1ra-871/2020 — art. 328 al. 1, 166/1 al. 1, 152 al. 1 CP

1ra-871/2020 — art. 328 al. 1, 166/1 al. 1, 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-871/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

30 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Burduh Victor și Craiu Nicolae,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Ciobanu Gheorghe în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a

sentinței Judecătoriei Bălți din 02 martie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 16 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Teșcureanu Ion Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

încetat procesul penal de învinuire a lui Teșcureanu Ion în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art. 313 Cod contravențional.

A fost liberat de răspundere contravențională în baza art. 30 Cod contravențional, în

legătură cu expirarea termenului prescripției răspunderii contravenționale.

A fost încetat procesul penal de învinuire a lui Teșcureanu Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, în legătură cu faptul că a intervenit termenul

de prescripție pentru atragere la răspundere penală.

Teșcureanu Ion fost achitat de sub învinuirea în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, pe

1

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

pentru faptul că, deținând funcția de inspector inferior de patrulare rutieră al plutonului

Sîngerei, Glodeni, Fălești a Companiei de patrulare nr. 2 Bălți a Regimentului de patrulare

Nord al Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, numit

în această funcție prin ordinul nr. xxxx din 05 martie 2013 al inspectorului general-șef și

fiind, astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică, deoarece este

funcționar public cu statut special, având conform art. 20 lit. d), art. 25 alin. (5) pct. 2), art.

28 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului, art. 427 și 429 Cod contravențional, drepturi și împuterniciri să constate

contravenții, să exercite drepturile ce rezultă din procedura contravențională în cazul în

care polițistul exercită funcția respectivă în cadrul procesului, dacă este necesar să se

ridice anumite obiecte sau documente care ar avea importanță pentru cauză și dacă se

cunoaște exact locul și persoana la care se află, angajatul cu statut special al Ministerului

Afacerilor Interne efectuează, în temeiul unei ordonanțe întemeiate, ridicarea lor, în cazul

contravențiilor aflate în competență, organul de constatare a contravențiilor, dacă există

temeiuri de a efectua percheziția corporală sau ridicarea, poate ridica obiectele și

documentele care au importanță pentru cauză, care se află în hainele, în alte lucruri ale

persoanei sau pe corpul ei, în cazul ridicării obiectelor și documentelor se încheie

procesul-verbal, copia de pe procesul-verbal se înmânează, contra semnătură, persoanei

la care se referă sau reprezentantului ei legal, fiindu-i interzis să abuzeze de calitatea

oficială și să compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul funcției sau al autorității

din care face parte, a săvârșit intenționat acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege în următoarele circumstanțe.

Astfel, la 13 ianuarie 2014, aproximativ la orele 15.30, Teșcureanu Ion, fiind în

exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele

de transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, a stopat camionul

de model „Mercedes Benz 416”, cu n/î xxxxx, condus de cet. Ciotu Petru. După verificarea

actelor conducătorului auto și a faptului corespunderii mijlocului de transport

parametrilor de greutate, constatând contravenția prevăzută de art. 240 alin. (2) Cod

contravențional în acțiunile cet. Ciotu Petru a întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție. În timp ce conducătorul auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile

agentului constatator Teșcureanu Ion cu telefonul mobil”Samsung Ace GTS 5830” acesta,

ilegal, fără vre-un temei legal i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâna cet. Ciotu Petru

2

și s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu

scopul de a extrage cârdul de memorie și a nimicit înregistrarea video. După intervenirea

proprietarului telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău

Gheorghe, telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” a fost restituit lui Ciotu Petru. Ca

rezultat al acestor acțiuni comise de Teșcureanu Ion, drepturilor persoanei fizice și

intereselor publice s-a cauzat daună considerabilă, exprimată în lezarea gravă a dreptului

cet. Ciotu Petru la proprietate, fiind deposedat de bunul său apreciat cu prețul de 3000 lei

și a fost compromis prestigiul funcției de inspector de patrulare rutieră și al Ministerului

Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat Teșcureanu Ion.

Tot Teșcureanu Ion, fiind în exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de

control a sarcinii pe osie la mijloacele de transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei

din direcția Chișinău, după ce ilegal l-a deposedat pe conducătorul auto Ciotu Petru de

telefonul mobil "Samsung Ace GTS 5830” cu care înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat

în microbusul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul de a

extrage cârdul de memorie și la încercările martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de

a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu mâna în regiunea

ochiului drept și cu piciorul încălțat peste piciorul victimei Ceresău Iurie, cauzându-i

conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138 „D” din

02 iulie 2014 vătămări medii și deteriorându-i încălțămintea. Ca rezultat al acestor acțiuni

cet. Ceresău Iurie i s-au cauzat dureri și suferințe fizice și psihice prin traumarea ochiului

drept care a provocat scăderea acuității vederii până la 0,3, traumarea gambei drepte,

crearea sentimentului de teamă și umilință.

Tot el, la 13 ianuarie 2014, aproximativ la orele 15.30, fiind în exercițiul funcției ca

membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele de transport, aflându-

se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, după ce ilegal l-a deposedat pe

conducătorul auto Ciotu Petru de telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” cu care

înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă,

unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cardul de memorie și la încercările

martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat

acestuia mai multe lovituri cu mâna în regiunea ochiului drept și cu piciorul încălțat peste

piciorul victimei Ceresău Iurie, cauzându-i conform rapoartelor de expertiză medico-

legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138 „D” din 02 iulie 2014 vătămări medii sub formă de

traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză

față dreapta și gamba dreaptă, trauma ochiului drept a provocat scăderea acuității vederii

3

până la 0,3.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Teșcureanu

Ion să fie recunoscut vinovat în baza art. 328 alin. (1), art. 1661 alin. (1) și art. 152 alin. (1)

Cod penal, cu stabilirea pedepselor după cum urmează: - în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal - închisoare pe termen de 1 an, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 2 ani; - în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal -

închisoare pe termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 4 ani; - în baza art. 152 alin. (1) Cod în penal

- închisoare pe termen de 1 an. în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i slabili pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, închisoare pe

termen el de 3 ani 6 luni cu executare în penitenciar de tip semînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 5 ani

și retragerea gradului special atribuit.

În motivarea apelului a invocat următoarele:

- instanța de judecată, calificând acțiunea criminală a lui Teșcureanu Ion de

deposedare a părții vătămate Ciotu Petru de telefon ca contravenție, a stabilit eronat

faptele, în inexistența infracțiunii, n-a luat în considerație mai multe probe la adoptarea

soluției, în special declarațiile părții vătămate. Vinovăția inculpatului este dovedită prin

declarațiile lui Ciotu Petru, cele ale martorilor oculari Ceresău Iurie, Ceresău Gheorghe și

înregistrarea video din care se aud clar cuvintele lui Ceresău Iurie: „dă telefonul”. Prin

procesul-verbal de ridicare și tabelul foto din 13.01.2014, este dovedit că Ciotu a dispus

de telefon mobil de model Samsung de culoare neagră, care a constituit obiectul acțiunilor

criminale. Martorul Țurcan Vitalie a declarat în instanță că a auzit pe cineva cerând

telefonul. Este evident faptul, că inculpatul a ieșit din cadrul drepturilor și atribuțiilor ce

i-au fost acordate prin lege. Teșcureanu Ion când s-a angajat într-o funcție publică și-a

asumat niște riscuri, inclusiv cel de a fi înregistrat video când se află în spațiul public.

Conform practicii CEDO, filmarea în spațiul public a unei persoane fără permisiunea

acesteia, pentru a obține o probă pentru instanță, nu este ilegală. Fapta lui Ciotu Petru de

înregistrare video a polițistului a Teșcureanu Ion a fost comisă anume în acest scop, dar

agentul statului prin acțiunea sa violentă a dorit să-și demonstreze nesupunerea față de

lege. Conform actului de învinuire, ca consecință a acțiunilor inculpatului Teșcureanu Ion,

drepturilor persoanei fizice și intereselor publice s-a cauzat daună considerabilă,

4

exprimată în lezarea gravă a dreptului cet. Ciotu Petru la proprietate, fiind deposedat de

bunul său apreciat cu prețul de 3400 lei și a fost compromis prestigiul funcției de inspector

de patrulare rutieră și al Ministerului Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat

Teșcureanu Ion. în final, acțiunile criminale săvârșite de inculpatul Teșcureanu Ion,

exprimate în deposedarea cet. Ciotu Petru de telefon sunt de un pericol social sporit,

depășesc limitele unei contravenții, sunt prevăzute de legea penală, au fost comise cu

vinovăție și sunt pasibile de pedeapsă penală;

- privitor la învinuirea adusă lui Teșcureanu Ion în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal,

instanța de judecată greșit a considerat că nu s-au adus probe de către acuzare, care ar

confirma faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii incriminate. Instanța de judecată

se contrazice referitor la temeiurile de drept care au servit pentru adoptarea soluției de

achitare a lui Teșcureanu Ion, inițial se expune referitor la lipsa probelor care ar confirma

faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii, iar la final despre aceea că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și anume latura obiectivă. Probe în

confirmarea poziției acuzării sunt declarațiile părții vătămate Ceresău Iurie, care a

declarat despre aplicarea de către Teșcureanu a mai multor lovituri cu mâna în regiunea

ochiului drept și cu piciorul încălțat peste piciorul său, precum și rapoartele de expertiză

medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138D din 02 iulie 2014, potrivit cărora la

examinarea lui Ceresău Iurie s-a constatat traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul

drept, edem a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba dreaptă, care în ansamblu

se califică ca medii, actul nr. xxxxx de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie prin care

este stabilit că Ceresău Iurie a suportat traumă psihologică în rezultatul acțiunilor agresive

din partea colaboratorului de poliție, ce se manifestă prin reacție depresiv-anxioasă, cu

hipervigilență suspicioasă, gînduri obsesive, dispoziție tristă, neliniște, insomnie. Instanța

de judecată a lăsat fără apreciere echimoza pe gamba dreaptă constatată prin rapoartele

de expertiză medico-legală la Ceresău Iurie, care la fel a fost cauzată de inculpat prin

lovirea cu piciorul, or și această vătămare a provocat victimei dureri fizice. Teșcureanu

