1ra-1368/2021 — art.186 alin. 2 lit. d, 187 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1368/2021 — art.186 alin. 2 lit. d, 187 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1368/2021

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

15 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda

Judecători - Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul Chiriac

Stela în numele inculpatului și de către inculpatul Biciu Ion, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 18 decembrie 2020 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie 2021, în cauza penală în privința lui

Biciu Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2019 – 18.12.2020;

Instanța de apel: 15.02.2021 – 16.03.2021;

Instanța de recurs: 05.05.2021 – 15.06.2021.

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal pornit în privința lui Biciu Ion în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal pe motiv că fapta lui constituie o contravenție.

A fost recunoscut vinovat Biciu Ion în comiterea contravenției prevăzute de art. 105

Cod contravențional cu încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea

termenului de prescripție care înlătură răspunderea contravențională.

Prin aceiași sentință, Biciu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, fără aplicarea amenzii.

Conform prevederilor art.88 Cod penal s-a inclus în termenul executării pedepsei lui

Biciu Ion termenul aflării sub arest preventiv începând cu 07 octombrie 2020 până la data

pronunțării sentinței.

Au fost admise acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Fisenco Alexandra și

Cărbune Grigore și s-a dispus încasarea din contul lui Biciu Ion în beneficiul părții

vătămate Fisenco Alexandra a prejudiciului material în sumă de 29 lei, și în beneficiul

părții vătămate Cărbune Grigore prejudiciul material în sumă de 1500 lei.

decembrie 2017, în jurul orei 03:00, aflându-se în s. Vărvăreuca, r-nu1 Florești, urmărind

1

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, intenționat, prin deteriorarea geamului a pătruns

în casa de locuit ce aparține cet. Fisenco Alexandra, situată în aceeași localitate, după care

conștientizând faptul că este văzut de proprietara Fisenco Alexandra, în prezența acesteia

a sustras în mod deschis de pe o masă din odaie 2 franzele cu prețul uneia de 6 lei, în sumă

de 12 lei, 500 gr. de biscuiți cu prețul de 8,50 lei și 500 gr. de bomboane cu prețul de 8.50

lei, cauzând proprietarului o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de

29 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, fapta inculpatului Biciu Ion întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art.187 alin.(2) lit. d), f) Cod penal, după indicii calificativi: jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în

locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot el, la data de 25 ianuarie 2019, aproximativ la ora 10:00, aflându-se pe teritoriul

stânei de ovine ce aparține lui Ivanes Igor, amplasată în extravilanul s. Vărvăreuca, r-nul

Florești, în mod intenționat, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii

lor ulterioare, dându-și seama de caracterul prejudiciabi1 al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, în timp ce se afla pe teritoriul

menționat, pe ascuns a sustras telefonul mobil de model „ALCATEL”, ce aparținea lui

Cărbune Grigore, care activa în calitate de cioban pe teritoriul menționat, în urma cărui

fapt, proprietarului, i-a fost cauzată o daună materială în proporții considerabile, în sumă

totală de 1500 lei.

Instanța de fond a reîncadrat în drept acțiunile inculpatului în baza art. 105 Cod

contravențional, adică sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt.

Schibin Dina în numele inculpatului, au declarat apel, prin care au solicitat casarea sentinței

atacate, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Biciu Ion să fie achitat din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) și art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, sau după caz

stabilirea unei pedepse mai blânde, reducerea termenului de pedeapsă sau aplicarea

prevederilor art. 901 Cod penal.

În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat că nu este de acord cu sentința de

condamnare, considerând-o neîntemeiată și ilegală în partea calificării acțiunilor

inculpatului Biciu Ion în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) și art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal,

dar și a pedepsei stabilite inculpatului.

A indicat că inculpatul Biciu Ion atât în cadrul urmăririi penale cât și în ședința de

judecată vina în săvârșirea infracțiunilor incriminate nu a recunoscut, negând săvârșirea

lor.

