1ra-1765/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1765/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1765/2021

1-18012409-01-1ra-09082021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021, în cauza

penală privindu-l pe

Tîrzilî Stepan Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat s. Xxxxx

r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

procesul penal de învinuire a lui Tîrzilî Stepan în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (episodul cu partea vătămată Casa de Rugăciuni

a Bisericii Creștin Adventiste de Ziua a Șaptea, situată în satul Xxxxx, raionul Xxxxx)

a fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Tîrzilî Stepan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei penale

în penitenciar de tip semiînchis;

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat, cu stabilirea unei perioade de probațiune de 4 ani.

aproximativ la ora 02:00, Tîrzilî Stepan, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a pătruns prin geam în Casa de Rugăciuni a Bisericii

Creștin Adventiste de Ziua a Șaptea, situată în satul Xxxxx, raionul Cahul, de unde a

sustras pe ascuns două boxe, un amplificator, un proiector video de culoarea neagră

de model „ACCER”, cauzând astfel Bisericii Creștin Adventiste de Ziua a Șaptea,

prejudiciul material considerabil în valoare de 28.000 lei.

1

Astfel, prin acțiunile sale, Tîrzilî S. a săvârșit infracțiune prevăzută de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Tot el, în perioada 16 februarie 2018 - 02 martie 2018, aflându-se în satul

Xxxxx, raionul Cahul, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns

prin forțarea și deteriorarea geamului în domiciliul ce aparține lui Movradin

Nicolae, amplasat în satul Xxxxx, raionul Xxxxx, de unde în mod ascuns a sustras

mai multe bunuri materiale, și anume: un ferestrău de model „Stihl”, la prețul de

1.027 lei; o pătură de culoare roșie combinat cu verde, la prețul de 200 lei; zece litri

de rachiu, la prețul de 450 lei; patruzeci de litri de ulei nerafinat, la prețul de 800 lei;

treizeci kilograme de făină de grâu, la prețul de 300 lei; cauzând astfel părții

vătămate Movradin Nicolae daună materială în proporții considerabile în sumă

totală de 2.777 lei.

Astfel, prin acțiunile sale, Tîrzilî S. a săvârșit infracțiune prevăzută de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care a-i stabili lui Tîrzilî Stepan pedeapsă în formă de închisoare pe termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, a menține sentința.

În motivarea cererii de apel a indicat, că:

- instanța i-a stabilit lui Tîrzilî Stepan o pedeapsă inechitabilă, nefiind apreciate

circumstanțele ce țin de comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea

infracțiunii;

- instanța de judecată nu a dat apreciere faptului, că anterior Tîrzilî Stepan a

mai săvârșit infracțiuni prevăzute de art. 186 alin.(2) Cod penal, astfel se atestă că

comiterea infracțiunilor pentru inculpat a devenit o deprindere, prin ce se confirmă o

conduită social-periculoasă a inculpatului și lipsa de conștientizare a caracterului

ilegal al faptei sale;

- anterior inculpatului i-a fost acordată o șansă în vederea corectării

comportamentului său, însă acesta nu a dat dovadă de conștientizare a acțiunilor

sale. Aplicarea pedepsei neprivative nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul

să-și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile

legii penale. Doar prin executarea reală va fi atins scopul pedepsei penale de

restabilire a echități sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

fost respins apelul declarat și menținută sentința.

instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept privitor la

chestiunile dacă infracțiunea a avut loc și dacă a fost sau nu săvârșită de inculpat, și

just a făcut concluzia că, faptele penale reținute în vina inculpatului Tîrzilî Stepan au

2

avut loc și au fost săvârșite de către aceasta în circumstanțele descrise. La momentul

judecării cauzei și pronunțării sentinței, instanța de fond corect a calificat

infracțiunea pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal /furt de la Movradin Nicolae/,

conform indiciilor calificativi: „Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșite prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”; și pe art.186 alin.(2) lit. c),d) Cod penal, /furt de la Casa de Rugăciuni/,

conform indicilor calificativi: „furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșite prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului Tîrzilî Stepan, instanța de apel a reținut că

inculpatului prima instanță i-a stabilit pedeapsa în formă de închisoare pe termen de

2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pe perioadă de probațiune 4 ani,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin (2) lit. b),d) Cod penal /furtul de la

Movradin Nicolae/. Pe celălalt capăt de acuzare /episodul cu partea vătămată Casa

de Rugăciuni a Bisericii Creștine Adventiste/ procesul penal de învinuire a lui Tîrzilî

Stepan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin (2) lit. b),d) Cod penal, a

fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei aplicate inculpatului Tîrzilî Stepan

pe capătul de acuzare în baza art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal /furtul de la

Movradin Nicolae/ instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării

vinovatului.