Ion a acționat în exercițiul funcției ca agent al statului, fapta n-a comis-o ca persoană

privată, pe bază de relații personale. Polițistul Teșcureanu Ion era în drept a aplica forța

fizică doar cînd sunt întrunite cerințele legii și din momentul aplicării nejustificate a forței

asupra lui Ceresău Iurie, ultimul este plasat în cîmpul de aplicabilitate a art. 1661 alin. (1)

Cod penal ca victimă. Probele examinate în instanță înlătură dubiile la care face trimitere

instanța, iar declarațiile colegilor inculpatului despre aceea că ultimul n-a aplicat violența

sunt tendențioase și dovedesc interesul corporativ de a-și proteja colegul;

5

- cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului de la vătămare medie intenționată

la cea din imprudență a menționat, că în cazul survenirii unor consecințe sub formă de

vătămări medii pentru persoana supusă maltratării de către un agent al statului, suntem

în prezența concursului ideal de infracțiuni. Teșcureanu Ion a fost învinuit și de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Instanța de judecată a considerat că

lipsesc probe ce ar demonstra caracterul intenționat al acțiunilor acestuia, calificînd fapta

lui Teșcureanu Ion în baza art. 157 Cod penal. De către instanță s-a acceptat faptul

provocării vătămărilor medii lui Ceresău Iurie anume de către inculpat, dar s-a considerat

că loviturile au fost aplicate haotic și este puțin probabil ca acesta să fi avut intenția a-1

nimeri pe Ceresău în ochi și a-i cauza vătămările depistate ulterior. Aprecierea instanței

de judecată nu este una certă când a utilizat formulări despre probabilitate referitor la

atitudinea psihică a persoanei față de consecințe. La părerea acuzării de stat fapta de

cauzare a vătămărilor corporale medii din imprudență are altă formă, dar în situația dată

când Teșcureanu Ion a aplicat intenționat loviturile în direcția lui Ceresău Iurie, suntem

în prezența componenței prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, Reieșind din

circumstanțele cazului, prin aplicarea loviturilor repetate în față și ochi, confirmate prin

prezența edemului țesuturilor moi și echimoză pe față din dreapta, inculpatul își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a

admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări. Componența de cauzare a

vătămărilor medii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal este dovedită prin rapoartele

de expertiză medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 13813 din 02 iulie 2014 conform

cărora la examinarea lui Ceresău Iurie s-a constatat traumă închisă ochiul drept,

hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză față dreapta și gamba

dreaptă. Trauma ochiului drept a provocat scăderea acuității vederii pînă la 0,3, pe stânga

acuitatea vederii 1,0. Prin documente medicale s-a demonstrat că Ceresău Iurie n-a

suportat anterior traume la ochi și vederea era în normă. Trauma provocată la 13.01.2014

de către inculpat a avut ca consecință scăderea acuității vederii pînă la 0,3. Fiind

investigate suplimentar la cererea părții apărării actele medicale în raport cu

circumstanțele cazului, expertul a formulat aceleași concluzii.

3.2. Partea vătămată Ceresău Iurie, care a solicitat condamnarea lui Teșcureanu Ion

în baza art. 328 alin. (1), art. 1661 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod penal și stabilirea unei

pedepse care să-l facă să înțeleagă că n-a acționat legal.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de judecată l-a îndreptățit pe Teșcureanu

Ion, iar partea vătămată a rămas păgubit total, nu i s-au restabilit deloc drepturile sale.

6

Pentru îndrăzneala care a manifestat-o de a se judeca cu un polițist pe parcursul mai

multor ani, a fost presat din exterior de a fi convins să cedeze, și în final nu s-a ales cu

nimic. Nu a declarat nici o faptă neadevărată, totul s-a întâmplat așa cum a povestit. A

dorit să documenteze cu telefonul ilegalitatea acțiunilor lui Teșcureanu și atunci dânsul

obraznic a smuls telefonul din mână și apelantul a dorit să-l ia înapoi. Telefonul era al

rudei sale și partea vătămată nu l-a atacat pe Teșcureanu, a apucat de telefon și atunci

inculpatul îl lovea cu mina în ochi și cu piciorul încălțat peste piciorul său. Din cauza lui

Teșcureanu a pierdut vederea cu 0,3, i s-a cauzat traumă morală care a avut-o mult timp,

iar după sentința judecătorească i s-a agravat. Nu a urmărit nici un interes material și nu-

l are nici la moment, dorește doar să fie stabilită dreptatea.

3.3. Înculpatul Teșcureanu Ion, care a solicitat casarea sentinței în partea în care s-a

încetat procesul penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal în legătură

cu faptul că a intervenit termenul de prescripție pentru atragere la răspundere penală,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința sa, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor apelului a invocat următoarele:

- totalitatea probelor cercetate în instanța de judecată nu au dovedit că inculpatul a

săvârșit fapta prevăzută la art. 157 Cod penal. O acuzație de săvârșire a infracțiunii

prevăzute la art. 157 Cod penal nu poate fi formulată pe bază de supoziții. Or, în speța

dată, nici un înscris anexat la dosar, nici o probă a acuzării nu confirmă că inculpatul a

aplicat lovituri în direcția lui Ceresău Iurie. În această ordine de idei au fost ignorate

prevederile pct. 5 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința

judecătorească nr. 5 din 19.06.2006, și anume instanța de fond nu s-a bazat pe probe exacte,

iar divergențele apărute nu au fost înlăturate și apreciate în modul corespunzător. Prin

urmare, au fost respinse neîntemeiat demersurile ce se referă la numirea unei expertize

medico-legale în comisie (expertiză, care ar fi fost numită cu respectarea normelor

procesual-penale). Admiterea cererii de dispunere a expertizei medico-legale în comisie

(expertiză care s-a solicitat și în cadrul urmăririi penale însă s-a respins Iară motive

întemeiate), ar fi dat posibilitate instanței să stabilească lipsa faptului infracțiunii. Astfel

expertiza medico-legală efectuată în cadrul urmăririi penale nu putea fi reținută ca probă,

dat fiind faptul că ea contravine pct. 13 din regulamentul de apreciere medico-legală a

gravității vătămării corporale, în care este prevăzut că „aprecierea gravității vătămării

corporale la persoanele cu maladii preexistente, particularități individuale ale

7

organismului, deficiențe în acordarea asistenței medicale, stări de simulare, agravare,

maladii artificiale, în caz de adresare tardivă după ajutor medical se va efectua numai în

baza consecințelor posttraumatice. în asemenea cazuri medicul legist va determina și va

indica influența traumei asupra evoluției bolii (acutizarea bolii, influența asupra

tanatogeniei etc.), inclusiv cu participarea specialiștilor de profil”. Potrivit pct. 2 din

regulamentul sus-menționat, „volumul incapacității permanente de muncă se apreciază

în conformitate cu actele normative în vigoare”. „Expertiza medico-legală în baza acestui

criteriu se efectuează numai după definitivarea consecințelor vătămării corporale,

confirmate prin date obiective”;

- nu pot fi considerate date obiective declarațiile Iui Ceresău Iurie. Faptul că până la

data de 13.01.2014 vederea la ambii ochi era la același nivel nu a fost constatată de către

expert, ultimul rezumându-și concluziile pe declarațiile victimei care poartă un caracter

tendențios și sunt în interesul ei. Mai mult decât atât, expertul ilegal a pus la baza emiterii

concluziilor de expertiză adeverința medicală nr. 483 din 20.12.2010. Adeverința

menționată nu putea fi luată în considerație deoarece înscrisul respectiv era valabil doar

timp de 3 ani din momentul eliberării, adică până la 20.12.2013, însă conform ordonanței

de punere sub învinuire presupusa faptă este din 13.01.2014. Prin urmare expertul nu avea

dreptul să se conducă de adeverința medicală nr. 483 din 20.12.2010, deoarece pct. 68 din

regulamentul de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale, prevede că

„medicul legist, la constatarea caracterului și duratei bolii sau a dereglării sănătății

cauzate de vătămarea corporală, reiese din datele medicale obiective, inclusiv concretizate

în cadrul efectuării expertizei”. La fel, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 138 D

din 02.07.2014 nu s-a răspuns clar la întrebările adresate, nu s-a constatat dacă scăderea

acuității vederii la Ceresău Iurie putea fi până la data de 13.01.2014, precum și dacă există

legătură cauzală între pierderea vederii și presupusa faptă. Este de remarcat faptul, în

acest aspect, că prin ordonanța de dispunere a expertizei medico- legale suplimentare din

24.06.2014 s-a solicitat soluționarea întrebărilor la o examinare corporală suplimentară a

cet. Ceresău Iurie, însă aceasta a fost ignorat de către expert la expertiza suplimentară,

expunându-se doar în baza raportului de expertiză medico-legală primară. Mai mult

decât atât, potrivit înregistrărilor video și declarațiilor martorilor oculari oferite în cadrul

cercetării judecătorești s-a constatat că „Ceresău Iurie la data de 13.01.2014 nu a acuzat

careva dureri, careva urme pe părțile vizibile a corpului la Ceresău Iurie nu au fost

observate, ultimul nu se ținea cu mâna la ochi, nu șchiopăta și nu a comunicat că ar fi fost

maltratat (a se vedea înregistrările video și declarațiile martorilor Boldu Serghei, Chistol

8

Alexandru, Petrov Vasile, Harea Iurie, Țurcanu Vitalie). Concluziile rapoartelor de

expertiză medico-legală după caracteristica și localizarea anatomică a leziunilor corporale

depistate sunt admisibile mâinilor proprii. Intr-o altă ordine de idei, potrivit pct. 70 al

Regulamentului Ministerului Sănătății nr. 99/2003, prin „pierdere considerabilă și stabilă

a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă se înțelege o incapacitate generală de

muncă în volum mai mare de 10%, dar până la 33% (o treime) inclusiv. Astfel, din motiv

că partea acuzării nu a prezentat careva probe care ar confirma că până la data de

13.01.2014 vederea la Ceresău Iurie la ochiul drept era la același nivel cu ochiul stâng,

lipsește și urmarea prejudiciabilă sub forma vătămării medii a integrității corporale sau a

sănătății.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Teșcureanu Ion.