Apelantul a menționat că învinuirea lui Biciu Ion în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin (2) lit. d) Cod penal a fost întemeiată doar pe depozițiile părții vătămate

Cărbune Grigore, fiind constatat în cadrul examinării cauzei că telefonul mobil dispărut ce

aparținea lui Cărbune Grigore nu a fost depistat la inculpat, iar alte probe care ar fi

confirmat faptul sustragerii telefonului mobil de către Biciu Ion nu au fost administrate.

Le fel, a indicat că nu au fost înlăturate dubiile privind posibilitatea sustragerii

telefonului de către a treia persoană prezentă la locul săvârșirii infracțiunii, de gen feminin,

2

identitatea căruia nu a fost stabilită, deși partea vătămată a declarat că telefonul mobil a

dispărut când a plecat persoana respectivă.

Astfel, a considerat apărarea că învinuirea lui Biciu Ion în sustragerea telefonului mobil

a fost bazată doar pe presupuneri.

Cu privire la învinuirea înaintată lui Biciu Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin (2) lit. d), f) Cod penal, a considerat că aceasta a fost întemeiată pe depozițiile

părții vătămate Fisenco Alexandra care a declarat, că în acea noapte la recunoscut pe Biciu

Ion după vorbă pe care îl cunoaște de mai mult timp.

Totodată în cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată a fost constatat, că

partea vătămată nu l-a recunoscut pe inculpat după înfățișare, haine sau după alte semne

care l-ar fi individualizat.

Astfel, a menționat că declarațiile părții vătămate privitor la recunoașterea inculpatului

după vorbă urmau a fi apreciate de către instanță critic din motiv, că în circumstanțele în

care a fost săvârșită infracțiunea: timp de noapte, întuneric nu era exclus, ca partea

vătămată să fi confundat vocea persoanei care a săvârșit infracțiunea cu cea a lui Biciu Ion.

La fel, a considerat că nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare și depozițiile

martorului Zabica Liuba, care constituie probe indicate. Ultima a declarat, că din spusele

părții vătămate a aflat, că aceasta l-ar fi recunoscut pe Biciu Ion în acea noapte după vorbă.

Personal ea nu a văzut și nu a auzit nimic de cele întâmplate.

De asemenea nu pot sta la baza sentinței de condamnare a lui Biciu Ion nici depozițiile

martorului Bruma Anatolie, care, de fapt, nu a făcut careva declarații privitor la jaful

săvârșit din casa lui Fisenco Alexandra. Martorul respectiv declarând că la momentul când

Biciu Ion s-a prezentat la el cu bomboane și biscuiți, ultimul mai avea și o sticlă cu vin, pe

când din casa părții vătămate Fisenco Alexandra în timpul săvârșirii jafului nu a fost stabilit

să fi fost sustrasă careva sticlă cu vin.

A mai menționat că nu a fost constatat prin probe, că bomboanele și biscuiții ce-i avea

Biciu Ion când s-a prezentat la Bruma Anatolie erau identicii cu cei care au fost sustrași de

la Fisenco Alexandra, iar în asemenea împrejurări, s-a constatat că există doar o

presupunere că bunurile ce le avea Biciu Ion asupra sa, ar fi fost sustrase de la Fisenco

Alexandra.

A mai indicat apărarea că alte probe care ar demonstra vinovăția lui Biciu Ion în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin (2) lit d), f) Cod penal nu au fost

administrate în cadrul urmăririi penale și nu au fost examinate în ședința de judecată.

Distinct de cele menționate supra, apărarea a menționat că, nu este de acord nici cu

pedeapsa numită inculpatului Biciu Ion, considerând că în situația în care instanța va ajunge

la concluzia că Biciu Ion se face vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin

(2) lit d), f) Cod penal, pedeapsa numită acestuia comparativ cu gravitatea infracțiunii în

săvârșirea căreia este învinuit și consecințele survenite este prea aspră, nefiind echitabilă

acțiunilor în săvârșirea cărora a fost învinuit inculpatul.

În susținerea apelului înaintat inculpatul Biciu Ion a menționat că examinarea cauzei a

avut loc în lipsa sa, nefiindu-i oferit dreptul la ultimul cuvânt, fapt ce a dus la încălcarea

drepturilor sale de cetățean al Republicii Moldova.

