară de pază

reprezintă un gen de activitate licențiat de acordare a serviciilor de pază

întru apărarea vieții, sănătății și bunurilor de către persoane specializate în

domeniu, în bază de contract, conform condițiilor de licențiere. Iar în acord

cu prevederile art. 7 alin.(1) al aceluiași act normativ, persoanele care

practică activitate particulară de detectiv și de pază au dreptul: a) să

presteze în bază de contract servicii de investigare și de pază în conformitate

cu legislația; b) să obțină în modul stabilit informații și copii de pe

documente din partea persoanelor fizice și juridice, cu acordul lor; c) să

inspecteze, după caz, cu participarea și cu acordul proprietarului (al

reprezentantului lui) teritoriul, localurile, bunurile ce îi aparțin; d) să

solicite, cu acordul clientului, concluzia specialistului în problemele care

necesită cunoștințe speciale; e) să elucideze cauzele și condițiile care au

condus la comiterea infracțiunilor și să ia măsuri, în limitele competenței,

pentru lichidarea lor, iar la caz lipsește obiectul și latura obiectivă a

infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel a concluzionat că, acțiunile inculpaților Nesmîslov

Nicolai și Toma Ion urmează a fi calificate în baza art.78 alin.(3) Codul

contravențional, deoarece în acțiunile lor sunt prezente elementele

componenței contravenției în cauză și anume: vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată

a sănătății.

Cu referire la încetarea procesului în baza art.78 alin.(2) Codul

contravențional din motivul expirării termenului de prescripție de tragere

la răspunderea contravențională, instanța de apel a reținut prevederile

art.461 Codul contravențional, potrivit căruia în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.441 și

445, instanța încetează procesul contravențional. Conform art.441 alin.(1)

lit.b) Codul contravențional, procesul contravențional pornit încetează dacă

se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.3 alin.(3), art.4 alin.(3),

art.20-31. Conform art.30 alin.(1) Codul contravențional, prescripția înlătură

răspunderea contravențional.

În conformitate cu probele administrate, rezultă cu certitudine că

contravenția a fost comisă de către Nesmîslov Nicolai și Toma Ion la data

de 22 ianuarie 2014. Astfel, urmează a fi încetat procesul în baza art.78

alin.(2) Codul contravențional din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspunderea contravențională.

Instanța de apel a menționat că, potrivit prevederilor art. 225 alin.(3)

Codul de procedură penală, odată cu soluționarea cauzei penale,

judecătorul este obligat să soluționeze acțiunea civilă. Norma juridică

7

respectivă urmează a fi interpretată în contextul și prin prisma modificărilor

operate prin Legea nr.152 din 01.07.2016. Prin modificările respective,

legiuitorul a exclus împuternicirea instanței de judecată de a admite în

principiu acțiunea civilă (de asemenea, a fost exclusă și împuternicirea de a

lăsa fără soluționare acțiunea civilă), iar în locul acestei împuterniciri a

stipulat expres obligația instanței de judecată de a soluționa acțiunea civilă,

prin admitere/respingere parțială sau integrală, indiferent de sentința

adoptată (achitare, încetare, condamnare). Norma juridică prevăzută la

art.225 alin.(3) Codul de procedură penală este modificată mai recent decât

norma juridică prevăzută la art.387 alin.2 pct.2), alin.(3) Codul de procedură

civilă. Normele respective reglementează același cerc de relații civile și între

ele nu există corelare parte-întreg sau general-special. Astfel, de fiecare dată

când este depusă acțiune civilă, instanța de judecată trebuie să se expună

prin admitere sau respingerea, integrală sau parțială, a acțiunii civile.

Cu referire la art. 219 alin. (1)-(4), art.220 alin. (1)-(2), Codul de

procedură penală, art.1398 alin.(1), art.1423 Cod civil, instanța de apel notat

că, partea civilă a solicitat atât încasarea prejudiciului material și moral.

Referitor la prejudiciul material, s-a admis parțial acțiunea doar a părților

vătămate xxx și xxx, deoarece doar în acest au fost prezentate probe scrise

ce justifică costurile medicale. Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel

a ținut cont de comportamentul părților vătămate manifestat la apariția

inculpaților, care erau agenți de pază, și de faptul că acțiunile inculpaților

au fost provocate de comportamentul părților vătămate. Astfel, s-a respins

acțiunile civile în partea prejudiciului moral.

noiembrie 2018, de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Devder Djulieta care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei

la rejudecare, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar autorul invocă:

- concluziile instanței sunt contrare dispozitivul hotărârii;

- soluția instanței de apel prin care a fost menținută soluția de

reîncadrare a acțiunilor inculpatului de la art. 287 alin. (3) Cod penal, potrivit

învinuirii formulate în rechizitoriu, la art. 78 alin. (3) Cod contravențional

este eronată și neîntemeiată;

- a fost înfăptuită o apreciere eronată și formală a probelor;

- ambele instanțe de judecată au apreciat subiectiv declarațiile părții

vătămate xxx.