Admise apelurile declarate de către procuror și partea vătămată Ceresău Iurie,

sentința în cauză casată total, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

Teșcureanu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

1661 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 4 (patru) ani.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

În baza art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, Teșcureanu Ion a fost liberat de răspundere

penală pe art. art. 328 alin. (1), 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție pentru atragerea la răspundere penală, cu încetarea procesului

penal în temeiul art. art. 332 alin. (1), 391 alin. (1) p. 6) Cod de procedură penală.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, analizând probele

administrate de instanța de fond, materialele cauzei, instanța de apel a reținut, că la

examinarea cauzei respective nu s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de

procedură penală, instanța nu a cercetat cauza multiaspectual, nu a dat aprecieri probelor

prezentate prin prisma pertinenței, concludentei, coroborării lor, în baza probelor

acumulate nu a reținut just starea de fapt pe cauză.

Soluția instanței de fond privind lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art. 1661

alin. (1) Cod penal, în acțiunile inculpatului, este neîntemeiată și contravine bazei

probante existente pe cauză, cercetată în instanța de apel la demersul părții acuzării, care

9

nu a fost pe deplin verificată, apreciată la justa valoare. Totodată, instanța de apel a

considerat eronată concluzia primei instanțe de încetare a procesului privind învinuirea

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta

constituie contravenția prevăzută de art. 313 Cod contravențional, precum și concluzia de

recalificare a acțiunilor inculpatului din prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal, în

prevederile art. 157 Cod penal, cu încetarea procesului penal privind învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, în legătură cu faptul că a intervenit

termenul de prescripție pentru atragere la răspundere penală.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin următoarea sistemă de probe care

coroborează între ele: declarațiile inculpatului Teșcureanu Ion, declarațiile părților

vătămate Ceresău Iurie și Ciotu Petru, declarațiile martorilor Țurcanu Vitalie, Harea Iurie,

Petrov Vasile, Chistol Alexandru și Ceresău Gheorghe.

În afară de aceasta, vina inculpatului a fost confirmată și prin materialele cauzei,

examinate în ședința de judecată: procesul-verbal de primire a plângerii lui Ceresău Iurie

asupra acțiunilor ilegale a inculpatului; procesul-verbal de primire a plângerii lui Ceresău

Gheorghe asupra acțiunilor ilegale a inculpatului; procesul-verbal de primire a plângerii

lui Ciotu Petru; procesul-verbal privind constatarea infracțiunii și procesul-verbal de

consemnare a plângerii verbale; raportul de recepționare a apelului telefonic privind

existența conflictului între părți le- vătămate și inculpat; certificat de cost prin care se

stabilește că costul unui telefon mobil de model „Samsung GTS 5830” nou în ianuarie 2014

era de 2200 Iei, iar a unui fost în folosință 1000 lei; procesul-verbal de ridicare și tabelul

foto din 13.01.2014, unde a fost ridicat de la cet. Ceresău Iurie o cizmă pentru bărbat cu

deteriorări; procesul-verbal de ridicare din 13.01.2014, unde a fost ridicat de la cet.

Ceresău Iurie un CD cu înregistrare video de format DVD+R cu capacitatea de 4,7 Gb cu

denumirea ‘'Extreme”, care care conține înregistrări de imagini și audio prin care se

stabilesc circumstanțele cazului; procesul-verbal de ridicare și foto tabelul din 13.01.2014,

unde a fost ridicat de la cet.Ciotu Petru un telefon mobil de model „Samsung GTS 5830”

de culoare neagră care a constituit obiectivul acțiunilor criminale; procesul-verbal de

cercetare a suportului magnetic cu înregistrare video de format DVD+R cu capacitatea de

4,7 Gb cu stenogramele anexe, prin care se stabilesc acțiunile și discuțiile purtate de

victima Ceresău Iurie, Ciotu Petru cu învinuitul, martorii Harea, Țurcanu, Petrov;

rapoartele de expertiză medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138D din 02 iulie 2014;

actul nr. xxxxx de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie prin care se constată că Ceresău

Iurie de MALADII PSIHICE NU SUFERĂ.

10

La cercetarea cauzei, instanța de fond nu a ținut cont în plină măsură de prevederile

articolelor 27, 99-101 Cod procedură penală, nu a cercetat sub toate aspectele probele

administrate de părți, fară a le verifica minuțios și fară a le da o apreciere justă, prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblul, din punct de vedere

al coroborării lor, constatând în acțiunile inculpatului lipsa elementelor infracțiunilor

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Potrivit rechizitoriului formulat inculpatului, acesta este învinuit de săvârșirea

actelor care reprezintă tratament inuman ori degradant, adică a cauzat intenționat dureri

și suferințe fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o

persoană publică, adică infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (1) Cod penal.

Declarațiile părții vătămate și martorilor audiați în instanța de apel au confirmat cu

certitudine acțiunile inculpatului, prin care aceasta, după ce ilegal l-a deposedat pe

conducătorul auto Ciotu Petru de telefonul mobil "Samsung Ace GTS 5830” cu care

înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă,

unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cardul de memorie și la încercările

martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat

acestuia mai multe lovituri cu mâna în regiunea ochiului drept și cu piciorul încălțat peste

piciorul victimei Ceresău Iurie, cauzându-i conform rapoartelor de expertiză medico-

legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138 „D” din 02 iulie 2014 vătămări medii și

deteriorându-i încălțămintea. Ca rezultat al acestor acțiuni cet. Ceresău Iurie i s-au cauzat

dureri și suferințe fizice și psihice prin traumarea ochiului drept care a provocat scăderea

acuității vederii până la 0,3, traumarea gambei drepte, crearea sentimentului de teamă și

umilință.

Partea vătămată Ceresău Iurie a susținut, că Teșcureanu Ion a fost avertizat de faptul

că acțiunile lui sunt ilegale și poartă răspundere penală, dar el a desfăcut telefonul în două,

a scos bateria și căuta să sustragă cardul de memorie. Încercând să salveze probele

comportamentului lui Teșcureanu Ion, a apucat telefonul din mâna dreaptă a lui, timp în

care Teșcureanu Ion încerca să intre în autoturismul Gazel cu tot cu telefon. Ceresău Iurie

a fost nevoit să-l urmeze fiindcă ținea telefonul ca să nu fie distrus. îÎn acest timp a simțit

lovituri la picior și în față lângă ochi, încercând să se apere cu cealaltă mână, striga după

ajutor. Teșcureanu Ion îl lovea cu dosul palmei, la întâmplare. La un moment dat,

persoanele care erau afară, Ceresău Gheorghe și Ciotu Petru l-au ajutat să iasă cu tot cu

telefon. Instanța de apel nu a avut temei de a se îndoi în declarațiile părții vătămate

Ceresău Iurie, care în mod consecvent a susținut în declarațiile sale că a fost bruscat și

11

lovit de inculpatul Teșcureanu Ion.

Declarațiile părții vătămate Ceresău Iurie sunt confirmate prin declarațiile lui Ciotu

Petru și Ceresău Gheorghe, care au relatat circumstanțele maltratării părții vătămate

Ceresău Iurie de către Teșcureanu Ion. Astfel, partea vătămată Ciotu Petru a relatat, că

Ceresău Iurie îi dădea întrebări lui Teșcureanu Ion, dar ultimul l-a bruscat pe Ceresău

Iurie, și îndreptându-se spre Ciotu Petru, i-a apucat telefonul din mână și a fugit în mașina

de tip Gazel. Teșcureanu Ion a desfăcut telefonul mobil și vroia să scoată cârdul de

memorie. În acest timp Ceresău Iurie a urcat în mașina de tip Gazel în spatele lui

Teșcureanu Ion și încerca să recupereze telefonul, însă Teșcureanu Ion opunea rezistență,

cu o mînă ținînd telefonul, iar cu cealaltă lovindu-l pe Ceresău Iurie peste față și cu

piciorul l-a lovit la picior. În scurt timp telefonul a fost recuperat pe bucăți, însă Ceresău

Iurie a fost lovit de Teșcureanu Ion la picior și la ochi. Totodată, martorul Ceresău

Gheorghe a explicat, că Ceresău Iurie încerca să ia telefonul din mâna lui Teșcureanu Ion

și striga după ajutor. Teșcureanu Ion pentru a nu permite să ia telefonul, se trîntea cu

mîinile și picioarele, împingându-l pe Ceresău Iurie. A văzut cum Teșcureanu Ion l-a lovit

pe Ceresău Iurie cu mâinile. Totul s-a întâmplat în microbusul unde era cântarul. Ceresău

Iurie i-a spus că are dureri și că inspectorul l-a lovit. După conflict Ceresău Iurie în același

moment i-a zis că are dureri în regiunea ochiului și a piciorului. Nu ține minte dacă

lăcrima ochiul lui Ceresău Iurie, însă ochiul acestuia era roșu din partea dreaptă.