Personalitatea inculpatului Tîrzilî Stepan, care anterior a fost tras la răspundere

penală în perioada anilor 2006-2015, fiind condamnat inclusiv pentru infracțiuni

similare, circumstanțe atenuante stabilite - căința sinceră, circumstanțe agravante

prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, a fost

caracterizat negativ de către inspectoratul de poliție în anul 2018, însă potrivit

caracteristicii recente de la locul de trai dânsul este caracterizat pozitiv, nu face abuz

de alcool, are familie, s-a angajat oficial în câmpul muncii, are 2 copii la întreținere, a

manifestat căință sinceră, a realizat consecințele negative ale faptei, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Instanța de apel a concluzionat că, sentința de condamnare în prezenta cauză

penală este echitabilă, legală, și pedeapsa individualizată va avea un efect preventiv

serios, atât pentru inculpatul Tîrzilî Stepan, cât și pentru alte persoane predispuse la

comiterea unor astfel de infracțiuni, și va constitui o garanție și o asigurare că

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale

Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Instanța de apel a apreciat critic alegațiile procurorului referitor la aplicarea

pedepsei de 2 ani închisoare, cu executare reală în privința inculpatului Tîrzilî

Stepan.

3

Instanța de apel a reținut că, în speța dată s-a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, evidențiindu-se în acest sens

că, acesta a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și s-a căit sincer

de cele comise, a conștientizat cele comise, de la comiterea infracțiunii a trecut o

perioadă foarte îndelungată (mai bine de 3 ani), toate acestea privite per ansamblu

au permis instanței de fond de a conchide că, corectarea inculpatului este posibilă și

prin aplicarea față de ultimul a unei pedepse cu suspendarea executării pe parcursul

unei perioade de probațiune de 4 ani. În general, rezultatul principal al aplicării

acestei pedepse constă în aceea că, deși pedeapsa definitivă nu a fost pusă în

executare, ea devine dependentă de comportamentul exemplar de care trebuie să

dea dovadă inculpatul, pe perioada termenului de probațiune, în caz contrar va fi

anulată suspendarea ei și se va dispune executarea reală în penitenciar.

Prin urmare, în privința inculpatului Tîrzilî Stepan nu se impune în mod

imperativ executarea reală a pedepsei, or nu trebuie pus accentul pe rolul punitiv al

sancțiunii în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială. Pedeapsa trebuie să

fie individualizată astfel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Situația inculpatului

Tîrzilî Stepan permite de a concluziona, că izolarea lui nu este o măsură necesară și

echitabilă în coraport cu personalitatea acestuia și fapta comisă. Or, pronunțarea

unei sentințe de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar

suspendarea condiționată a executării pedepsei constituie o măsură adecvată care va

duce la corectarea inculpatului și va asigura scopul pedepsei penale.

În consecință, instanța de apel a reținut, că la caz nu se constată vreun temei

pentru modificarea pedepsei în privința inculpatului, iar sancțiunea închisorii, cu

suspendarea executării acesteia, după cum a fost stabilită de către prima instanță,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61

alin.(2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Cu atât mai mult, de la săvârșirea infracțiunii de furt de la Movradin Nicolae a

trecut mai bine de 3 ani, perioadă în care Tîrzilî Stepan nu a mai săvârșit nici o

infracțiune, și acest fapt este un indiciu elocvent, că inculpatul Tîrzilî Stepan și-a

reevaluat propriul comportament, putând fi reeducat fără executarea reală a

pedepsei cu închisoarea. Aflarea acestuia în continuare pe parcursul a 4 ani de

probațiune sub supravegherea organului de probațiune și sub riscul punerii în

executare reală a pedepsei cu închisoarea, în cazul încălcării obligațiunilor sau

săvârșirii de noi infracțiuni, constituie un factor educativ destul de serios pentru a-l

determina pe Tîrzilî Stepan nu doar să respecte și în continuare formal legea penală,

dar și să reușească realizarea propriei sale integrări în societate.

procuror, prin care solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, care nu agravează situația inculpatului, prin care să fie dispusă

executarea de către Tîrzilî S., condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