3

respinse ca nefondate apelul inculpatului Biciu Ion și apelului apărătorului Schibin Dina în

numele lui Biciu Ion, fiind menținută sentința fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond examinând

cauza penală în privința lui Biciu Ion, a verificat complet sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din

punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate de către

prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o verificare multilaterală

de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe caz, instanța de apel a

conchis că, prima instanță întemeiat și legal a ajuns la concluzia privind confirmarea

vinovăției aduse lui Biciu Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d),

f) Cod penal, după indicii calificativi: jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, săvîrșit prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța de apel a menționat că deși inculpatul Biciu Ion nu și-a recunoscut vina,

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. d), f) Cod

penal, și-a găsit confirmare prin declarațiile părții vătămate Fisenco Alexandra (f.d.17-18;

65-66, 228, vol.I), declarațiile martorului Zabica Liuba (f.d.67, 229, vol. I), declarațiile

martorului Brumă Anatolie (f.d. 19, vol.I), cît și prin documentele și procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale, și anume:

- procesul-verbal de consemnare a plîngerii din 14.12.2017 (f.d. 6, vol.I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.08.2018, efectuat în gospodăria cet.

Fisenco Alexandra, situată în s. Vărvăreuca, r. Florești, prin care se constată locul săvârșirii

infracțiunii (f.d.8-14, vol.II);

- procesul- verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 12.02.2018,

conform căruia partea vătămată Fisenco Alexandra l-a recunoscut pe Biciu Ion, ca fiind

persoana care la data de 14 decembrie i-a sustras în mod deschis mai multe produse

alimentare (f.d.68-69, vol.II).

Astfel, instanța de apel, audiind participanții la proces, verificând prin prisma art.101

Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală, cercetare

judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat că instanța de

fond a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Biciu Ion a infracțiunii

prevăzute de art.187 alin.(2) lit. d), f) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel sistematizând cele conturate supra, a conchis

că vinovăția inculpatului Biciu Ion în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2),

lit. lit. d) și f) Cod penal, și-a găsit confirmare în ședința de judecată „dincolo de orice

dubiu rezonabil”.

În susținerea concluziilor formulate despre vinovăția inculpatului Biciu Ion, instanța

de apel a apreciat ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții vătămate Fisenco

Alexandra care a indicat că infracțiunea a fost săvârșită anume de inculpatul Biciu Ion, pe

care l-a cunoscut după voce, la fel a menționat lista bunurilor sustrase, declarații care

coroborează cu declarațiile martorului Brumă Anatolie, care a indicat că, la 14.12.2019 în

4

jurul orelor 03:00 la el a venit inculpatul Biciu Ion care avea în mână o sacoșă de culoare

albă în care se aflau bomboane de la Fabrica Bucuria și biscuiți, două franzele, ultimul era

foarte agitat, la întrebările sale nu răspundea, l-a rugat să nu comunice la nimeni că l-a

văzut.

Sub un alt aspect, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a stabilit vinovăția

inculpatului Biciu Ion în comiterea infracțiunii prevăzute la art.186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, și just a dispus recalificarea acțiunile inculpatului din prevederile art.186 alin. (2)

lit. d) Cod penal în baza prevederilor art. 105 Cod contravențional, din considerentele ce

urmează:

Astfel, instanța de apel a menționat că deși inculpatul Biciu Ion nu și-a recunoscut vina,

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute la art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

și-a găsit confirmare prin declarațiile părții vătămate Cărbune Grigore (f. d. 18, vol. II),

declarațiile martorului Ivanes Igor (f. d. 22, vol. II), cît și prin procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 28.01.2019, potrivit căruia a fost supus cercetării teritoriul stânei din

extravilanul s. Vărvăreuca, r-nu1 Florești, prin care se constată locul săvârșirii infracțiunii

(f.d.10, vol.II).