Problema primordială în speța dată este dacă a fost depășit pragul minim de

gravitate pentru a califica fapta ca fiind tratament degradant sau inuman.

În susținerea soluției sale, Colegiul penal invocă, prevederile art. 3 al Convenției

Europeană a drepturilor Omului din 04.11.1950, care interzice tortura, sub aspectul că

nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.

Scopul de a umili și înjosi partea vătămată a fost stabilit și în cazul în speță. Faptul

dat a fost confirmat atât de către partea vătămată, cât și dedus din declarațiile martorilor

audiați.

Potrivit construcției legislative, infracțiunea prevăzută de art. 1661 alin. (1) Cod

penal, adică tratamentul inuman sau degradant, este o infracțiune materială, în care se

reunesc a fi două variante tip de infracțiuni și două variante agravate, latura obiectivă

fiind realizată prin suferințe psihice.

Impactul grav asupra părții vătămate a fost confirmată și prin actul nr. xxxx de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie prin care se constată că Ceresău Iurie de maladii

12

psihice nu suferă. Este capabil să perceapă împrejurările, ce au importanță pentru

procesul penal și să facă declarații despre ele. El a suportat traumă psihologică în

rezultatul acțiunilor agresive din partea colaboratorului de poliție, ce se manifestă prin

reacție depresiv-anxioasă, cu hipervigilență suspicioasă, gânduri obsesive, dispoziție

tristă, neliniște, insomnie. Aceste manifestări purtau caracter temporar, reversibil și la

momentul examinării în secția expertiză se depistează doar tensiune emoțională la

reactualizarea evenimentelor traumatizante. La expertiză nu s-a depistat tendința de a

exagera evenimentele produse, de a inventa.

Din partea motivată a sentinței a reieșit, că argumentul instanței în susținerea

soluției de achitare, este faptul că în speță partea vătămată Ceresău Iurie nu are statut de

victimă, iar Teșcureanu Ion nu deținea calitățile speciale pentru a fi subiect al infracțiunii

prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal, deoarece partea vătămată nu a fost supusă unor

măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității publice.

De către instanța de judecată s-a considerat ca dovedite faptele, că în timp ce

conducătorul auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile lui Teșcureanu Ion cu telefonul

mobil „Samsung Ace CTS 5S30” acesta, neîntemeiat, fără vre-un temei legal i-a smuls cu

forța telefonul mobil din mâna cet. Ciotu Petru cu scopul de a extrage cârdul de memorie

și a nimici înregistrarea video. Drept urmare, martorul ocular al acestor acțiuni Ceresău

Iurie, l-a apucat pe Teșcureanu Ion de mână în care ținea telefonul mobil pentru a-l

împiedica să scoată cartela, Teșcureanu Ion fiind silit a se retrage în microbusul cu care

era dotată echipa mobilă, fiind urmat de către Ceresău Iurie, care în tot acest timp îl ținea

pe Teșcureanu Ion de mână încercând să-i ia telefonul. Drept răspuns, Teșcureanu Ion

aflându-se deja în microbus aplica în direcția lui Ceresău Iurie lovituri haotice cu mâna

liberă pentru a se elibera de acesta, ca rezultat ultimul a primit vătămări medii, iar trauma

ochiului drept a provocat scăderea acuității vederii pînă la 0.3, telefonul mobil fiind

restituit părții vătămate Ciotu Petru.

Prin urmare, a fost dovedit incontestabil că Teșcureanu Ion prin exces de putere,

chiar fiind și prezența unei încălcări contravenționale așa cum a apreciat instanța, l-a

deposedat pe Ciotu Petru de telefonul său și s-a retras în microbusul cu care era dotată

echipa mobilă, fără a fi silit de cineva, pentru a extrage cardul de memorie. Ceresău Iurie

l-a urmărit și l-a apucat de telefonul mobil, cerându-i polițistului Teșcureanu Ion să-l

restituite, fară a-l ataca cu violență, și atunci Teșcureanu Ion nu în scop de apărare,

deoarece atacul n-a existat, dar în scopul de a rămâne în posesia telefonului pentru a-și

realiza intenția de ștergere a înregistrării video, l-a lovit pe Ceresău Iurie în față în

13

regiunea ochiului de mai multe ori, inclusiv cu piciorul încălțat peste piciorul victimei.

Nu a putut fi acceptat faptul, că Ceresău Iurie a intervenit fără motiv între conflictul

lui Ciotu Petru cu polițistul Teșcureanu Ion. Polițistul ca agent constatator a întreprins

acțiuni ilegale care îi afectau direct drepturile lui Ceresău Iurie ca proprietar al camionului

condus de Ciotu Petru, iar solicitarea explicațiilor referitor la o anumită soluție adoptată

de Teșcureanu Ion ca agent constatator nu constituie ilegalitate. Teșcureanu Ion a acționat

în exercițiul funcției ca agent al statului, fapta n-a comis-o ca persoană privată, pe bază de

relații personale. Polițistul Teșcureanu Ion era în drept a aplica forța fizică doar când sunt

întrunite cerințele legii și din momentul aplicării nejustificate a forței asupra lui Ceresău

Iurie, ultimul este plasat în câmpul de aplicabilitate a art. 1661 alin. (1) Cod penal ca

victimă.

Totodată, toate probele indicate supra a confirmat cu certitudine vinovăția

inculpatului Teșcureanu Ion și în baza art. art. 328 alin. (1) și 152 alin. (1) Cod penal. În

acțiunile inculpatului sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o

treime din capacitatea de muncă.

Cu privire la recalificarea acțiunilor inculpatului de la vătămăre medie intenționată

la cea din imprudență, instanța de apel a conchis, că în cazul survenirii unor consecințe

sub formă de vătămări medii pentru persoana supusă maltratării de către un agent al

statului, suntem în prezența concursului ideal de infracțiuni.

Argumentele procurorului apelant sunt întemeiate și urmează a fi admise, or,

aprecierea instanței de judecată nu este una certă când a utilizat formulări despre

probabilitate referitor la atitudinea psihică a persoanei față de consecințe. Fapta de

cauzare a vătămărilor corporale medii din imprudență are altă formă, dar în situația dată,

când Teșcureanu Ion a aplicat intenționat loviturile în direcția lui Ceresău Iurie, suntem

în prezența componenței prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Reieșind din

circumstanțele cazului, aplicarea loviturilor repetate în față și ochi, confirmate prin

prezența edemului țesuturilor moi și echimoză pe față din dreapta, inculpatul își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile

și a admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări.

Componența de cauzare a vătămărilor medii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod

penal a fost dovedită prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și

14

nr. 13813 din 02 iulie 2014, conform cărora la examinarea lui Ceresău Iurie s-a constatat

traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză

față dreapta și gamba dreaptă. Trauma ochiului drept a provocat scăderea acuității vederii

până la 0,3, pe stânga acuitatea vederii este 1,0. Din cuvinte: până la trauma din 13 ianuarie

2014 vederea la ambii ochi era la același nivel, confirmat prin adeverința medicală nr. 483

din 20 decembrie 2010. Conform ordinului MS RM nr. 1257 din 07 noiembrie 2013,

scăderea vederii de la 1,0 la 0,3 a provocat o incapacitate permanentă de muncă în volum

de 15%. Leziunile corporale lui Ceresău Iurie au fost cauzate de la acțiunea traumatică a

unui (or) corp (uri) dur-contodent (e) sau la lovirea cu regiunea vătămată de un așa corp,

obiect care „conform punctului 67 și 70 a Regulamentului de apreciere medico-legală a

gravității vătămări corporale” în ansamblu se califică ca medii, corespund vechimii și

circumstanțelor stabilite.

Instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului Teșcureanu Ion și în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod peanl.

Astfel, instanța de judecată, calificând acțiunea criminală a lui Teșcureanu Ion de

deposedare a părții vătămate Ciotu Petru de telefon ca contravenție, a stabilit eronat

faptele, în inexistența infracțiunii, n-a luat în considerație mai multe probe la adoptarea

soluției, în special declarațiile părții vătămate.

Teșcureanu Ion, fiind persoană publică, era în drept potrivit art. 20 lit. d), art. 25 alin.

(5) pct. 2), art. 28 alin. (1) lit. g) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, art. 427 și 429 Cod contravențional, să ridice anumite

obiecte sau documente care ar avea importanță pentru cauză, în temeiul unei ordonanțe

întemeiate, cu încheierea unui proces-verbal. Totodată, în ședința instanței de apel cu

certitudine s-a constatat, că inculpatul a săvârșit intenționat acțiuni ce exced din limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, și în timp ce conducătorul auto Ciotu Petru

îi înregistra video acțiunile cu telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830”, Teșcureanu Ion,

fără vre-un temei legal, i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâna părții vătămate Ciotu

Petru și s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat

telefonul cu scopul de a extrage cardul de memorie și a nimicit înregistrarea video, toate

pentru a nimici dovezile despre comportamentul său. După intervenirea proprietarului

telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău Gheorghe,

telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” a fost restituit lui Ciotu Petru.