4

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, a pedepsei de 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanțele de judecată eronat au ajuns la concluzia de aplicare а prevederilor

art. 90 Cod penal, dispunând suspendarea executării pedepsei aplicate cu închisoare,

deoarece lа stabilirea modului de executare а pedepsei inculpatului Tîrzilî Stepan,

instanțele de judecată nu au ținut cont de criteriile generale de individualizare а

pedepsei și de scopul pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 61, 75 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și cea de apel au interpretat

eronat regulile de individualizare а pedepsei penale, au liberat neîntemeiat ре

inculpat de pedeapsa реnală aplicând prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea

condilionată а exectării pedepsei penale сu închisoare;

- în cazul dat, soluția instanței de apel este una pripită și nejustificată, deoarece

pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, lеgаlă și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale а Codului

реnal și în limitele fixate în partea specială;

- instanța de apel а ignorat aceste criterii de individualizare а pedepsei,

deoarece nu а studiat multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele

și datele prezentate;

- ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite și anume

сă, inculpatul а comis o infracțiune care conform art. 16 Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor mai puțin grave; personalitatea inculpatului și anume сă

materialele caracteristice anexate la саuza penală denotă faptul сă, potrivit

revendicării în privința inculpatului аu mai fost intentate 14 cauze penale, се dеnоtă

сă inculpatul anterior а fost tras la răsрundеrе penală în perioada anilor 2006-2015,

fiind condamnat inclusiv реntru infracțiuni similare; la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se аflă (f.d.44, 45); la locul de trai se caracteizează pozitiv (f.d.44), însă

potrivit caracteristicii eliberate de IP Cahul, ultimul se caracterizează negativ (f.d.49),

iar potrivit caracteristicii eliberate de Primăriа satului Vadul lui Isac raionul Cahul,

ultimul se caracterizează satisfăcător;

- de сătrе instanța de fond а fost identificată în calitate de circumstanță

agravantă, сопfоrm art. 77 alin. (1) lit.a) Cod реnal, săvârșirea infracțiunii de сătrе о

реrsоаnă саrе anterior а fost condamnată репtru infracțiune similară;

- comportamentul inculpatului duрă comiterea infracțiunii și anume că, chiar

dасă inculpatul а recunoscut faptele imputate și se căiește sincer, circumstanțele date

nu demonstrează că, inculpatul într-adevăr а conștientizat gravitatea infracțiunilor

săvârșite și s-a pornit ре calea corijării, conchide сă urmеаzй а fi casată decizia

instanței de ареl, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și urmеаză a fi

dispusă executarea pedepsei in penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar prin executarea reală а pedepsei,

inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor, precum și va fi atins sopul legii

penale de restabilire а echității sociale, de corectare а inculpatului, precum și

5

prevenirea săvârșirii de noi infracliuni atât din раrtеа acestuia, cât și а altor

реrsоаne;

- săvârșirea unor infracțiuni anterioare, inclusiv repetate ре categorii de

infracțiuni de atentare la patrimoniu, demonstrează faptul сă, inculpatul, nu а

conștientizat ре deplin efectul scontat al legii penale și urmеаză să suporte pedepse

aspre pentru faptele imputate, iar recunoașterea vinovăției și repararea pagubei sunt

argumente се reflectă atitudinea inculpatului față de infracțiunile comise, dar nu

reduce din gravitatea infracțiunilor săvârșite care sunt incluse în cazierul judiciar al

condamnatului;

- reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă

а fi о реrsоаnă social – periculoasă și doar privarea de libertate va putea ingrădi

societatea de lа manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Tîrzilî Stepan.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

penală, avocatul Turculeț M. în numele inculpatului a depus referință privind opinia

asupra recursului declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece decizia este întemeiată și legală, iar pedeapsa aplicată

inculpatului corespunde principiului proporționalității și scopului prevăzut de art.

61 alin. (2) Cod penal.

lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze total sau parțial

hotărârea atacată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Din norma supra menționată rezultă că, instanța de recurs poate să intervină în

soluția instanței de apel și de fond, inclusiv și să le caseze parțial, în cazul constatării

comiterii erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

Reieșind din dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

În recursul declarat, procurorul, invocă de drept temeiurile de casare stipulate

la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Tot din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își exprimă

dezacordul în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei, stabilite inculpatului pentru infracțiunea

săvârșită, adoptând soluție eronată în acest sens, fără a pătrunde suficient în esența

6

problemei de fapt și de drept, fără a fi elucidate obiectiv toate circumstanțele cauzei

la individualizarea pedepsei inculpatului.