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, întreaga sistemă de probe examinate mai

sus și apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Biciu Ion

a comis fapta prevăzută de art.186 alin. (2) lit.d) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat cert identificat și demonstrat fără echivoc faptul

că acțiunile inculpatului Biciu Ion, sunt plasate anume sub aspect penal, fapta fiind

dovedită prin probe pertinente și conludente, care coroborează între ele, iar în cele din urmă

acțiunile acesteia just au fost încadrate în condițiile normei vizate de art. 105 Cod

contravențional.

Instanța de apel a menționat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță acuzatorul

de stat a pledat pentru recalificarea acțiunilor inculpatului Biciu Ion din prevederile art.186

alin. (2) lit. d) Cod penal în prevederile art. 105 Cod contravențional, ținând cont de faptul

că la data pronunțării sentinței salariul mediu pe economie constituia 7953 lei, iar pentru

existența infracțiunii este necesară existența unui prejudiciu material în mărime de 1590,60

lei, pe cînd suma prejudiciului cauzat prin infracțiune constituie 1500 lei.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, la momentul comiterii faptei de către Biciu

Ion aceasta era prevăzută de legea penală, iar fapta imputată inculpatului corect a fost

încadrată conform. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, însă la momentul examinării cauzei au

intervenit modificări în legea contravențională, care înlătură caracterul infracțional al faptei

săvârșite prin metoda decriminalizării, din care considerente instanța de apel a concluzionat

că prima instanță just a dispus recalificarea acțiunilor lui Biciu Ion din prevederile art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal în prevederile art. 105 Cod contravențional - sustragerea în

proporții mici din avutul proprietarului prin furt.

Reieșind din probele prezentate de către partea acuzării și administrate în cadrul

cercetării judecătorești de către instanța de judecată, s-a confirmat în totalitate vinovăția

inculpatului Biciu Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. d), f)

Cod penal și a contravenției prevăzute la art. 105 Cod contravențional, de către partea

apărării nefiind prezentate careva probe pertinente și concludente sau careva argumente

5

verosimile, care să combată probele acuzării administrate în vederea dovedirii vinovăției

inculpaților în comiterea faptei prejudiciabile.

Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Biciu

Ion, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a notat că după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. lit. d), f) Cod penal

se califică ca infracțiune „gravă”.

Cu titlu de circumstanțe atenuante în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal,

instanța de fond nu a stabilit.

În conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de fond a reținut în calitate de

circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiunii similare.

Aici, instanța de apel a menționat că potrivit revendicării eliberată pe numele lui Biciu

Ion se constată că ultimul a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea unor

infracțiunii similare, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare cu executare, nu a

tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării și din nou a comis mai multe

infracțiunii similare, ceea ce-l caracterizează ca fiind o persoană predispusă să încalce legea

penală (f.d.35-38, vol.II).

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că în cadrul urmăririi penale inculpatul Biciu

Ion s-a eschivat de la urmărirea penală fapt ce a determinat suspendarea urmăririi penale,

nu dispune de un loc permanent de trai, nu și-a recunoscut vina, nu a reparat prejudiciul

cauzat părților vătămate.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei

constând în formarea unei atitudini corecte față de munca, ordinea de drept și regulile de

conviețuire socială nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție,

prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional și protejarea societății prin

prevenirea recidivei.

În acest sens, instanța de apel a indicat că în speță nu se constată careva circumstanțe

pentru a stabili inculpatului o pedeapsă mai blândă, deoarece inculpatul a comis o

infracțiune gravă, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o și nu s-a căit

de cele comise.

De asemenea instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe

privind neaplicarea în privința lui Biciu Ion a pedepsei complementare sub formă de

amendă, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constat incontestabil că inculpatul are o

situație financiară dificilă, nu este angajat în câmpul muncii, nu are vreo ocupație utilă și

nu dispune de careva venituri stabile, fapt ce va face imposibilă executarea acesteia.

