1ra-1047/17 — art.78 alin.3 CC

1ra-1047/17 — art.78 alin.3 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1047/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, în cauza penală în

privința lui

Nesmîslov Nicolai xxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxx

și

Toma Ion xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

penal de învinuire a lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta lor constituie o contravenție

administrativă, prevăzută de art.78 alin.(3) Cod contravențional, cu liberarea lor de

răspundere contravențională, în legătură cu expirarea termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Libinețchi Alexandr și Josan Denis a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile, iar cea înaintată de Misiura Vladimir a fost respinsă.

faptul că, la data de 22 ianuarie 2014, aproximativ la ora 22.45, aflându-se în serviciu la

exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei particulare SC „DVS Service”, fiind în incinta

barului „Love City” din str.Iazului 2/1, mun.Chișinău, fară careva motive, manifestând o

vădită lipsă de respect față de societate, și având scopul de a aplica violență asupra

persoanelor, i-au aplicat lovituri pe diferite regiuni ale corpului lui Libinețchi Alexandr și

Josan Denis cauzându-le, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.605/D și

nr.604/D din 11.03.2014, vătămări corporale ușoare, primului sub formă de traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi ale

capului, echimoze cu edem al țesuturilor moi subiacente și excoriații pe față, echimoze pe

torace posterior, antebrațul drept, membrul inferior stâng și celui de-al doilea sub formă

1

de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor

moi ale capului, plagă contuză și excoriație pe față, echimoze pe antebrațele bilaterale.

În motivarea soluției date instanța a invocat că în acțiunile inculpaților Nesmîslov

Nicolai și Toma Ion lipsește obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism, care îl

constituie ordinea publică, cât și latura subiectivă, caracterizată prin intenție directă a

infracțiunii, fiindcă acțiunile inculpaților nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii

publice, aceștia au dorit doar să înlăture conflictul iscat între părțile vătămate și barmanul

Ig.Taburcean, de unde reiese că forța fizică a fost aplicată în scopul de a înăbuși acțiunile

întreprinse de Libinețchi Alexandr și Josan Denis, iar vătămările corporale ușoare au

rezultat din circumstanțele ce au avut loc, dar nu din intenții huliganice. Mai mult, prin

ordonanța procurorului Procuraturii Râșcani, mun.Chișinău din 25.09.2014, a fost dispusă

scoaterea de sub urmărire penală, cu clasarea procesului penal a lui Nesmîslov Nicolai și

Toma Ion, pe motiv că în acțiunile lor a fost stabilită contravenția administrativă

prevăzută de art.78 Cod contravențional, care a fost anulată la 18.11.2014, fără a se

invoca careva circumstanțe noi.

Pe motivele date, prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților

urmează a fi încadrate juridic în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie recunoscuți

vinovați și condamnați potrivit învinuirii înaintate în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei a câte 4 ani închisoare, pentru fiecare.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță neîntemeiat și

nemotivat a ajuns la concluzia de a reîncadra acțiunile inculpaților, de rând ce probele

administrate de organul de urmărire penală, cercetate în cadrul ședinței de judecată și

anume declarațiile părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan, V.Masiura, cât și probele

scrise – rapoartele de expertiză medico-legală, dovedesc fapta săvârșită și vinovăția

inculpaților în baza art.287 alin.(3) Cod penal; - greșit instanța a apreciat acțiunile

inculpaților și a constatat că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, pe când acțiunile s-au petrecut într-un loc public, în prezența mai multor

persoane, fiind tulburată liniștea și activitatea normală a localului, în care a avut loc

fapta; - acțiunile inculpaților au avut un caracter violent, produse prin aplicarea de

lovituri, prin imobilizare, îmbrâncire, urmate de cauzare de leziuni corporale; - nu s-a luat

în considerație că acțiunile inculpatului I.Toma au creat un pericol real pentru viața și

sănătatea părții vătămate A.Libinețchi, care după aplicarea electroșocherului și-a pierdut

cunoștința, iar inculpatul N.Nesmîslov tacit a acceptat aplicarea electroșocherului, în

calitate de alt obiect pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei

pătimite, astfel instanța constatând că acțiunile inculpaților urmează a fi calificate în baza

art.78 Cod contravențional, a lăsat fără justa apreciere acțiunile acestora, care au încălcat

grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței persoanelor și care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, cu aplicarea altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, ce constituie latura

obiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a relevat că, prima instanță, corect a recalificat acțiunile

inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal în cele ale

art.78 alin.(2) Cod contravențional.

