1ra-1047/17 — art.78 alin.3 CC
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.78 alin.3 CC
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1047/17 — art.78 alin.3 CC (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-1047/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 iulie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017, declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, în cauza penală în
privința lui
Nesmîslov Nicolai xxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxx
și
Toma Ion xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 09.02.2015 - 15.07.2016;
Instanța de apel: 12.01.2017 - 01.02.2017;
Instanța de recurs: 29.05.2017 - 04.07.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 15 iulie 2016, procesul
penal de învinuire a lui Nesmîslov Nicolai și Toma Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art.287 alin.(3) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta lor constituie o contravenție
administrativă, prevăzută de art.78 alin.(3) Cod contravențional, cu liberarea lor de
răspundere contravențională, în legătură cu expirarea termenului de prescripție a
răspunderii contravenționale.
Acțiunea civilă înaintată de Libinețchi Alexandr și Josan Denis a fost admisă în
principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciilor să se expună instanța în ordinea
procedurii civile, iar cea înaintată de Misiura Vladimir a fost respinsă.
Prima instanță a constatat că Nesmîslov Nicolai și Toma Ion au fost învinuiți în
faptul că, la data de 22 ianuarie 2014, aproximativ la ora 22.45, aflându-se în serviciu la
exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei particulare SC „DVS Service”, fiind în incinta
barului „Love City” din str.Iazului 2/1, mun.Chișinău, fară careva motive, manifestând o
vădită lipsă de respect față de societate, și având scopul de a aplica violență asupra
persoanelor, i-au aplicat lovituri pe diferite regiuni ale corpului lui Libinețchi Alexandr și
Josan Denis cauzându-le, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.605/D și
nr.604/D din 11.03.2014, vătămări corporale ușoare, primului sub formă de traumă
cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi ale
capului, echimoze cu edem al țesuturilor moi subiacente și excoriații pe față, echimoze pe
torace posterior, antebrațul drept, membrul inferior stâng și celui de-al doilea sub formă
1
de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, edem al țesuturilor
moi ale capului, plagă contuză și excoriație pe față, echimoze pe antebrațele bilaterale.
În motivarea soluției date instanța a invocat că în acțiunile inculpaților Nesmîslov
Nicolai și Toma Ion lipsește obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism, care îl
constituie ordinea publică, cât și latura subiectivă, caracterizată prin intenție directă a
infracțiunii, fiindcă acțiunile inculpaților nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii
publice, aceștia au dorit doar să înlăture conflictul iscat între părțile vătămate și barmanul
Ig.Taburcean, de unde reiese că forța fizică a fost aplicată în scopul de a înăbuși acțiunile
întreprinse de Libinețchi Alexandr și Josan Denis, iar vătămările corporale ușoare au
rezultat din circumstanțele ce au avut loc, dar nu din intenții huliganice. Mai mult, prin
ordonanța procurorului Procuraturii Râșcani, mun.Chișinău din 25.09.2014, a fost dispusă
scoaterea de sub urmărire penală, cu clasarea procesului penal a lui Nesmîslov Nicolai și
Toma Ion, pe motiv că în acțiunile lor a fost stabilită contravenția administrativă
prevăzută de art.78 Cod contravențional, care a fost anulată la 18.11.2014, fără a se
invoca careva circumstanțe noi.
Pe motivele date, prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților
urmează a fi încadrate juridic în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie recunoscuți
vinovați și condamnați potrivit învinuirii înaintate în baza art.287 alin.(3) Cod penal, cu
stabilirea pedepsei a câte 4 ani închisoare, pentru fiecare.
În argumentarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță neîntemeiat și
nemotivat a ajuns la concluzia de a reîncadra acțiunile inculpaților, de rând ce probele
administrate de organul de urmărire penală, cercetate în cadrul ședinței de judecată și
anume declarațiile părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan, V.Masiura, cât și probele
scrise – rapoartele de expertiză medico-legală, dovedesc fapta săvârșită și vinovăția
inculpaților în baza art.287 alin.(3) Cod penal; - greșit instanța a apreciat acțiunile
inculpaților și a constatat că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
incriminate, pe când acțiunile s-au petrecut într-un loc public, în prezența mai multor
persoane, fiind tulburată liniștea și activitatea normală a localului, în care a avut loc
fapta; - acțiunile inculpaților au avut un caracter violent, produse prin aplicarea de
lovituri, prin imobilizare, îmbrâncire, urmate de cauzare de leziuni corporale; - nu s-a luat
în considerație că acțiunile inculpatului I.Toma au creat un pericol real pentru viața și
sănătatea părții vătămate A.Libinețchi, care după aplicarea electroșocherului și-a pierdut
cunoștința, iar inculpatul N.Nesmîslov tacit a acceptat aplicarea electroșocherului, în
calitate de alt obiect pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei
pătimite, astfel instanța constatând că acțiunile inculpaților urmează a fi calificate în baza
art.78 Cod contravențional, a lăsat fără justa apreciere acțiunile acestora, care au încălcat
grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței persoanelor și care, prin
conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, cu aplicarea altor
obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, ce constituie latura
obiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art.287 alin.(3) Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
Instanța de apel a relevat că, prima instanță, corect a recalificat acțiunile
inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal în cele ale
art.78 alin.(2) Cod contravențional.