Analizând decizia atacată sub aspectul menționat, în raport cu circumstanțele

cauzei, în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluțiile instanțelor de fond în

latura stabilirii modului de executare a pedepsei sunt neîntemeiate, la adoptarea

cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispoziția alin. (1) art. 75 Cod penal, ce

prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care

sunt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le

acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

pedepsei penale, luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, Colegiul penal lărgit menționează, că persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a aplica și

prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul

în care nu sunt careva impedimente.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Prin urmare, termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește luând în considerație și de personalitatea infractorului, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau

după săvârșirea infracțiunii.

În prezenta cauză supusă judecării, se atestă că procesul penal de învinuire a lui

Tîrzilî Stepan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal (episodul cu partea vătămată Casa de Rugăciuni a Bisericii Creștin Adventiste

de Ziua a Șaptea, situată în satul Xxxxx, raionul Xxxxx) a fost încetat, în legătură cu

împăcarea părților. Totodată, Tîrzilî Stepan a fost recunoscut vinovat și condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, precum cea prevăzută de art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Din conținutul părții descriptive a hotărârilor adoptate, la capitolul stabilirii

tipului pedepsei inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanțele

7

de fond au ținut cont de faptul că, infracțiunile comise de Tîrzilî S., conform

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod de procedură penală, fac parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, inculpatul în ședința de judecată a recunoscut pe

deplin vina, a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul

urmăririi penale. De personalitatea inculpatului Tîrzilî Stepan, care anterior a fost

tras la răspundere penală în perioada anilor 2006-2015, fiind condamnat inclusiv

pentru infracțiuni similare, circumstanțe atenuante stabilite - căința sinceră,

circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal - săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară, a fost caracterizat negativ de către Inspectoratul de poliție în anul 2018, însă

potrivit caracteristicii recente de la locul de trai, dânsul este caracterizat pozitiv, nu

face abuz de alcool, are familie, s-a angajat oficial în câmpul muncii, are 2 copii la

întreținere, a manifestat căință sinceră, a realizat consecințele negative ale faptei, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Prin urmare, i-au stabilit

pedeapsă cu închisoare, pe termen de 2 ani, pedeapsă aplicată în limitele prevăzute

de lege.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea termenului

pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată urmează să continue operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

inculpatului, urmează a fi pusă în executare ori sub condiția personalității acestuia

de a se corecta și resocializa se poate de concluzionat, că scopul pedepsei poate fi

atins prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe o perioadă de

probațiune.

În speța dată, instanțele de fond, au ținut cont de faptul că, acesta a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, a

conștientizat cele comise, de la comiterea infracțiunii a trecut o perioadă foarte

îndelungată (mai bine de 3 ani), toate acestea privite per ansamblu au permis de a

conchide că, corectarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de ultimul a

unei pedepse cu suspendarea executării pe parcursul unei perioade de probațiune de

4 ani.

Studiind minuțios lucrările dosarului, în raport cu concluziile instanțelor de

fond, Colegiul penal lărgit consideră, că instanțele ierarhic inferioare, la adoptarea

soluției în partea stabilirii pedepsei inculpatului, nu au ținut cont de toate criteriile

de individualizare a pedepsei și incorect au conchis de a aplica prevederile art. 90

Cod penal, în privința vinovatului.

Așadar, instanța de recurs notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, Colegiul remarcă că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme.

8

Îndeplinirea condițiilor de lege, poate fi aplicată sau exclusă la orice etapă a

procesului penal, pentru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia

în baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un

act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

pedepsei numită de către instanțele de judecată prin hotărâre de condamnare de a

suspenda pe o perioadă anumită executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

În viziunea Colegiului lărgit, instanța de apel insuficient a abordat condițiile ce

vizează persoana infractorului și faptul că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea acesteia.

La capitolul persoana celui vinovat - instanțele trebuiau să efectueze o analiză

amplă a personalității infractorului, să dispună de date referitoare la calitățile fizice

și psihice ale celui vinovat manifestate prin fapta comisă, în perioada premergătoare

săvârșirii faptei prejudiciabile și după săvârșirea acesteia, în timpul judecății