Aceste constatări au fost dovedite prin declarațiile lui Ciotu Petru, ale martorilor

oculari Ceresău Iurie, Ceresău Gheorghe și înregistrarea video din care se aud clar

15

cuvintele lui Ceresău Iurie: “dă telefonul”. Prin procesul-verbal de ridicare și tabelul foto

din 13 ianuarie 2014, este dovedit că Ciotu Petru a dispus de un telefon mobil de model

„Samsung GTS 5830”, de culoare neagră, care a constituit obiectul acțiunilor criminale.

Conform actului de învinuire, ca consecință a acțiunilor inculpatului Teșcureanu

Ion, drepturilor persoanei fizice și intereselor publice s-a cauzat daună considerabilă,

exprimată în lezarea gravă a dreptului cet. Ciotu Petru la proprietate, fiind deposedat de

bunul său apreciat cu prețul de 3400 lei și a fost compromis prestigiul funcției de inspector

de patrulare rutieră și al Ministerului Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat

Teșcureanu Ion.

Instanța de judecată a reținut că scopul acțiunilor lui Teșcureanu Ion a fost de a

scoate cârdul de memorie și a nimici înregistrarea video. Aici, nu trebuie de reieșit din

durata de timp pentru care Ciotu Petru a fost deposedat de telefonul său, dar este necesar

de apreciat fapta lui Teșcureanu Ion ca infracțiune, deoarece a acționat total ilegal,

intenționat și-a depășit limitele drepturilor în interes personal, pentru a-și ascunde

acțiunile sale abuzive. Tot aici, este important a se accentua că telefonul luat cu forța de la

proprietarul Ciotu Petru nu i-a fost restituit de inculpat de bună-voie, dar a fost luat cînd

au intervenit martorii oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău Gheorghe. Bunul

care a constituit obiectul acțiunilor inculpatului este telefonul mobil „Samsung Ace GTS

5830”, care este cu o valoare de 3400 lei și este esențială pentru partea vătămată.

Cu referire la cauzarea daunelor considerabile intereselor publice, instanța de apel a

statuat că, potrivit actului de învinuire, intereselor publice s-a cauzat daună considerabilă,

exprimată în faptul că a fost compromis prestigiul funcției de inspector de patrulare

rutieră și al Ministerului Afacerilor Interne, autoritate în care este angajat Teșcureanu Ion.

Instanța de apel a statuat, că la 27 iunie 2017, Curtea Constituțională a pronunțat

hotărârea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale articolului 328

alin. (1) din Codul penal (sesizările nr. 113g/2016 și 8g/2017). În așa mod, Curtea

Constituțională a admis parțial excepțiile de neconstituționalitate și a declarat

neconstituțional textul „ intereselor publice sau” din alineatul (1) al articolului 328 din

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 - XV din 18 aprilie 2002. Totodată, Curtea a

recunoscut constituțional textul „dacă aceasta a ocular cauzat daune în proporții

considerabile [...] drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice” din alineatul (1) al articolului 328 din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-

XV din 18 aprilie 2002, în măsura în care gradul lezării se evaluează prin raportare la

limitele care se încadrează între daunele în proporții mici și daunele în proporții mari.

16

Așadar, instanța de apel a considerat că, din învinuirea în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal urmează a fi excluse sintagmele „și intereselor publice” și „și a fost compromis

prestigiul funcției de inspector de patrulare rutieră și al Ministerului Afacerilor Interne,

autoritate în care este angajat Teșcureanu Ion”.

Reieșind din cele relatate, instanța de apel a conchis, că acțiunile infracționale

săvârșite de inculpatul Teșcureanu Ion, exprimate în deposedarea cet. Ciotu Petru de

telefon, sunt de un pericol social sporit, depășesc limitele unei contravenții, sunt

prevăzute de legea penală, au fost comise cu vinovăție și sunt pasibile de pedeapsă penală.

Apreciind probele pe cauză, declarațiile inculpatului, părților vătămate, martorilor,

materialele din dosar din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și luând în

considerație cele menționate mai sus, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului

următoarele:

Inculpatul Teșcureanu Ion, deținând funcția de inspector inferior patrulare rutieră

al plutonului Sîngerei, Glodeni, Fălești a Companiei de patrulare nr.2 Bălți a Regimentului

de patrulare Nord al Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, numit în această funcție prin ordinul nr. 2 ef. din 05 martie 2013 al inspectorului

general-șef și fiind, astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică, deoarece

este funcționar public cu statut special, având conform art. 20 lit. d), art. 25 alin. (5) pct.

2), art. 28 alin. (1) lit. g) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, art. 427 și 429 Cod contravențional drepturi și împuterniciri să

constate contravenții, să exercite drepturile ce rezultă din procedura contravențională în

cazul în care polițistul exercită funcția unei respectivă în cadrul procesului, dacă este

necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care ar avea importanță pentru cauză

și dacă se cunoaște exact locul și persoana la care se află, angajatul cu statut special al

Ministerului Afacerilor Interne efectuează, în temeiul unei ordonanțe întemeiate,

ridicarea lor, în cazul contravențiilor aflate în competență, organul de constatare a

contravențiilor, dacă există temeiuri de a efectua percheziția corporală sau ridicarea, poate

ridica obiectele și documentele care au importanță pentru cauză, care se află în hainele, în

alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei, în cazul ridicării obiectelor și documentelor se

încheie procesul-verbal, copia de pe procesul-verbal se înmînează, contra semnătură,

persoanei la care se referă sau reprezentantului ei legal, fiindu-i interzis să abuzeze de

calitatea oficială și să compromită, prin activitatea sa publică, prestigiu! funcției sau al

autorității din care face parte, a săvîrșit intenționat acțiuni care depășesc în mod vădit

17

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege în următoarele circumstanțe,

Astfel, la 13 ianuarie 2014, aproximativ la orele 15.30, Teșcureanu Ion, fiind în

exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele

de transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, a stopat camionul

de model „Mercedes Benz 416”, cu n/î xxxxx, condus de cet. Ciotu Petru.

După verificarea actelor conducătorului auto și a faptului corespunderii mijlocului

de transport parametrilor de greutate, constatînd contravenția prevăzută de art. 240 alin.

(2) Cod contravențional în acțiunile cet. Ciotu Petru a întocmit procesul-verbal cu privire

la contravenție. în timp ce conducătorul auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile

agentului constatator Teșcureanu Ion cu telefonul mobil "Samsung Ace GTS 5830” acesta,

ilegal, tară vre-un temei legal i-a smuls cu forța telefonul mobil din mîna cet. Ciotu Petru

și s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu

scopul de a extrage cârdul de memorie și a nimicit înregistrarea video. După intervenirea

proprietarului telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău

Gheorghe, telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” a fost restituit lui Ciotu Petru. Ca

rezultat al acestor acțiuni comise de Teșcureanu Ion, drepturilor persoanei fizice s-a

cauzat daună considerabilă, exprimată în lezarea gravă a dreptului cet. Ciotu Petru la

proprietate, fiind deposedat de bunul său apreciat cu prețul de 3000 lei.

Tot el, fiind în exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii

pe osie la mijloacele de transport, aflîndu-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția

Chișinău, după ce ilegal l-a deposedat pe conducătorul auto Ciotu Petru de telefonul

mobil "Samsung Ace GTS 5830” cu care înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat în

microbusul cu care era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul de a

extrage cârdul de memorie și la încercările martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de

a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu mîna în regiunea

ochiului drept și cu piciorul încălțat peste piciorul victimei Ceresău Iurie, cauzîndu-i

conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138 „D” din

02 iulie 2014 vătămări medii și deteriorîndu-i încălțămintea. Ca rezultat al acestor acțiuni

cet. Ceresău Iurie i s-au cauzat dureri și suferințe fizice și psihice prin traumarea ochiului

drept care a provocat scăderea acuității vederii pînă la 0,3, traumarea gambei drepte,

crearea sentimentului de teamă și umilință.

Tot el, la 13 ianuarie 2014, aproximativ la orele 15.30, fiind în exercițiul funcției ca

membru al echipei mobile de control a sarcinii pe osie la mijloacele de transport, aflîndu-

se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, după ce ilegal l-a deposedat pe

18

conducătorul auto Ciotu Petru de telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” cu care

înregistra acțiunile polițistului, s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa mobilă,

unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cârdul de memorie și la încercările

martorului ocular al cazului Ceresău Iurie de a înapoia telefonul, intenționat i-a aplicat

acestuia mai multe lovituri cu mîna în regiunea ochiului drept și cu piciorul încălțat peste

piciorul victimei Ceresău Iurie, cauzîndu-i conform rapoartelor de expertiză medico-

legală nr. 17 din 27 mai 2014 și nr. 138 „D” din 02 iulie 2014 vătămări medii sub formă de

traumă închisă ochiul drept, hemoftalm ochiul drept, edem a țesuturilor moi și echimoză

față dreapta și gamba dreaptă, trauma ochiului drept a provocat scăderea acuității vederii

pînă la 0,3.

Acțiunile inculpatului Teșcureanu Ion pe deplin se încadrează în prevederile art.

166' alin. (1) Cod penal - tratament inuman și degradant, adică cauzarea intenjionată a

unei dureri sau a suferinței fizice și psihice, care reprezintă tratament inuman ori

degradant, de către o persoană publică, art. 152 alin. (1) Cod penal - vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de

dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de

o treime din capacitatea de muncă și art. 328 alin. (1) Cod penal - săvârșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

Totodată, instanța de apel a constatat intervenirea circumstanțelor care

condiționează încetarea procesului penal în privința inculpatului Teșcureanu Ion, din

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală pe art. art. 152

alin. (1), 328 alin. (1) Cod penal.

Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală

dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: 5 ani de la săvîrșirea

unei infracțiuni mai puțin grave.

Sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5

ani.

Sancțiunea art. 328 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de la 650 la 1150 unități convenționale sau cu închisoare de până la 3 ani.

19

Infracțiunile prevăzute de art. art. 152 alin. (1), 328 alin. (1) Cod penal, conform

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, se consideră infracțiuni mai puțin grave.

Instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului, că acesta a comis infracțiunile la

data de 13.01.2014. La momentul examinării cauzei în instanța de apel au expirat mai mult

de 5 ani din momentul săvârșirii acțiunilor infracționale de către inculpatul Teșcureanu

Ion, adică din luna ianuarie 2014.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285

alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile: a

intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Gheorghe în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești

contestate, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Teșcureanu Ion, pe

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

Cu referire la capătul de acuzare prin care inculpatul Teșcureanu Ion a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 (1) Cod penal.

- infracțiunea prevăzută de irt. 328 alin. (1) Cod penal este o infracțiune materială,

care se consideră consumată din momentul jroducerii daunelor în proporții considerabile

drepturilor și intereselor legale victimei (părții vătămate).

Însă, concluziile instanței de apel sunt combătute direct și nemijlocit prin probatoriul

cauzei, din care rezultă că telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830” aparținând părții

vătămate Ciotu Petru - nu a fost nici deteriorat, nici sustras, respectiv nu poate merge

vorbă despre producerea unor daune, cu atât mai mult a daunelor considerabile.

Astfel, în cursul examinării cauzei în prima instanța și în instanța de apel s-a stabilit

cu certitudine că pretinsa partea vătămată Ciotu Petru nu a fost deposedată de către

inculpat de elefonul său mobil, ceea ce se confirmă chiar prin conținutul plângerii lui

Ciotu Petru depusă imediat după producerea incidentului în adresa procuraturii r-lui

Sîngerei, unde Ciotu Petru a menționat expres: "telefonul mobil din mâna polițistului l-a luat

20

Ceresău. Careva defecțiuni telefonul nu prezintă ";

- faptul recuperării telefonului de către pretinsa parte vătămată rezultă și din alte

probe administrate în cadrul examinării cauzei și este reflectat expres chiar în decizia

recurată: "După intervenirea proprietarului telefonului și martorilor oculari ai acestor acțiuni

Ceresău Iurie și Ceresău Gheorghe, telefonul mobil „ Samsung Ace GTS 5830 ” a fost restituit lui

Ciotu Petru ”;

- potrivit concluziilor precitate a instanței de apel, costul telefonului mobil de care

se pretinde că a fost deposedat Ciotu Petru este de 3400 lei (această sumă figurând și în

ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu). În context, este de menționat că în

mod arbitrar în decizia recurată instanța de apel menționează și suma de 3000 lei.

Însă, în lista probelor pe care instanța de apel și-a întemeiat decizia recurată se

regăsește certificatul de cost eliberat de SRL "Terra Digital” din care rezultă că costul

telefonul mobil de model „Samsung Ace GTS 5830” nou în ianuarie 2014 era de 2000 lei,

iar a unui fost în folosință 1000 lei (Vol. I, f.d. 69). Alte probe care ar confirma costul

telefonului mobil în sumă de 3000 lei sau 3400 lei - la materialele cauzei nu există.

Respectiv, concluzia instanței de apel precum că costul telefonului mobil este de

3000 lei sau de 3400 lei este lipsită de vreun suport factologic, mai mult decât atât probele

administrate la caz atestă cu tot alt preț al telefonului de modelul respectiv fost în

folosință, preț care este cu mult mai mic decât suma invocată arbitrar de Ciotu Petru;

- în aceiași ordine de idei, este important de menționat că de către partea acuzării nu

a fost dovedit nicidecum că pretinsa daună cauzată părții vătămate Ciotu Petru are

caracter considerabil pentru ultimul, în concordanță cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 4)

Cod de procedură penală și art. 126 alin. (2) Cod penal. Analogic, și în decizia recurată

lipsește vreo argumentare la acest capitol;

- un alt aspect esențial în contextul analizat, este concluzia eronată a instanței de apel

în ceea ce privește existența în fapta inculpatului Teșcureanu Ion a laturii subiective a

infracțiunii prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, care este caracterizată prin intenție.

Or, potrivit materialeor cauzei nu a fost dovedită pretinsa intenție al inculpatului de

a distruge sau de a sustrage telefonul mobil de la partea vătămată Ciotu Petru.

Prin urmare, concluzia instanței de apel privind săvârșirea de către Teșcureanu Ion

a infracțiunii prevăzute art. 328 alin. (1) Cod penal este contrară legii, deoarece fapta

imputată lui Teșcureanu Ion nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (lipsește

latura subiectivă și lipsește dauna (cu atât mai mult dauna considerabilă));

Cu referire la capătul de acuzare prin care inculpatul Teșcureanu Ion a fost recunoscut

21

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal.

- la adoptarea deciziei recurate, instanța de apel a pus la baza acesteia doar

declarațiile părților vătămate și a martorilor care au fost depuse la examinarea cauzei în

prima instanță.

Declarațiile suplimentare ale părților vătămate și ale martorilor audiați în instanța

de apel (în special, răspunsurile la întrebările adresate persoanelor audiate de către partea

apărării) nu au fost luate în considerație și nu au fost reflectate în decizie;

- toate declarațiile persoanelor audiate în instanța de apel conform prevederilor art.

414 alin. (3) Cod de procedură penală (a se vedea Vol. 111 f.d. 170-175, 201-202, f.d. 203-

204, f.d. 205-206, f.d.207-209, f.d. 210-211) nu au fost verificate, în condițiile când în decizia

recurată nu este menționat nimic despre aceste declarații.

De aici rezultă că probatoriul pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția privind

stabilirea vinovăției și condamnarea inculpatului Teșcureanu Ion pentru toate capetele de

acuzare (art. 328 alin. (1), art. 1661 alin. (1) și art. 152 alin. (1) Cod penal) - este același

probatoriu pe baza căruia prima instanță a adoptat soluția de achitare a inculpatului pe

capătul de acuzare conform art. 1661 alin. (1) Cod penal și soluția de încetare procesului

penal pe capetele de acuzare conform art. 328 alin. (1) și art. 157 Cod penal, or declarațiile

suplimentare depuse de părțile vătămate și martori în instanța de apel nu au fost luate în

considerație și nu au fost reflectate în decizia recurată, pentru ca să poată fi evaluate de

către instanța ierarhic superioară;

- în calitate de probe care dovedesc vinovația inculpatului Teșcureanu Ion în

săvârșirea infracțiuni prevăzute de art. 1661 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut

doar declarațiile părților vătămate Ceresău Iurie și Ciotu Petru, precum și declarațiile

martorului Ceresău Gheorghe, în pofida faptului că prin declarațiile martorilor Petrov

Vasile, Harea Iurie, Țurcanu Vitalie, Chistol Alexandru și Boldu Sergiu rezultă cu

certitudine că inculpatul Teșcureanu Ion nu a aplicat careva lovituri părții vătămate

Ceresău Iurie, era calm, ședea pe scaun și întocmea procesul-verbal. Ceresău Iurie era

foarte agresiv, îl amenința pe Teșcureanu Ion că ”va avea dosar penal și că are oameni la

Chișinău ”, Ceresău Iurie nu acuza careva dureri, nu au fost strigăte de chemare în ajutor,

nu șciopăta, nu ținea mâna la ochi, ochiul nu lăcrima, nu a comunicat despre faptul că

cineva i-ar fi aplicat lovituri, doar nu era de acord cu procesul-verbal cu privire la

contravenție.”;

- astfel, instanța de apel într-un mod selectiv a reținut probele pe caz, probele

favorabile părții acuzării fiind luate în considerație, iar probele favorabile părții apărării

22

fiind integral ignorate, nesupuse analizei și aprecierii corespunzătoare.

Or. declarațiile martorilor Petrov Vasile, Harea Iurie, Țurcanu Vitalie și Chistol

Alexandru (care sunt martorii oculari prezenți la fața locului și în fața cărora au derulat

toate evenimentele) confirmă lipsa faptei infracționale imputate lui Teșcureanu Ion și

combat declarațiile părților vătămate (Ceresău Iurie și Ciotu Petru) și a martorului

Ceresău Gheorghe;

- totodată, prin decizia recurată instanța de apel a omis să se expună asupra

declarațiilor martorului Boldu Sergiu (declarațiile căruia figurează și în lista probelor

acuzării) care nu a fost audiat în instanța de apel pe motiv că este plecat peste hotarele

țării, însă a fost audiat sub jurământ în prima instanță, iar declarațiile lui au fost cercetate

în instanța de apel și date citirii de către apărătorul inculpatului, fapt confirmat prin

înregistrarea audio a ședinței de judecată;

- Ceresău Iurie nu a comunicat nimic despre faptul pretinsei aplicării loviturilor de

către Teșcureanu Ion nici polițiștilor Harea Iurie ș Petrov Vasile sosiți la fața locului, în

baza chemării efectuate la serviciul ,,902’' de către părțile vătămate .

Or, și Harea Iurie și Petrov Vasile au declarat instanței de judecată că: "nici Ceresău

Iurie, nici altcineva din cei prezenți nu au comunicat despre aplicarea violenței asupra lor

și nu au observat la ei careva urme vizibile de violență ”;

- potrivit declarațiilor martorului Ceresău Gheorghe depuse în instanța de apel

(declarații care nu se regăsesc în decizia recurată, dar sunt fixate în procesul-verbal al

ședinței de judecată) acesta a declarat: ”... eu nu am văzut ca Teșcureanu Ion să aplice, am

văzut doar că îl împingea ” (a se vedea Vol. III f.d. 205-206). Respectiv, instanța de apel

urma să facă distingere între fapta de "a împinge " și fapta de "a aplica lovituri".