Subsecvent, instanța de apel a apreciat justă soluția instanței de fond privind încetarea

procesului contravențional pornit în privința lui Biciu Ion în baza art. 105 Cod

contravențional, în legătură cu expirarea termenului de prescripție care înlătură

răspunderea contravențională. Or, potrivit art. 26 lit. d) Cod contravențional, înlăturarea

6

răspunderii contravenționale pentru fapta ce conține elementele constitutive ale

contravenției are loc în cazul prescripției răspunderii contravenționale.

În circumstanțele expuse, s-a constatat cu certitudine că fapta ilicită a fost comisă de

către Biciu Ion la 25 ianuarie 2019, iar până la momentul examinării cauzei în fond a trecut

mai mult de 1 an, efect ce de drept duce la încetarea procedurii în cauză.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată și soluția primei instanțe cu

privire la admiterea acțiunilor civile înaintate de către părțile vătămate Fisenco Alexandra

și Cărbune Grigore, dat fiind faptul constatării cu certitudine a vinovăției inculpatului Biciu

Ion în cauzarea prejudiciului respectiv.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că argumentele apelanților

privind aplicarea în privința lui Biciu Ion a unei pedepse mai blânde, nu sunt fondate și

dacă vor fi acceptate asemenea argumente, pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopurile de

îndreptare și reeducare a persoanei condamnate.

5.1. avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului, prin care indicînd temeiul prevăzut

de art. 427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a hotărârilor

atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Biciu Ion să fie

achitat, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea recursului avocatul indică argumente similare ca și în cererea de apel

declarată de avocatul Schibin Dina în numele inculpatului (f.d. 7-8, vol. II), suplimentar

indicând că:

- instanța pronunțând sentința de condamnare a ignorat prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, sub aspectul că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor;

- inculpatul Biciu Ion vina în cele incriminate nu și-a recunoscut-o și a dat declarații

care denotă faptul că prima instanță a încălcat grav dreptul inculpatului la prezentarea

probelor și sentința a fost bazată doar pe martorii acuzării;

- recurentul consideră că pe caz nu au fost acumulate probe care ar corespunde

cerințelor art.art. 93, 95, 96, 99-101 Cod de procedură penală - drept urmare învinuirea

înaintată este ilegală nefondată și care nu corespunde stării de fapt, și circumstanțelor

stabilite;

- sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, pe probe contradictorii

care se exclud reciproc, și pe divergențele care n-au putut fi excluse în cadrul cercetărilor

judecătorești. Avocatul reiterează faptul că probele prezentate de partea acuzării au fost

combătute în cadrul examinării cercetării judecătorești, astfel toate îndoielile urmează a fi

tratate în folosul inculpatului.

5.2. inculpatul Biciu Ion, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor atacate, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acesta să fie achitat, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de el.

solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale,

deoarece împrejurările constatate denotă în mod concludent că hotărârea contestată conține

7

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, pedeapsa a fost individualizată corect și fapta

inculpatului a fost încadrată juridic corect.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În conformitate cu art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu

privire la persoana la care se referă cererea de recurs și numai în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, casează parțial hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Totodată, prevederile art.art.410 alin. (1), 414 alin.(1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală, stipulează că instanța de apel, judecând apelul, este obligată să

verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

După cum rezultă din materialele cauzei, avocatul inculpatului invocă drept temei

pentru declararea recursului prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală,

care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, recurenții își exprimă dezacordul cu soluția instanței de apel în partea ce ține

de învinuirea înaintată inculpatului Biciu Ion în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. d), f) Cod penal, solicitându-se achitarea inculpatului Biciu Ion, deoarece fapta

nu a fost săvârșită de către acesta.

Argumentele recurenților privind achitarea inculpatului Biciu Ion de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, Colegiul penal lărgit le

consideră neîntemeiate, or, instanța de apel și-a argumentat soluția în acest sens,

considerând vinovăția inculpatului Biciu Ion în comiterea jafului dovedită prin probele

administrate de către prima instanță și verificate de către instanța de apel, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce.