(aspectele social – psihologice, nivelul de instruire școlară, studiile, activitatea social

utilă/muncă, comportamentul, mediul familial, intelectual, caracterul,

temperamentul, vârsta, factorii care influențează sau pot influența conduita lui

generală, antecedentele ș. a.), aceste circumstanțe pot fi stabilite prin prezentarea

documentelor necesare.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel, a reținut că

acesta a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele comise, a conștientizat cele comise, de la comiterea infracțiunii a trecut o

perioadă foarte îndelungată (mai bine de 3 ani), fără a ține cont de faptul că, conform

revendicării (f.d.41 v. II), inculpatul anterior de nenumărate ori a fost tras la

răspundere penală în perioada anilor 2006-2015, fiind condamnat inclusiv pentru

infracțiuni similare, totodată conform sentinței Judecătoriei Leova din 25.11.2016, a

fost modificată sentința Judecătoriei Ceadîr Lunga din 11 mai 2015, prin care

inculpatul a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, termenul executării

fiind redus, total 2 ani 6 luni și 15 zile, în baza Legii cu privire la amnistie din

29.07.2016, fiind eliberat la data de 10.10.2017.

În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) lit. g) Cod de procedură penală,

se consideră ca neavând antecedente penale, persoanele condamnate la închisoare

pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave – dacă au expirat 2 ani

după executarea pedepsei.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, inculpatul a comis infracțiunile în cauză în

anul 2018, antecedentul penal nefiind stins, în urma condamnării prin sentința

9

Judecătoriei Ceadîr Lunga din 11 mai 2015, în baza art. 186 alin. (2) Cod penal,

infracțiune mai puțin gravă.

Totodată, instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că, în cauză a fost

stabilită circumstanța agravantă prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară, a fost caracterizat negativ de către inspectoratul de poliție în

anul 2018, totodată potrivit caracteristicii recente de la locul de trai, dânsul dă

dovadă de o purtare satisfăcătoare.

Având în vedere cele menționate și acel fapt că, inculpatul anterior a mai comis

mai multe infracțiuni similare, se atestă faptul că, comiterea infracțiunilor, pentru

inculpatul Tîrzilî S., a devenit o deprindere și o modalitate de conviețuire în

societate, astfel instanțele de judecată oferindu-i anterior posibilitatea corectării, prin

aplicarea pedepselor inclusiv și privative de libertate, inculpatul nu și-a făcut

concluziile respective, pentru evitarea comiterii pe viitor a faptelor infracționale,

săvârșind din nou infracțiuni mai puțin grave.

În opinia Colegiului, deși la caz au mai fost reținute circumstanțele precum că, a

recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, a conștientizat cele comise, de la

comiterea infracțiunii a trecut o perioadă foarte îndelungată (mai bine de 3 ani), s-a

angajat oficial în câmpul muncii, are 2 copii la întreținere, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, instanța de recurs reține că, circumstanțele în cauză

au stat și la baza stabilirii pedepsei inculpatului, ținând cont de prevederile art. 78

Cod penal, efectele circumstanțelor atenuante și agravante, totuși aceste

circumstanțe nu sunt suficiente pentru ca inculpatul să beneficieze de aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont de personalitatea acesteia, care anterior a

mai comis infracțiuni, le fel comițând infracțiunile în cauză, antecedentele penale

nefiind stinse, inclusiv caracteristicile negative și satisfăcătoare a acestuia.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în prezenta speță, nu va avea un

impact scontat asupra atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la art. 61 alin.

(2) Cod penal și anume restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În acest sens, fiind întemeiate argumentele procurorului, precum că, săvârșirea

unor infracțiuni anterioare, inclusiv repetate ре categorii de infracțiuni de atentare la

patrimoniu, demonstrează faptul сă, inculpatul, пu а conștientizat ре deplin efectul

scontat al legii penale și urmеаză să suporte pedepsă aspră pentru fapta imputată.

Astfel, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele

recursului declarat de procuror și constată că, concluziile instanțelor de fond,

precum că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei reale cu

închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod penal, ca fiind eronate și neîntemeiate, și

din aceste considerente o va exclude. Totodată, nu se va considera faptul că, prin

această soluție se înrăutățește situația condamnatului, deoarece ca agravare a

situației condamnatului se subînțelege situațiile de schimbare a soluției din achitare

în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat

nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsa

10

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare,

de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de

reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de

infracțiune continuă; situații de învinuire care esențial, după circumstanțe reale,

diferă de cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul

inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis în partea excluderii aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal, cu casarea parțială a hotărârilor primei instanțe și celei de apel, în această

parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează parțial decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 iunie 2021 și sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central

din 18 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui Tîrzilî Stepan Xxxxx, în partea

modului de executare a pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă

hotărâre, conform căreia exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Tîrzilî Stepan Xxxxx, se consideră condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Tîrzilî Stepan Xxxxx,

de calculat din momentul reținerii.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 24 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

11