Totodată, potrivit declarațiilor părții vătămate Ciotu Petru depuse în instanța de

apel (declarații care nu se regăsesc în decizia recurată, dar sunt fixate în procesul-verbal

al ședinței de judecată) acesta a declarat ”... eu, nemijlocit, nu am văzut cum a fost lovit

Ceresău Iurie de Teșcureanu Ion, eu am povestit din spusele lui Ceresău Iurie... ” (a se

vedea Vol. III f.d. 208 (verso)).

Cu toate acestea, instanța de apel a considerat declarațiile lui Ceresău Gheorghe și a

lui Cioru Petru ca fiind suficiente în vederea stabilirii vinovăției inculpatului Teșcureanu

Ion;

- la soluționarea apelului instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivelor

invocate în apelul declarat de inculpatul Teșcureanu Ion, astfel admițând o eroare de

drept esențială.

23

Astfel, în cerere de apel declarată de către inculpatul Teșcureanu Ion împotriva

sentinței primei instanțe s-a invocat că ”prin raportul de expertiză medico-legală nr. 138D din

02.07.2014 nu s-a răspuns clar la întrebările adresate, nu s-a constatat dacă scăderea acuității

vederii la Ceresău Iurie putea fi până la data de 13.01.2014, precum și dacă există legătură cauzală

între pierderea vederii și presupusa fapta”. Totodată, s-a remarcat faptul că ”prin ordonanța de

dispunere expertizei medico-legale suplimentare din 24.06.2014 s-a solicitat soluționarea

întrebărilor la o examinare corporală suplimentară a cet. Ceresău Iurie, însă aceasta a fost ignorat

de către expert la efectuarea expertizei suplimentare, ultimul expunîndu-se doar în baza raportului

de expertiză medico-legală primară”. Însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor

motive, ignorînd circumstanțe esențiale pentru aprecierea justă și obiectivă a cazului.

De asemenea, în apelul inculpatului Teșcureanu Ion s-a invocat că ”potrivit

înregistrărilor video și declarațiilor martorilor oculari administrate în cadrul cercetării

judecătorești s-a constatat că Ceresău Iurie la data de 13.01.2014 nu a acuzat careva dureri, careva

urme pe părțile vizibile ale corpului la Ceresău Iurie nu au fost observate, ultimul nu se ținea cu

mîina la ochi, nu șchiopata și nu a comunicat că ar fi fist maltratat (avîndu-se în vedere

înregistrările video din data de 13.01.2014 și declarațiile martorilor Petrov Vasile, Harea Iurie,

Țurcanu Vitalie, Chistol Alexandru și Boldu Sergiu), iar în concluzie este imposibil ca o persoană

căreia îi sunt cauzate leziuni corporale medii, să nu acuze careva dureri după cauzarea leziunilor

și să nu rămână vreo urmă ”. Însă instanța de apel nu s-a expus nicidecum asupra acestui

argument.

În același timp, instanța de apel nu s-a expus nici cu privire la argumentul invocat

în apelul inculpatului Teșcureanu Ion că "declarațiile părții vătămate Ceresău Iurie și Ciotu

Petru, precum și a martorului Ceresău Gheorghe urmează a fi apreciate critic, deoarece aceste

declarații sunt date în iteresul lor și poartă un caracter tendențios, între depoziții există divergențe

însemnate, care confirmă că declarațiile nu sunt veridice. Mai mult, prin probele acuzării

(declarațiile martorilor Petrov Vasile, Harea Iurie, Țurcanu Vitalie, Chistol Alexandru și Boldu

Sergiu) sunt infirmate declarațiile părților vătămate. ”;

Cu referire la capătul de acuzare prin care inculpatul Teșcureanu Ion a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 ain. (1) Cod penal.

- la capitolul cercetării circumstanțelor cazului sub aspectul săvârșirii de către

inculpatul Teșcureanu Ion a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal - instanța

de apel s-a bazat doar pe declarațiile părților vătămate (Ciotu Petru și Ceresău Iurie)

precum și a martorului Ceresău Gheorghe, declarațiile inculpatului Teșcureanu Ion și a

martorilor Petrov Vasile, Harea Iurie, Țurcanu Vitalie, Chistol Alexandru și Boldu Sergiu

24

(care combat faptul aplicării de către Teșcureanu Ion lui Ceresău Iurie a loviturilor)

nefiind luate în considerație de către instanța de apel fără vreo argumentare;

- instanța de apel nu a reflectat în decizia recurată concluzia din raportul de

exepertiză medico-legală nr. 13813 din 02.07.2014, unde expertul a indicat că leziunile

depistate au fost suportate "posibil în termenul și în circumstanțele indicate ", astfel timpul

cauzării/suportării leziunilor de către partea vătămată nefiind stabilit cu certitudine.

Totodată, instanța de apel a ignorat faptul că potrivit rapoartelor de expertiză,

expertul "din cuvinte ”a apreciat că vederea la ambii ochi la partea vătămată Ceresău Iurie

era la același livel până la data de 13.01.2014, astfel rezultă că expertul nu a constatat pe

baza documentelor aceasta circumstanță, dar s-a limitat doar la declarațiile lui Ceresău

Iurie, ultimul având interesul evident de a da anume astfel de declarații;

- în același timp, la baza concluziei expertului a fost pusă în mod ilegal adeverința

medicală nr. 483 din 20.12.2010, însă acest act nu putea fi reținut pe motiv că era valabil

doar 3 ani din nomentul eliberării, adică până la data de 20.12.2013, pe când presupusa

faptă infracțională a avut oc la data de 13.01.2014.

Prin urmare, expertul nu era în drept să se conducă de adeverința medicală nr. 483

din 10.12.2010, deoarece conform art. 68 din Regulamentul de apreciere medico-legală a

gravității vătămării corporale, prevede că „medicul legist, la constatarea caracterului și duratei

bolii sau a dereglării sănătății cauzate de vătămarea corporală, reiese din datele medicale obiective,

inclusiv concretizate în cadrul efectuării expertizei”;

- de asemenea, instanța de apel a trecut cu vedere faptul că prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 138 D din 02.07.2014 nu s-a răspuns clar la întrebările adresate, nu s-a

constatat dacă scăderea acuității vederii la Ceresău Iurie putea fi până la data de

13.01.2014, precum și dacă există legătură cauzală între pierderea vederii și presupusa

faptă;

- prin ordonanța de dispunere a expertizei medico-legale suplimentare din

24.06.2014 s-a solicitat soluționarea întrebărilor la o examinare corporală suplimentară a

cet. Ceresău Iurie, însă această solicitare a fost ignorată de către expert la expertiza

suplimentară, expunându-se doar în baza raportului de expertiză medico-legală primară;

- concluzia instanței de apel despre stabilirea vinovăției inculpatului Teșcureanu Ion

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal este bazată pe

constatarea arbitrară și eronată precum că partea vătămată a suferit pretinse leziuni

corporale anume ca urmare incidentului din data de 13.01.2014, și precum că ar exista

pretinsa legătură cauzală între fapta inculpatului Teșcureanu Ion și urmările

25

prejudiciabile survenite în forma de vătămare medie a intergității corporale.

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură

penală, au depus referințe:

- procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând prin

faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și

corect a încadrat acțiunile inculpatului;

- partea vătămată Ceresău Iurie, prin care a solicitat respingerea recursului ca

inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel.

expuse în referințe, prin care s-a solicitat inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru

considerentele ce urmează.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

În conformitate prevederile cu art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța verifică declarațiile și probele examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea lor în procesulverbal. Instanța de apel nu este în

drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal atestă că, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un

control integral atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea

acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al

doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. Verificarea probelor constă în analiza

26

probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și

verificarea sursei din care provin în scopul constatării circumstanțelor care au importantă

pentru aflarea adevărului în cauză.

Potrivit legislației în vigoare, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță,

prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit

ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis.

În urma verificării materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit relevă că în speță,

recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul condamnării lui Teșcureanu Ion

în baza art. art. 1661 alin. (1), 328 alin. (1) și 152 alin. (1) Cod penal, solicitând rejudecarea

cauzei respective, casarea hotărârilor instanțelor de fond și pronunțarea unei hotărâri de

achitare, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor imputate, indicând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiului de casare invocat la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta și-a găsit

confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, din considerentele ce urmează.

Așadar, instanța de apel stabilind vinovăția inculpatului Teșcureanu Ion în baza art.

328 alin. (1) Cod penal, a menționat că: ,,Astfel, la 13.01.2014, aproximativ la orele 15:30,

Teșcureanu Ion, fiind în exercițiul funcției ca membru al echipei mobile de control a sarcinii pe oaie

la mijloacele de transport, aflându-se la intrarea în or. Sîngerei din direcția Chișinău, a stopat

camionul de model „Mercedes Benz 416", cu numărul de înmatriculare xxxxx, condus de cet.

Ciotu Petru.

După verificarea actelor conducătorului auto și a faptului corespunderii mijlocului de

transport parametrilor de greutate, constatând contravenția prevăzută de art. 240 alin. (2) Cod

contravențional în acțiunile cet. Ciotu Petru a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție.

În timp ce conducătorul auto Ciotu Petru înregistra video acțiunile agentului constatator

Teșcureanu Ion cu telefonul mobil "Samsung Ace GTS 5830 ” acesta, ilegal, fără vre-un temei

legal i-a smuls cu forța telefonul mobil din mâna cet. Ciotu Petru și s-a urcat în microbusul cu care

era dotată echipa mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cardul de memorie și a

nimicit înregistrarea video.