- faptul că prin aplicarea unui obiect special adaptat, inculpatul Toma

Ion a creat un pericol real pentru viața și sănătatea părții vătămate, în timp

ce xxxx, tăcit a acceptat aplicarea electroșocului, în calitate de obiect adaptat

pentru vătămarea integrității corporale și sănătății persoanei;

8

- făptașii aveau dorința de a se contrapune altor membri ai societății și

de a-și demonstra sentimentul de desconsiderarea acestora;

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente:

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect

aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că,

procurorul invocă temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6), 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către

recurent, Colegiul penal lărgit consideră că, nici un temei de casare din cele

menționate mai sus nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul

căruia recurentul indică precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor argumentelor invocate în apeluri, Colegiul lărgit constată lipsa în

recursul declarat a oricărei motivații desfășurate, precum și lipsa

argumentelor concrete, esențiale la caz, care în viziunea recurentului a-r

vicia hotărârea contestată.

Colegiul penal lărgit, analizând textul deciziei atacate constată că,

instanța de apel a examinat și verificat cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, motivându-și concluzia precum că, acțiunile

lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion urmează a fi calificate în baza art. 78 alin.

(3) Cod contravențional, nefiind confirmate semnele calificative în baza art.

287 alin. (3) Cod penal. În acest sens nu au fost încălcate prevederile art. 414

alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-

9

se asupra argumentelor principale invocate în apel, hotărârea emisă

cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția.

Ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, instanța de apel, a

constatat situația de fapt și de drept reținută, motivându-și concluziile

privind existența în acțiunile lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion a

componenței de contravenție prevăzute la art. 78 alin. (3) Cod

contravențional, argumentând faptul neprezentării de către procurorul, în

instanța de apel a unor probe veridice, care ar răsturna esențial concluziile

la acest capitol.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

declarativ și subiectiv sub aspect de apreciere a probelor, ne fiind expuse

argumente veridice în susținerea erorii pretins a fi comise de către instanța

de apel, or, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, atât în fapt, cât și în drept.

Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind nefondate alegațiile

recurentului în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține că, procurorul, invocă în prezenta speță incidența cazului

de casare prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Din argumentele recursului declarat se constată, că în opinia acestuia,

acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal.

Lecturând materialele cauzei și cercetând fapta incriminată

inculpaților, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind eronată invocarea

temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, întrucât din

materialele cauzei se atestă că atât la etapa urmăririi penale cât și judecarea

cauzei în primă instanță și în apel, procurorul nu a invocat careva erori cu

privire la încadrarea greșită a faptei inculpatului.

Criticile procurorului în partea ce se referă încadrarea acțiunilor

inculpaților de la art. 287 alin. (3) Cod penal, la art. 78 alin. (3) Cod

contravențional, Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiate, deoarece

10

vinovăția acestora a fost confirmată prin probele administrate, care la rândul

său au fost detaliat cercetare și analizate de către instanțele de judecată.

Colegiul penal lărgit reține că, în recursul declarat recurentul critică în

bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu au fost

apreciate la justa valoare probele prezentate, în opinia căruia acestea nu

dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate lui.

Însă, verificând temeinicia deciziei adoptate de către instanța de apel,

Colegiul penal lărgit consideră că criticile menționate nu și-au găsit

confirmarea la caz, deoarece în urma analizei hotărârii contestate, atât

cumulul de probe prezentate de către partea acuzării, cât și cele prezentate

de către partea apărării, toate au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, raportat la criticile recurentului, Colegiul penal lărgit

reiterează că aceștia se referă în principiu la chestiunea de apreciere a

probelor. Prin urmare, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar

declarat, se constată că autorul acestuia expune conținutul unor probe

cercetate de instanțele de fond, după care în cele din urmă conchide că

acestea constituie un ansamblu probator indubitabil prin care confirmă

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit reiterează că, aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere

a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt

apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și

toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării acestora.

În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

11

Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Nesmîslov Nicolai xxxx și

Toma Ion xxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12