2

Reieșind din materialul probator administrat, instanța de apel a conchis că acțiunile

inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma, nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii publice,

aceștia dorind să înlăture conflictul iscat între părțile vătămate și martorul Ig.Taburcean,

care activa în calitate de barman în incinta barului „Love City”, circumstanțe ce rezultă

din declarațiile inculpaților și a martorilor Ig.Taburcean și O.Gaureac, cât și a părților

vătămate V.Misiura, D.Josan și A.Libinețchi, care au comunicat că N.Nesmîslov și

I.Toma, care activează în calitate de agenți ai pazei particulare SC ,,DVS Service”, la data

de 22.01.2014 au primit un apel la butonul de alarmă pe str.Iazului 2/1, mun.Chișinău,

barul ,,Love City”, pe motiv că părțile vătămate, fiind în stare de ebrietate refuzau să

achite nota de plată si se adresau cu cuvinte necenzurate în adresa barmanului și au aplicat

forța fizică asupra acestuia.

Reieșind din circumstanțele elucidate, instanța de apel a concluzionat că lipsește

obiectul juridic al componenței infracțiunii de huliganism, și anume relațiile sociale cu

privire la ordinea publică, deoarece inculpații, prin acțiunile lor, nu au atentat asupra

ordinii publice, ci au acționat în scopul aplanării conflictului inițiat de părțile vătămate

prin refuzul de a achita nota de plată, cât și acțiuni ce încalcă grosolan ordinea publică, dat

fiind că inculpații s-au prezentat la fața locului în virtutea chemării făcute de

Ig.Taburcean, în baza atribuțiilor de serviciu, pentru a liniști părțile vătămate ce se aflau

în incinta localului și care refuzau să achite nota de plată, acostând martorul, precum și

intenția directă a inculpaților, care nu și-au dat seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunii sau inacțiunii sale.

Subsecvent, instanța, reținând și prevederile art.3, 7 alin.(1) din Legea nr.283 din

04.07.2003 privind activitatea particulară de detectiv și de pază, a concluzionat că, la caz,

lipsește obiectul, latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de huliganism.

Pe motivele elucidate supra, instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării

cauzei, partea acuzării nu a prezentat careva probe admisibile, pertinente, concludente și

utile ce ar demonstra prezența acțiunii adiacente a laturii obiective, cât și a celei

subiective a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, prima instanță, în conformitate cu

rigorile legale a încetat procesul penal de învinuire a lui N.Nesmîslov și I.Toma în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că fapta constituie

contravenție și i-a recunoscut vinovați pe aceștia de comiterea contravenției prevăzute de

art.78 alin.(3) Codul contravențional, care s-a demonstrat și rezultă din probele

administrate și cercetate pe parcursul examinării cauzei, și anume - declarațiile

inculpaților N.Nesmîslov, I.Toma, ale părților vătămate V.Misiura, D.Josan, A.Libinețchi,

a martorilor Ig.Taburcean, T.Hotnogu și rapoartele de expertiză medico-legală nr.604/D și

605/D din 11.03.2014, prin care s-a constatat că părților vătămate le-au fost cauzate

vătămări corporale ușoare.

invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanțele de

judecată au dat o apreciere greșită acțiunilor inculpaților și neîntemeiat a constatat că în

acțiunile lor nu se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal,

fără a ține cont că acestea s-au petrecut într-un loc public, în prezența mai multor

persoane; - instanța nu a dat apreciere probelor prezentate de acuzare, și anume

declarațiilor părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan, V.Misiura, a martorilor

Ig.Taburcean, O.Gaureac, cât și probelor scrise - rapoartelor de expertiză medico-legală,

proceselor-verbale de ridicare a fotografiilor de la A.Libinețchi și D.Josan, de confruntare

3

din 15.04.2014 și 16.04.2014 dintre D.Josan, A.Libinețchi și N.Nesmîslov, respectiv și

I.Toma, de confruntare din 11.12.2014 dintre D.Josan, V.Misiura, A.Libinețchi și

Ig.Taburcean, în rest, invocînd aceleași motive ca și în apel descrise la pct.3 al prezentei

decizii.

Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele

considerente.

Conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când instanța nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, temei care își găsește reflectare în decizia

contestată.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Potrivit legislației în vigoare, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele

de drept procesual penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-

ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond

urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Colegiul penal ține să menționeze că, judecând apelul, instanța de apel nu se poate

limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei

constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să supună verificării toate

probele și argumentele aduse de apelant, respectând prevederile legale enunțate anterior.

În această privință se constată că, instanța de apel a considerat că prima instanță în

mod just a recalificat acțiunile inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma de la art.287 alin.(3)

Cod penal în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional, deoarece în acțiunile lor sunt

prezente elementele componenței contravenției în cauză, atestând că în ședința instanței

de apel s-a stabilit că „inculpații N.Nesmîslov și I.Toma …..fiind în incinta barului ,,Love

City”…. i-au aplicat lovituri în diferite părți ale corpului lui Libinețchi Alexandr… și lui

Josan Denis…” (f.d.214-215 v.2).

Însă, conform părții descriptive a sentinței, faptele de care au fost recunoscuți

vinovați N.Nesmîslov și I.Toma, nu au fost constatate ca fiind săvîrșite de aceștia, ci s-a

menționat că „...Nesmîslov Nicolai și Toma Ion se învinuiesc că, la data de …aflându-se

în serviciu la exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei particulare...”.

Această stare de lucruri contravine prevederilor art.394 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,

4

timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii.

Prin sintagma reținută în sentință că inculpații „Nesmîslov Nicolai și Toma Ion se

învinuiesc că…”, rezultă că prima instanță de fapt nu a constatat faptele pentru care a

condamnat persoanele în cauză. Instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la

modul de întocmire a sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform căror „în

cazul cînd prima instanță nu a respectat prevederile art.394 Cod de procedură penală

privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casînd

sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor

împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art.393-397 Cod de procedură penală),

va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.

Or, potrivit prevederilor art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel

este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

În acest sens, Colegiul penal reține că una din condițiile adoptării unei sentințe

legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de

judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de

procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură

penală, în aceeași consecutivitate.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă - descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se: locul, timpul, modul săvîrșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Astfel, în speță, sentința de condamnare în sensul art.394 alin.(1) pct.1) Cod de

procedură penală, nu conține descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii.

Eroarea de drept comisă, nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage

concluzii asupra probatoriului verificat și apreciat de către instanța de apel, și anume în

aspectul dacă probele la care se face trimitere, confirmă starea de fapt reținută de prima

instanță sau învinuirea sub care au fost puși inculpații, în consecință și în aspectul

încadrării juridice a faptei.

La fel, Colegiul penal reține că instanța de apel, judecând apelul procurorului,

verificând probele ce au stat la baza sentinței, prin care acțiunile inculpaților N.Nesmîslov

și I.Toma au fost reîncadrate din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal în cele ale art.78

alin.(3) Cod contravențional, și anume declarațiile inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma, ale

părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan și V.Misiura, a martorilor Ig.Taburcean,

T.Hotnogu și O.Gaureac și actele cauzei, deși a redat în partea descriptivă a deciziei

aceste declarații, însă nu le-a analizat, cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale,

care din ele confirmă sau infirmă aplicarea obiectului pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății părților vătămate, și dacă au fost ori nu aplicate părților vătămate

loviturile cu careva obiect, reieșind din conținutul învinuirii înaintate inculpaților.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel la

judecarea apelului a comis o eroare de drept care, conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, se consideră temei de casare a deciziei pronunțate, și anume decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care

instanța de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea nu pot fi

5

corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii atacate și rejudecarea

cauzei de către instanța a cărei hotărîre se casează.

În speța examinată Colegiul consideră că decizia instanței de apel urmează a fi

casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca, în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate în

baza probelor administrate în cauză și să le dea o apreciere obiectivă, în strictă

conformitate cu cerințele legii, prin prisma prevederilor art.93-95, 100-101 Cod de

procedură penală, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să analizeze și să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să constate

dacă acțiunile inculpaților au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării a altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății părților vătămate, reieșind din

învinuirea incriminată și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținînd cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei decizii, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate de apelant în apel, și, ca urmare, să adopte o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 februarie 2017 în cauza penală în privința lui Nesmîslov Nicolai și Toma

Ion, și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 14 iulie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6