După intervenirea proprietarului telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni

Ceresău Iurie și Ceresău Gheorghe, telefonul mobil „Samsung Ace GTS 5830" a fost restituit lui

27

Ciotu Petru. Ca rezultat al acestor acțiuni comise de Teșcureanu Ion, drepturilor persoanei fizice

s-a cauzat daună considerabilă, exprimată în lezarea gravă a dreptului cet. Ciotu Petru la

proprietate, fiind deposedat de bunul său apreciat cu prețul de 3000 lei.”

În motivarea concluziei sale, instanța de apel a indicat că ,,este important a se accentua

că telefonul luat cu forța de la proprietarul Ciotu Petru nu i-a fost restituit de inculpat de bună-

voie, dar a fost luat cînd au intervenit martorii oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău

Gheorghe. Bunul care a constituit obiectul acțiunilor inculpatului este telefonul mobil ,,Samsung

Ace GTS 5830”, care este cu o valoare de 3400 lei și este esențială pentru partea vătămată ” (f.d.

239 verso, vol. III).

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel indică două sume

diferite privind costul telefonului mobil de care se pretinde că a fost deposedat Ciotu

Petru - 3400 lei (această sumă figurând și în ordonanța de punere sub învinuire și în

rechizitoriu) și 3000 lei.

Totodată, instanța de recurs statuează că, potrivit certificatului de cost, anexat la

materialele cauzei, eliberat de SRL ,,Terra Digital”, rezultă că costul telefonului mobil de

model ,,Samsung Ace GTS 5830”, nou, în ianuarie 2014 era de 2000 lei. Alte probe care ar

confirma costul telefonului mobil de 3000 lei sau 3400 lei, nu există la materialele cauzei.

Deasemenea, Colegiul reține că, în cursul examinării cauzei în instanța de apel s-a

stabilit că, Ciotu Petru nu a fost deposedat de către inculpat de telefonul său mobil, or

însăși instanța de apel stabilind fapta indică ,,..fără vre-un temei legal i-a smuls cu forța

telefonul mobil din mâna cet. Ciotu Petru și s-a urcat în microbusul cu care era dotată echipa

mobilă, unde a demontat telefonul cu scopul de a extrage cardul de memorie și a nimicit

înregistrarea video.”, iar în partea descriptivă a deciziei menționează că ,,După intervenirea

proprietarului telefonului și a martorilor oculari ai acestor acțiuni Ceresău Iurie și Ceresău

Gheorghe, telefonul mobil ,,Samsung Ace GTS 5830” a fost restituit lui Ciotu Petru.” (f.d.

239 verso, vol. III).

Mai mult ca atât, acest fapt fiind confirmat și prin conținutul plângerii depusă de

Ciotu Petru în care a menționat că ,,telefonul mobil din mâna polițistului l-a luat Ceresău.

Careva defecțiuni telefonu nu prezintă.”

Astfel, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanța de apel

încadrând acțiunile inculpatului în baza prevederilor art. 328 alin. (1) Cod penal, n-a

argumentat concluziile sale cu privire la faptul, că în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului acesta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor, deoarece noțiunea de „daune în proporții considerabile”

28

este clar definită în prevederile art. 126 alin. (2) Cod penal.

Or, infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, este o infracțiune materială

și se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile

drepturilor și intereselor legale ale victimei (părții vătămate).

În continuare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel stabilind vinovăția

inculpatului Teșcureanu Ion în baza art. art. 1661 alin. (1) și 152 alin. (1) Cod penal, reține

aceeași faptă pentru ambele capete de acuzare.

Potrivit, art. 385 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură penală, printre altele

chestiuni, instanța de judecată la adoptarea sentinței, soluționează următoarele chestiuni

în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea.

Instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură

penală, ghidându-se de regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu

excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1, urma să

soluționeze anume consecutiv chestiunile stipulate de art. 385 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod

de procedură penală, însă acest aspect nu a fost elucidat și constatat complet, fapt care a

dus la emiterea unei soluții premature ce reiese din examinarea superficială a materialului

probator în raport cu circumstanțele cauzei.

Astfel, instanța de apel a trecut cu vederea respectivele aspecte esențiale pentru

procesul penal, cu toate că fiind învestită cu atribuții de judecarea cauzei conform

normelor stabilite pentru prima instanță, în speță după o sentință de achitare în baza art.

1661 alin. (1) Cod penal și de încetarea în baza art. 157 Cod penal, aceasta urma să analizeze

toate aspectele învinuirii înaintate, inclusiv prin prisma problemelor ridicate de partea

apărării la etapa judecării în prima instanță.

De asemenea, Colegiul lărgit consideră necesar de menționat că, pentru a cădea sub

incidența art. 1661 alin. (1) Cod penal, tratamentul aplicat victimei trebuie să depășească

un anumit ,,prag de gravitate”. Altfel spus, tratamentul inuman ori degradant constituie

nu o simplă ,,brutalitate”, ci este suficient de grav.

În conformitate cu soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Irlanda vs. Regatul Unit, prin ,,tratament inuman” se înțelege acele acte prin care se

provoacă victimei leziuni sau suferințe fizice și morale, susceptibili de a-i produce puternice

tulburări psihice; prin ,,tratament degradant” se are în vedere tratamentul care-i provoacă victimei

senntimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură de a o umili, a o înjosi și, eventual,

29

de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și morală.

Astfel, instanța de apel pronunțând o sentință de condamnare în privința lui

Teșcureanu Ion în baza art. 1661 alin. (1) Cod penal, a omis să se expună care anume acțiuni

îndreptate împotriva lui Ceresău iurie constituie tratament inuman și degradant. Or,

potrivit declarațiilor martorului Ceresău Gheorghe date în instanța de apel, acesta a

declarat ,,Teșcureanu Ion l-a împins pe Ceresău Iurie în față, eu am venit din spatele microbusului

și am văzut cum Teșcureanu Ion îl împingea cu mâna în față pe Ceresău Iurie. Careva lovituri din

partea lui Teșcureanu Ion în partea lui Ceresău Iurie nu am văzut.” (f.d. 205 verso, vol. III),

precum și a martorului Ciotu Petru, care a indicat ,,..nu știu câte lovituri i-au fost aplicate lui

Ceresău Iurie. Pe Ceresău Iurie l-a bruscat în momentul când mi-a luat telefonul. Eu personal nu

am văzut nimic. Din spusele lui Ceresău Iurie acesta mi-a zis că Teșcureanu Ion l-a lovit la ochi și

la picior.” (f.d. 208 verso, vol. III).

Totodată, analizând decizia recurată, Colegiul constată că, instanța de apel a omis să

se expună asupra următoarelor motive invocate în cererea de apel declarată de către

inculpatul Teșcureanu Ion, pe acest capăt de acuzare, și anume:

- prin raportul de expertiză medico-legală nr. 138D din 02.07.2014 nu s-a răspuns clar la

întrebările adresate, nu s-a constatat dacă scăderea acuității vederii la Ceresău Iurie putea fi până

la data de 13.01.2014, precum și dacă există legătură cauzală între pierderea vederii și presupusa

faptă”. Totodată, s-a remarcat faptul că ”prin ordonanța de dispunere expertizei medico-legale

suplimentare din 24.06.2014 s-a solicitat soluționarea întrebărilor la o examinare corporală

suplimentară a cet. Ceresău Iurie, însă aceasta a fost ignorat de către expert la efectuarea expertizei

suplimentare, ultimul expunându-se doar în baza raportului de expertiză medico-legală primară;

- potrivit înregistrărilor video și declarațiilor martorilor oculari administrate în cadrul

cercetării judecătorești s-a constatat că Ceresău Iurie la data de 13.01.2014 nu a acuzat careva

dureri, careva urme pe părțile vizibile ale corpului la Ceresău Iurie nu au fost observate, ultimul

nu se ținea cu mâna la ochi, nu șchiopată și nu a comunicat că ar fi fost maltratat (avându-se în

vedere înregistrările video din data de 13.01.2014 și declarațiile martorilor Petrov Vasile, Harea

Iurie, Țurcanu Vitalie, Chistol Alexandru și Boldu Sergiu), iar în concluzie este imposibil ca o

persoană căreia îi sunt cauzate leziuni corporale medii, să nu acuze careva dureri după cauzarea

leziunilor și să nu rămână vreo urmă.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, acesta fiind expus neclar, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

30

motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Colegiul penal lărgit reamintește că, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești

face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen v.

Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v. Rusiei § 85. (2007)).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari v. Finlanda,

Obligația instanței de a motiva sentința, constă în necesitatea de stabilire a

adevărului, iar judecătorul să-și formeze convingerea asupra acestui adevăr și că

realitatea este conformă convingerilor sale. Totodată obligația motivării este o garanție

pentru părți în primul rând, precum și pentru alte persoane care pot cunoaște motivele

pentru care judecătorul a pronunțat sentința respectivă. Motivarea este importantă pentru

părți în cazul exercitării dreptului de atac a sentinței precum și pentru instanțele

superioare, care să o poată verifica din punctul de vedere al legalității și temeiniciei

acesteia.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a soluției

pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea fondului apelului

de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este temei pentru recurs.

Astfel, în viziunea Colegiului penal lărgit, erorile procesuale admise de către

instanța de apel, cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor învocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

31

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ciobanu Gheorghe în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Bălți din 16 octombrie

2019, în cauza penală în privința inculpatului Teșcureanu Ion Xxxxx, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 30 iulie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

Burduh Victor

Craiu Nicolae

32