2
Reieșind din materialul probator administrat, instanța de apel a conchis că acțiunile
inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma, nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii publice,
aceștia dorind să înlăture conflictul iscat între părțile vătămate și martorul Ig.Taburcean,
care activa în calitate de barman în incinta barului „Love City”, circumstanțe ce rezultă
din declarațiile inculpaților și a martorilor Ig.Taburcean și O.Gaureac, cât și a părților
vătămate V.Misiura, D.Josan și A.Libinețchi, care au comunicat că N.Nesmîslov și
I.Toma, care activează în calitate de agenți ai pazei particulare SC ,,DVS Service”, la data
de 22.01.2014 au primit un apel la butonul de alarmă pe str.Iazului 2/1, mun.Chișinău,
barul ,,Love City”, pe motiv că părțile vătămate, fiind în stare de ebrietate refuzau să
achite nota de plată si se adresau cu cuvinte necenzurate în adresa barmanului și au aplicat
forța fizică asupra acestuia.
Reieșind din circumstanțele elucidate, instanța de apel a concluzionat că lipsește
obiectul juridic al componenței infracțiunii de huliganism, și anume relațiile sociale cu
privire la ordinea publică, deoarece inculpații, prin acțiunile lor, nu au atentat asupra
ordinii publice, ci au acționat în scopul aplanării conflictului inițiat de părțile vătămate
prin refuzul de a achita nota de plată, cât și acțiuni ce încalcă grosolan ordinea publică, dat
fiind că inculpații s-au prezentat la fața locului în virtutea chemării făcute de
Ig.Taburcean, în baza atribuțiilor de serviciu, pentru a liniști părțile vătămate ce se aflau
în incinta localului și care refuzau să achite nota de plată, acostând martorul, precum și
intenția directă a inculpaților, care nu și-au dat seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunii sau inacțiunii sale.
Subsecvent, instanța, reținând și prevederile art.3, 7 alin.(1) din Legea nr.283 din
04.07.2003 privind activitatea particulară de detectiv și de pază, a concluzionat că, la caz,
lipsește obiectul, latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de huliganism.
Pe motivele elucidate supra, instanța de apel a reținut că, pe parcursul examinării
cauzei, partea acuzării nu a prezentat careva probe admisibile, pertinente, concludente și
utile ce ar demonstra prezența acțiunii adiacente a laturii obiective, cât și a celei
subiective a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal.
În concluzie, instanța de apel a conchis că, prima instanță, în conformitate cu
rigorile legale a încetat procesul penal de învinuire a lui N.Nesmîslov și I.Toma în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că fapta constituie
contravenție și i-a recunoscut vinovați pe aceștia de comiterea contravenției prevăzute de
art.78 alin.(3) Codul contravențional, care s-a demonstrat și rezultă din probele
administrate și cercetate pe parcursul examinării cauzei, și anume - declarațiile
inculpaților N.Nesmîslov, I.Toma, ale părților vătămate V.Misiura, D.Josan, A.Libinețchi,
a martorilor Ig.Taburcean, T.Hotnogu și rapoartele de expertiză medico-legală nr.604/D și
605/D din 11.03.2014, prin care s-a constatat că părților vătămate le-au fost cauzate
vătămări corporale ușoare.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanțele de
judecată au dat o apreciere greșită acțiunilor inculpaților și neîntemeiat a constatat că în
acțiunile lor nu se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal,
fără a ține cont că acestea s-au petrecut într-un loc public, în prezența mai multor
persoane; - instanța nu a dat apreciere probelor prezentate de acuzare, și anume
declarațiilor părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan, V.Misiura, a martorilor
Ig.Taburcean, O.Gaureac, cât și probelor scrise - rapoartelor de expertiză medico-legală,
proceselor-verbale de ridicare a fotografiilor de la A.Libinețchi și D.Josan, de confruntare
3
din 15.04.2014 și 16.04.2014 dintre D.Josan, A.Libinețchi și N.Nesmîslov, respectiv și
I.Toma, de confruntare din 11.12.2014 dintre D.Josan, V.Misiura, A.Libinețchi și
Ig.Taburcean, în rest, invocînd aceleași motive ca și în apel descrise la pct.3 al prezentei
decizii.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate,
Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele
considerente.
Conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când instanța nu s-
a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, temei care își găsește reflectare în decizia
contestată.
Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de
fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
La fel, potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care
au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Potrivit legislației în vigoare, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori
trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta
reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce
împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant.
Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele
de drept procesual penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-
ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond
urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Colegiul penal ține să menționeze că, judecând apelul, instanța de apel nu se poate
limita doar la redarea de la persoana a treia a circumstanțelor și împrejurărilor cauzei
constatate de prima instanță, ci urmează să examineze și să supună verificării toate
probele și argumentele aduse de apelant, respectând prevederile legale enunțate anterior.