La fel, instanțele judecătorești inferioare just au stabilit că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. d) Cod penal, și-a găsit confirmare

prin declarațiile părții vătămate Fisenco Alexandra (f.d.17-18; 65-66, 228, vol.I),

declarațiile martorului Zabica Liuba (f.d.67, 229, vol. I), declarațiile martorului Brumă

Anatolie (f.d. 19, vol.I), cît și prin documentele și procesele-verbale ale cauzei penale.

Totodată, analizând soluția instanței de apel în raport cu argumentele recursurilor

declarate și circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

8

neîntemeiat a dispus menținerea sentinței prin care Biciu Ion a fost condamnat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, menținînd agravanta „f” -

cu cauzarea de daune în proporții considerabile, fără a-și fonda concluzia respectivă pe

prescripțiile din art. 126 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora, caracterul considerabil sau

esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale

a victimei. Mai mult ca atât potrivit art. 18 Cod contravențional se consideră de mici

proporții valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate,

transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei

pricinuite care, la momentul săvîrșirii contravenției, nu depășește 20% din cuantumul

salariului mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern pentru anul în curs la

data săvârșirii faptei. Astfel, criteriul de apreciere a mărimii daunei cauzate părții vătămate

Fisenco Alexandra, invocat de instanța de apel, cum ar fi: „dauna considerabilă în

mărime de 29 lei”, este neîntemeiat și nu are nici un suport legal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit va rejudeca cauza în această parte cu pronunțarea

unei hotărîri noi, prin care semnul calificativ prevăzut la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal

urmează a fi exclus din învinuirea adusă inculpatului Biciu Ion, acesta urmînd să fie

recunoscut vinovat în baza art.187 alin.(2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă.

Totodată, la stabilirea pedepsei precum și a modului de executare a acesteia, instanța

de apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.75 Cod penal, care prevede că,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

La fel, instanțele judecătorești inferioare eronat au reținut în calitate de circumstanță

agravantă potrivit art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal: săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiunii similare, or din materialele

cauzei penale rezultă că inculpatul nu are antecedente penale nestinse. Or, faptul că acesta

anterior a fost în conflict cu legea nu poate fi reținut de către instanța judecătorească ca

circumstanță agravantă, acest fapt reflectă asupra personalității inculpatului.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă în mod special că, criteriile

generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul

penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a

fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a

Codului penal, inclusiv și ale art.90 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente.

Conform art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

9

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit statuează că pedeapsa

este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod

penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că în prezenta speță scopul pedepsei poate

fi atins și fără executarea reală a acesteia, or la caz s-a stabilit că nu există circumstanțele

agravante prevăzute de art. 77 Cod penal și urmează a fi exclusă de către instanța de recurs

ordinar semnul calificativ prevăzut la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal.

În viziunea instanței de recurs, conglomeratul circumstanțelor permit a concluziona că,

în speță, este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani,

or, nu au fost identificate careva impedimente pentru aplicarea acestor prevederi, fiind cert

că scopul legii penale poate fi realizat și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare.

În rest, dispozițiile deciziei contestate urmând a fi menținute.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Chiriac Stela în numele

inculpatului și de către inculpatul Biciu Ion, casează parțial sentința Judecătoriei Soroca,

sediul Florești din 18 decembrie 2020 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 16 martie 2021, în cauza penală în privința lui Biciu Ion Xxxxx, în latura penală, pe

capătul de acuzare prevăzut de art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal, cu rejudecarea cauzei

în această parte, pronunțând o hotărâre nouă, după cum urmează:

10

Biciu Ion Xxxxx se recunoaște vinovat în baza art.187 alin.(2) lit. d) Cod penal, cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără amendă.

În temeiul art.90 Cod penal, se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii, stabilită lui Biciu Ion Xxxxx, pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani,

dacă în perioada de probațiune inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Se obligă Biciu Ion ca în perioada de probațiune să nu-și schimbe domiciliul și/sau

reședința fără consimțământul organului de probațiune și să repare daunele cauzate în

termenul stabilit de instanță.

Biciu Ion Xxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința acestuia nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau dacă nu execută pedeapsa cu închisoare

în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, celelalte dispoziții ale deciziei atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

11