În această privință se constată că, instanța de apel a considerat că prima instanță în
mod just a recalificat acțiunile inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma de la art.287 alin.(3)
Cod penal în baza art.78 alin.(3) Cod contravențional, deoarece în acțiunile lor sunt
prezente elementele componenței contravenției în cauză, atestând că în ședința instanței
de apel s-a stabilit că „inculpații N.Nesmîslov și I.Toma …..fiind în incinta barului ,,Love
City”…. i-au aplicat lovituri în diferite părți ale corpului lui Libinețchi Alexandr… și lui
Josan Denis…” (f.d.214-215 v.2).
Însă, conform părții descriptive a sentinței, faptele de care au fost recunoscuți
vinovați N.Nesmîslov și I.Toma, nu au fost constatate ca fiind săvîrșite de aceștia, ci s-a
menționat că „...Nesmîslov Nicolai și Toma Ion se învinuiesc că, la data de …aflându-se
în serviciu la exercitarea funcțiilor ca agenți ai pazei particulare...”.
Această stare de lucruri contravine prevederilor art.394 alin.(1) pct.1) Cod de
procedură penală, conform cărora partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să
cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,
4
timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele
infracțiunii.
Prin sintagma reținută în sentință că inculpații „Nesmîslov Nicolai și Toma Ion se
învinuiesc că…”, rezultă că prima instanță de fapt nu a constatat faptele pentru care a
condamnat persoanele în cauză. Instanța de apel nu a corectat eroarea de drept privitor la
modul de întocmire a sentinței și nu a respectat prevederile legale, conform căror „în
cazul cînd prima instanță nu a respectat prevederile art.394 Cod de procedură penală
privind întocmirea sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casînd
sentința din acest motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor
împrejurărilor și, respectând normele procedurale (art.393-397 Cod de procedură penală),
va pronunța o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță.
Or, potrivit prevederilor art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel
este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să
examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În acest sens, Colegiul penal reține că una din condițiile adoptării unei sentințe
legale este corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de
judecată. La întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de
procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură
penală, în aceeași consecutivitate.
Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă - descrierea faptei
criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se: locul, timpul, modul săvîrșirii ei,
forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.
Astfel, în speță, sentința de condamnare în sensul art.394 alin.(1) pct.1) Cod de
procedură penală, nu conține descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,
indicându-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și
consecințele infracțiunii.
Eroarea de drept comisă, nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage
concluzii asupra probatoriului verificat și apreciat de către instanța de apel, și anume în
aspectul dacă probele la care se face trimitere, confirmă starea de fapt reținută de prima
instanță sau învinuirea sub care au fost puși inculpații, în consecință și în aspectul
încadrării juridice a faptei.
La fel, Colegiul penal reține că instanța de apel, judecând apelul procurorului,
verificând probele ce au stat la baza sentinței, prin care acțiunile inculpaților N.Nesmîslov
și I.Toma au fost reîncadrate din prevederile art.287 alin.(3) Cod penal în cele ale art.78
alin.(3) Cod contravențional, și anume declarațiile inculpaților N.Nesmîslov și I.Toma, ale
părților vătămate A.Libinețchi, D.Josan și V.Misiura, a martorilor Ig.Taburcean,
T.Hotnogu și O.Gaureac și actele cauzei, deși a redat în partea descriptivă a deciziei
aceste declarații, însă nu le-a analizat, cu argumentarea desfășurată a concluziilor sale,
care din ele confirmă sau infirmă aplicarea obiectului pentru vătămarea integrității
corporale sau sănătății părților vătămate, și dacă au fost ori nu aplicate părților vătămate
loviturile cu careva obiect, reieșind din conținutul învinuirii înaintate inculpaților.
În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel la
judecarea apelului a comis o eroare de drept care, conform art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, se consideră temei de casare a deciziei pronunțate, și anume decizia
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care
instanța de recurs constată erori de drept ce sînt temei de recurs și acestea nu pot fi
5
corectate de instanța de recurs, aceasta dispune casarea hotărîrii atacate și rejudecarea
cauzei de către instanța a cărei hotărîre se casează.
În speța examinată Colegiul consideră că decizia instanței de apel urmează a fi
casată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță.
La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca, în conformitate cu
art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate în
baza probelor administrate în cauză și să le dea o apreciere obiectivă, în strictă
conformitate cu cerințele legii, prin prisma prevederilor art.93-95, 100-101 Cod de
procedură penală, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe
examinate, să analizeze și să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să constate
dacă acțiunile inculpaților au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării a altor
obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății părților vătămate, reieșind din
învinuirea incriminată și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,
ținînd cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei decizii, să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate de apelant în apel, și, ca urmare, să adopte o hotărâre legală,
întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.434 și 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Bradu Valentina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 01 februarie 2017 în cauza penală în privința lui Nesmîslov Nicolai și Toma
Ion, și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 14 iulie 2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Liliana Catan
Iurie Diaconu
Ion Guzun
6